1. Adamclisi, com. Adamclisi, jud. Constanţa [Tropaeum Traiani]

125. Jac, com. Creaca, jud. Sălaj [Porolissum]

Punct: Pomet

Cod sit: 140734.04

Forum
Colectiv: Alexandru V. Matei (MJIA Zalău)
Campania de săpături arheologice a anului 2001, În sectorul zona centrală a oraşului roman Porolissum, a fost realizată pe terasele ce se află amplasate la ESE de latura de E (dextra) a castrului mare de la Porolissum. Pe aceste terase, în special pe singura suprafaţă mai mare plană (netedă) a zonei (cca. 5 ha), se întinde zona centrală a oraşului roman Porolissum. Întreaga suprafaţă (peste 8 ha. de teren) a fost cercetată prin măsurători geomagnetice şi de rezistivitate electrică a solului, realizate în colaborare cu specialişti geofizicieni şi arheologi din Slovacia (Nitra), Olanda (Nijmegen) şi România (ing. F. Scurtu). Măsurătorile (primele de acest gen din SE Europei) au reliefat prezenţa unor structuri (ziduri?) şi construcţii rectangulare aflate sub pământ. Aceste structuri rectangulare apar amplasate într-un plan bine ordonat ele fiind dispuse în jurul unor construcţii rectangulare de mari dimensiuni amplasate în centrul suprafeţei cercetate. Aceste structuri (urme ale unor construcţii), după planul general astfel obţinut, par să aparţină forum-ului oraşului şi unui alt for administrativ - macellum şi curia. Alte structuri înguste (acestea reprezentând probabil drumurile de piatră), având trasee paralele sau perpendiculare şi cu lungimi considerabile (zeci, sute de m) traversează (în unghi drept) sau ocolesc, acest plan general bine ordonat.

Cercetările realizate prin săpăturile arheologice din această campanie a anului 2001 - au dorit să sondeze cât mai mult din această suprafaţă şi din aceste structuri rectangulare centrale, periferice şi din cele înguste şi cu lungimi considerabile. Întreaga suprafaţă de teren pe care se întinde zona centrală a oraşului roman Porolissum este împărţită în carouri cu latura de 50 m, carouri dispuse în orientarea punctelor cardinale şi a sistemului obţinut în urma ridicărilor topografice a zonei.

Secţiunea S. I - cu lungimea de 41,5 m şi lăţimea de 1,5 m are orientarea E-V şi este trasată având m. 0 la 20 m V de borna de marcaj. Această secţiune continuă secţiunea S. I/1998 şi a fost trasată oblic pe una din structurile înguste şi lungi sesizate prin măsurătorile geomagnetice.

Stratigrafic în această secţiune foarte lungă au fost surprinse mai multe nivele de locuire ce aparţin perioadei feudale sec. XII-XIII şi perioadei epocii romane. La adâncimea de -0,2/0,3 m imediat sub humus-ul actual apare un strat subţire de pământ negru mai deschis la culoare ce conţine şi sporadice fragmente ceramice feudale datate în sec. XII-XIII. În zona m. 22-28 apare urma unei locuinţe datate în această perioadă căreia i s-au surprins şi urmele parilor de lemn cu diametrul de 0,16 m ce susţineau pereţii interiori şi exteriori (zona 22 - 26, 20 - 28,35). În aceeaşi zonă a apărut şi o groapă cu adâncimea de peste -2,1 m ce aparţine aceluiaşi complex feudal de locuire a zonei. Această locuire feudală este atestată şi de urmele unui mormânt de inhumaţie identificat în aceeaşi zonă, zona nr. 22-23 ce se pare că se conturează în profilul peretelui sudic al secţiunii S. I.

