1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

47. Chilieni, or. Sfântu Gheorghe, jud. Covasna

Punct: Conacul Székely - Potsa

Cod sit: 63410.01
Colectiv: Bartók Botond (OJPCN Covasna); Bordi Zsigmond Loránd (MN Secuiesc)
Situat în lunca Oltului la cca. 200 m V de biserica reformată din localitate, conacul a servit în perioada secolelor XVII - XIX ca reşedinţă a familiei Székely, familie de mici nobili locali. La sfârşitul secolului al XIX-lea a trecut prin căsătorie în posesia familiei Potsa, înrudită cu ea, ai cărui reprezentaţi au deţinut funcţii importante în cadrul structurilor politice şi administrative din vechiul judeţ Trei Scaune la începutul secolului al XX-lea. După 1948 clădirea a servit ca sediu al C.A.P. - ului local, iar după dispariţia acesteia a fost locuită de câteva familii de rromi. În anul 2000 clădirea a fost trecută în patrimoniul Direcţiei pentru Ocrotirea Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Covasna urmând să fie renovată şi dată în funcţie ca orfelinat.

Pentru descărcarea terenului de sarcină istorică, O.J.P.C.N. Covasna în colaborare cu Muzeul Naţional Secuiesc a efectuat în perioada 20.08 - 22.09 2000 o serie de sondaje arheologice. Au fost realizate în total 15 secţiuni şi respectiv 15 casete, atât în interiorul cât şi în exteriorul clădirii.

Cercetările au evidenţiat faptul că clădirea a evoluat dintr-un nucleu format din două încăperi, cu pivniţă, care a fost o anexă a conacului medieval, demolat, dar care n-a putut fi identificat pe teren. Primele transformări ale clădirii au avut loc la mijlocul secolului al XVIII-lea prin adosarea unor încăperi suplimentare. În cursul secolelor următoare clădirea a suferit transformări permanente, prin adăugirea a noi încăperi. Forma sa actuală cu opt camere, tindă şi scări monumentale a obţinut-o la sfârşitul secolului al XIX-lea.

În C. 2, deschisă în colţul de SE al clădirii, au fost descoperite substrucţiile unei clădiri, de mici dimensiuni, probabil un hambar datat pentru secolul al XVII-lea de o oală borcan, de culoare neagră, lucrată la roată rapidă, ars reducător, având buza dreaptă trasă uşor în exterior. Oala avea o singură toartă şi era decorată cu două benzi paralele incizate aflate pe umărul vasului.

Materialul arheologic descoperit a constat în primul rând în ceramică datând din secolul al XIX-lea, acoperind toată gama ceramicii populare locale.

În secţiunea S. 3 au fost descoperite, în poziţie secundară câteva fragmente din pereţii unor oale borcan lucrate la roată înceată, decorate cu linii incizate paralele sau în spirală databile pentru secolele XII - XIII. Acestea au fost cel mai probabil angrenate de pe prima terasă a Oltului, datorită lucrărilor de amenajare a terenului în vederea construirii clădirii.

Drept concluzie se poate afirma, că edificiul denumit conacul Székely - Potsa este o clădire care s-a dezvoltat în cursul a două secole în jurul unui nucleu din secolul al XVIII-lea, reprezentând în momentele sale de maximă dezvoltare un exponent al arhitecturii de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

48. Ciocadia, com. Bengeşti - Ciocadia, jud. Gorj

Punct: Codrişoare

Cod sit: 78917.01
Colectiv: Vasile Marinoiu - responsabil, Dumitru Hortopan (MJ Gorj)
În urma sesizărilor primite de la locuitorul Simion Ţop din satul Ciocadia, s-a realizat un sondaj în punctul Codrişoare. Mâna de lucru a fost asigurată cu muncitori de la Muzeul Judeţean Gorj.

Punctul Codrişoare se află situat la intrarea, dinspre S în satul Ciocadia - la 300 m E de malul stâng al pârâului Ciocadia şi la 3 km N de DN 67 (Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea).

Sondajul a constat în trasarea unei casete cu dimensiuni de 3,5 x 2 m, în colţul de SV al unui platou cu o suprafaţă de cca. 6 ha.

La -0,3 m faţă de nivelul actual de călcare a apărut fundaţia unui zid din piatră de râu legată cu mortar de var cu o grosime de 0,6 m, orientată E - V. La -0,4 m s-a descoperit o suprafaţă de formă circulară, cu arsură puternică, având diametrul de 0,85 m şi grosimea de 0,2 m. Lângă zid, în partea sudică, a apărut un pavaj din piatră de râu de diferite dimensiuni.

