1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

168. Râşnov, jud. Braşov

Punct: Cetatea ţărănească

Cod sit: 40376.03
Colectiv: Adrian Andrei Rusu - responsabil (IAIA Cluj), Vasile Mizgan (TransArheo Cluj), studenţi ai Universităţii “Babeş - Bolyai” Cluj
Este vorba despre cunoscuta cetate “ţărănească” din oraşul Râşnov. De câţiva ani ea este obiectiv sistematic al investigaţiilor de arhitectură şi arheologie, în vederea realizării restaurării ei.

În campania anului 2000, cercetarea arheologică a avut în vedere: barbacana mică de la extrema de V a cetăţii, linia exterioară de fortificaţii a cetăţii de jos (nordul complexului), locuinţe diverse din incinta superioară (insula mare de E, încăperi spre SV), căile de circulaţie interioară. Au fost practicate şase secţiuni noi S. 1 B, S. 47 - S. 51.

Cele mai importante noutăţi sunt legate de antecedentele preistorice ale sitului. S-a demonstrat că au existat deja elemente de fortificaţie în epoca bronzului. Un mormânt din aceeaşi perioadă a fost descoperit, fiind cuptorit într-un val de apărare. Aceste fortificaţii au fost, probabil, preluate de către daci. Dar, în lumina descoperirilor campaniei, acestea ar trebui reinterpretate.

Cât priveşte celelalte componente, s-au adus precizări importante la topografia locuirii interioare, adăugându-se noi încăperi (actualmente, cifra acestora este de 80). În una dintre acestea a fost surprins un material arheologic bogat, de la sfârşitul sec. al XVII-lea (ceramică comună, sticlărie, cahle, monede).

Cercetarea va fi derulată în continuare, pe măsura intervenţiei sectoriale de restaurare.

Este în curs de publicare, un materiale privitor la locuirea târzie din cetate, respectiv studiul Capela din cetatea Râşnovului (jud. Braşov). Reinterpretarea unui monument arheologic, în: Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmarean, 1999, p. 60 - 75.

169. Râu de Mori, com. Râu de Mori, jud. Hunedoara

Punct: Curtea nobiliară a Cândeştilor

Cod sit: 90887.01
Colectiv: Zeno Karl Pinter, Marian Ţiplic (ULB Sibiu), Mihai Căstăian (MCDR Deva)
Iniţierea proiectului de restaurare a curţii nobiliare a Cândeştilor din Râu de Mori, a fost ocazia deschiderii în toamna anului 1997 a cercetărilor arheologice sistematice continuate în campaniile din anii 1998, 1999 şi 2000.

Monumentul se află în centrul localităţii Râu de Mori, fiind constituit dintr-un ansamblu de clădiri, care cuprinde o clădire rezidenţială, capelă de curte, grajd, anexă, moară şi biserică paraclis. Materialele descoperite pun în evidenţă o evoluţie din preistorie, epoca romană şi Ev Mediu, până în zilele noastre. Tehnicile de investigaţie au inclus realizarea până în prezent a 9 secţiuni şi 18 casete, studii de parament, analiza mortarelor, care să permită descifrarea evoluţiei arhitectonice a acestui complex.

Campania arheologică din vara anului 2000 la curia nobiliară din Râu de Mori, a avut drept scop principal lămurirea unor aspecte mai puţin clare legate de succesiunea şi evoluţia monumentelor respective. Astfel investigaţia s-a concretizat prin realizarea unei secţiuni S. 9 în capela curţii şi a unui număr de patru casete de dimensiuni diferite, în zona aceluiaşi monument.

S. 9, de 6 x 2 m, a fost plasată în faţa altarului capelei, intersectând perpendicular S. 1 din 1997. A fost din nou pusă în evidenţă prezenţa pavimentului de cărămizi, a unui picior de zidărie şi cărămidă, probabil aparţinând amvonului capelei, a criptei funerare, dar mai ales existenţa unor substrucţii extrem de trainice de piatră şi mortar de var, care se pare că au fost suprapuse de către corpul capelei calvine.

C. 15, cu dimensiunile de 2 x 2 m, a fost plasată pe latura estică a capelei, paralelă cu C. 4 / 1998 şi S. 8 / 1999. S-a pus în evidenţă faptul că pe latura răsăriteană a capelei zidul este dublat cu încă un rând de piatră având cca. 0,25 m, iar prin extinderea săpăturii a fost descoperită existenţa unui alt zid plasat la 2,3 m paralel de zidul capelei, având grosimea de 0,45 m şi a cărui prezenţă explică provenienţa celor 2 m de depuneri materiale amestecate care au umplut acest spaţiu delimitat.