În zona m. 30 - 35 la adâncimea de -0,2 m au apărut dale mari de piatră ce formează drumul roman. Aceasta era una din structurile înguste şi lungi ce apăreau exact În acest loc pe planul obţinut în urma măsurătorilor geomagnetice. Această structură are un traseu aproximativ N-S cu câteva grade deviere spre E şi V faţă de un ax ideal - N-S. Drumul, astfel identificat şi prin săpăturile arheologice în S. I, apare cu o lungime apreciabilă (peste 180 m) pe planurile obţinute în urma măsurătorilor geomagnetice şi are traseul aproximativ perpendicular pe curbele de nivel ale zonei, respectiv pe zidul estic de incintă al castrului mare de pe Pomet. Drumul are aproximativ 5,6 m lăţime şi este lucrat din dale mari (60 x 50 x 20 cm; 50 x 50 x 30 cm etc.) de piatră de carieră din rocă dură exploatată de la adâncime. În mijlocul drumului a fost executată o groapă de către “jefuitorii de piatră“ care au scos dalele drumului şi ale “fundaţiei“ sale. Astfel în S. I, la adâncimea de -1 m în zona m. 31,5 - 33,2 apare un alt strat de pietre aşezate orizontal una lângă cealaltă şi care formau de fapt nivelul primei faze de amenajare a drumului. Au fost surprinse pe acest prim nivel al drumului la -1 m adâncime urmele roţilor carelor romane ce au “ros“ piatra drumului formând urme (adâncituri) de 3-6 cm. Deci la un moment dat, vechiul drum roman, lucrat din dale de piatră de carieră de dimensiuni mai reduse şi piatră de suprafaţă nu prea dură, a fost acoperit cu bolovani de carieră şi rocă măruntă acestea formând baza (miezul de piatră) peste care au fost aşezate blocurile mari de piatră ce au format noul drum - (faza a II-a de piatră), care este acum supraînălţat cu mai bine de 1 m comparativ cu nivelul primei faze a drumului. Acestui nou nivel al drumului roman (faza a II a) îi corespunde un nivel de locuire roman cu două subfaze. Aceste nivele romane sunt reprezentate de urmele unui (zid sec) fundaţia pentru un perete exterior al unei construcţii (zona m. 17-19) sesizat la -0,6 m adâncime, ce are un traseu perpendicular pe drumul roman sesizat între m. 30-35. Aceleaşi construcţii îi corespunde şi o compartimentare surprinsă în zona m. 22,3/23,6, compartimentare reprezentată de urmele a 7 stâlpi de lemn (vârfurile lor triunghiulare de 10 x 12 x 6 cm) surprinse clar pe fundul secţiunii şi care formau baza de sprijin pentru o compartimentare (perete de lemn şi pământ, mortar).

La drum, aliniat paralel cu drumul roman, apare un postament rectangular cu diametrele de cca. 1,2 x 1,2 m aşezat pe nivelul iniţial al fazei I-a de piatră, postament realizat din cărămidă care probabil forma o bază pe care se sprijinea o coloană ce aparţinea probabil porticus-ului acestei construcţii ce este orientată perpendicular pe drum, construcţie identificată În S. I între carourile m. 17-30.

Acestei ultime faze de construcţie, ce aparţine nivelului II supraînălţat al drumului, îi corespund şi zidurile ce au grosimea de 0,6 m din zona m. 0-5 ai S. I, ziduri dispuse la fel în plan perpendicular şi paralel aliniindu-se la traseul drumului roman. Aceleiaşi ultime faze aparţin şi compartimentările identificate În S. I, ca aparţinând unor pereţi de lemn din zona m. 5/9 şi gropile rectangulare de mari dimensiuni (1,1 x 1,2 m) din zona m. 7/8,5 în care erau amplasaţi stâlpii de lemn cu diametrul de 0,4 m. Aceşti stâlpi de lemn, în dispunerea lor rectilinie, formau scheletul de rezistenţă de care erau apoi sprijiniţi pereţii locuinţei şi în final acoperişul. Gropile mari rectangulare coborau până la cca. -2/-2,2 m adâncime, în ele erau montaţi stâlpi groşi de 0,4/0,45 m diametru, apoi pământul era aruncat în groapă şi bine bătut cu maiul în jurul stâlpilor de lemn. Acesta este sistemul de construcţie de bază în această zonă a oraşului Porolissum, cu stâlpi groşi de lemn care formează scheletul de rezistenţă pentru întreaga construcţie. Se pare că aceste masive construcţii de lemn aparţinând ultimei faze romane (?) au fost distruse de un incendiu. Urmele pereţilor de lemn şi pământ bătut ce s-au transformat în chirpici ars formează un strat relativ gros ce este surprins pe toată suprafaţa secţiunii.

