1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

189. Siliştea, com. Români, jud. Neamţ

Punct: Pe Cetăţuie

Cod sit: 124108.01
Colectiv: Neculai Bolohan (UAIC, FII), Elena Munteanu, Gheorghe Dumitroaia (CMJ Neamţ)
Localizare. Punctul “ Cetăţuia” este situat în partea de NV a Piscului Cetăţuia - Siliştea şi la S de fostul sat Bîrjoveni (azi unificat cu Siliştea). Din platoul parţial împădurit, aflat la 448 m altitudine, a fost desprinsă din vechime, prin săparea unui şanţ, o suprafaţă de formă triunghiulară, cu lungimea de aproximativ 100 de metri. Aşezarea astfel delimitată, fortificată natural pe celelalte laturi, are o poziţie dominantă şi prezintă o bună vizibilitate.

Istoricul cercetărilor. Aşezarea a fost semnalată încă din 1940 de către preotul Constantin Matasă, în Cercetări din preistoria judeţului Neamţ (BCMI, fasc. 90) şi menţionată, ulterior, de către Ştefan Cucoş, în Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Neamţ (Memoria Antiquitatis, XVIII, 1992).

În urma perieghezelor noastre au fost stabilite obiectivele generale ale cercetării: cunoaşterea caracterului aşezării şi a etapelor frecventării acesteia, delimitarea suprafeţei locuite, identificarea elementelor de fortificaţie şi încadrarea culturală a vestigiilor.

Cercetări. Pornind de la observaţiile efectuate şi de la configuraţia terenului, săpăturile au debutat prin trasarea unei secţiuni, numită S. I (24 x 2 m), orientată NV, pe axul lung al platoului. Ulterior, situaţia arheologică a impus continuarea lui S. I spre SE cu încă 10 m, iar spre NV cu 2,3 m. Paralel cu latura de V a S. I şi la 0,3 m distanţă de aceasta a fost deschisă, apoi, o nouă suprafaţă, Cas. A (4 x 4 m). Pentru verificarea situaţiei stratigrafice, au fost realizate câteva sondaje de control. Astfel, în scopul delimitării întinderii aşezării a fost trasată, la 48 m distanţă de S. I, pe direcţia NE, o casetă de control (1,2 x 2,5 m).

Stratigrafie. Pornind de la nivelul actual de călcare s-a înregistrat următoarea situaţie:

- Primul nivel, situat până la -0,28 / -0,3 m, pe cea mai mare parte a lungimii secţiunii şi până la -1,5 m, în zona şanţului de apărare, are culoare cafeniu închis şi conţine materiale arheologice;

- Sub acesta se afla un strat de pământ cafeniu-gălbui, de aproximativ 0,2 m grosime, fără vestigii, ce conţine, la partea sa inferioară “gresii” galbene, dispuse în mai multe straturi. În zona şanţului de apărare această depunere are grosime mai mare (2,2 m), iar o parte din fragmentele de gresie se află în poziţie secundară.

- Sub acestea se afla pământul galben, steril din punct de vedere arheologic.

Dispunerea spaţială a materialelor din capătul de NV al S. I şi din Cas. A indică existenţa, în această zonă, a unei structuri de locuire: fragmente de olărie provenind de la vase sparte pe loc, fragmente de lipitură, “gresii” arse la roşu sau rămase la culoarea naturală.

În Cas. A a fost identificat complexul 1: un craniu de Bos Taurus, fragmentar, care se afla sub o lespede arsă la roşu, înconjurat de fragmente ceramice provenind de la vase mari şi de fragmente osteologice aparţinând unor animale cu talie înaltă, dar şi de la altele, de talie mică. Craniul era aşezat pe un fragment provenind de la o ceaşcă de culoare cărămizie, decorată cu brâu excizat. În apropiere, tot în Cas. A, dar mai spre N, se aflau fragmente de râşniţe, un Doppelringe, un cuţit curb de piatră, o daltă din os, precum şi mai mulţi bolovani de râu.

Complexul 2 a apărut în C. 10, la o verificare sub dalele de piatră şi constă dintr-un vas (depus sub o lespede arsă la roşu), de culoare cafeniu-închis. Vasul, de formă bitronconică, cu gâtul scurt şi gura uşor evazată, cu două torţi (una ruptă din vechime, aflată tot în groapă), prezenta şi urmele a două apucători în zona mediană. Din interiorul vasului - umplut cu pământ - au fost recuperate câteva fragmente ceramice, de dimensiuni foarte mici şi pigmenţi de arsură. Din aceeaşi groapă a fost recuperat şi un fragment osteologic uman, de mici dimensiuni, prezentând o urmă de arsură.