C. 16, a fost plasată perpendicular pe S. 9, având dimensiunile de 1,6 x 2 m, în vederea degajării criptei şi observării zidăriei suprapuse de capelă. Cripta are dimensiunile interioare de 2,9 x 1,7 m, cu zidurile de piatră înalte de 0,95 m, acoperită cu o boltă de cărămidă cvasicilindrică, care se închide la 1,7 m faţă de nivelul de călcare. În momentul de faţă cca. 50% din spaţiul interior este colmatat ca urmare a repetatelor intervenţii din veacul al XVIII-lea până în anii ’80.

C. 17, având o formă trapezoidală, în prelungirea ideală a S. 8, intersectează actualul zid de incintă a curiei, care prezintă un duct oblic; a fost realizată pentru a observa adâncimea fundaţiei respectivului zid.

C. 18, cu dimensiunea de 2 x 2 m, se plasează în colţul de decroş estic al capelei, punând în evidenţă existenţa unei podine de mortar, dar şi prezenţa unui zid trainic având direcţia de evoluţie N - S, încălecat de zidul capelei calvine şi căruia îi corespund substrucţiile din interiorul capelei.

Tergiversarea lucrărilor de restaurare pune în pericol structura de rezistenţă în special a clădirii curiei nobiliare, precipitaţiile ajungând să afecteze bolţiile pivniţei, producând distrugerea unui monument cu caracter special, locul de rezidenţă al celei mai importante familii cneziale din Ţara Haţegului.

Planşa 53
Bibliografie
1. Z. K. Pinter, M. Căstăian, M. Ţiplic, în: Cronica Cercetărilor Arheologice din România - campania 1998, Vaslui, 1999; idem, Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 1999, Deva, 2000, p. 80.

170. Rogova, com. Rogova, jud. Mehedinţi

Punct: La Cazărmi

Cod sit: 113475.02
Colectiv: Gabriel Crăciunescu - responsabil, Cristian Manea (MRPF Turnu Severin); Mihai Sîrbu (UV Timişoara), Ion Cornel Băltean (Univ. Alba Iulia) - studenţi
Situl pe care îl cercetăm de mai mulţi ani este situat în judeţul Mehedinţi, comuna Rogova, punct “La Cazărmi”, la 2 km E de această localitate.

Staţiunea se află situată pe malurile râului Blahniţa, pe o luncă aproape plată, într-o fostă zonă mlăştinoasă, acum desecată. Această luncă este înconjurată pe trei laturi de dealuri înalte, situate la distanţe de 1 - 5 km de staţiunea noastră, pe lângă care se scurg precipitaţiile strânse din acest mare con colector.

Primele cercetări sistematice au fost începute aici în 1995. S-a lucrat în fiecare an cu excepţia lui 1999. Staţiunea este cunoscută de acum 25 ani, când un canal de desecare a mlaştinilor din zonă a secţionat situl pe direcţia N - S.

Cercetările au pus în evidenţă existenţa unor locuiri din epoci diverse:

- perioada de tranziţie la epoca bronzului - cultura Coţofeni;

- epoca bronzului - cultura Verbicioara, fazele I şi V;

- Hallstatt - cultura Basarabi;

- Latène - locuire dacică;

- Ev Mediu timpuriu - cultura Dridu.

Nivelul Verbicioara este cel mai consistent, celelalte perioade fiind marcate de straturi foarte subţiri. Ca urmare a acestui fapt staţiunea este importantă pentru informaţiile pe care le oferă referitor la prima fază a culturii Verbicioara, substratul pe care se formează, modul de realizare a construcţiilor, modul de organizare a unei aşezări, precum şi alte elemente ce lipsesc din cercetările întreprinse în aşezarea eponimă a acestei culturi. Dacă în anii anteriori am încercat să stabilim care sunt limitele de N şi E ale aşezării, în acest an ne-am propus să vedem cât se întinde aşezarea în V, să obţinem o eventuală necropolă. Am încercat să ne facem o idee referitor la faptul dacă locuinţele de suprafaţă şi semibordeiele sunt contemporane sau au fost folosite în perioade diferite.

Cercetările din anul 2000 au fost făcute prin intermediul a trei suprafeţe (două cu dimensiunile de 8 x 8 m şi a treia cu dimensiunile de 4 x 8 m), situate la N de S. VII din anii anteriori. Drept rezultat au fost descoperite patru locuinţe aparţinând culturii Verbicioara şi o a cincea locuinţă, desfăcută parţial, care aparţine culturii Coţofeni. Din cele patru locuinţe două erau de suprafaţă şi erau marcate de fragmente ceramice la care se adăugau bucăţi de chirpic. Pământul negru, de mlaştină, nu ne-a permis să sesizăm existenţa unor gropi de la stâlpii de susţinere ai acestor locuinţe. Pe podeaua locuinţelor, neamenajată, au fost găsite mai multe vase, unele întregi altele fragmentare, dar care ne permit să ne formăm o imagine mai exactă asupra repertoriului ceramicii Verbicioara. În această campanie am găsit primele două obiecte de bronz în nivelul epocii bronzului de la Rogova: un ac de cusut, în perfectă stare de conservare şi o sârmă de bronz cu secţiunea ceva mai groasă, ce reprezintă un fragment de la un obiect de podoabă.

