1. Iorgovan vs Biserica Adoptarea ordonantei prin care Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor ar urma sa fie improprietarita cu 90. 000 de hectare de padure ar putea fi amânata deoarece in Comisia juridica a Senatului se discuta legalitatea

5.Orbiti de lacomie, unii oameni ai bisericii se apuca de vraji, descÂntece si ghicit: Preotii Blestemati

Cu toate ca majoritatea romanilor se declara crestini ortodocsi, care tin la traditia si cultura stramoseasca, evlavia multor oameni este deviata spre false forme de credinta.

Mai mult, in motivatia lor religioasa exista o anumita obsesie a farmecelor si vrajilor, care deseori ii opresc in demersul lor rational si constient catre Dumnezeu. Frica de natura oculta indreapta pasii unor credinciosi spre ghicitoare, vrajitoare, falsi proroci si practici straine de ortodoxie.

Cum preotii sunt si ei oameni, multi cad ispitei, din diverse motive. Goana dupa glorie, faima, iubirea de arginti face ca, involuntar sau nu, unii preoti sa ajunga sa-l slujeasca pe Satana. Preoti cazuti din teapa preotiei, cu lipsa de har, care ajung sa modifice Sfinta Liturghie. Exista cazuri de preoti caterisiti care savârsesc Liturghia Neagra sau a Satanei prin citirea inversa a cartilor de cult. Preoti care si-au vândut sufletul, preoti blestemati...

Preoti caterisiti pentru vrajitorie

Biserica a condamnat si condamna toate aceste practici vrajitoresti, precum si toate abuzurile facute de preoti, dovedindu-se necrutatoare. Asta in cazul in care episcopul, ca stapân al locului, este informat despre incalcarile liturgice. In ultimii ani, mai multi preoti au fost caterisiti (exclusi din rindul clerului) sau depusi din treapta preotiei pentru vrajitorie sau practici neortodoxe. Cele mai recente cazuri, dupa cum ne-a precizat Patriarhia Romana, se refera la urmatorii: preotul Ion Georgescu (Parohia Precupetii Vechi, Bucuresti), preotul Trandafir (Valea Calugareasca), preotul Nicu Gabriel (Episcopia Teleormanului si Alexandriei), preotul Ene Marian (Videle), carora li se adauga si staretul Manastirii Cotmeana, preotul Ioasaf, care a fost mustrat pentru practici neortodoxe.

Vrajitorie si tentativa de viol in Sfintul Altar

Dupa decenii de preotie, Ion Georgescu a cazut in vrajitorie. Stiti cum este. Unii cad in plasa Necuratului in tinerete, altii la batrânete. Parintele Georgescu a cazut la maturitate, ca sa nu spun la batrânete, ne-a declarat un preacucernic, care l-a cunoscut bine, dar a preferat sa-si pastreze anonimatul tocmai ca nu este frumos sa vorbesti despre un preot, chiar daca a fost caterisit. Scandalul mocnea de mult in Parohia Precupetii Vechi din Bucuresti, aflata la intersectia strazii Mihai Eminescu cu Calea Mosilor. De mai mult timp, lumea murmura, iar practicile parintelui Georgescu nu mai aduceau a cult ortodox. Ba, mai mult, credinciosii discutau nedumeriti despre comportamentul ciudat al slujitorului lui Dumnezeu.

