1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

117. Miceşti, mun. Alba Iulia, jud. Alba

Punct: Cigaşe

Cod sit: 1044.01
Colectiv: Mihai Blăjan (MNUAI)
Între 2 - 5 noiembrie 2000 s-au executat trei secţiuni de verificare a traseului drumului antic Apulum - Brucla, identificat prin cercetări de suprafaţă la N de municipiul Alba Iulia, în locul numit “Cigaşe”. Locul cercetării se situează la circa 0,6 km spre E de satul Miceşti şi la circa 0,5 km spre V de localitatea Bărăbanţ, pe prima terasă din partea dreaptă a râului Ampoi.

Primele două secţiuni, cu dimensiunile de 10,4 x 0,6 şi 11,6 x 0,6 m, au fost trasate pe malul drept al cursului medieval al Ampoiului, la S de drumul de ţară numit “Calea lui Ijac”. Cercetarea succesiunii stratigrafice a şanţurilor a identificat, la -0,38 / -0,74 m adâncime, o platformă de bolovăniş cimentat brun-negricios, cu fragmente de vase sporadice, urmat la suprafaţă de humusul actual. Ceramica fragmentară aparţine comunităţii preistorice hallstattiene semnalată pe bordura nord-estică a terasei a doua a Mureşului, în locul numit “Cigaşe”, unde Universitatea “1 Decembrie 1918 ” din Alba Iulia a executat câteva secţiuni în cursul anului 1999.

Ultima secţiune (14 x 0,6 m) a taluzat peretele nordic al albiei majore a cursului medieval al râului Ampoi. În profilul şanţului s-a conturat la bază depunerile aluvionare de prundiş brun-gălbui peste care se suprapune o lentilă de balast cimentat brun-cenuşiu, groasă în partea centrală de 0,8 m şi subţiată spre margini, apoi humusul vegetal. Icul de balast, artificial depozitat pe malul nord-estic al Ampoiului reprezintă culeea unui pod ridicat oblic peste albia de odinioară a râului care curgea dinspre Miceşti spre Mureş, prin hotarul de miazănoapte al localităţii Alba Iulia.

118. Miercurea Sibiului, com. Miercurea Sibiului, jud. Sibiu

Punct: Petriş

Cod sit: 144937.06
Colectiv: Sabin Adrian Luca, Silviu Purece (ULB Sibiu), Adrian Georgescu (MN Brukenthal), Andrei Gonciar (Universitatea Ottawa), Cosmin Suciu (Colegiul Naţional Pedagogic “Andrei Şaguna” Sibiu)
Şantierul arheologic de la Miercurea Sibiului, “Petriş” s-a organizat datorită colaborării dintre Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, Catedra de Istorie antică şi medievală, Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu şi Universitatea Ottawa (Canada).

Staţiunea arheologică se află între calea ferată şi şoseaua Sibiu - Sebeş la aproximativ 1 km V de ultimele construcţii din comuna Miercurea Sibiului. Câmpul cu resturi arheologice are dimensiuni de cca. 200 x 100 m. Cercetările noastre s-au desfăşurat în extremitatea de NE a acestuia.

Principalele epoci reprezentate în săpăturile arheologice efectuate până acum sunt neoliticul, eneoliticul şi epoca migraţiilor.

În anul 2000 a fost cercetată sistematic o secţiune de 20 x 1 m. S-au descoperit locuinţe de suprafaţă aparţinând culturii Petreşti. Acestea aveau podina realizată din bolovani de râu. Pe podină s-au descoperit vase ceramice sparte, oase şi unelte de piatră sau os. S-a cercetat, de asemenea, şi modul de prăbuşire a suprastructurii locuinţei. În campania arheologică a anului 2001 dorim cercetarea integrală a acestei locuinţe de suprafaţă. În aceeaşi secţiune s-au descoperit şi vetre aparţinând stratului petreştean.

Celelalte epoci amintite în preambulul raportului nu au fost evidenţiate prin săpăturile sistematice ale acestui an. În anul 2001 dorim să deschidem o suprafaţă şi în zona cimitirului din epoca migraţiilor pentru a lămuri datarea acestuia. Materialele arheologice descoperite (ceramică au fost prelucrate statistic, restaurate, sortate şi marcate. O parte a colecţiei descoperite în anii anteriori a fost inventariată. De asemenea, materialele arheologice au fost fotografiate şi desenate. S-au realizat şi primele planşe în vederea publicării. Arhiva de desene şi profiluri se află la Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu.

