4 elemente ale limbajului de programare visual basic

Instrucţiunea Stop

Efectul acestei instrucţiuni depinde de modul de execuţie a programului. Dacă se execută un fişier.exe (varianta compilată a programului) atunci instrucţiunea este similară instrucţiunii End şi deci va suspenda execuţia şi va închide fişierele deschise. Dacă însă execuţia este din mediul VBA, atunci se suspendă doar execuţia programului, dar nu se închid fişierele deschise şi nu se şterge valoarea variabilelor. Execuţia poate fi reluată în acest caz din punctul de suspendare.

Instrucţiunea este similară introducerii unui punct de oprire (Breakpoint) în codul sursă.

4.10. COMENZI PENTRU STRUCTURILE DE CONTROL ALE PROGRAMELOR
Se ştie că în cadrul algoritmilor de rezolvare a problemelor se întâlnesc, în afara unor secvenţe de operaţii care se execută liniar, în mod necondiţionat, o serie de operaţii care necesită testarea unor condiţii, funcţie de care se execută o succesiune de operaţii sau alta, sau o serie de operaţii care se execută în mod repetat. Avem de a face cu cele trei tipuri de structuri fundamentale:

• 
  structura secvenţială sau liniară;
  
• 
  structura alternativă sau de decizie;
  
• 
  structura repetitivă.
  

Limbajul de programare Visual Basic implementează ultimele două structuri de control ale programului, prin comenzi corespunzătoare deci :

• 
  Comenzi pentru structuri alternative (de decizie);
  
• 
  Comenzi pentru structuri repetitive (tip buclă).
  

4.10.1. Structura secvenţială sau liniară
Se utilizează în cazul secvenţelor de operaţii primare: intrare, ieşire, transfer, calcule aritmetice sau pe şiruri de caractere, aflate într-o succesiune logică. Acestea se concretizează practic prin două tipuri de comenzi:

• 
  instrucţiunea de atribuire
  
• 
  instrucţiunea de apel procedură
  

Instrucţiunea cea mai importantă şi cea mai frecventă a limbajului este instrucţiunea de atribuire, având forma:

variabilă = expresie

sau
Set variabilă = obiect

sau
Nume_de_funcţie = expresie

    Instrucţiunea de atribuire specifică faptul că unei variabile sau unei fucţii îi este atribuită o nouă valoare, care este specificată printr-o expresie sau printr-un obiect. O expresie constă dintr-o secvenţă formată din operanzi (variabile, constante, etc.) şi operatori (simboluri operaţionale).

Instrucţiunea de apel procedură specifică activarea (apelul) procedurii al cărui nume apare în instrucţiune şi are forma:

nume_de_procedură( listă_parametri_actuali)

sau
Call nume_de_procedură(listă_parametri_actuali)

4.10.2. Structuri alternative
Ramificarea firului de execuţie a programului în funcţie de rezultatul verificării unei condiţii este o necesitate frecventă în orice limbaj de programare.

Structura alternativă (de ramificare) a apărut din necesitatea ocolirii unor secvenţe de instrucţiuni din cadrul unui program. Structura alternativă poate fi întâlnită sub diverse forme:

• 
  structură alternativă cu două ramuri (simplă);
  
• 
  structură alternativă cu ramură vidă (pseudoalternativă);
  
• 
  structură alternativă cu mai multe ramuri (compusă/imbricată);
  
• 
  structură alternativă generalizată.
  

În Visual Basic structurile alternative sau de decizie sunt implementate prin comenzi asemănătoare altor limbaje de programare de nivel înalt, cum sunt: Pascal, C, Cobol, şi anume:

• 
  If ....Then
  
• 
  If ....Then ....Else
  
• 
  Select Case
  

Comanda If ....Then determină execuţia condiţionată a uneia sau mai multor instrucţiuni. Sintaxa generală a comenzii este:

If condiţie Then

instrucţiuni

End If

Practic, se evaluează condiţia: dacă este adevărată se execută setul de instrucţiuni care urmează după Then, altfel nu se execută nimic din corpul instrucţiunii şi se trece mai departe, după End If. Acest format al instrucţiunii If precizează ce se execută doar dacă este îndeplinită condiţia specificată.

Observaţie:

La utilizarea acestui format, (fără clauza Else) se pot scrie mai multe instrucţiuni pe aceeaşi linie, separate de caracterul ":".

Exemplu:

If a>0 Then

B=a+6

End If
Comanda If....Then....Else precizează ce secvenţe de instrucţiuni se execută pentru ambele cazuri: dacă este îndeplinită şi dacă nu este îndeplinită condiţia specificată. O asemenea structură, întâlnită de altfel în toate limbajele de programare, execută un grup de instrucţiuni ca răspuns la îndeplinirea unei condiţii (compusă sau nu din mai multe condiţii testate secvenţial). Sintaxa permite o mare varietate de forme:

Sintaxa generală a comenzii este:

If condiţie1 Then

instrucţiuni1

Else

instrucţiuni2

.......................

EndIf
unde:

• 
  condiţie1 are una din formele:
  
• 
  expresie numerică sau şir care se poate evalua True sau False (Null este interpretat False);
  
• 
  expresie de forma TypeOf objectname Is objecttype, evaluata True dacă objectname este de tipul obiect specificat în objecttype.
  
• 
  Instrucţiuni1 reprezintă blocurile de instrucţiuni executate atunci când condiţia este True.
  
• 
  Instrucţiuni2 reprezintă blocurile de instrucţiuni executate atunci când condiţia este False.
  

Practic, se evaluează condiţia:

• 
  dacă este adevărată se execută setul de instrucţiuni1 care urmează după Then până la Else şi apoi se trece la prima instrucţiune de după End If.
  
• 
  dacă nu este adevărată se execută setul de instrucţiuni care urmează după Else până la End If, după care se trece la prima instrucţiune de după End If.
  

Exemplu:

If a>0 Then

B=a+6

Else: B=a-6

C=a+1

End If
Observaţie:

Sunt acceptate structuri IF imbricate, adică structuri IF cuprinse în alte structuri IF, cu condiţia ca acestea să fie corect utilizate.

Instrucţiunea Select Case se poate utiliza în locul unor instructiuni If Then ElseIf multiple atunci când se compară aceeaşi expresie cu mai multe valori, diferite între ele. Instrucţiunea Select Case furnizează, prin urmare un sistem de luare a deciziilor similar instrucţiunii If…Then…ElseIf. Totuşi, Select Case produce un cod mai eficient şi mai inteligibil.