1. Cu Dumnezeu la început de cale 

În Sfînta Scriptură este scris aşa: “Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul” (I Ioan 3, 18). 

Evaluare: Cum credeţi, de ce ni se dă o asemenea povaţă? Ce înseamnă să iubeşti cu vorba ? Ce înseamnă să iubeşti cu fapta? Cum înţelegeţi expresia „a iubi cu adevărul”?  

(A nu fi fals, a nu apela la minciună, a iubi cu adevărat dovedind iubirea nu doar prin vorbe ci şi prin fapte). 

Test individual.  Acum voi pune cîteva întrebări, la care fiecare va răspunde pentru sine: 

- Ce înseamnă să fii bun?  Ai simţit vreodată că cineva ţi-a făcut un bine şi este bun?  

- Ce bine faci tu? Aici, aveţi în vedere că Dumnezeu ştie tot şi aude răspunsurile voastre.  Chiar dacă nu faceţi prea multe lucruri bune, gîndiţi-vă ce a-ţi putea face şi 

spuneţi că asta a-ţi dori să faceţi, dar niciodată să nu vă lăudaţi în deşert cu ceva ce n-aţi făcut.     

Asta ne învaţă şi versurile: 

Omule, adu-ţi aminte 

De-ale Domnului Cuvinte, 

În tot locul socoteşte, 

Porunca Lui o păzeşte. 

Dumnezeu cu tine este  

Ca să nu cazi fără veste.    (Nicodim Măndiţă) 

Meditaţi în gînd asupra întrebărilor ce vor urma. Răspundeţi sinceri, ştiind că Dumnezeu cunoaşte ce gîndiţi: 



 

Cînd te roagă cineva să-l ajuţi, să-i faci vreun serviciu, tu ce răspunzi? 

- 

Îndeplineşti imediat rugămintea sau te gîndeşti că îţi va fi  greu, îţi va ocupa mult timp sau altceva? 

- 

Cauţi pretexte ca să scapi de promisiune? 

- 

Găseşti că altcineva ar fi mai bine să o facă, că ar dispune de mai mult timp liber? 

- 

Îndeplineşti cu plăcere ceea ce faci sau îţi manifeşti nemulţumirea?  

Ai observat vreodată că dacă te roagă cineva să faci un lucru, iar tu îi îndeplineşti cererea fără tragere de inimă, cu indiferenţă, acestuia îi poate părea rău că te-a crezut bun? 



 

Gîndeşte-te ce ar fi dacă toţi cei de care avem noi nevoie ar proceda la fel  (medicul, mama, bunicul etc.)? 



 

Dar dacă Dumnezeu ne-ar lăsa fără ajutorul Lui sau dacă şi El ne-ar trata astfel?  

- 

Dacă eşti în stare să ajuţi pe cineva, bucură-te că o poţi face. Sînt  unii care ar fi foarte bucuroşi să alerge, să ajute pe cei din jur, dar nu o pot face. Dar ei nu-şi pierd curajul şi 

caută mai mult decît cei sănătoşi, cu curaj şi credinţă: „Aici, eu ce pot face?”. Ajută cu bucurie şi atunci mulţumita şi răsplata îţi vor fi deosebite! Dacă nu de la cel pe care l-ai servit, 

atunci de la Dumnezeu neapărat, la timpul potrivit. 

- 

De cîte ori mulţumeşti pentru tot ce primeşti de la Dumnezeu: pentru soare şi pămînt, pentru cerul minunat şi ploaie, pentru floare, măr şi crîng, pentru trupu-ţi minunat, pentru 

viaţă, bucurie, pentru tot ce ţi-a fost dat? 

Mintea ta poate găsi multe răspunsuri, soluţii concrete la întrebarea: „Aici, eu ce pot face?”. 

Acestea sînt, poate, mai puţin plăcute pentru tine, dar în ele este plăcerea sublimă: să te bucuri mai mult de bucuria altuia, să laşi de la tine, să munceşti din greu pentru a-i face pe 

cei din jur fericiţi. Astfel bucurîndu-te!  

Dumnezeu ne ajută în fiecare clipă, ne fereşte de boli, de primejdii şi de moarte. El are grijă de copiii orfani. Oamenii trebuie să-I  asculte învăţăturile, poruncile şi, cînd Îl vor 

chema, El va veni în ajutor. Aminteşte-ţi de  rugăciunile: „Doamne, ajută!”, „Doamne, păzeşte!”, „Doamne, miluieşte!”  

Căci: 

---

 

Domnul e Stăpîn pe toate 

Şi pe viaţă, şi pe moarte, 

Toate-s de Dînsul zidite 

Cu viaţă împodobite. 

Marea Sa înţelepciune 

Nimeni nu Ie-o poate spune. 

Numai El e Sfînt în toate, 

În El totul e dreptate. 

Spune cîmpul, muntele şi marea  

Şi din ele toată suflarea: 

Slavă Doamne, Slavă Ţie, 

Cîntat numele Tău fie! ( Larisa Vrabie)   

Rugăciunea de încheiere a lecţiei.