Pe şantier au efectuat practica de specialitate studenţi ai Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu şi colegi de la Universitatea Ottawa.

Ultima semnalare bibliografică a materialelor arheologice de aici: S. A. Luca şi colab., Die Frühphase der Vinča - Kultur in Siebenbürgen. Anhaltspunkte des chronologischen und ethnokulturellen horizontes, Apulum, 37, 1, 2000, p. 7 - 9.

Cercetările de la Miercurea Sibiului, “Petriş” continuă neîntrerupt din anul 1997. Materialele arheologice sunt depozitate la Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu.

119. Miercurea Sibiului, com. Miercurea Sibiului, jud. Sibiu

Punct: Gura Văii

Cod sit: 144937.07
Colectiv: Sabin Adrian Luca - responsabil (ULB Sibiu); Nicolae Rodean (MN Brukenthal)
Situl arheologic cercetat este situat la 3 km V de extravilan, pe malul stâng al platoului Gârbova, între pârâu şi DC Miercurea Sibiului - Gârbova.

În acest punct s-au executat trei casete (C. 1, C. 2, C. 3, 2 x 2m) de informare şi control stratigrafic, cu o distanţă între ele de 20 m, amplasate de la marginea drumului comunal înspre valea Gârbovii.

Situaţia stratigrafică se prezintă astfel: 0 / -0,25 m sol vegetal; -0,25 / -0,75 m strat de cultură; -0,75 / -1,1 steril.

Materialele arheologice prelevate din săpătură constau din: fragmente ceramice decorate cu brâu alveolar, fragmente ceramice atipice şi chirpic. Nu s-a putut efectua o încadrare cronologică strictă pe baza acestor materiale; cercetările arheologice viitoare vor clarifica, probabil, această problemă.

120. Mihai Bravu, com. Mihai Bravu, jud. Tulcea

Colectiv: Cristian Micu, Dorel Paraschiv, Iulian Vizauer (ICEM Tulcea)
Cercetările arheologice au avut caracter de salvare. Acestea s-au desfăşurat cu prilejul instalării gazoductului Isaccea - Negru Vodă, în trei puncte: Taşlâk, Movile şi La Moară.

Punct: Taşlâk

Cod sit: 160840.03
Din punctul de vedere al istorie romane zona este foarte importantă, ea aflându-se pe traseul arterei rutiere romane ce străbătea centrul Dobrogei de la S, de la Tropaeum Traiani, la N, până la Noviodunum. Cu ocazia cercetărilor din 1988¹ a fost descoperită în proximitatea localităţii Mihai Bravu o fortificaţie romană de plan rectangular, cu turnuri circulare plasate la colţuri. Ea făcea parte din reţeaua de mici castella (burgi), destinate să supravegheze drumul roman, ce a funcţionat în sec. IV - VI p. Chr. Cu aceeaşi ocazie a fost descoperită aici o aşezare rurală legată de funcţionarea fortificaţiei, aşezare care nu a putut fi cercetată în totalitate.

În campania anului 2000, desfăşurată în perioada 19 iunie - 13 iulie, ne-am propus să adăugăm informaţii legate de limita de S a aşezării. În acest scop, la cca. 1 km N de localitate, în punctul Taşlâk de pe malul drept al Taiţei, a fost trasată o secţiune (150 x 2,5 m) perpendiculară pe firul de apă (orientare aproximativă NNE - SSE), care a fost cercetată până la adâncimea medie de -2 m. Materialul arheologic recoltat în stratul superior al săpăturii (până la cota maximă -0,8 m) este extrem de amestecat ca datare. La modul anacronic în care a rezultat materialul din săpătură (ceramica hallstattiană descoperită deasupra ceramicii romane şi medievale) se adaugă lipsa stratigrafiei şi cvasiabsenţa complexelor.

În ultimul carou al secţiunii (spre şosea) au fost descoperite două schelete umane, aflate la adâncimi mici (-0,35 m, respectiv -0,45 m), diferite ca orientare (primul orientat cu capul la S, celălalt orientat spre N). Lipsa inventarului, a gropii de inhumaţie şi faptul că unul dintre schelete păstrează încă în corp un fragment din arma care i-a cauzat moartea (cuţit îngust de fier cu vârful uşor curbat) ne determină să atribuim cronologic cele două înmormântări unei perioade apropiate de epoca modernă sau de cea contemporană.