Socul s-a produs când a fost ascultata declaratia, inregistrata pe caseta video, a unei femei respectabile, care l-a acuzat pe parintele Georgescu ca a inselat-o cu bani si a supus-o unor ritualuri demonice. In terifianta marturisire, M.V. sustinea ca preotul a uns-o cu Sfintul Mir in locuri intime. In urma unei anchete, au iesit la iveala si alte fapte la fel de grave, alaturi de marturia unei alte femei care sustinea ca preotul a incercat sa o violeze in altar. Rând pe rând, ca intr-o avalansa, au aparut dovezi despre practicile vrajitoresti la care ii supunea preotul pe unii credinciosi. Iar acestia tacusera fie din nestiinta, fie din teama. In urma unor astfel de dovezi, Arhiepiscopia Bucurestiului l-a trimis pe preotul Georgescu in consistoriu (tribunalul bisericesc) care a hotarit caterisirea sa, adica scoaterea din rândurile preotilor. Conform unor preoti din Arhiepiscopia Bucurestilor, raspopitul Georgescu s-ar afla acum in Cipru. Dupa mult timp si dupa o lupta titanica, noul preot din Parohia Precupetii Vechi, Gheorghe Tudor, a reusit sa aduca din nou lumea in biserica, sa restaureze si sa repicteze lacasul de cult, pe care il ocoleau enoriasii din cauza preotului decazut.

Exces de blesteme

Absolvent al Seminarului Teologic din Bucuresti (intre 1983 si 1988), parintele Gabriel Nicu si-a inceput misiunea pastorala fiind hirotonisit si primind, pe 2 iunie 1989, parohia de la Boranesti, comuna Cosereni, judetul Ialomita. In scurt timp, mica localitate a devenit celebra pentru exorcizarile facute de preot, transformindu-se intr-un nou Maglavit. Prea Sfintitul dr. Damaschin, Episcopul Sloboziei, i-a cerut mutarea din eparhie sau judecarea de tribunalul bisericesc. Preotul Gabriel Nicu a fost caterisit de Episcopia Teleormanului si Alexandriei. El a fost gasit vinovat pentru ca slujea singur Sfintul Maslu, facea slujbe de exorcizare si citea in exces Moliftele Sfintului Vasile cel Mare. In repetate rinduri, preotul afirma la slujbe ca din cei 16.000 de popi care exista in Romania, doar sapte sint adevarati preoti.

Ghicitul de orice fel e considerat necurat

Oamenii bisericii spun ca diavolul, in dorinta sa de a amagi pe toti oamenii, isi intinde plasa sub masca binelui, a excesului de credinta, iar multe dintre practicile raspândite sunt considerate de clerici ca fiind necurate: meditatia crestina multi- si extra-dimensionala, teosofia, antroposofia, magia (alba sau neagra), vrajitoria, bioenergia, radiestezia, parapsihologia, astrologia (horoscopul), yoga, ocultismul, spiritismul, ghicitul (in: palma, cafea, bobi, carti, stele), geomantia, necromantia, hipnoza, autoscopia, visele si vedeniile in transa, clarviziunea, vederea viitorului, telepatia, telekinezia, comunicarea codificata cu fiinte de aer (sau cu fiinte din Shambala sau din alte lumi astrale), dialogul cu OZN-uri, metoda Silva, tratamentul la distanta (pe baza fotografiei, a vreunui obiect, sau a glasului prin telefon), etc.

Vrajitorii popesti

Formele exagerate de evlavie, in special ale femeilor care sunt atrase de asemenea traditii apocrife, au dus la nasterea unor obiceiuri pagâne, fara nici o legatura cu ortodoxia. Ba, mai mult, fac parte din magie, ocultism si vrajitorie. Unele dintre aceste practici sunt intretinute de câte unii preoti sau calugari, altele de crestini mireni. In cazul cind initiatorul e preot hirotonisit sau, mai ales, calugar, credibilitatea traditiei lui creste intre aderenti, facând si alte victime. Obiceiurile sint deformari ale rânduielilor liturgice, altele sunt inovatii popesti, iar altele - retete babesti. Iata câteva dintre ele:

