92notă informativă

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului nr.

din 2011
Reglementarea tehnică

„Omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor acestora”

I. Generalităţi
1. Reglementarea tehnică „Omologarea autovehiculelor şi certificarea componentelor acestora” (în continuare – Reglementare tehnică) stabileşte cerinţele faţă de siguranţa şi exploatarea autovehiculelor la punerea lor în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de locul fabricării lor, în scopul protejării vieţii şi sănătăţii cetăţenilor, protecţiei mediului ambiant, protecţiei proprietăţii persoanelor fizice şi juridice, patrimoniului de stat sau municipal şi prevenirii acţiunilor de inducere în eroare a cumpărătorilor autovehiculelor. Procedura de înmatriculare, înregistrare şi admitere în traficul rutier a vehiculelor şi şasiurilor se efectuează numai după finalizarea procedurii de evaluare a conformităţii sub formă de omologare a tipului autovehiculului (şasiului) sau omologării individuale a autovehiculului unic, în conformitate cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.

2. Plasarea pe piaţă a componentelor autovehiculelor care influenţează siguranţa traficului şi starea mediului înconjurător se permite numai după efectuarea procedurii de evaluarere a conformităţi componentelor autovehiculelor sub formă de certificare a conformităţi, în baza cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.

3. Obiectele de reglementare tehnică asupra cărora se răsfrîng prevederile prezentei Reglementări tehnice sînt următoarele:

autovehiculele cu roţi din categoriile L, M, N şi O, predestinate pentru exploatare pe drumurile auto de uz public, precum şi şasiurile autovehiculelor;

componentele autovehiculelor care acţionează asupra siguranţei autovehiculelor.

Obiectele prezentei Reglementări tehnice se stabilesc în conformitate cu anexa nr.1.

4. Prevederile prezentei Reglementări tehnice nu se extind asupra autovehiculelor:

1) cu o viteză maximă, prevăzută de construcţia lor, de 25 km / h;

2) importate pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă ce nu depăşeşte 6 luni şi plasate sub regimurile vamale care nu prevăd posibilitatea de înstrăinare;

3) predestinate în exclusivitate pentru participare la competiţiile sportive;

4) de categoriile L şi M₁, de la data de fabricării cărora au trecut cel puţin 30 de ani, cu motor, caroserie şi carcasă originale, păstrate sau restaurate pînă la starea originală;

5) ce aparţin reprezentanţelor diplomatice şi consulare, organizaţiilor internaţionale (interstatale) care beneficiază de privilegii şi imunităţi, în conformitate cu normele dreptului internaţional şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
II. Terminologie
5. În sensul prezentei Reglementări tehnice, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:

an model – perioadă de timp, definită de producător, în decursul căreia el nu efectuează modificări importante în construcţia autovehiculului şi care poate să nu coincidă cu anul calendaristic, avînd în vedere începutul, sfîrşitul şi durata acestuia;

analiza stării de producere – totalitatea procedurilor de verificare a documentaţiei şi a condiţiilor de producere, necesare pentru fabricarea producţiei, ce corespund cerinţelor prezentei Reglementări tehnice;

apărătoare de noroi – component flexibil, instalat în spatele roţii în partea de jos a şasiului, la nivelul de încărcare sau pe manta de protecţie de noroi pe o suprafaţă aproape verticală, fiind predestinat pentru respingerea apei şi diminuarea pericolului provocat de aruncarea obiectelor mici, captate de pneu;

autotren – combinaţie de vehicule, constînd dintr-un tractor şi o semiremorcă sau remorcă (remorci) branşate printr-un dispozitiv (dispozitive) tracţiune-cuplare;

autovehicul articulat – autovehicul care constă din două sau mai multe secţiuni rigide, unite articulat între ele;

autovehicul complet – orice autovehicul care nu trebuie completat pentru a îndeplini cerinţele tehnice aplicabile, cuprinse în prezenta Reglementare tehnică;

autovehicul gol – autovehicul fără conducător, echipaj, pasageri şi mărfuri, dar cu o rezervă suficientă de combustibil, roată de rezervă şi un set de instrumente;