Nivelul de locuire ce îi corespunde fazei I-a a drumului este marcat de prezenţa compartimentărilor de lemn sesizate pe suprafaţa întreagă a secţiunii în special în zona m. 15/20/28. Acelaşi tip de pereţi de lemn şi pământ bătut susţinuţi de stâlpi de lemn implantaţi în gropi rectangulare de dimensiuni mai mici 0,9 x 0,7 m cu stâlpi de lemn ce au diametrul de cca. 0,3/0,35 m formează tipul de construcţie şi pentru această fază a I-a de piatră a drumului roman. Compartimentările surprinse în zona m. 25/28 din S. I, la -0,8/0,9 m adâncime au aceeaşi orientare care se aliniază la traseul drumului roman, în special. Gruparea în zona m. 5/7; 13/15 şi 21/23 a câte două astfel de gropi rectangulare pentru stâlpi de lemn ce susţineau pereţii construcţiilor ne prezintă un tip de plan unitar de construcţie şi pentru această fază romană (de început) de locuire a zonei.

Urme ale compartimentărilor unei alte faze iniţiale de lemn de locuire a zonei au fost identificate în S. I. în zona m. 29,6/30 acestea intrând practic sub traseul drumului. O primă concluzie fiind că în această fază iniţială drumul roman nu avea traseul prin acelaşi loc. Se pare că acestei faze primare (de lemn?) de locuire a zonei îi corespund şi cele trei cuptoare pentru ars ceramică, cuptoare surprinse în zona m. 0/2; m. 10/12 şi m. 14/16. Toate aceste cuptoare pentru ars ceramică aparţin tipului de cuptor cu pilon central lucrat din pământ cruţat şi cu grătarul din lut ars. Cuptorul din zona m. 0/2 din S. I. a fost parţial distrus (camera de foc şi cea de coacere) de amenajarea aici a unei fântâni-cisternă pentru apă. Cuptorul din zona m. 10-12 este relativ bine păstrat, o groapă de stâlp distrugându-i parţial canalul de alimentare. Din groapa cuptorului a fost colectat un bogat material ceramic ca şi din camera de coacere a cuptorului. Materialele ceramice culese din gropile acestor cuptoare datate în această primă fază de locuire vor ajuta la cunoaşterea ceramicii romane ce se produce la Porolissum. Cuptorul din zona m. 14/16 a fost distrus mai bine de jumătate de o groapă rectangulară de stâlp ce aparţine fazei a I-a de piatră. Aceste cuptoare ce aparţin unui atelier de olărie au gropile şi canalele de alimentare realizate spre NNV.

În cele două casete de 4 x 3 m (C. 1 şi C. 2) deschise în peretele estic al S. I, în zona m. 10/16 au fost surprinse cuptoarele identificate şi în S. I. şi care continuă în această suprafaţă. În umplutura cuptorului din C. 1. a fost descoperită o monedă de la Vespasian, care şi prin aceasta asigură datarea foarte timpurie a acestui nivel (orizont) iniţial de locuire. Tot aici, în cele două casete, au apărut ordonat amplasate două gropi rectangulare cu dimensiunile de cca. 1,2 x 1,1 m cu stâlpi ce au diametrul de 0,4/0,45 m grosime. Gropile au fost săpate până la cca. -2/-2,2 m adâncime pentru ca stâlpul care intra astfel în pământ, cel puţin 1,5/1,6 m să dea o stabilitate absolută întregii construcţii, stâlpii fiind amplasaţi la o distanţă de cca. 2 m unul faţă de altul. Unui aliniament de stâlpi paralel cu cel surprins în cele doua casete îi aparţine groapa şi stâlpul identificate în secţiunea S. I în zona m. 7/8.