* deschisul cartii (sau a pravilei, sau a Psaltirii, sau a Sfintei Evanghelii, uneori la sfirsitul Sfintului Maslu) urmata de tâlcuirea fragmentului de text ce cade mai intâi sub ochii credinciosului si care, eventual, a tinut trei zile post negru
* savârsirea Spovedaniei in grup la adulti (cazurile Vladimiresti, Recea, Plumbuita)
* atingerea si pastrarea (40 zile) pe si sub Sfinta Masa a unor icoane, fotografii, acte, haine si obiecte ca sa se sfinteasca
* oficierea mai des (chiar de doua ori pe zi, in cazul de la Arad) a Molitfelor Sfintului Vasile cel Mare si a altor exorcizari apocrife. In acestea se pomeneste mai des numele Satanei decit al Mântuitorului
* miruitul fotografiilor
* impartirea de tamâie sau cenusa din cadelnita pentru a fi consumate de credinciosi in mâncare, citeva zile la rând
* oficierea unor slujbe speciale de dezlegat cununiile si vrajile
* trecerea rochiei de mireasa prin cununii, punerea ambelor cununii pe cap
* acceptarea si incurajarea unor dialoguri cu duhuri, a unor vedenii si vise profetice (ca in cazurile Noul Ierusalim, Vladimiresti, Cocos, Maglavit, Ionesti, Arad, Medjugorje) sau chiar recomandarea pelerinajelor in asemenea locuri.
Obiceiuri babesti
- tinerea mai multor lumânari la Sfinta Impartasanie
- aprinderea a 7, 9, 12, 33 luminari puse in forma de cruce si lasate sa arda in patru reprize (cite un sfert fiecare), separate prin cite 10 metanii, ultima repriza obligatoriu fiind la ora 12.00 noaptea
- savârsirea unor rugaciuni de blestem a dusmanilor, uneori tinând o luminare cu flacara in jos
- datul in aceeasi dimineata, personal, a 9 pomelnice la 9 biserici, in timpul Sfintei Liturghii
- folosirea unor obiecte bisericesti sau parti din ele in practicile vrajitoresti

Parintele Cleopa despre "deschiderea cartii"

Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii si a altor carti sfinte se opresc de impartasanie pina la 7 ani, pentru ca Psaltirea este o carte sfinta cu multe prorociri in ea, insuflata de Duhul Sfint si este pentru rugaciune, iar nu pentru ghicit si cistigat bani spre osinda. Acelasi pacat il fac si unii preoti care deschid cartea, cum se spune in popor, si cad sub grea osânda atât ei, cât si cei care cer sa le deschida Sfinta Evanghelie. Cine deschide pravila a cazut din dreapta credinta. Aceia se cheama ghitii, adica vrajitori cu lucruri sfinte. Cel ce deschide pravila, daca-i preot sau calugar, este anatema si este despartit de Biserica pentru ca face vraji cu lucruri sfinte.

Biserica pedepseste aspru vrajitoria

Cel mai aspru ii pedepseste pe vrajitori Sfintul Vasile cel Mare. lata ce spune el in canonul 72: ?Cel ce se da vrajitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigasilor. (Sfintul Vasile 72; Sfintul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrajitori in rindul ucigasilor de oameni si a celor lepadati de Dumnezeu, adica ii opreste de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. In canonul 65, Sfintul Vasile cel Mare zice: Femeia ce va fermeca pe straini si pe ai sai (se opreste de cele sfinte) ani 9 si metanii 500 pe zi. Canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreste de la Sfinta Impartasanie pe cei ce merg la ghicitori, la carti de joc si altele asemenea spre a afla viitorul, timp de sase ani. lar daca vor starui in acestea si nu se vor feri de aceste mestesuguri pierzatoare si paginesti, hotarim sa se lepede cu totul de la Biserica, precum si Sfintele Canoane invata.... Si Sfinta Scriptura arata cum ii pedepseste Dumnezeu pe cei ce merg la vrajitori: ?Pe fermecatori nu-i lasati sa traiasca (lesire 22, 18). Si barbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descintatori sau vrajitori, cu moarte sa se omoare; pe amindoi cu pietre sa-i ucideti ca vinovati sint (Levitic 29, 27). Sufletul care se va duce la descintatori sau la vrajitori ca sa curveasca in urma lor, Eu voi intoarce fata Mea impotriva sufletului aceluia si-l voi pierde din poporul lui (Levitic 20, 6).