autovehicul special – autovehicul predestinat să îndeplinească funcţii specifice care necesită echipamente speciale (automacarale; autovehicule pentru pompieri; autovehicule echipate cu dispozitive de ridicare, cu platforme de lucru; evacuatoare auto etc.);

autovehicul de bază – autovehicul care, în întregime, sau caroseria lui, sau şasiul au fost folosite la crearea unui alt autovehicul;

autovehicul specializat pentru pasageri – autovehicul de categoriile M₂G şi M₃G, fabricat pe şasiu de autovehicul cu capacitate de trecere majorată s-au din categoria N₂G sau N₃G;

autovehicul specializat – autovehicul predestinat pentru transportarea anumitor tipuri de mărfuri (produse petroliere, lichide comestibile, hidrocarburi lichefiate, produse alimentare etc.);

autovehicul unic – autovehicul fabricat în Republica Moldova, în condiţiile producţiei în serie, în construcţia căruia, în mod individual, au fost introduse modificări înainte de punerea lui în circulaţie, sau fabricat în Republica Moldova în mod individual dintr-un set de asamblare sau constituind rezultatul creativităţii individuale tehnice, sau importat în Republica Moldova în mod individual, sau autovehicule utilizate, aflate în circulaţie şi care, la momentul intrării în vigoare a prezentei Reglementări tehnice, nu au fost omologate, sau autovehicul pus în circulaţie din rîndul celor furnizate anterior la comanda de stat, în scopuri de apărare;

autovehicul – vehicul autopropulsat, suspendat pe roţi, şenile sau tălpi, destinat transportului de persoane sau de bunuri de categoriile L, M, N, O, exploatat pe drumurile publice;

autovehicule (şasiuri) puse în circulaţie – autovehicule (şasiuri) care anterior n-au fost puse în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova, fabricate în Republica Moldova în condiţii de producţie în serie şi (sau) în exemplare unice sau importate pentru o perioadă de peste 6 luni pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de volumul partidei importate şi data lansării, care este şi data perfectării certificatului de înmatriculare a autovehiculului;

axă autodirijabilă – axă fixată articulat în partea sa centrală astfel încît să poată descrie un arc în plan orizontal (în sensul prezentei Reglementări tehnice - axa utilată cu roţi de direcţie este, de asemenea, o axă autodirijabilă);

axă de referinţă – linia care trece prin axa de simetrie a lămpii cu incandescenţă a dispozitivului de lumină, sau linia perpendiculară cu planul, atingînd suprafaţa dispozitivului în centrul său geometric ce determină orientarea direcţiei emanării luminii;

axă descărcabilă – axa pe care încărcătura poate fi schimbată fără detaşarea axei de suprafaţa de sprijin cu ajutorul dispozitivului de descărcare a axei;

baza autovehiculului – distanţa dintre planul vertical transversal, care trece prin axa roţilor din faţă, şi planul vertical transversal, care trece prin axa roţilor din spate (pentru semiremorci aceasta este distanţa dintre planul vertical transversal care trece prin pivot şi planul vertical transversal care trece prin axa roţilor din spate);

blocarea roţii – încetarea rotirii roţii la deplasarea ei pe o suprafaţă de sprijin;

capacitate de funcţionare – starea în care autovehiculul sau componentele acestuia pot să-şi îndeplinească funcţiile în conformitate cu documentaţia de proiectare sau de exploatare;

categoria autovehiculului – caracteristica de clasificare a autovehiculului, utilizată în scopul stabilirii cerinţelor prezentei Reglementări tehnice;

centru optic(centru de referinţă) – punctul de intersecţie a axei de referinţă cu suprafaţa exterioară a dispozitivului de dispersie a luminii (geamului de lampă);

certificat de conformitate a sistemului de management al calităţii – document care certifică corespunderea sistemului de management al calităţii cu cerinţele documentelor normative, emis de către un organ de certificare, acreditat în modul prevăzut (sistemul de management al calităţii trebuie să fie certificat pentru conformitatea cu standardele ISO 9001);

certificat de omologare individuală – document prin care organismul de certificare certifică, în mod oficial, faptul că un anumit autovehicul unic este omologat;

ciclul ştergătorului de parbriz – o singură mişcare pendulară a lamei ştergătorului de parbriz;

clasă de protecţie – indicator al gradului de rezistenţă al blindajului;

