Permanent deci te gîndeşte şi CHIBZUIEŞTE:
Ce admiră privirea ta?
Ce vorbeşte gura ta?
Ce ascultă urechea ta?
Ce face mîna ta? Ce învaţă, gîndeşte mintea ta?
Încotro îţi îndrepţi paşii tăi?
Cum e inima ta?
Cum e fapta ta?
Cum e viaţa ta?
Prin urmare, ai ochi care pot afla şi descoperi fapte bune, rele, situaţii alarmante şi, dacă îţi doreşti să ai suflet bun, alegi să admiri, să apreciezi pe cele bune şi să le eviţi, dacă
poţi să le corectezi, pe cele rele. De exemplu, ai observat că frăţiorul a uitat să dea apă la pui, la papagal, la pisică. Ai două soluţii: Să strigi la el, să le spui părinţilor de neglijenţa lui,
întristîndu-ţi fratele şi provocîndu-i ura, întristîndu-ţi şi necăjindu-ţi părinţii şi pe Bunul Dumnezeu cu fapta ta.
Poţi alege să faci tu (ÎN ASCUNS, nu spre fală), lucrul lui. Consecinţe: Şi animalelor le va fi bine, şi frăţiorul îşi va aminti şi va fi bucuros că puii n-au suferit, te va aprecia în gînd
pentru faptul că ai fost atît de bun cu el, nu i-ai făcut reproşuri, doar şi el îşi dă bine seamă că i-a scăpat din memorie această obligaţie şi, datorită ţie, el a fost scutit de neplăceri, părinţii
vor fi liniştiţi, iar Părintele Ceresc se va bucura.
Alt exemplu. Poţi alerga cu picioruşele tale sprintene la joacă, dar uneori şi în locuri primejdioase, fapt care poate avea urmări grele pentru tine şi pentru cei dragi ţie. În acelaşi
|