Deschisul cartii, practica interzisa, la fel ca ghicitul in cheia bisericii sau in cenusa din cadelnita

Dupa invatatura Sfintului Nicodim Aghioritul, vrajitoria se imparte in mai multe categorii: vrajitoria propriu-zisa, prin care se intelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute si altele de acest fel.
Ghicirea, al doilea fel de vrajitorie, prin care unii oameni spun viitorul citind semnele din palma, numita chiromantie, si in alte obiecte (bobi, carti de joc, cafea etc.).
Descintarea, spiritismul, adica chemarea ajutorului diavolilor in camere obscure sau la morminte pentru a pedepsi pe cei ce sunt in viata. Descântatorii pretind ca ei pot chema sufletele mortilor din iad pentru a afla viitorul sau pentru a se razbuna pe cineva. In zilele noastre se practica descântece, precum stingerea carbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugaciuni pentru cei bolnavi care pretind ca sunt vrajiti etc.
Ghitia, adica ghicirea sau vrajitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea in Psaltire, numita astazi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de vesminte clericale, cheia bisericii, cenusa din cadelnita, scrierea unor nume pe toaca, pe clopote, pe ziduri de biserica sau introducerea lor in candele etc.
Fermecatoria, adica vrajirea unor tineri spre a se casatori unii cu altii sau a se desparti, prin invocarea ajutorului diavolesc, numita popular ursita.
Iconoscopia - in acest fel de vrajitorie intra si visurile, zodiile, ceasurile bune si rele, ghicirea prin membrele trupului, numita si prevestire (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mincarimea palmelor).
Baierele prin care se intelege purtarea la mâna sau la piept a unor semne satanice, ate, chei, obiecte (amulete) sau bucati de stofa vopsite spre pazirea de boli, de primejdii si de pagube, dupa ce mai intâi s-a invocat asupra lor puterea diavolului.
Chematorii de demoni (clindonii) sint cei ce ghicesc viitorul prin chemarea diavolilor. Intre acestia se numara cei ce fac focuri inaintea caselor si sar prin foc, ghicitorii din pântece, precum si cei ce ghicesc in maruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrajitorie ce se practica in zilele noastre.

6.Balamuci, puscaria de popi

Dincolo de faptul ca sint slujitorii lui Dumnezeu si poarta pecetea harului, preotii sint, la urma urmei, tot niste oameni. Iar, dupa cum scrie la Sfinta Scriptura, nu exista oameni care sa nu fie supusi greselii.

Cu voie sau fara voie, preotii fac si ei pacate. Muscati de Necuratul, unii slujitori ai sfintelor altare ajung sa faca gesturi incredibile: provoaca certuri, alearga dupa fuste, se infrupta din averea bisericii, beau, se casatoresc in nestire, ori, mânati de lacomie, se apuca de vraji, descântece sau ghicit... Purtatori de sutana care nu mai pot fi numiti preoti, ci popi.

Cei prinsi sint pedepsiti aspru. In cazul in care pacatele nu sint foarte grave, o data condamnat de tribunalul bisericesc, preotul ia calea unor manastiri pentru câteva luni de zile. Aici isi va face penitenta, aici isi va plânge pacatele, aici se va ruga neâncetat. Se va purifica, incercând sa se indrepte... Din cauza vietii aspre de acolo, manastirile desemnate de Patriarhie drept locuri de penitenta sunt adevarate cosmaruri pentru un preot de mir. Despre ele nu se vorbeste din motive evidente: preotii prefera sa uite ca au trecut pe acolo, se feresc sa-si aduca aminte ca de un stigmat, iar Patriarhia le fereste de ochii lumii, pentru a nu aduce la lumina povesti nu tocmai placute, reziduurile unei institutii divin-umane. Vorba unui calugar: Faceti crucea mare, ca dracu e batrân.
Evenimentul Zilei de Duminica a reusit sa patrunda in Manastirea Sitaru, manastire desemnata de Arhiepiscopia Bucurestilor drept loc pentru preotii pedepsiti. Demersul nostru jurnalistic nu urmareste compromiterea clerului ortodox, ci spulberarea unor basme, care circula tocmai datorita acestei secretomanii.

