1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

191. Siret, jud. Suceava

Punct: Dealul Ruina

Cod sit: 146664.02
Colectiv: Attila László (UAIC, FII); Ion Mareş, Bogdan Niculică (MNB Suceava); Mircea Ignat (Univ. Suceava)
În marginea de E a oraşului Siret se găseşte "Dealul Ruina", un fragment de cuestă înaltă (398 m), component al Podişului Sucevei (subunitatea Podişul Dragomirnei). Promontoriul dealului respectiv este orientat pe direcţia NV - SE şi ocupă o poziţie dominantă asupra zonei din jur. Pantele dealului coboară abrupt, pe laturile de N şi NE, spre valea râului Siret, care curge în apropiere; laturile de NV şi V sunt formate din trepte largi (rezultate din valuri de alunecare). Platoul dealului include o suprafaţă de câteva zeci de hectare, fiind, actual, fărâmiţat în numeroase loturi particulare, iar pe latura de S şi SE este acoperit cu o pădure.

Situl arheologic de pe "Dealul Ruina" este cunoscut din cercetările de suprafaţă mai vechi şi din literatura de specialitate.¹ Săpături arheologice sistematice au fost iniţiate în anul 1992² şi continuate în anii 1994³, 1995⁴, 1998⁵ şi 2000. În aceste campanii a fost precizată stratigrafia staţiunii şi succesiunea civilizaţiilor.

În ceea ce priveşte stratigrafia sitului, a fost confirmată existenţa unei întinse aşezări din eneolitic, cultura Cucuteni, faza B, amplasată, în special, în zona de NNV a platoului (sector B), însă nu a fost cercetată arheologic. "Dealul Ruina" devine intens locuit la începutul epocii fierului, în Hallstatt A, respectiv în perioada culturii Gáva - Holihrady, grupul Grăniceşti. Aşezarea hallstattiană timpurie de pe "Dealul Ruina" ocupă întreaga suprafaţă a platoului, iar prin periegheze s-a constatat că această locuire este răspândită atât pe terasele dinspre N, NV, cât şi în afara fortificaţiei.

Stratigrafia aşezării hallstattiene timpurii a fost determinată în timpul campaniilor arheologice amintite mai sus. Primul nivel de locuire (inferior) are o grosime de circa 0,2 - 0,4 m, fiind marcat de un strat de pământ negru-cenuşiu (măzăros), cu depuneri arheologice consistente: locuinţe de suprafaţă şi adâncite, instalaţii de încălzit (vetre în locuinţe şi în aer liber), gropi menajere şi alte complexe in situ, unele studiate integral. Acestui nivel de locuire îi aparţine şi sistemul de fortificaţie al aşezării (identificat şi cercetat în 1994, 1998), format din şanţ, val şi palisadă. Nivelul al doilea de locuire (superior) este marcat printr-o depunere de sol cenuşiu deschis, cu o grosime de circa 0,15 / 0,2 - 0,25 m. Nivelul este mai sărac în depuneri arheologice (partea superioară fiind, într-o oarecare măsură, afectată de lucrările agricole). În acest strat de cultură au fost cercetate complexe arheologice, între care amintim rămăşiţele unui cuptor, conservate relativ bine.

Materialul ceramic, din aşezarea hallstattiană, indică o varietate de forme de vase ornamentate cu striuri, incizii şi caneluri. Lipsa brâielor alveolate este un element care precizează faptul că cele două nivele de locuire corespund fazei mai timpurii a culturii Gáva-Holihrady (de tip Grăniceşti, Mahala III, Volovăţ). Datarea propusă se sprijină şi pe unele piese descoperite întâmplător pe suprafaţa sitului. În acest sens, amintim un tipar de piatră folosit la elaborarea celtului de tip transilvănean, cu analogii în depozitele atribuite etapei Ha A₁ din Transilvania⁶ şi a două celturi de bronz, de tip transilvănean, tipice Hallstatt-ului timpuriu.⁷

În campaniile arheologice au fost descoperite, în afară de ceramică, şi alte vestigii caracteristice culturii semnalate: fusaiole, roţi de car miniaturale, câteva zeci de statuete zoomorfe (reprezentări de cornute şi cai), două posibile statuete antropomorfe, greutăţi tronconice cu perforaţii orizontale, ace şi străpungătoare din os, piese din bronz (lamă de cuţit, ace, "picătură" de la turnare). Pentru obiectele din bronz au fost realizate analize macro- şi microstructurale. De asemenea, cercetările interdisciplinare au inclus prelevarea de eşantioane (cărbune, chirpic cu amprente de seminţe şi structuri de lemn, sol) pentru diferite analize. O parte din materialul osteologic a fost determinat.