Materialul arheologic. O parte din olăria recuperată în campania 2000 prezintă decorul caracteristic culturii Costişa: triunghiuri incizate, cu vârful în jos şi câmpul umplut cu haşuri, şiruri de impresiuni dispuse imediat sub buza vaselor, încadrate sau nu de linii incizate, brâuri realizate prin excizie, decor cu striuri. De asemenea, mai sunt prezente elemente tipologice şi decorative care trimit spre mediul cultural Monteoru: torţi de ceşti supraînălţate, cu şa, linii excizate. Analiza statistică indică prezenţa în proporţie de până la 70 a ceramicii din pastă grosieră, neornamentată sau ornamentată cu striuri .

Materialul osteologic recoltat în această primă campanie de săpături a fost analizat de către Sergiu Haimovici.

Ţinând cont de contextul stratigrafic şi de amplasarea geografică a sitului avansăm ideea că în aşezarea de pe “Cetăţuia” nu poate fi vorba de o suprapunere culturală, ci, mai curând, de o convieţuire a purtătorilor celor două culturi sus amintite, într-un moment nu foarte evoluat al perioadei mijlocii a epocii bronzului.

Planşa 61

190. Siliştea, com. Siliştea, jud. Brăila

Punct: Popină

Cod sit: 44006.01
Colectiv: Valeriu Sîrbu - responsabil; Mirela Vernescu, Simion Copilu (M Brăilei)

Situl - o aşezare nefortificată din prima epocă a fierului, cultura Babadag I-II - se află pe un martor de eroziune (Popină), de formă triunghiulară (circa 120 x 80 m), cu înălţimea de 8 - 10 m faţă de luncă, aflat aproape de terasa înaltă din dreapta râului Buzău, la aproximativ 1 km spre NV de şoseaua Brăila - Focşani; o parte a sitului a fost distrusă de o cazemată şi tranşee de război. În afara săpăturilor anterioare, a mai rămas de cercetat o suprafaţă de 800 - 900 m².

În campania din anul 2000 s-a cercetat o suprafaţă de 120m2, identificându-se, cel puţin, 10 complexe: un bordei, o locuinţă de suprafaţă, o vatră exterioară şi 7 gropi (alte 5 gropi sunt probabile, dar numai după epuizarea săpăturilor se va vedea dacă petele cenuşii indică guri de gropi sau doar depuneri de cenuşă cu rare materiale arheologice).

Întrucât majoritatea complexelor n-au fost săpate în întregime, materialul arheologic recoltat nu este nici prea bogat şi nici prea variat: fragmente de vase ceramice, câteva unelte şi oase de animale în cantitate modestă.

Dintre tipurile de vase remarcăm: a) vasele de provizii şi borcanele din argilă comună, cu proeminenţe şi brâuri în relief alveolate; b) vasele mari bitronconice, uneori cu mijlocul bombat, prevăzute cu proeminenţe conice, unele ornamentate cu benzi de linii incizate sau în val; c) vasele cu gura trompetiformă, unele având caneluri orizontale pe gât; d) castroanele şi străchinile tronconice cu gura invazată, unele decorate cu linii oblice incizate şi caneluri oblice pe buză; e) ceştile şi cănile, unele cu umărul pronunţat şi toarte supraînălţate, decorate cu benzi şi triunghiuri incizate ori cu cercuri concentrice şi tangente, incizate sau imprimate etc.

Marea majoritate a vaselor ceramice se încadrează în etapa Babadag II, dar există un procent semnificativ şi din faza Babadag I.

În strat s-au identificat şi câteva fragmente de vase tipice pentru cultura Noua II (îndeosebi de la ceşti), cât şi de vase getice timpurii sau de amfore greceşti, din sec. IV - III a. Chr. Piesele au intrat în patrimoniul Muzeului Brăilei.

Planşa 62

Bibliografie
1. N. Harţuche, O. Silivestru, Istros, VI, 1992, p. 17 - 40, 343 - 361;

2. V. Sîrbu, S. Pandrea, Istros, VII, 1994, p. 32 - 36, fig. 23 - 25.