Manastirea de penitenta a preotilor zglobii

De Manastirea Sf. Nicolae Sitaru - Balamuci am dat dupa un drum de 46 de kilometri, la NE de Bucuresti, imediat dupa localitatea Gradistea. Aici, chiar la marginea satului Sitaru, manastirea e infipta intr-un pâlc de padure, departe de tot ce inseamna omenire. Privind-o de la distanta, ai senzatia ca, asemenea unui melc, manastirea a traversat cimpia si s-a retras, insetata de liniste, la umbra padurii ocrotitoare.
Vechea manastire e micuta si e strajuita de un zid masiv din beton. In curte - nici tipenie de om. E o liniste atât de adinca, incât pare ca pâna si stropii de ploaie fac un zgomot asurzitor. In biserica are loc Sfinta Liturghie, in prezenta a patru calugari si a unui om cu handicap. Lacasul este in stil bizantin, cu arcade frumoase, iar turnurile albe mușcă din albastrul-cenusiu al cerului, ca doua luminari puse intr-un sfesnic. Dupa Liturghie, parintii fac si pomenirea fostului staret Damian, plecat la Domnul de doua luni. Cutremurati, cu lacrimi in ochi, calugarii misca incet coliva mica, pomenindu-l pe cel care le-a fost staret ani de zile.

Sfintii dintre noi

In corpul nou de cladiri, intr-o chilioara, dam de parintele ieromonah Nicolae Marinescu, cel care tine loc de staret. Isi citea rugaciunile si accepta greu sa stea de vorba. Are o figura severa, de bunic autoritar. Cu barba alba ca neaua si capul plesuv, seamana izbitor de mult cu imaginea din icoanele Sfintului Nicolae. Se lasa greu imbiat la o discutie, dupa ce ne-a masurat si cântarit cu atentie.
In cancelaria manastirii, unde luam loc alaturi de parintele Gherasim, un calugar cu figura athonita, si de ucenicul fostului staret Damian, parintele Ambrozie. Staretul Nicolae se deschide ca o floare, incet-incet, pe parcursul discutiei. Desi este surprinzator de agil, are totusi nu mai putin de 87 de ani. Ajuns la vârsta psalmistului, staretul are o figura radioasa, de om impacat cu viata. In 1936, pe vremea cind era cântaret la Biserica Sfintul Vasile, de pe Calea Victoriei, i-a cunoscut pe Enescu, Goga, dar si pe Nicolae Iorga, care, chiar si când a ocupat functia de sef al Consiliului de Ministri, (adica prim-ministru) venea umil la biserica, la fel ca orice credincios. In timp ce isi povesteste viata, parintele face paranteze mari, vorbindu-ne ca unor copii despre legatura indisolubila dintre ortodoxie si poporul roman, moralitate, care fara legea stramoseasca nu poate exista. Din când in când, ca o incuviintare, staretul il intreaba pe parintele Gherasim: Nu-i asa, parinte. Iar iscusitul duhovnic doar aproba, preferind sa stea cu capul aplecat, usor spre stânga, in dreptul inimii - a rugaciune neâncetata. Sub chipul batrânului Gherasim se ascunde o dragoste catre Hristos cum putini au. Fost avocat si judecator faimos la vremea sa, a imbracat haina monahala la sfatul duhovnicului sau, de pe patul de moarte. A renuntat la familie, la cariera, la tot, pentru a fi un smerit slujitor al Mântuitorului.