Materialele arheologice descoperite sunt de factură romană: fragmente de olane, ţiglă şi cărămidă (acestea din urmă având diferite dimensiuni: 0,3 x 2,25 x 0,05 m; 0,39 x 0,25 x 0,06 m; 0,42 x 0,29 x 0,06 m, etc.), ceramică şi sticlă fragmentară, mai multe fragmente de la un vas de bronz, o aplică traforată din bronz, o fibulă traforată din bronz, o altă fibulă din bronz de tipul profilat, un cuţit din fier, un inel din fier având gravat chipul zeului Mercur, mai multe fragmente de argint dintr-un cercel filigranat de tipul „nodul lui Hercule”, un fragment dintr-o mărgea discoidală din os decorat cu cercuri incizate concentrice, piroane din fier, un calapod din piatră, partea superioară a unui ac de păr din bronz.

Sondajul de la Ciocadia este încă insuficient pentru a trage unele concluzii privitoare la destinaţia locuirii romane de aici (villa rustica sau fortificaţie) sau referitoare la întinderea acesteia. Această descoperire vine să aducă pe harta arheologică a judeţului Gorj un nou sit de epocă romană care se încadrează cronologic în secolele II - III p. Chr.

Planşa 14

49. Cioroiul Nou, com. Cioroiaşi, jud. Dolj

Cod sit: 71849.01
Colectiv: Liviu Petculescu - responsabil (MNIR); Dorel Bondoc (MO Craiova)
În acest an au fost reluate cercetările arheologice în cadrul aşezării romane de la Cioroiul Nou, cu fonduri reduse puse la dispoziţie de către Muzeul Olteniei. Săpături în cadrul aşezării de aici s-au mai făcut în anii 1938, 1959, 1960 şi 1961¹. Din pricina faptului că situl arheologic se află în proprietate privată şi este acoperit cu diverse culturi agricole, obiectivul atacat a fost terasa din partea de NV a aşezării. Secţiunea S. 1 / 2000 a fost trasată la o distanţă de 300 m V faţă de aliniamentul vechiului cimitir. Facem această precizare întrucât după cele constate la faţa locului, în urmă cu 40 ani aria cimitirului era ceva mai mică decât în prezent. Din acest punct de vedere, pe planul general² ridicat atunci, acest reper ar trebui uşor modificat. Orientată E - V, S. 1 / 2000 a avut lungimea de 24 m şi lăţimea de 2 m. Faţă de cursul actual al pârâului Cioroiu, secţiunea a avut capătul vestic la 22 m S de această apă. Şi în acest caz vechile măsurători nu mai corespund; mai mulţi săteni au relatat că albia pârâului a fost dragată şi modificată între timp, faţă de vechiul curs. Scopul urmărit prin săparea acestei secţiuni a fost acela de a depista eventualele complexe în această porţiune de teren, până în prezent necercetată arheologic³. La suprafaţă se găseşte un strat de sol vegetal destul de subţire (0,2 m), care conţine fragmente de ţigle, olane şi cărămizi, pietre, ceramică, cochilii de melc, toate răvăşite de lucrările agricole. Alături de acestea s-au descoperit patru cuie din fier şi câteva fragmente de paviment în formă de pişcot. Stratul următor este de pământ de culoare galben-cenuşie şi este mai greu de sesizat. Totul pare a fi o nivelare a unor structuri mai vechi. Dumitru Tudor menţiona faptul că în anul 1926, terasa vestică a aşezării, unde am trasat secţiunea S. 1 / 2000 a fost nivelată de săteni în vederea obţinerii terenului necesar culturilor agricole⁴. Cel de-al treilea şi ultimul strat, de culoare galbenă-maronie este şi cel mai bogat în obiecte şi complexe arheologice, care vor fi prezentate sumar în cele ce urmează.

1. Spre capătul estic al secţiunii, în caroul 2, la -0,55 m adâncime a fost depistată o structură de zidărie (C 1) ce iese din peretele secţiunii. Este vorba despre pietre lipite cu mortar, pe o suprafaţă de 1,24 x 0,55 m. În apropiere de acest complex au mai fost descoperite: o monedă de bronz (C. 4, la adâncimea de -0,75 m) emisă de Traian; o altă monedă din bronz, bătută în vremea lui Alexandru Severus şi o fusaiolă din lut (ambele în C. 3, la adâncimea de -0,6 m); un cuţit-cosor de 18,3 x 3 cm şi un cârlig din fier lung de 15 cm (ambele în C. 1, la adâncimea de -0,7 m); partea inferioară a unui vas executat la roată din pastă roşie, h = 7 cm, D_fund = 9,5 cm (C. 2, la adâncimea de -1,1 m) şi un fragment de râşniţă (partea superioară) din piatră, înalt de 10 cm (C. 2, la adâncimea de -1,2 m).

2. Lângă baza formaţiunii de zidărie, la V de aceasta (C. 2, la adâncimea de -1,25 m) a fost depistată o groapă de provizii (C 2) cu diametrul de 1,4 m, adâncă de 0,7 m, cu pereţii şi fundul ars.

3. În C. 7 - 8, la -0,5 m adâncime a fost surprinsă o formaţiune compactă de pietre şi cărămizi (C 3), prinse cu mortar şi lut, lată de 1,9 m, ce s-a păstrat pe o înălţime de cca. 1 m.