Singurul complex descoperit în punctul Taşlâk ne-a fost semnalat de lucrătorii de la RomGaz Mediaş, în şanţul conductei (la cca. 15 m N de secţiunea arheologică). La - 3,25 m adâncime au fost descoperite rămăşiţele unei gropi menajere cu diametrul de 2,75 m, adâncime şi grosimea de 0,9 m, care conţinea un bogat material ceramic hallstattian.

Explicaţia lipsei depunerilor arheologice corespunzătoare aşezării rurale romane şi ale altor aşezări precedente sau ulterioare provine din faptul că, aşa cum ne-a fost comunicat ulterior, în punctul Taşlâk, ca de altfel în întreaga zonă înconjurătoare, s-au efectuat lucrări agricole, intensificate după 1988 (inclusiv arături adânci de -0,7 / -0,8 m); de altfel, la -1,5 m au fost descoperite fragmente din conductele de irigaţie.

În aceste condiţii constatăm că stratul arheologic a fost iremediabil compromis în punctul respectiv şi considerăm că cercetările menite să pună în evidenţă, în viitor, limitele aşezării romane trebuiesc făcute spre N, aproape de fortificaţie, acolo unde, din cauza neregularităţii terenului, depunerea arheologică ar putea fi încă neafectată de lucrările agricole din trecut. [Iulian Vizauer]

Note
¹. Săpăturile la fortificaţie şi la aşezarea civilă au fost efectuate de A. Opaiţ, săpături rămase, din păcate, nepublicate până astăzi.

Punct: Movile

Cod sit: 160840.06
În perioada 22 august - 9 septembrie 2000 au fost efectuate cercetări arheologice de salvare în una din movilele funerare aflate la limita de SE a aşezării romane. Movila în discuţie era situată la 600 de m S de şoseaua Mihai Bravu - Turda şi la 700 - 800 m V de localitatea Mihai Bravu. Movila era puternic aplatizată din cauza lucrărilor agricole, înălţimea acesteia, în centrul ipotetic fiind de cca. 1 m.

Cercetarea movilei s-a făcut prin patru suprafeţe triunghiulare (triunghiuri isoscele dreptunghice, cu catetele de 12 m). Între aceste suprafeţe s-au lăsat profile cu lăţimea de 0,5 m. Movila a dat la iveală trei morminte de inhumaţie din epoca bronzului.

Mormântul nr. 1 a fost descoperit în sfertul NV al movilei. Groapa acestuia, de formă rectangulară, cu dimensiunile de 1,51 x 1,34 m, s-a conturat la -0,85 m faţă de actualul nivel de călcare şi avea adâncimea de -0,62 m. Scheletul, orientat SV - NE, era în poziţie chircită, pe dreapta, cu mâna stângă pe bazin, iar cu dreapta pe lângă corp. La 0,15 m E de craniu a fost descoperit un bulgăre de ocru şi o piesă din os.

Mormântul nr. 2 a fost descoperit în sfertul de SE al movilei. Groapa nu a putut fi conturată, deoarece chiar şi fundul acesteia se găsea în pământul negru. Scheletul, chircit pe dreapta, ce avea craniul distrus, a fost găsit la -0,9 m faţă de actualul nivel de călcare şi era orientat NEE - SVV. Mormântul nr. 2 nu avea piese de inventar.

Mormântul nr. 3 a fost descoperit în profilul dintre sfertul de NE şi cel de NV al movilei. Groapa mormântului, de formă rectangulară, cu dimensiunile de 0,9 x 1 m, s-a conturat la -0,65 / -0,75 m faţă de actualul nivel de călcare, iar fundul acesteia era la -1,3 m. Scheletul era deranjat, deci nu cunoaştem orientarea acestuia. În groapă au fost descoperite mai multe mărgele din os, un fragment ceramic atipic şi resturi de lemn. Probabil că resturile de lemn provin de la o podină pe care fusese depus cadavrul, podină ce ulterior s-a prăbuşit, astfel explicându-se deranjarea scheletului.