Locuinţele adâncite în sol au fost sesizate în malul râului Blahniţa. Ele au fost taluzate şi astfel s-a putut observa că fiecare avea câte o groapă pentru strângerea excesului de umiditate. Aceste gropi erau făcute către una din laturile lungi ale locuinţelor şi aveau diametru de peste un metru, fiind mult mai mari decât cele găsite în anii anteriori. La locuinţa nr. 1 se observă pe două margini pământ cruţat, care a servit drept laviţe în momentul funcţionării. Tot din această locuinţă provine o ceaşcă aproape întreagă care datează întregul complex în faza I a culturii Verbicioara. Din cealaltă locuinţă găsită în malul râului provine o bucată de lemn bine conservată, pe care intenţionăm să o supunem unor analize cu ¹⁴C.

În zona celor două bordeie, pe malul celălalt al Blahniţei, se află urmele altor două complexe. Este vorba despre un capăt de locuinţă şi restul gropii interioare de strângere a surplusului de umiditate, cea mai mare parte a acestei locuinţe fiind distrusă de râul ce are o albie foarte lată în acest sector. Al doilea complex distrus este marcat doar de fundul gropii ce corespundea unei alte locuinţe şi ea distrusă de râu.

A cincea locuinţă a fost găsită în suprafaţa II şi din ea nu am cercetat decât un capăt lat de aproape 3 m şi uşor curbat. Materialele din această locuinţă aparţin culturii Coţofeni, printre ele amintind două ceşti cărora le lipsea doar toarta. În unele gropi din suprafeţele I şi II am găsit câteva fragmente ceramice din prima epocă a fierului asociate cu câteva piese din fier: un fragment de fibulă, un topor plat cu două aripioare laterale şi un dorn. În nivelul Verbicioara am găsit şi o scoică marină perforată. Ceramica acestui nivel ne-a oferit câteva forme de vase aproape întregi şi un decor cu elemente care se întâlnesc pe ceramica Bronzului mijlociu din Banat.

Întregul material arheologic se afla depozitat la MRPF, unde au început să fie tratate şi restaurate unele piese.

În viitor, cercetarea va stabili limitele aşezării Verbicioara, precum şi ale aşezării Coţofeni. Avem în vedere şi punerea în evidenţă a unor locuiri din alte perioade precum Hallstatt, Latène şi Evul Mediu timpuriu, care în acest moment sunt semnalate de descoperiri izolate care nu sunt reprezentate de un strat de cultură. Sperăm să putem descoperi necropola acestei aşezări, ceea ce ar avea o importanţă deosebită ţinând seama de faptul că până în prezent nu se cunoaşte nici o necropolă Verbicioara. Considerăm că cercetarea pe o suprafaţă mai mare ar putea clarifica problema existenţei unui orizont Gornea - Orleşti. Până acum acest gen de materiale apare în procent foarte mic şi nu îl socotim parte integrantă culturii Verbicioara, o moştenire din perioada anterioară.

Bibliografie
1. G. Crăciunescu, Cultura Verbicioara în judeţul Mehedinţi, Drobeta, VII, 1996, p. 35 - 48

2. G. Crăciunescu, L’Age du Bronze moyen et final au nord du Danube, à l’est des Portes de Fer; în : Die Kulturen des Bronzezeit in dem Gebiet des Eisernen Tores, Bukarest, 1998, p. 115 - 138

3. G. Crăciunescu, Contribution à l’etude de la culture Verbicioara. La station archéologique de Rogova (dép. de Mehedinţi), Thraco-Dacia (sub tipar)

4. G. Crăciunescu, Cultura Verbicioara la Rogova, jud. Mehedinţi, Drobeta, X, (sub tipar)

Résumé
Le sit archéologique se trouve dans le département de Mehedinţi, comunne de Rogova, sur le bord de la rivière Blahniţa, point “La Cazărmi”. Les fouilles ont mis en évidence des habitations de différentes époques:

- âge du Bronze - culture Verbicioara;

- Hallstatt - culture Basarabi ;

- Latène - habitation dacique ;

- début du Moyen Âge - culture Dridu.

Le mieux représentée s’avère être la culture Verbicioara, les autres habitations étant marquées par des couches minces et discontinues. Les fouilles de l’an 2000 ont visé l’obtention des informations sur le niveau Verbicioara situé au centre du site. On a mis au jour quatre habitations Verbicioara et le coin d’une cinquième, appartenant à la culture Coţofeni. Les premiers objets témoignant la culture Verbicioara à Rogova ont été une aiguille et un fragment de boucle d’oreille.

Pour les autres époques nous signalons un vase et deux tasses Coţofeni, une hache en fer du Hallstatt et une pointe de flèche du début du Moyen Âge. Les recherches à suivre se proposent de découvrir le côté ouest du site et l’existence d’une nécropole dans la zone.