4. În faţa acestei structuri de zidărie a apărut o groapă lată de 1,5 m şi adâncă de 2,8 m. În interiorul acestui complex au fost aflate resturi de oase de animale între care şi un fragment de maxilar de porc, ca şi cioburi de sticlă şi ceramică ce prezintă urme puternice de arsură. La adâncimea de -2,8 m a fost descoperit un opaiţ cu 5 ciocuri (11 x 9,5 x 3,5 cm). Acesta a fost executat din pastă fină de culoare gălbuie. Toarta nu s-a păstrat. Pe spate opaiţul este ştampilat. Actualmente ştampila nu mai poate fi citită.

5. În C. 11 - 12, la -0,95 m adâncime am depistat urmele unei instalaţii de încălzire (hypocaustum). În porţiune săpată au fost surprinse bazele a şase pile din cărămizi lipite cu lut, dispuse pe două rânduri orientate NV - SE. Acestea sunt constituite din două - trei cărămizi mici (0,22 x 0,22 x 0,06 m) suprapuse, aşezate fiecare pe câte o cărămidă-bază ceva mai mare (0,32 x 0,32 x 0,06 m). Pe platforma hypocaustului aflată la -1,2 m, pot fi observate şi urme altor pile care în prezent nu se mai păstrează, fiind demontate. Distanţa dintre cărămizile bază este de 0,23 m. Pentru a determina mărimea hypocaustului, în capătul de E al secţiunii, după lăsarea unui martor, am săpat o casetă (2 x 2 m). Se pare că latura E - V a hypocaustului măsura 5 m. Este a doua instalaţie de acest gen cunoscută la Cioroiul Nou, după cea aflată sub cimitirul actual, care era menită să deservească termele⁵.

Epuizarea fondurilor alocate nu a permis cercetări de mai mare amploare în cadrul acestui complex (C 6). După fotografiere şi desen, complexul, ca dealtfel întreaga secţiune au fost astupate în vederea unei cercetări mai amănunţite în campaniile viitoare. Deocamdată au fost dezvelite două rânduri de pilae orientate NV - SE. Multe din cărămizile descoperite aici poartă ştampila legiunii a VII-a Claudia.

6. În faţa acestora, la E de cele două rânduri de pilae a fost descoperită o aglomerare de cărămizi (C 5) a cărei prezenţă nu o putem explica încă.

Alte descoperiri notabile: mai multe fragmente de sticlă, un fragment de silex (5 x 4 cm) găsit la suprafaţa solului, un topor de piatră (8 x 4,5 x 4,5 cm) cu gaură de înmănuşare din epoca bronzului (C. 8, la adâncimea de -0,35 m), o cărămidă fragmentară cu linii incizate în reţea (C. 8, la adâncimea de -0,5 m), un castron executat la roată din pastă fină de culoare gri-cenuşie (22 x 8 x 8cm) cu fundul perforat (C. 10, la adâncimea de -1,1 m). De asemenea sunt de remarcat mai multe fragmente de cărămizi cu diferite semne incizate, un proiectil de piatră (D = 9 cm; g = 5 cm) şi o buză de mortarium.

Sondajul din 2000, deşi de mici dimensiuni, a dus la descoperirea unor vestigii - clădirea cu hypocaust - care alături de edificiile cunoscute din cercetările anterioare subliniază poziţia deosebită a sitului de la Cioroiu printre aşezările fără statut urban din Dacia romană. Apariţia cărămizilor cu ştampila legiunii VII Claudia, atestă participarea armatei la lucrările cu caracter edilitar de la Cioroiu şi deci importanţa pe care o atribuia aşezării administraţia provincială romană.

În campania din 2001 se intenţionează continuarea cercetărilor arheologice pe o scară mai mare. Vor fi executate săpături în suprafaţă în zona şanţului şi spre interiorul fortificaţiei pentru a se clarifica structura şi în măsura posibilului şi cronologia sistemului de apărare al aşezării.

Planşa 15

Note
¹. D. Tudor, Oltenia romană, ediţia a II-a, Bucureşti, 1958, p. 176 şi urm.; idem, Săpăturile arheologice de la Cioroiul Nou, MCA, 8, 1962, p. 547 - 553; idem, Templul şi statuetele romane de la Cioroiul Nou, în: Omagiu lui P. Constantinescu-Iaşi cu prilejul împlinirii a 70 de ani, Bucureşti, 1965, p. 109 - 115; D. Tudor. I. Diaconescu, Gh. Popilian, Şantierul arheologic Cioroiul Nou (1960-1961), Apulum, 6, 1967, p. 593 - 605.

². D. Tudor, MCA, p. 547, fig. 1; D. Tudor, I. Diaconescu, Gh. Popilian, op. cit., p. 594, fig. 1.

³. D. Tudor, MCA, p. 548.

⁴. Ibidem

⁵. D. Tudor, I. Diaconescu, Gh. Popilian, op. cit., p. 599.