N-au incotro si vin la refacere

Draga domnule, ca sa iti spun adevarul adevarat, preotii de mir care sunt trimisi aici dupa consistoriu nu ne iubesc si ne-au facut o faima nu tocmai placuta, pentru ca sintem o manastire foarte stricta. Suntem singura manastire din Arhiepiscopie care are programul dupa Sfântul Munte Athos. Adica facem Liturghia in fiecare zi de dimineata, iar slujba de noapte incepe la 12.00 si se termina la 3.00. Nu se manânca niciodata carne, iar vin se serveste doar de marile sarbatori, un paharel. Cei care vin aici, vin cu obiceiurile lor de acasa, din parohie, si nu prea le place ce gasesc. Nu tu fumat, baut, slujbele sunt slujbe... Si n-au incotro. Noi zicem ca vin la refacere..., ne-a povestit cu umor staretul.
Pentru abaterile mai mici, Arhiepiscopia Bucurestilor trimite aici, la Sitaru, pe preotii care au gresit pe linie bisericeasca. O data judecati si gasiti vinovati, preotii sint indrumati pentru pocainta câteva luni spre manastiri. Aici, ei sunt dati in grija staretului si trebuie sa se incadreze in comunitate, ca orice calugar de rând, sa faca ascultare neconditionata. Asa se face ca preoti rotofei, deprinsi cu cele mai bune mâncaruri, trec la cartofi si niscaiva pâine, care cândva a fost si proaspata. Obisnuiti cu perne mari, cu puf de gâsca, ei dorm acum pe lavite tari, in chilii de 2/3 metri, iar in puterea noptii iau calea bisericii, desi, in parohiile lor, se obisnuisera sa o faca o data pe saptamâna. Penitenta este auto-acceptata, pentru ca, in caz de neascultare, pe preoti nu i-ar putea astepta decât caterisirea, adica excluderea din rândul clerului.

Numele Sitaru le da fiori preotilor

Noi nu prea stim ce au facut, când vin aici. Primim doar o hârtie pe care este trecuta perioada pedepsei: doua-trei-patru luni. Preotul nu poate pleca când si-a ispasit pedeapsa, decât daca are semnatura staretului, ca si-a indeplinit toate obligatiile si a facut canonul de pocainta. Da sa stiti ca nu au avut multe ascultari de facut. Mai mult pe la biserica i-am rânduit ne-a mai explicat pr. Nicolae Marinescu.
Anul acesta, opt preoti trimisi de Arhiepiscopie au trecut pe aici pentru pedepse disciplinare. Ultimul zglobiu a plecat cam acum vreo luna-doua. La noi ii trimit inca din 1990. E viata aspra, severa, cu slujbe de noapte. Eu zic ca le prinde bine refacerea asta. Multi se strica dupa comunitate, stiti vorba: cum e satul, asa e si popa, sau la asa cap, asa caciula. Nu toti se potolesc, ca vin cu naravuri, iar duhovnicul, care este doctor de suflete, trebuie sa lucreze cu ei. Nu-i poate face bine dintr-o data. Oricum, in tagma preotilor de mir, numele de Sitaru provoaca fiori. Nu-i usor ca dintr-un trai linistit si indestulat sa devii chiar si pentru câteva luni cel mai umil calugar. Sa uiti de lume, sa nu ai contact cu ea, si sa traiesti in ascultare, saracie si castitate, adica dupa juramintul monahal. Calugarilor de aici insa totul li se pare normal, iar nevointele par un drum lin spre mântuire.