În sfertul de SV al movilei au apărut mai multe fragmente ceramice datate la începutul epocii bronzului, acestea constituind principalul indiciu pentru datarea mormintelor enumerate. În manta, în stratul vegetal, am descoperit fragmente ceramice de epocă romană timpurie, ce provin probabil din aşezarea din apropiere.[Dorel Paraschiv, Cristian Micu]

Punct: La Moară

Cod sit: 160840.07
În perioada 19 iunie - 13 iulie 2000 au fost realizate cercetări arheologice cu caracter de salvare în punctul, numit convenţional, La Moară, aflat la aproximativ 750 m N de localitatea Mihai Bravu, jud. Tulcea, pe malul stâng al pârâului Taiţa.

Zona era cunoscută în literatura de specialitate datorită cercetărilor făcute în anii 1988 - 1989 de o echipă de arheologi ai Muzeului de Arheologie din Tulcea. Cu acest prilej se preciza că aici există două nuclee de locuire, primul plasat pe promontoriul ce domină lunca Taiţei (numit convenţional aşezarea nr. 1), cel de-al doilea pe o terasă aflată pe latura sa vestică (numit convenţional aşezarea nr. 2). În urma analizării materialului arheologic s-au stabilit câteva repere cronologice privind locuirea din punctul La Moară, respectiv neolitic, Hallstatt şi epoca medievală timpurie.

Datorită condiţiilor specifice din teren (traseul viitoarei conducte), săpăturile arheologice din acest an s-au desfăşurat în special în zona aşezării nr. 1.

Obiectivul imediat al cercetării a fost identificarea şi salvarea complexelor arheologice aflate pe traiectoria şanţului viitoarei conducte. În al doilea rând aveam în vedere stabilirea limitelor locuirii în diferitele epoci care s-au succedat pe suprafaţa promontoriului. Trebuie precizat că observaţiile făcute la suprafaţa solului ne indicaseră existenţa unui material eterogen din punct de vedere cultural.

Au fost trasate două secţiuni cu o orientare generală N - S, prima dintre ele (notată convenţional S. 1) având dimensiunile 100 x 2 m, cea de-a doua (notată convenţional S. 2) de 30 x 2 m. Din punct de vedere stratigrafic, pe întreaga suprafaţă, s-au identificat:

• 
  stratul vegetal;
  
• 
  strat de sol cafeniu, măzăros;
  
• 
  solul steril din punct de vedere arheologic.
  

Ca o primă concluzie, se poate spune că în nici una din secţiuni nu s-a surprins un strat de cultură cu materiale dintr-o anumită perioadă, descoperirile arheologice punând în evidenţă totuşi câteva complexe arheologice (gropi cu dimensiuni reduse şi material ceramic atipic).

Majoritatea inventarului arheologic recuperat se concentrează în cel de-al doilea strat, predominând fragmentele ceramice aparţinând epocilor romană târzie (sec. IV - VI p. Chr.) şi medieval timpurie (sec. IX - X p. Chr.). La partea inferioară a acestui strat, şi uneori în solul galben lutos care urmează, s-au găsit fragmente ceramice şi unelte de silex aparţinând eneoliticului, respectiv cultura Gumelniţa (a doua jumătate a mil. V a. Chr.). [Cristian Micu (ICEM Tulcea)]

Abstract
The archaeological campaign undertaken at Mihai Bravu in year 2000, was a rescue project which occurred in three points.

1. “La Moară”. Two main trenches were dug up (100 x 2 m¸ 30 x 2 m). The archaeological material which resulted from the only cultural layer found here is, cronologically, mixed; the ceramic fragments belong to the Eneolitic - the Gumelniţa culture, the Roman - Byzantine period (the 4^th - 6^th centuries AD) and to the Early Middle Ages (9^th - 10^th centuries AD).

2. “Movile”. A single funerary tumulus was dug up; inside there were discovered three graves dated in the Early Bronze Age. Above these ones Early Roman ceramic fragments were found.

3. “Taşlâk”. The ceramic material resulted from the research of the main trench (150 x 2,5 m) belongs to the Hallstatt and to the Roman periods; the ceramics resulted altogether, without any clear stratigraphical context. In the eastern part of the trench we discovered two modern inhumation graves. In the gas installation trench (situated about 15 m N from the archaeological one) a trash pit with a very rich Hallstattian material was found.