Săpăturile arheologice din anul 2000 au avut ca obiectiv principal investigarea unor complexe apărute în 1998, lămurirea stratigrafiei, a succesiunii civilizaţiilor din acest sit, prin trasarea, în continuare, a S. V / 1998 amplasată aproximativ în zona centrală a platoului şi care este magistrala care va secţiona situl.

Pentru lămurirea unor complexe arheologice, studiate parţial în 1998, paralel cu S. V / 1998 au fost practicate şapte casete (Cas. 1 - 7, cu dimensiuni, pentru fiecare, de 4 x 3,7 m), plasate în linie şi cu rezervarea, între ele, a unui martor de 0,3 m şi a unei suprafeţe echivalente (casete intermediare nesăpate) pentru depunerea pământului, împrejurare justificată de suprafaţa disponibilă a parcelei de teren. Secţiunea V / 1998 (cercetată pe o lungime de 60 m şi o lăţime de 1,5 m) a fost prelungită în acest an cu 148,8 m şi 1,5 m lăţime. Pentru cercetarea unei gropi rectangulare identificată în S. V / 2000, între m. 97,1 - 101,5, a fost trasată, paralel cu S. V / 2000, Cas. 8 / 2000 (dimensiuni 4,4 x 3,4 m).

Stratigrafia rezultată în urma săpăturilor din acest an nu diferă de cea întâlnită în campaniile anterioare. Complexele studiate vor fi prezentate succint în continuare.

Complexul 1 / 2000, surprins în Cas. 1, constă dintr-o grupare de lipituri arse, cu o grosime de circa 0,25m, apărute în nivelul inferior hallstattian timpuriu (-0,35 m / -0,6 m), provenite de la o construcţie (posibil o vatră în aer liber) răvăşită din vechime. Este important faptul că lipiturile apar în zona de structură a valului de apărare. De la baza nivelului inferior hallstattian a fost identificat un şanţ (lung de 3,7 m, lat de 0,45 / 0,5 m) săpat în solul brun-gălbui şi galben (steril arheologic), de la -0,7 m până la - 1,7 m (măsurători de la nivelul actual), oblic pe acesta fiind un altul; ambele şanţuri aparţin primei aşezări hallstattiene, au fost săpate în zona de structură şi la baza valului de apărare, sunt lipsite de materiale arheologice pe suprafeţele investigate şi este dificil de precizat, în această etapă a cercetării, care a fost destinaţia lor.

Complexul 2 / 2000. În Cas. 2, la limita dintre cele două nivele hallstattiene (-0,3 / 0,35 m), pe toată suprafaţa casetei a fost cercetată o depunere consistentă formată din fragmente ceramice, pietre, bucăţi de lutuieli, fragmente de vatră, oase de animale, două statuete zoomorfe (bovidee), o lamă de silex; depunerea marchează un complex de locuire, investigat parţial.

Complexul 3 / 2000. În S. V / 2000, între m. 83 - 94 (C. 56 - 63), la limita dintre cele două nivele hallstattiene (-0,3 / -0,4 m), a apărut o grupare de fragmente ceramice (vase întregibile), pietre (unele cu urme de arsură), bucăţi de chirpic ars cu amprente de nuiele, fragmente de greutăţi tronconice, cărbune; depunerea aparţine unui complex de locuire surprins parţial.

Complexul 4 / 2000. În aceeaşi secţiune, între m. 114 - 127 (C. 76 - 85), în acelaşi nivel şi adâncime, a fost delimitată o depunere alcătuită din fragmente ceramice (vase întregibile), lutuieli cu amprente de nuiele, pietre (unele cu urme de ardere), zgură (?), fragmente de greutăţi tronconice; sub depunerea de chirpic ars, provenit de pereţii unei locuinţe, a fost găsită o lutuială subţire (pe circa 2 m², între m. 125 - 126); de asemenea, între m. 120,8 - 122,5, la -0,47 m, a fost cercetată, parţial, o groapă (sub depunerile amintite) săpată de la baza nivelului inferior de locuire hallstattiană până la -1,05 m (faţă de nivelul actual); în umplutura gropii au fost găsite bucăţi de chirpic ars şi fragmente ceramice; rămâne ca viitoarele cercetări să clarifice mai bine raportul dintre locuinţă şi groapă.