Oaspeti de nevoie la Caldarusani

Pina in 1990, preotii pedepsiti disciplinar luau calea faimoasei Manastiri Caldarusani. Era mai multa disciplina, iar preotilor parca le era frica. Trebuie sa va amintiti ca nu se putea intra in Bucuresti nici macar ca preot daca nu aveai buletin de Bucuresti. Acum, parca nu mai au nici o teama..., ne-a povestit destoinicul staret P.C. Arhimandrit Lavrentie Gata. Sagalnic, staretul, ne-a relatat ca, dupa 1987, de cind Prea Cuviosia sa a fost numit staret la Caldarusani, veneau cam trei-patru preoti pe an. Erau divortati, certuri in parohii, neintelegeri... Oricum, eu primeam doar o hârtie cu pedeapsa, nu dosarul care ramânea la Bucuresti. Faceau treaba, nu gluma. Maturau, mergeau la munca câmpului, la prasit, unde era de facut ceva. Ascultare, ca orice monah, ne spune parintele, iar dupa ochii lui intelegem ca este un staret caruia nu e prea bine sa-i pui cuvântul la indoiala. N-am avut probleme ca au ascultat. Dar parca aveau incotro? Erau cu sabia deasupra capului, râde parintele.
Desi este tânar, arhimandritul Lavrentie Gata este un nume cunoscut si pretuit in lumea monahala. Modest, parintele refuza sa vorbeasca despre faptul ca pâna in 1989 nu a avut voie sa mearga nici pina in RDG, refuzându-i-se pasaportul. Staretul ne-a povestit ca, spre marea sa uimire, in zilele anului 1990 a avut curiozitatea sa constate ca printre cei care strigau cât ii tinea gura impotriva Patriarhului Teoctist pe Dealul Patriarhiei erau fosti musafiri de-ai lui, la manastire. Cind i-am vazut, m-am frecat la ochi. Ce-i cu voi aici, ma? V-ati gasit tocmai voi? Ia, valea. Dar va spun ca toti au avut cite un necaz: ba o boala, ba un accident de masina... Dumnezeu a rinduit asa...

Judecata bisericeasca

Instantele de disciplina bisericesti se impart in doua categorii: cele pentru monahi (calugari) si pentru preoti de mir (adica cei casatoriti), ei fiind judecati dupa doua regulamente diferite, care constituie de fapt un soi de Cod Penal al BOR. Pedepsele sunt si ele de doua categorii: abateri si delicte. Printre abateri se numara: neglijenta (cazurile in care preotul nu are grija de sfintul lacas, vine beat la biserica, umbla murdar), cearta, neintelegerile cu clerul sau credinciosii, impunerea de taxe pentru slujbele religioase etc. La categoria delicte intra: savârsirea de servicii religioase fiind depus din treapta preotiei, neglijarea ritualului bisericesc, afaceri potrivnice calitatii de preot, juramintele strâmbe sau sperjurul, sacrilegiul, blasfemia, calomnia si acuzele neintemeiate, adulterul, betia, crima, jocurile de noroc, lepadarea de credinta, viziunea personala asupra credintei, separarea de biserica, simonia, administratia incorecta a bunurilor Bisericii.
Preotul sau calugarul care a incalcat regulile este chemat in fata tribunalului bisericesc, care poarta numele de consistoriu. Aici el este acuzat pe baza unor probe si se poate apara, dupa o procedura similara cu cea a instantelor civile. In cazul in care este gasit vinovat, el poate primi doua tipuri de pedepse: vremelnica sau definitiva. Vremelnic, el poate primi urmatoarele pedepse: dojana, pierderea calitatii de preot paroh, oprirea de la anumite slujbe, oprirea totala de la cele sfinte, trimiterea la manastire (numita si canonisire) sau transfer disciplinar. Pedepsele definitive prevad degradarea din rangurile bisericesti, depunerea sau pierderea dreptului de a savârsi vreo lucrare sacra, caterisirea si destituirea, care in cazul calugarilor inseamna excluderea din monahism.

