1. cadrul de referinţĂ cadrul natural

Industria Alimentară, respectiv întreprinderile de industrializare a cărnii, de prelucrare a legumelor şi fructelor s-au confruntat cu probleme datorită lipsei de elasticitate şi tehnologiilor neperformante, dar şi a influenţelor aderării la CEFTA. Totuşi şi în acest domeniu au apărut firme private care s-au impus pe piaţă şi au reuşit să supravieţuiască. Industria băuturilor alcoolice s-a menţinut în mare măsură prin privatizare, schimbarea tehnologiei şi creşterea calităţii produselor. Industria de morărit şi panificaţie s-a confruntat cu apariţia unui numeros sector privat. Şi în industria laptelui au apărut numeroşi producători privaţi, unii chiar cu succes. Fabrica de zahăr a fost privatizată, la fel şi cea de bere, unităţi care ulterior au fost închise, iar în domeniul băuturilor răcoritoare şi a apei minerale au fost create noi capacităţi de producţie.
Construcţiile, caracterizate prin întreprinderi foarte mari înainte de 1989 a fost sectorul care s-a repliat poate cel mai repede, datorită dezvoltării unei pieţe a construcţiilor, cu precădere pentru structurile de stat (vămi, bănci, sedii administrative) cât şi demarării unor investiţii private şi apariţiei unei cereri pentru construcţii de locuinţe. În sectorul construcţiilor s-a declanşat o specializare a firmelor pe tipuri de lucrări: construcţii, instalaţii, etc. A fost unicul sector în care serviciile de proiectare nu numai că s-au menţinut, dar s-au şi dezvoltat prin apariţia de firme mici în domeniu.
Concluzii: căderea unor unităţi mari industriale a fost determinată de factori de conjunctură dar şi de incapacitatea managerială şi lipsa unei strategii de dezvoltare susţinută de mijloace de finanţare a activităţii.
Şomajul generat de transformările marilor societăţi a fost absorbit total în domeniul confecţiilor şi încălţămintei de firmele străine care produc cu precădere în sistem lohn. În domeniul construcţiilor de maşini absorbirea şomerilor s-a făcut într-o perioadă mai îndelungată de timp, acest lucru datorându-se atât faptului că în acest domeniu investiţiile pentru pornirea unei noi afaceri sunt mult mai mari, cât şi elasticităţii mai reduse a personalului faţă de orientarea spre alte sectoare.
În Arad, zonele industriale s-au dovedit a fi adevărate baze de dezvoltare a potenţialului economic. În conformitate cu rezultatele unui studiu realizat în 2004, judeţul poate fi considerat un exemplu al atragerii de investiţii străine directe cu ajutorul zonelor industriale, deoarece aici au fost demarate afaceri din diverse domenii, în special în producţia de componente auto.

Astfel, "Leoni" (Germania) şi "Takata Petri", care se ocupă de producţia de centuri de siguranţă şi volane, precum şi "Yazaki" (Japonia, producătoare de instrumente de bord, sunt doar câteva dintre companiile străine de renume care au ales să-şi dezvolte afacerile în municipiul Arad.

Cea mai importantă este Zona Industrială Arad - Vest, care a atras deja peste 25 de investitori români şi străini. Nume cunoscute precum "Leoni Wiring System", "Euroimobiliare", "NDB Logistica", "Takata Petri", "Safilar", "Anton Industries", "General Beton", "Lackner and Schwartz", "Yazaki Component Technology" şi "Woodcote" au ales această zonă mai ales pentru că lucrările de infrastructură au fost finalizate, urmând ca în 2005 să fie dată în folosinţă şi linia de tramvai care leagă zona de centrul reşedinţei judeţului.