În zona m. 35/41, pe cealaltă parte a drumului, stratigrafic în S. I se întâlnesc cele trei faze romane principale de locuire a zonei. Se pare că pentru ultima fază romană lângă drum avem un spaţiu liber - o curte - (?) sau un porticus reprezentat de un strat de piatră măruntă aşezată ca paviment.

Secţiunea III a fost trasată spre N la cca. 55 m de S. I şi are 9,6 m lungime şi 1,5 m lăţime, cu orientarea perpendiculară pe aceeaşi structură îngustă identificată şi în S. I m. 30/35 ca fiind drumul roman. A fost decopertat drumul roman păstrat intact, drum ce are cca. 5,1 m lăţime şi este lucrat din dale masive de piatră (80 x 80 x 40 cm; 80 x 60 x 45 cm). Se păstrează foarte bine urmele adâncite (cca. 4-6 cm) în piatră a roţilor carelor romane ce aveau un ecartament de doar 1,05 m.

Secţiunea V cu lungimea de 10 m şi 1,5 m lăţime, este trasată paralel la 30 m S de S. I şi a surprins acelaşi drum roman identificat şi în secţiunile S. I, m. 30/35 şi S. III, m. 2/7,1. Drumul are cca. 5,2 m lăţime şi are două faze de amenajare. Peste prima fază lucrată tot din dale de piatră de carieră s-a aşezat un strat gros de bolovani şi piatră sfărâmată care a ridicat cu cca. 0,7 m mai sus nivelul drumului. La cca. 0,5 m V de drum apare zidul de 0,7 m grosime al unei construcţii amplasate paralel cu drumul.

Secţiunile S. VI, S. VII şi S. VIII sunt amplasate la S de secţiunea S. V şi au fost trasate paralel cu acestea la 60 m (S. VI); 30 m (S. VII) şi respectiv 20 m (S. VIII) şi au urmărit traseul drumului roman surprins în S. I m. 30/35, în S. III şi în S. V. Drumul a fost identificat doar în secţiunea S. VIII în capătul ei vestic şi are cca. 5,2 m lăţime. Şi aici apar cele două faze de amenajare a drumului de piatră. Spre E terenul a fost erodat, iar faza a II-a a drumului a fost scoasă de ţărani. Şi pe suprafaţa pietrelor drumului din faza I se observă urma adâncită a roţilor carelor ce au circulat pe acesta, care (căruţe) ce au un ecartament de 1,1 m lăţime, calculate după urma roţilor rămasă În piatra drumului.

Între secţiunea S. VIII, nr. 27/33 şi S. VII, nr. 9/13 în C. 4 apare drumul roman (fundaţia lui), care nu mai pare să continue spre SE, el neapărând în secţiunea S. VII. Peste baza de piatră a drumului surprins în această casetă şi lateral V de acesta apar nişte amenajări de ziduri subţiri care brodează practic marginea drumului. În caseta nr. 3 deschisă lateral V de drum şi de caseta 4, precum şi în secţiunea S. VII, m. 11-20 apar urmele unei clădiri romane care este amenajată lângă drum, clădire cu zidurile de 0,7 m cel exterior şi 0,6 m zidurile de compartimentare.

În secţiunea S. VII ce are lungimea de 20 m în zona m. 8/10 apare un zid ce are grosimea de 0,6 m, nu are fundaţie, foloseşte ca liant lutul şi cuprinde în interiorul său fragmente de monumente romane. Este sigur un zid târziu probabil postroman.

În secţiunea S. VIII ce are lungimea de 35 de m lângă drum la E de acesta apare o construcţie ce are pereţii de lemn şi pământ. Construcţia aparţine ultimei faze romane de locuire şi are compartimentările surprinse cu un traseu paralel cu drumul roman, deci se aliniază la drum.