Adulter, betii, OZN-uri si numaratoarea de draci

Arhivele Patriarhiei Romane sunt pline de cazuri ale unor preoti nedemni care au trecut prin consistorii fiind trimisi la indreptare prin manastiri sau caterisiti, pentru fapte care nu tin de demnitatea unui slujitor al lui Dumnezeu. In general, manastirile alese de catre fiecare eparhie pentru a primi pe preotii pacatosi sunt cât mai izolate. Astfel, Arhiepiscopia Bucurestilor trimite pe preoti la Manastirea Sitaru, Episcopia Vâlcei - la Manastirea Frasinei, Episcopia Argesului - la Manastirea Slanic, iar Arhiepiscopia Tomisului - la Manastirea Cocos.

Printre cei care au trecut prin manastire, la indreptare, se numara si fostul staret al Manastirii Cernica, arhimandritul Clement, care a fost acuzat de doi seminaristi de inclinatii sexuale nu tocmai ortodoxe. Prea Cuviosul a stat câteva luni bune la Manastirea Sitaru, in post si rugaciune. In prezent, si-a gasit linistea tocmai in Finlanda, unde a obtinut o bursa!

Un alt client al canonisirilor este preotul Ioasaf, staretul de la Cotmeana, considerat un rege al exorcizarilor. Prea Cuviosia sa a ajuns celebru prin citirea fotografiilor, scoaterea dracilor, ba chiar si numararea lor. Pentru aceste activitati a fost trimis in repetate rânduri, ca pedeapsa, la Manastirea Slanic din eparhia Argesului.
Buzoienii sunt inima saltareata, pentru ca altfel nu se poate explica de ce preotul Niculai Chichiur, fost secretar PSD la Scortoasa - Buzau, are noua copii, facuti insa cu patru neveste, ceea ce este necanonic si i-a atras caterisirea.
Tot un preot din Buzau a mâncat timp de sase luni pâine uscata si a baut doar apa intr-o manastire, pentru ca, beat fiind, la oficierea unei nunti, a urat mirilor sa se odihneasca la loc cu verdeata...
Un alt preot care a avut nenoroc in dragoste s-a dovedit a fi Pr. Gabriel Moscos, din Cernavoda, care s-a casatorit de trei ori, insa plângerile depuse arata ca a incercat sa se imprieteneasca si cu alte femei, unele chiar angajate ale sale la buticul personal. Nu a putut fi indreptat, fiind caterisit.
Pe la Manastirea Cocos a trecut si Pr. Gabriel Seciu, care a avut nesansa sa omoare, din greseala, intr-un accident de masina. Dupa un stagiu de canonisire, el a fost totusi caterisit. Chiar daca nu este vinovat, preotul care savirseste un omor este caterisit automat.
Un preot din Bucuresti a trecut si el pe la reeducare, pentru ca beat fiind si in chiloti a incercat sa-si lamureasca niste vecini de valabilitatea spuselor lui cu ajutorul unor ghivece de flori.
Un alt preot deosebit bântuie prin Alexandria. Chiar daca nu are voie, el slujeste de unul singur Sfintul Maslu, cu un saculet de moaste legat la gât. Desele trimiteri la reeducari nu i-au ajutat, ba chiar i-au sporit faima de om al lui Dumnezeu, persecutat si maestru in scos dracii din om.
Preotul Trandafir Dumitrescu, de pe Valea Prahovei, este un caz complex. Prea Cucernicul nu numai ca scotea dracii din oameni, dar avea puterea si rabdarea sa-i si numere, prin mijloace numai de el stiute. Parintele s-a intrecut pe sine când a pictat in paraclisul bisericii niste OZN-uri, iar exorcizarile le-a extins la nivel de tara, nemaitinând cont de jurisdictie. A fost caterisit, dar in fata consistoriului a declarat ca regretul sau, dupa 15 ani de preotie, este ca a lasat la Târgoviste o femeie cu 312 draci in ea.

7.Episcop acuzat de calomnie