1. Acâş, com. Acâş, jud. Satu Mare

208. Tihău, com. Surduc, jud. Sălaj

Punct: La Cerniele

Cod sit: 142836.02
Colectiv: Ioan Bejinariu - responsabil (MJIArtă Zalău)
Situl arheologic din punctul La Cerniele este amplasat la SV de satul Tihău, la ieşirea din localitate, spre satul Gâlgău Almaşului. Staţiunea se află pe prima terasă a râului Almaş, pe malul stâng al râului aflat acum la cca. 1 km depărtare. Materiale arheologice în acest punct au fost descoperite abia în luna mai a anului 2000 cu ocazia unei cercetări de suprafaţă efectuată în zonă de arheologi de la muzeul din Zalău. De-a lungul DJ Jibou - Sânmihaiu Almaşului pe o porţiune de cca. 150 m lungime, pe ambele părţi ale drumului au fost descoperite la suprafaţă materiale ceramice din neolitic şi epoca bronzului. Terenul este în proprietate particulară şi era cultivat la momentul săpăturii. Săpătura arheologică a avut un caracter de salvare, extremitatea vestică a sitului urmând să fie traversată de un şanţ al Direcţiei de Telecomunicaţii Sălaj pentru îngroparea unui cablu telefonic cu fibră optică.

Au fost trasate trei secţiuni (S. 1: 15 x 1,5 m şi S. 2: 10 x 1,5 m, ambele orientate N - S şi S. 3: 10 x 1,5 m, orientată V - E), dispuse pe traseul viitor al şanţului pentru telecomunicaţii, chiar între marginea şoselei şi limita terenurilor cultivate. În secţiunile S. 1 şi S. 2 am putut constata că lucrările mai vechi destinate construcţiei drumului şi amenajărilor aferente acestuia au distrus iremediabil stratul de cultură în acest sector. În S. 1 între m. 3 - 5 au apărut doar urmele a trei gropi de stâlpi care se adânceau în steril. În S. 2 doar între m. 9 - 10 stratul de cultură nu fusese afectat şi în acest sector au apărut resturile unui vas aparţinând culturii Suciu de Sus, care a putut fi restaurat.

În cele două secţiuni au fost descoperite doar materiale ceramice aparţinând epocii bronzului. Destul de puţine fragmente ceramice pot fi atribuite culturii Wietenberg, ai cărei purtători locuiesc această zonă în bronzul mijlociu. Cele mai multe însă aparţin culturii Suciu de Sus şi au ca numitor comun prezenţa striurilor superficial realizate pe corpul vaselor în asociere cu crestături pe buză sau brâuri alveolate dispuse imediat sub buză precum şi mici butoni conici sau alveolaţi. Apar de asemenea şi câteva fragmente cu decor excizat. Fragmentele ceramice de factură Suciu de Sus provin mai ales de la castroane sau străchini ori de la vase-borcan de dimensiuni medii. Culoarea predominantă a acestei ceramici este cărămiziul şi cenuşiul-închis. Pasta vaselor este amestecată cu nisip ori pietriş, iar suprafeţele sunt rareori finisate. Cel mai adesea slipul vaselor cu striuri nu s-a mai păstrat decât pe mici porţiuni. Fragmentele cu decor excizat sunt lucrate dintr-o pastă mai fină în amestec cu nisip fin, iar suprafaţa lor este netezită.

În secţiunea S. 3 trasată la 60 m S de S. 2, perpendicular pe şosea, am surprins sub nivelul afectat de arături, pe o grosime constantă de cca. 0,25 m, un strat de cultură mai subţire spre limita vestică (spre şosea) şi mai gros spre cea estică (spre râu). Stratul de cultură are un aspect cenuşiu-bulgăros şi o grosime cuprinsă între 0,22 - 0,4 m. Sub acest strat apare un strat maro cu aspect lutos care constituie sterilul. Între m. 8 - 9 ai acestei secţiuni au apărut fragmente ceramice mai grupate însă nu am putut contura urma vreunui complex. Doar în profil am sesizat apoi existenţa în acest sector a unei gropi în formă de pâlnie cu deschiderea la gură de 0,4 m şi cu diametrul fundului de 0,52 m. Tot materialul arheologic apărut în această secţiune aparţine neoliticului însă este foarte fragmentar şi deţinem prea puţine elemente pentru o încadrare mai strânsă. Majoritatea fragmentelor descoperite provin de la vase cu pereţi groşi (cca. 1 cm), nefinisaţi, confecţionate dintr-o pastă de calitate inferioară, neomogenă şi arsă incomplet. Drept degresant s-au utilizat cioburi pisate sau pietriş. Doar puţine fragmente aparţin categoriei ceramicii fine lucrată dintr-o pastă omogenă în amestec cu mâl şi, bine arsă.