Complexul 5/2000. În aceeaşi secţiune, între m. 131 - 132 (C. 88), în nivelul superior de locuire hallstattiană timpurie, de la -0,2 / -0,35 m, a apărut o mică aglomerare de fragmente ceramice, lutuieli, pietre, un fragment de greutate tronconică, care pot fi în relaţie cu un eventual complex de locuire, surprins parţial.

Vatra 2 / 1998. În Cas. 4, în partea superioară a nivelului inferior hallstattian timpuriu (-0,4 m) a fost cercetată, în continuare, o vatră în aer liber, apărută în Cas. 1 / 1998; vatra, deranjată din vechime, avea, iniţial, o formă circulară (diam. aprox. = 1,9 m), cu o structură mozaicată formată din lipituri arse, cu grosimi de 0,04 m, aplicate pe sol.

Groapa 1 / 1998. În aceeaşi casetă, a fost cercetată, în continuare, o groapă ovală (surprinsă în S. V / 1998 şi Cas. 1 / 1998), tăiată din nivelul superior hallstattian (la -0,3 / -0,35 m), cu diametrul, la gură, de 2,4 x 3 m şi adâncimea de -1,3 m; pe marginea de E a gropii a fost identificată (în 1998 şi 2000) o lentilă de pământ galben (cu o grosime de 0,4 / 0,6 m şi o lungime de 2,4 m), cu două trepte de coborâre; aproape de groapă este amplasată vatra 2 / 1998, care aparţine nivelului inferior hallstattian.

Groapa 1 / 2000. În Cas. 5, în nivelul inferior hallstattian (-0,4 m) au fost descoperite fragmentele unui vas (întregibil) care "căpăcuiau" partea de sus a unei gropi ovale, surprinsă la -0,65 m, cu diametrul de 1,5 x 1,7 m şi adâncimea de -0,9 m (faţă de nivelul actual); în umplutura gropii, la adâncimi diferite, au fost găsite fragmente ceramice de la diferite vase, iar la fund, cărbune, pietre şi ceramică.

Groapa 2 / 2000. În S. V / 2000 şi Cas. 8 (trasată în linie cu secţiunea, pe latura de N, între m. 97,1 - 101,5, cu dimensiunile 4,4 x 3,4 m şi martor, desfiinţat la final, de 0,6 m) a fost investigată o groapă rectangulară (cu lungimea, la gură, de 2,8 m, lăţimea de 0,8 m şi adâncimea de de -1,9 m, faţă de nivelul actual), săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (- 0,6 m), sub complexul 3 / 2000; în pământul negru-feruginos al gropii au fost găsite câteva fragmente de greutăţi tronconice (în partea superioară), bucăţele de chirpic ars şi fragmente ceramice; pereţii gropii se îngustau, spre fundul plat, având o secţiune trapezoidală

Groapa 3 / 2000. În S. V / 2000, între m. 120,8 -122,5 (C. 80 - 82) a fost cercetată, parţial, o groapă ovală descrisă la complexul 4 / 2000.

Groapa 4 / 2000. În S. V / 2000, între m. 130 - 131 (C. 88) a fost investigată, parţial, o mică groapă tronconică (diametrul, la gură, de 0,34 m şi 0,17 m la fund, adâncimea de -1,1 m, de la nivelul actual) săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (-0,7 m); în umplutura gropii (de par) au fost găsite câteva lipituri arse.

Groapa 5 / 2000. În S. V / 2000, între m. 134 - 136 (C. 90 - 91) a fost cercetată, parţial, o groapă ovală (diametrul, la gură, pe axul lung, de 1,08 m, adâncimea de -1,45 m, faţă de nivelul actual) săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (-0,65 m); din umplutura gropii au rezultat fragmente ceramice (şi un vas întregibil), cărbune, lutuieli şi o piatră plată amplasată la fund.

