203. Sighişoara, jud. Mureş Punct: Biserica din Deal Cod sit: 114523.06
Colectiv: Daniela Marcu Istrate, Ioan F. Pascu (SC Damasus SRL)
Ultima campanie de cercetare arheologică la Biserica din Deal s-a desfăşurat în perioada 1-20 iunie 2001 şi a avut drept scop verificarea unor informaţii pe partea de N a clădirii. Au fost deschise trei suprafeţe:
S. 40 deschisă pe latura de V lângă contrafortul din colţul de NV, cu scopul de a verifica relaţia dintre fundaţia actualului perete vestic şi contrafort şi de a încerca să identificăm ruina bazilicii. S-a putut observa structura fundaţiilor bisericii hală şi faptul că peretele şi contrafortul sunt ţesute. De asemenea au apărut mai multe morminte încadrabile orizonturilor de înmormântare cunoscute din campaniile anterioare.
S. 42 a fost trasată cu scopul de a investiga un mormânt cu cai din epoca migraţiilor, mormânt ce a fost identificat parţial în S. 41/2000. Deşi secţiunea a avut dimensiuni mari (5x5 m), ea nu a reuşit să surprindă în întregime mormântul, ci doar cinci schelete de cai cu capetele aşezate radial spre exterior, aparţinând după toate indiciile perioadei sfârşitului sec. VI. Din păcate datorită structurii terenului actual, cu umpluturi masive realizate în epoca medievală, mormântul se află la adâncimea de -5,5 m şi este amplasat în imediata apropiere a monumentului medieval, situaţie care face imposibilă extinderea cercetării. În zona înmormântării au fost descoperite puternice urme feruginoase, fără a se putea însă recupera piese definibile.
S. 43 a fost deschisă lângă porticul de N având ca principal scop cercetarea unui zid perpendicular pe biserica actuală şi anterior acesteia, identificat în S 21-22/2000. În urma săpăturii s-a ajuns la concluzia că zidul în discuţie aparţine unei etape care nu a mai fost finalizată.
Planşa 102
204. Siliştea, com. Români, jud. Neamţ Punct: Pe Cetăţuie Cod sit: 124108. 01
Colectiv: Neculai Bolohan - responsabil (UAIC Iaşi); Gheorghe Dumitroaia, Elena Munteanu (CMJ Neamţ)
Obiectivele cercetării. În perioada 9 iulie - 3 august au continuat cercetările sistematice în staţiunea Siliştea - Pe Cetăţuie, obiectivele propuse fiind delimitarea suprafeţei locuite, clarificarea succesiunii stratigrafice, determinarea caracterului aşezării şi a etapelor frecventării acesteia, stabilirea rolului avut în cadrul culturii Costişa, definirea raportului cronologic dintre culturile Costişa şi Monteoru. S-a considerat necesară cercetarea concomitentă a două sectoare în campania 2000 - S I (2 x 37 m) pentru cercetarea şantu1ui de apărare şi Cas A (4 x 4 m), în aşezare. Datorită fondurilor insuficiente, a lipsei forţei de lucru şi a duratei relativ scurte de desfăşurare a săpăturilor, la sfârşitul campaniei din anul 2000 suprafeţele au fost închise fără a fi cercetate integral. În aceste condiţii, campania 2001 a debutat prin redeschiderea unor sectoare din săpătura veche, în scopul studierii situaţiei surprinse parţial în anul anterior. Astfel, din S I au fost redeschise două sectoare, pentru verificarea stratigrafiei, unul S I/C. 9-10 cu dimensiunile de 2 x 2 m, celălalt, la capătul de N al secţiunii, S I/C. 12-14 de 2 x 4 m, situat între Cas A şi α. S-a procedat la re-excavarea suprafeţelor amintite, atingându-se, la -0,20 - -0,30 m, nivelul arheologic deja cercetat de noi (desenat şi fotografiat); după curăţarea sa acesta fiind demontat, săpăturile au continuat - aşa cum o impunea configuraţia nivelului arheologic - prin şpăcluieli şi prin răzuieli succesive, până la -0,60/-0,80 m.