În zona aceasta a secţiunii VII spre secţiunea VI se pare că pe drum a fost realizată o amenajare relativ târzie ce pare să prezinte o absidare (?) spre zona de SE, drumul este scos el nemaicontinuând spre S. Urme de slabe fundaţii puse direct pe drumul practic distrus indică o amenajare de locuire târzie.

În urma cercetărilor arheologice din zona de E a platoului central prin secţiunile nr. I, III, V, VI, VII şi VIII, rezultă că drumul roman identificat pe mai bine de 150 m are un traseu rectiliniu şi prezintă două faze de construcţie, iar de-o parte şi de alta a drumului sunt edificate construcţii (case, barăci ?) ce se aliniază perfect la drum cu latura lor îngustă. Apar şi construcţii cu ziduri doar de piatră, dar şi construcţii cu pereţi din lemn şi pământ, ce au ca schelet de rezistenţă stâlpi groşi de lemn. Apariţia unor amenajări peste nivelul drumului care nu continuă, precum şi prezenţa zidului ce foloseşte fragmente de monumente sunt argumente că în această zonă s-a locuit şi în epoca post romană.

Secţiunea S. II cu lungimea de 45,6 m şi S. IV cu lungimea de 12 m şi lăţimile de 1,5 m au fost trasate pe latura de N a platoului central, pe traseele ce coboară dinspre latura dextra a castrului mare de pe dealul Pomet, având un traseu perpendicular pe această latură dextra a castrului. Au fost surprinse alte două drumuri romane care au un traseu perpendicular faţă de drumul rectiliniu surprins în S. I, III, V, VII şi VIII. Drumul surprins în S. II. în zona m. 13,6/18,6 are 5 m lăţime şi are traseul aproximativ paralel cu latura dextra a castrului, făcând legătura cu drumul ce iese prin porta principalis dextra a castrului de pe Pomet şi continuă spre aşezarea militară ce se dezvoltă pe terasele din jurul castrului. Al doilea drum ce apare identificat tot în S. II. între m. 28,1/33,7, are tot 5 m lăţime şi prezintă un traseu aproximativ paralel, oblic spre drumul identificat tot în S. II între m. 13,6/18,7 şi perpendicular pe drumul surprins în S. I-VIII.

Între aceste două drumuri în S. II, a fost identificată o construcţie cu ziduri de piatră, care pe latura sa vestică, surprinsă în S. II, prezintă 4 contraforţi ce au lăţimile între 0,9/1,2 m. Sigur această clădire, amplasată între două drumuri, este un depozit (horreum) pentru cereale şi alte produse - prezenţa contraforţilor susţine această identificare. La N de drum în imediata sa apropiere a apărut un aliniament format din mai multe gropi rectangulare de dimensiuni mai mari, gropi realizate pentru implantarea stâlpilor de lemn ce formau structura de rezistenţă a unei construcţii ce ar putea să fie identificată cu o brutărie. În secţiune (S. II) a apărut un mare cuptor pentru copt pâine iar în profilul peretelui estic se pare că se conturează un alt cuptor de acelaşi tip. O construcţie care prezintă mai multe faze de locuire şi multe compartimentări a fost identificată la S de drum, peretele exterior aflându-se în zona m. 46 din S. II.

Şi în această zonă de N a teraselor centrale de la S de latura dextra a castrului au apărut construcţii de piatră dar şi construcţii cu pereţii lucraţi din lemn şi pământ bătut, care au ca sistem de realizare a structurii de rezistenţă a întregii clădiri stâlpii masivi de lemn cu diametrul de 0,4/0,45 m înfipţi în gropile rectangulare.

Secţiunea S. IV, trasată paralel cu S. II la cca. 0,7 m E de aceasta, a identificat drumul roman surprins şi în secţiunea II între m. 28/33, drum care reprezintă artera principală de transport care face legătura între trama stradală a oraşului şi zona sa periferică. La S de drum a apărut un prag, zidul exterior şi un zid de compartimentare al unei construcţii romane.