Groapa 6 / 2000. În capătul de V a S. V / 2000, între m. 146 - 148 (C. 98 - 99), a fost cercetată, parţial, o groapă ovală în plan (diametrul, la gură, pe axul lung, de 0,6 / 0,75 m şi adâncimea de -1,48 m la fund) săpată de la baza nivelului inferior hallstattian (-0,7 m); pereţii gropii sunt aproape drepţi în partea superioară (pe 0,5 m adâncime, de la nivelul din care a fost tăiată) şi oblici până la fundul uşor albiat, astfel că secţiunea gropii este trapezoidală în această zonă; groapa are o adâncime de -1,2 m de la nivelul în care a fost săpată (-1,9 m, faţă de nivelul actual). În partea superioară a gropii (de la -0,6 m), şi în continuare până în zona în care se unesc cele două porţiuni distincte, s-a remarcat o depunere de bucăţi de chirpic ars, în poziţii secundare, cu dimensiuni diferite (cele mari fiind de 0,25 / 0,3 m), iar în partea inferioară stratele succesive de umplutură au o formă albiată, fiind impregnate cu bucăţele de chirpic ars, cărbune şi fragmente ceramice. Dacă bucăţile de chirpic ars, cu amprente de nuiele (groase şi subţiri) şi de scânduri, le considerăm ca fiind de la o construcţie dezafectată (locuinţă de suprafaţă) şi resturile au fost depuse în groapă, aceasta poate fi o groapă menajeră, în acelaşi timp după forma ei, fără alte elemente probatorii, ar putea reprezenta, cu rezervele cuvenite, acele "sisteme de încălzire" aşa cum au fost descoperite la Mahala, Grăniceşti şi alte staţiuni din cultura Gáva-Holihrady, în forma unor gropi cu resturi de vetre şi cuptoare.⁸

Pe lângă ceramică, în campania din acest an, au fost descoperite şi alte vestigii caracteristice culturii Gáva-Holihrady (grupul Grăniceşti): statuete zoomorfe (reprezentări de cornute şi cai), fusaiole / modele de roţi de car, greutăţi tronconice (întregi şi fragmentare), râşniţe, obiecte de silex.

Materialul arheologic, din toate campaniile, se află în colecţiile Muzeului Naţional al Bucovinei, fiind în cea mai mare parte restaurat iar o parte din piese au fost expuse în cadrul unor expoziţii temporare.

Obiectivele viitoarelor cercetări constau în dezvelirea integrală a complexelor studiate parţial în campaniile anterioare, continuarea săpăturilor pentru cercetarea fortificaţiei şi delimitarea extinderii aşezării hallstattiene timpurii din afara şanţului de apărare, trasarea în continuare a secţiunii magistrale (S. V) în sectorul B, pentru stabilirea stratigrafiei, a succesiunii civilizaţiilor (Hallstatt timpuriu şi Cucuteni B) şi cercetarea noilor complexe arheologice. De asemenea, ne-am propus realizarea ridicării topografice şi investigarea arheomagnetică a sitului.

Situl de pe "Dealul Ruina" este afectat, la suprafaţă, de lucrările agricole, fiind fărâmiţat în numeroase loturi particulare. Pentru conservarea şi protejarea lui se propune achiziţionarea, sau scoaterea temporară din circuitul agricol a unor suprafeţe destinate săpăturilor arheologice.

Note

¹. În anul 1969 au fost efectuate cercetări arheologice de suprafaţă de către dr. Mircea Ignat. Date despre sit, încadrarea culturală şi cronologică a aşezărilor, materiale arheologice, vezi, Nicolae Ursulescu, Mugur Andronic, Florin Hău, în: Suceava, XIII - XIV, 1986 - 1987, p. 90 - 92.

². Iniţiate de Universitatea "Ştefan cel Mare" şi Muzeul Naţional al Bucovinei din Suceava.

³. Mircea Ignat, Ion Mareş, în: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 83.

⁴. Colaborare între Universitatea "Ştefan cel Mare", Muzeul Naţonal al Bucovinei din Suceava şi Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi; Mircea Ignat, Attila László, Ion Mareş, în: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995, Brăila, 1996, p. 114 - 115.

⁵. Attila László, Ion Mareş, Bogdan Niculică, în: Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, Vaslui, 1999, p. 107 - 108.

⁶. Nicolae Ursulescu, Mugur Andronic, Florin Hău, op. cit., p. 91, pl. IV / 9; Attila László, Începuturile epocii fierului la est de Carpaţi. Culturile Gáva-Holihrady şi Corlăteni-Chişinău pe teritoriul Moldovei, Bucureşti, 1994, p.143, 145, fig. 50 / 2 - 3. Şi opinia că acest tipar a fost utilizat pentru elaborarea unor dălţi, cf. Mircea Ignat, în: Suceava, XX, 1993, p. 377, nota 15.

⁷. Un celt a intrat în colecţiile Muzeului Naţional al Bucovinei (achiziţie) şi este publicat (Mircea Ignat, op. cit., p. 376, fig. 1 / 5); un alt exemplar, similar, a fost găsit (în 1995) aproape de primul (la mică distanţă de releul de pe dealul Ruina) şi este posibil să fie vorba de un depozit; acest celt (inedit) se afla în posesia unui locuitor din oraşul Siret.

⁸. Attila László, op. cit., p. 57.