Pe baza situaţiei concrete din teren şi a descoperirilor din săpătura de salvare se poate afirma că locuirea cea mai consistentă a existat spre marginea terasei ,înspre râu care în epocile preistorice curgea la o distanţă mai mică de

terasă. Alte săpături în acest sit nu ne propunem pentru viitor, decât în măsura în care realizarea unor noi lucrări de

investiţii în zonă sau extinderea perimetrului locuit al satului Tihău ar reclama începerea unor noi săpături de salvare.

Materialele descoperite în săpătura de salvare de la Tihău - La Cerniele se păstrează la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău (inv. C.C. 874 - 894 / 2000) şi sunt în curs de publicare. Deşi stratigrafic nu am reuşit să surprindem o succesiune Wietenberg - Suciu de Sus putem afirma că pe valea Almaşului (afluent al Someşului) locuită în bronzul mijlociu de comunităţi ale culturii Wietenberg, constatăm pentru perioada bronzului târziu apariţia unor aşezări ale culturii Suciu de Sus. Probabil aceste comunităţi Suciu de Sus sunt responsabile de încetarea evoluţiei aşezărilor Wietenberg din această zonă. Situaţii similare există în mai multe puncte de pe valea Someşului.

209. Timişoara, jud. Timiş

Punct: Freidorf

Cod sit: 155252.03
Colectiv: Mare Mircea - responsabil, Tănase Daniela (MB Timişoara)
Situl arheologic este situat la marginea de S a cartierului Freidorf al municipiului Timişoara, pe un promontoriu aflat în stânga drumului de legătură între acest cartier şi Calea Şagului (ieşirea din oraş pe DN 59 - Moraviţa).

Situl arheologic cuprinde o aşezare daco-romană din secolele III - IV, suprapusă de o necropolă din secolul V p. Chr. Identificarea sitului a fost făcută în anul 1984, cu prilejul unor lucrări industriale când a fost efectuat şi un sondaj arheologic. Începând cu anul 1986 s-a trecut la cercetări sistematice, care continuă şi în prezent.

Importanţa cercetării acestui sit constă în încercarea de reconstituire a habitatului rural autohton în perioada secolelor III - IV. Rezultatele cercetărilor anterioare constau în dezvelirea a 8 locuinţe (5 de tip bordei, 3 de suprafaţă), 12 gropi de provizii şi 13 gropi menajere, un cuptor menajer aflat în aer liber şi un cuptor de olar.

În anul 2000, obiectivul a constat în delimitarea marginii de S a acestei aşezări. În acest scop au fost practicate două secţiuni. În S. 1 / 2000, având dimensiunile de 10 x 1,5 m şi orientarea NE - SV, s-a ajuns la solul viu la adâncimea de 0,8 m. Nu au fost găsite complexe arheologice, iar stratigrafic s-a constatat prezenţa nivelului din sec. III - IV la o adâncime cuprinsă între -0,25 m şi -0,7 m. Parţial, stratul de cultură a fost distrus de prezenţa unui cablu electric industrial găsit pe lungimea secţiunii. Inventarul arheologic constă în fragmente ceramice cenuşii, lucrate la roată, specifice secolelor III - IV. Secţiunea S. 2 / 2000, a fost practicată paralel cu S. 1 / 2000, la o distanţă de 30 m SE de aceasta. Avea aceleaşi dimensiuni (10 x 1,5 x 0,8 m) şi aceeaşi situaţie stratigrafică. În capătul de SV al secţiunii a apărut o parte dintr-un complex arheologic, fapt pentru care a fost practicată o casetă cu dimensiunile de 4 x 1,5 m. A fost dezvelită o locuinţă bordei, de formă ovală, cu dimensiunile de 2 x 1,8 m, având baza la -1,55 m faţă de nivelul actual de călcare. La capătul de NE al axei lungi se afla intrarea cu o treaptă joasă de lut, cu lăţimea de 0,6 m. În capătul opus al axei lungi, pe direcţia SV, se afla o vatră “cotlonită”, săpată în peretele de lut viu, cu cenuşă în jur şi dispunând de o placă de lut, puternic arsă, cu dimensiunile de 0,4 x 0,4 m şi grosimea de 4 - 7 cm. În pământul de umplutură al bordeiului a apărut material arheologic reprezentat de fragmente ceramice cenuşii, lucrate la roată, chirpic şi oase de animale. Pe baza stratigrafiei şi a inventarului, locuinţa-bordei aparţine aşezării daco-romane din secolele III - IV.

Materialul arheologic recuperat a fost depozitat pentru studiu în depozitul de tranzit al Muzeului Banatului.

Obiectivele pentru viitor constau în delimitarea cât mai exactă a suprafeţei pe care o avea aşezarea şi la eventuala descoperire de noi complexe arheologice în porţiunile încă necercetate.

Rezultatele cercetărilor întreprinse în situl arheologic de la Timişoara - Freidorf pentru perioada anilor 1994 - 1998 urmează să apară în volumul VI al publicaţiei “Analele Banatului”, S.N., aflat sub tipar.