Un alt sector central al oraşului Porolissum a fost cercetat, prin realizarea a 4 (patru) secţiuni de control care au sondat o zonă aflată la cca. 70 m SSV de drumul roman ce are un traseu rectiliniu pe terasa principală aflată la SE de latura dextra a castrului de pe Pomet şi secţionat de S. I; III; V; VII; VIII.

Secţiunea S. I. forum cu lungimea de 37,6 m şi 1,5 m lăţime are un traseu perpendicular pe planul rectangular ce apare în chiar mijlocul terasei, pe locul cel mai drept (plat) a întregii zone a oraşului antic, reliefat în urma măsurătorilor geomagnetice. Astfel secţiunea S. I, a surprins zidurile cu grosimea de 0,8 m, ale unei clădiri impunătoare ce prezintă două încăperi (tabernae) pe latura îngustă, ce au 6 m şi respectiv 4,8 m (20 şi respectiv 16 picioare romane). La N, în afara zidului exterior, al impunătoarei clădiri, la cca. 2 m distanţă apare demantelat un alt zid solid (0,8 m grosime) care probabil reprezenta baza unui portic ce era pe această latură a clădirii. De menţionat că din dărâmătura zidului exterior a apărut un fragment de fus de coloană. La 5,4 m distanţă (tot spre N) de zidul exterior, apare un alt zid, dar care are doar 0,7 m grosime zid ce credem că a preluat funcţia de bază pentru porticus-ul care acum este amenajat pe acest zid şi pe zidul aflat la 6 m distanţă N de noul zid, acesta având tot 0,7 m grosime. Aceste două ziduri cu grosimea surprinsă aici de 0,7 m au un traseu paralel între ele, acestea fiind paralele şi cu zidul exterior al clădirii impunătoare (forum) pe care o mărginesc. Aceste ziduri au fost surprinse în aceiaşi poziţie paralelă la aceiaşi distanţă unele de altele şi în săpăturile efectuate pe această terasă în anii precedenţi (1999-2000). Într-o primă fază aceste ziduri credem că formau baza unei duble colonade ce susţinea o arhitravă, colonadă ce înconjura întreaga zonă centrală a oraşului, având în mijloc clădirea impunătoare pe care o identificăm ca fiind forum-ul oraşului Porolissum.

Secţiunile S. II forum cu lungimea de 19 şi secţiunea S. III forum lungă de 10 m paralelă şi trasată la 1 m N de S. II, au un traseu perpendicular pe S. I forum, în zona m. 29,6 a acesteia. Secţiunile S. II şi S. III forum au fost trasate peste zidul median ce desparte cele două încăperi (tabernae) surprinse aici cea cu lăţimea de 6 m (camera D) şi cea de 4,8 m lăţime (camera E). Aceste două secţiuni S. II şi S. III forum au identificat alte 3 încăperi (tabernae) camera A cu lăţimea de 5,4 m; camera B cu lăţimea de 4,3 m şi camera C cu lăţimea de 4,8 m. De semnalat că toate încăperile identificate au zidurile cu grosimea de 0,8 m. Singur zidul exterior al camerei A are 0,7 m grosime, el se termină la aceiaşi adâncime ca şi zidul aflat la 5,4 m în exteriorul clădirii spre N, identificat în S. I forum, respectiv la N de camera D, zid ce se termină plat cu un strat de mortar egalizator, uniform. Acest zid credem că formează practic baza pentru porticus-ul exterior a primei colonade. În S. III forum la 6 m E de zidul primei colonade paralel cu acesta apare zidul exterior al celei de-a doua colonade. Prin urmare şi pe latura de NE a forum-ului apar la aceiaşi distanţă de 5,4 m şi respectiv 6 m aceleaşi două ziduri paralele cu zidurile forum-ului surprinse şi pe latura de N în S. forum. Identificate în campania de cercetări a anului 2000 şi pe latura de SV aceste două ziduri paralele, iniţial baze pentru două colonade ce susţineau probabil fiecare câte o arhitravă masivă (?), înconjoară o suprafaţă de aproximativ 185 m x 115 m. Această suprafaţă cu dimensiuni considerabile, adăposteşte clădirile oficiale ale oraşului, forum-ul religios, capitolum-ul şi piaţa centrală.