De asemenea, a fost redeschisă Cas A (4 x 4 m), aflată la 0,20 m V faţă de capătul de N al lui S I; aici nivelul atins în anul anterior se afla la -0,20 - -0, 35 m, iar săpătura a continuat - cu aceleaşi operaţiuni ca şi în S I - până la -0,55 m. Pentru mai buna observare a situaţiei în teren şi a raportului dintre vestigiile din Cas A şi S I/C. 12-14, a fost demontat şi martorul stratigrafic dintre aceste două sectoare. Concomitent, lângă latura de E a lui S I/C. 12-14, la distanţa de -0,50 m de acesta a fost trasată o noua casetă, iniţial numită Cas B, ulterior redenumită Cas α (4 x 4 m), unde a fost cercetat, la -0,40 - -0,60 m un nivel de gresii - şpăcluire, curăţare, evidenţiere, desenare şi fotografiere - ce corespunde celui descoperit în campania 2000 în Cas A şi S I. În afară de sectoarele amintite, pentru verificarea întinderii nivelului de locuire spre capătul de N al platoului, la 65 m distanţă faţă de colţul de NE al lui S I a fost deschisă o casetă de control - CTRL 2
Rezultatele cercetării. Cas A. S-a procedat la re-excavarea casetei A până la nivelul 0,20 m, după care a fost cercetat segmentul stratigrafic aflat între0,20 şi 0,60 m, care constă în gresii de culoare gălbuie sau arse la roşu. Este o zonă în care sunt prezente foarte multe fragmente ceramice, aparţinând, deopotrivă, culturilor Costişa şi Monteoru, şi fragmente osteologice. Dintre acestea din urmă remarcăm descoperirea, la -0,40 m, a unor coaste de bovideu care aparţin aceluiaşi individ al cărui craniu a fost identificat în campania 2000, în complexul 1; un argument în favoarea acestei afirmaţii îl constituie faptul că deasupra coastelor era aşezat un fragment ceramic provenind de la un vas de mari dimensiuni, un alt fragment din acelaşi vas fiind descoperit dedesubtul craniului din complexul 1. În partea de NE a casetei, dedesubtul unei pietre de râşniţă de formă triunghiulară, dar cu 0,20 m mai jos, a fost identificat un vas întreg, cu o singură toartă, de mici dimensiuni, trasă din buza vasului şi aplicată pe umăr şi cu trei butoni dispuşi simetric pe umăr, depus sub nivelul de gresii. În jurul vasului au fost găsite mai multe fragmente de olărie care după pastă par să aparţină culturii Costişa, câteva fragmente osteologice şi pigmenţi de lipitură. Vasul a fost acoperit, în mod simbolic, cu un fragment ceramic. Practicând o casetă pentru a realiza unele observaţii microstratigrafice şi pentru a scoate vasul, am observat existenţa unei alte structuri de lespezi de gresie dispuse liniar pe o lungime de 1,3 m, orientată oblic faţă de vas şi aflată la aproximativ0,10 m dedesubtul gurii acestuia.
În acelaşi nivel a fost identificat şi un fragment de vas de culoare neagră, decorat în zona diametrului maxim cu un brâu cu alveole întrerupt. Fragmentul amintit, atribuit fazi Monteoru Ic3, mai prezintă în partea superioară un alt motiv decorativ, constituit din cercuri concentrice incizate, înconjurate de un cerc de împunsături şi trei linii oblice.
S I/C. 12-14. Nivelul arheologic identificat, aflat în continuarea celui din Cas A, este compus dintr-un strat de gresii de culoare gălbuie sau înroşite de foc, fragmente de la mai multe vase sparte pe loc (ce pot fi atribuite, după decor, culturilor Costişa şi Monteoru), resturi osteologice provenind, În cea mai mare parte, de la bovidee, fragmente de lipitură şi puţini pigmenţi de arsură; forma şi componenţa acestui strat par să indice existenţa mai multor locuinţe de suprafaţă, cu podeaua amenajată din gresii. Printre piesele mai importante descoperite, menţionăm două obiecte de podoabă din sârmă de bronz - Noppenringe - la fel cu cel descoperit în Cas A în campania 2000. De asemenea, au mai fost recuperate trei frecătoare de râşnită, mai multe aşchii din silex şi fragmente osteologice cu urme de prelucrare.
Cas α. Nivelul arheologic cercetat în campania 2001 se află la adâncimea de 0,40 la 0,60 m şi corespunde celui cercetat în campania anterioară în S I şi Cas A. Acest nivel - cu o grosime de 0,20 m constă într-un "pavaj" de gresii, în fragmente ceramice şi unelte din piatră şi os. În zona de NV a casetei a fost surprinsă o vatră de dimensiuni mici, constând în lespezi de gresie înroşite, dispuse vertical pe trei laturi, împreună cu o a patra lespede, ce servea drept bază. Dată fiind suprafaţa restrânsă cercetată (4 x 4 m) nu au putut fi determinate forma şi destinaţia acestui "pavaj", fiind realizate doar unele observaţii privind structura sa: pavajul - ce urmează a fi secţionat în campania următoare - este compus din straturi suprapuse de gresii (refaceri?). Nu s-a putut determina o ordine în dispunerea acestor gresii - arse la roşu sau nu. Pământul din jurul gresiilor păstra foarte puţini pigmenţi de arsură şi câteva resturi osteologice calcinate, în apropiere, în colţul de SV al casetei fiind descoperită şi o tablă din bronz de dimensiuni mici, deformată de foc. De asemenea, atât deasupra cât şi în componenţa şi dedesubtul stratului de gresii a fost identificat material ceramic de tip Costişa, extrem de fragmentar.
