Aprecierea,
asocierea,
generalizare
a
Evaluarea
Încheierea
timp, ai şansa să alergi la lucruri folositoare, plăcute, ajutînd să faci binele. Un bun creştin, peste tot unde umblă, unde priveşte, chibzuieşte: „Aici ce bine pot face?”.
Acum imaginează-ţi că fiecare dintre noi ar gîndi şi acţiona la fel, cît de fericiţi ar fi şi cei din jur, dar şi noi. De faptele bune, făcute în ascuns, nu spre laudă de sine, se va bucura
şi Dumnezeu.
Unii fac binele numai atunci cînd ştiu că vor fi bine răsplătiţi, lăudaţi, iar cînd nu-i vede nimeni, aleg să facă şi fapte rele, cu gîndul că Dumnezeu nu-i vede sau uitînd cu
desăvîrşire de Atotprezenţa lui Dumnezeu.
Urmează o povestire, din care sper că o să trageţi şi voi învăţătură. Cu ea îi învăţaţi şi pe alţii.
Un om trecea cu trăsura pe lîngă un lan cu porumb. Privind mai atent, văzu doi saci plini cu porumb la marginea lanului. Privi în stînga, apoi în dreapta şi nu văzu pe
nimeni. Dar cînd era gata să apuce sacii şi să-i pună în căruţa lui, copila acestuia i-a priceput gestul şi i-a şoptit: „Tată, tată, ai uitat să te uiţi în sus!” Ruşinat, bietul tată
mulţumi copilei şi porni mai departe. De după colţ apăru un omulean. „Hei, cumătre, ia-mi, te rog, sacii aceştia acasă! Băiatului meu i s-a defectat motocicleta şi văd că e
deja tîrziu, iar el nu apare.” Bucuros, ajutîndu-şi vecinul, omul se gîndea: „Îţi mulţumesc Domne, că m-ai salvat de păcat, dar şi de ruşinea care mă aştepta. Ce bine că am o
copilă atît de bună şi cu frică de Dumnezeu” şi îşi cuprinse cu mult drag fiica.
Bunul Dumnezeu ne porunceşte să nu furăm, să nu poftim bunul altuia, ci să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne iubim pe noi înşine.
Şi voi, copii, cînd observaţi că cineva greşeşte, amintiţi-i în şoaptă că-l vede Dumnezeu.
Amintiţi-vă că Dumnezeu este bun, El este Izvorul bunătăţii şi ne îndeamnă şi pe noi să fim buni. Iar de cele trebuincioase nouă tot El se va îngriji şi le vom primi.
Dostları ilə paylaş: |