În încăperile D şi E ale forum-ului de piatră apar stratigrafic trei faze principale de amenajare şi locuire. Se observă pe o grosime considerabilă de peste 2,4 m de profil aceste amenajări, nivelări şi reamenajări de podele care începând de la adâncimea actuală de -3,15 m cu faza a I-a de piatră se ajunge ca podeaua fazei ultime (a III-a) să fie amenajată la -1 m adâncime, podea pe care se prăbuşesc zidurile interioare când clădirea se distruge în timp. Faza I-a şi a II-a prezintă mai multe subfaze de amenajare a podelelor care sunt realizate din cocciopesto aşezat pe un strat de pământ negru compactat cu maiul. Desele nivelări ale interiorului tabernae-lor au dus ca în faza a III-a să fie blocate (zidite) uşile (ferestrele?) ce despărţeau nivelul podelei urcând până la nivelul chiar al ferestrelor. Aceeaşi stratigrafie apare şi în încăperile A, B şi C. De semnalat că încăperea B este prevăzută cu sistem de încălzire hypocaustum de tipul canalelor de lângă ziduri prin care aerul cald este condus apoi prin tegulae mammatae în pereţi.

Începând de la -2,4/2,6 m adâncime şi mai mare adâncime, în secţiunea S. I au apărut compartimentări transversale, ce aparţin fazei de lemn. În zona m. 18-19 din S. I forum a apărut urma clară a unui murus caespiticius lucrat din glii (cărămizi nearse). Urme de stâlpi (cu diametru de peste 0,3 m grosime) au apărut în S. I forum în zona m. 14/15 şi în zona m. 4, clar conturaţi pe fundul secţiunii la -2,8/-3 m.

Un zid (?) ce aparţine fazei iniţiale de amenajare a zonei, a apărut la -2,85/-3,2 m. adâncime sub podeaua primei faze de piatră a forum-ului. Inclusiv fundaţia forum-ului faza I acoperă zidul iniţial, acest zid (perete) solid - (0,8 m grosime) ce era lucrat din lemn, argilă amestecată cu mortar şi tencuieli de var. Ca orientare acest zid nu aparţine fazelor de construcţie (de lemn) sesizate în S. I, el pare să aparţină fazei iniţiale de amenajare (de locuire) a zonei viitorului forum. Acestei faze îi corespunde o ţiglă cu ştampila trupei Cohors I Itureorum.

În exteriorul zidurilor ce înconjoară forum-ul au fost sesizate mai multe faze de amenajare, nivelări succesive şi reamenajare a podelelor fazelor succesive de locuire a acestei zone centrale.

În secţiunea S. I forum, în zona m. 1,8/5,6 sub straturile de pământ (peste 1,2 m grosime) depus în timp adus de pe pantele înconjurătoare a apărut un şanţ ce are o deschidere de cca. 3,6/3,8 m şi o adâncime (calculată de la baza stratului depus) de cca. -2,2 m. Acest şanţ porneşte imediat de sub nivelul de depunere a pământului adus de timp şi taie toate nivelele romane de locuire a zonei respective. Prin poziţia stratigrafică acest şanţ este o realizare târzie din finalul epocii romane sau chiar imediat postromane. Terminat în formă de V cu icul la cca. -3,2 m adâncime, acest şanţ se pare că este contemporan ca realizare cu supraînălţarea şi îngroşarea până la 1,1 m a zidului colonadei exterioare care astfel devine practic un zid de incintă. Dispunerea pietrelor noului zid (tipul diferit de piatră folosit, mortarul, tehnica de zidire a acestei supraînălţări) peste vechiul zid păstrat doar până la cca. 1 m înălţime, zid care a folosit un alt tip de piatră şi mortar la construcţia sa, arată foarte clar modul cum a fost realizată această supraînălţare târzie a zidului colonadei exterioare. Stratigrafic această supraînălţare a zidului colonadei exterioare corespunde ultimei amenajări a podelei principale pentru ultima fază de locuire în tabernae-le forum-ului. Şanţul de apărare care taie toate nivelele romane, supraînălţarea zidului colonadei exterioare şi transformarea acestuia într-un zid de incintă aduc date extrem de importante cu privire la sfârşitul epocii romane şi părăsirea zonei Porolissum. Fortificarea zonei centrale a oraşului Porolissum, zonă ce cuprinde forum-ul, capitoliul şi alte clădiri publice, aduce elemente extrem de importante cu concluzii istorice deosebite privind caracterul părăsirii Daciei şi a locuirii daco-romane postaureliene în oraş în zona sa centrală.