S I/C. 9-10. Suprafaţa, cu dimensiunile de 2 x 2 m, a fost redeschisă în scopul clarificării secvenţei stratigrafice. S-a constatat că există un singur nivel arheologic, între 0,10 şi 0,60 m, unitar în ceea ce priveşte materialul conţinut, culoarea şi consistenţa solului. Au fost descoperite fragmente de olărie, resturi osteologice, gresii arse sau de culoare gălbuie. Dedesubtul acestui strat, de la -0,60 m, începe stratul steril, galben, de consistenţă nisipoasă, ce are în componenţa sa niveluri succesive de gresii. Aceste gresii, cu aceeaşi structură ca şi fragmentele descoperite în stratul arheologic, fac parte din structura Cetăţuii şi au fost folosite de populaţia din epoca bronzului care s-a aşezat aici.
În suprafeţele cercetate în campania 2001 s-a constatat prezenţa unor structuri de locuire, ce au ca bază aceste “pavaje” din gresii, concluzie întărită, în afară de prezenţa fragmentelor osteologice, dintre care unele cu urme de prelucrare şi a fragmentelor de olărie, şi de identificarea unor frecătoare de râşniţă, a câtorva unelte din silex, a unui miez provenind de la perforarea unui topor şi a obiectelor din bronz. Rămâne încă deschisă problema aspectului şi a dimensiunilor acestor locuinţe, dată fiind cantitatea mică de fragmente de lipitură descoperită.
Ctrl 2 (2,90 x 2,60 m); sondajul de aici, efectuat cu scopul identificării limitei nordice a aşezării, a atins adâncimea de -0,60 m, putând fi efectuate şi unele observaţii stratigrafice. Astfel, s-a constatat ca nivelul vegetal mergea până la 0,20 m adâncime, după care urma stratul arheologic, cu o grosime de 0,30 - 0,40 m, ce conţinea doar puţine fragmente ceramice specifice culturii Costişa în afara unui context clar (ceea ce ne îndreptăţeşte să considerăm că am atins una din marginile aşezării). La baza acestui nivel au fost descoperite lespezi de dimensiuni mari, formând un "dalaj", corespunzând stratului steril din S I/C. 9 -10.
Obiectivele cercetărilor viitoare. Ca obiective generale ale cercetării rămân delimitarea suprafeţei locuite (în acest scop urmând să fie realizate alte sondaje de control, în extremitatea de V a platoului), clarificarea succesiunii stratigrafice, determinarea etapelor frecventării aşezării, stabilirea rolului avut în cadrul culturii Costişa.
Situaţia arheologică surprinsă de noi pledează pentru importanţa cunoaşterii aşezării de pe Cetăţuia - Siliştea în contextul Bronzului Mijlociu din jumătatea de N a Moldovei, iar continuarea cercetărilor în acest sit sperăm să contribuie la mai buna cunoaştere a culturilor Costişa şi Monteoru şi a relaţiilor stabilite de purtătorii acestora.
Planşa 103
Bibliografie
1. N. Bolohan, E. R. Munteanu, Sat Siliştea, com. Români, în: Cultura Costişa în contextul epocii bronzului, catalog de expoziţie, coord. V. Cavruc şi Gh. Dumitroaia, Piatra-Neamţ, 2001, p. 44-48.
Abstract
The researches place is located within Central Moldavia, at the Southern extremity of the Cracău-Bistriţa depression in the hill top area between Siret and Bistriţa rivers. Noteworthy, that at 6 km SW there is the eponymous settlement, at the border of the Monteoru and Costişa and in the proximity of an important way of access to Transylvania, towards the Ciucului depression. The archaeological site is located on the territory of Români commune, Neamţ county, in the Eastern proximity of the former Bârjoveni village (unified with Siliştea), on the Cetăţuia hill.
Our discovery consists of a fortified settlement bordered to south by a defence ditch. On the occasion of the archaeological excavations during July 2001 had been collected and extracted a wide range of archaeological finds such as: pottery fragments belonging to Costişa and the first phases of the Monteoru culture, a hole pot in situ under a level of gritstones (globular form and the rim little flared, a flatted handle starting from the rim of the pot, attached on the shoulder), two copper (?) adornments of Noppenringe type with closer analogies in Central Europe, bone fragments and utensils. All of these evidences allowed us to conclude upon the chronology of the archaeological site (the last phase of the Early Bronze Age) and the beginning of the Middle Bronze Age, about the destination and the cultural interrelations that took place.
Dostları ilə paylaş: |