Secţiunea S. IV forum, are 19 m lungime şi 2 m lăţime fiind trasată perpendicular pe secţiunea S. I forum, la 63 m SV de aceasta în dreptul m. 35 şi 24 din S. I forum. Secţiunea S. IV. este paralelă cu S. IV/2000 şi cu zidul colonadei exterioare surprins şi în această secţiune. În secţiunea S. IV forum s-a surprins capătul sud-vestic al aliniamentului tabernae-lor de pe latura de N a impunătorului edificiu care este forum-ul oraşului. A fost surprins zidul exterior sudic al ultimelor două tabernae care se delimitează cu dimensiunile de 2,7 şi 3 m lăţime. În aceasta a fost surprinsă podeaua de cocciopesto bine păstrată. De semnalat existenţa unei faze de locuire postromană în această ultimă taberna. Zidul exterior a fost parţial scos, s-a amenajat o intrare nouă care foloseşte ca prag un fragment paralelipipedic de arhitravă cu dimensiunile de 1,12 x 0,26 x 0,42 m. În zidul intrării nou practicate au fost folosite monumente (fragmente), iar stratul de mortar căzut care acoperă nivelul roman este scos (tăiat) de nivelul postroman de locuire în această tabernă într-o perioadă sigur postromană. În această secţiune au fost surprinse clar 4 faze principale de amenajare (locuire) pentru etapa de piatră a oraşului. Tot aici a fost identificată şi faza de lemn a unei fortificaţii iniţiale a zonei, de la care s-a păstrat, parţial sub zidurile forum-ului de piatră, şanţul în formă de ic. Acest şanţ are lăţimea păstrată de 3,8 m, iar adâncimea icului se află la -3,2 m adâncime faţă de cota 0 (zero - suprafaţa actuală) sau la cca. -2,2 faţă de vechiul nivel de călcare al fazei de lemn. Închizând o suprafaţă ce se află la V de traseul acestui şanţ iniţial de fortificaţie, şanţ surprins şi în secţiunea S. IV/2000 şi având acelaşi traseu, putem crede că în suprafaţa plană cu dimensiunile de cca. 100 m x 140/150 m, în primii ai sosirii romanilor aici la Porolissum, pe această suprafaţă a existat una din fortificaţiile militare pentru trupele ce au campat (cantonat) aici încă din timpul împăratului Traian. Atât pentru lămurirea acestei situaţii privind existenţa unei fortificaţii din prima fază pe acest platou, cât şi pentru continuarea cercetării prezenţei fortificaţiei târzii (şanţul) din jurul forum-ului, a locuirii sigur postromane puse clar în evidenţă de cercetările anului acesta, este necesară continuarea pe scară mare a cercetărilor arheologice începute în zona centrală a oraşului roman Porolissum.

Concluziile istorice ce se impun privind intensitatea locuirii romane, identificarea a cel puţin 3 faze de piatră, a prezenţei locuirii postaureliene în această zonă, a fortificării zonei centrale a oraşului într-o perioadă târzie a epocii romane, poate chiar după părăsirea Daciei, toate aceste concluzii depăşesc caracterul unor date pur tehnice şi de importanţă locală, concluziile istorice au deja o importanţă naţională deosebită privind în special studierea epocii romane târzii postaureliane şi nu numai.