coeficientul de aderenţă a roţilor cu suprafaţa de sprijin – raportul dintre rezultanta forţelor longitudinale şi transversale ale reacţiunilor suprafeţei de sprijin, roţilor care acţionează în contact cu suprafaţa de sprijin, la mărimea reacţiunii normale a suprafeţei de sprijin la roată;

componentă – dispozitiv destinat să constituie un element al unui vehicul, care trebuie să corespundă cerinţelor cuprinse în prezenta Reglementare tehnică şi care poate fi omologat independent de vehicul;

condiţionare – asigurarea răcirii reglabile a aerului în cabina conducătorului auto şi în încăperea pentru pasageri a autovehiculului pînă la nivelul sau sub nivelul temperaturii mediului ambiant;

corectorul luminii lămpilor – dispozitiv pentru reglarea pe cale mecanică sau în regim automat a unghiului de înclinaţie a fascicolului de lumină a fazei scurte şi (sau) lungi, în funcţie de sarcina autovehiculului, profilul drumului şi condiţiile de vizibilitate;

culoarea de bază – culoarea învelişului (mantei) ce ocupă cea mai mare parte a suprafeţei exterioare a autovehiculului;

descrierea tehnică – lista parametrilor de bază şi caracteristicilor tehnice ale producţiei, declarată pentru evaluarea conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

dispozitiv cu reflexie – dispozitiv care reflectă lumina, emisă de o sursă ce nu are legătură cu autovehiculul;

dispozitiv de absorbţie a energiei – component care formează o parte a carcasei de protecţie împotriva murdăriei şi (sau) a flancului exterior, şi (sau) apărătorul de noroi care absoarbe energia apei şi reduce stropirea;

dispozitiv de comandă a frînei – totalitatea pieselor sistemului de frînare, menite să transmită în mod dirijat energia de la sursa ei la mecanismele de frînare în scopul frînării;

dispozitiv de descărcare a axei – dispozitiv predestinat să mărească sau să micşoreze sarcina pe axă, în funcţie de condiţiile rutiere ale circulaţiei autovehiculului, pentru a reduce uzura anvelopelor în cazul în care autovehiculul este încărcat parţial şi (sau) pentru a îmbunătăţi condiţiile de pornire a autovehiculului pe un drum alunecos, prin creşterea sarcinii pe axa centrală;

dispozitiv de protecţie din spate – o parte a construcţiei autovehiculelor de categoriile N₂, N₃, O₃ şi O₄, predestinată să protejeze de nimerirea sub ele a autovehiculelor din categoriile M₁ şi N₁ la coliziunea din spate;

dispozitiv de reducere a stropirii – component al sistemului de protecţie împotriva stropirii, care poate fi executat ca un dispozitiv de absorbire a energiei sau ca un separator de „aer – apă”;

dispozitive de iluminare exterioare – dispozitive pentru iluminarea drumului, a numărului de înmatriculare de stat, precum şi dispozitive de semnalizare luminoasă;

dispozitiv al scaunului rabatabil – dispozitiv care asigură înclinarea scaunului sau spătarului scaunului înainte;

distanţă de frînare – distanţa parcursă de autovehicul de la începutul pînă la sfîrşitul frînării;

durata luminescenţei – perioada de timp în care intensitatea aprinderii semnalului luminos special depăşeşte 10 la sută din intensitatea maximă a luminii;

eficienţa la frînare – măsura ce caracterizează capacitatea sistemului de frînare de a crea rezistenţa artificială necesară mişcării autovehiculului;

expertiza tehnică a autovehiculului – analiza construcţiei şi a documentaţiei tehnice ale autovehiculului;

exploatare – etapă a ciclului de viaţă al autovehiculului, inclusiv intervalul de timp în care autovehiculul este utilizat conform destinaţiei, din momentul achiziţionării lui pînă la momentul uzurii;

factorul de deteriorare – coeficientul de corecţie ce caracterizează creşterea conţinutului emisiilor de substanţe nocive în gazele de eşapament ale autovehiculului, în funcţie de distanţa parcursă de el;

fază de drum – lampa care serveşte la iluminarea drumului la o distanţă mare în partea din faţă a autovehiculului;

fază de întîlnire – lampa predestinată pentru iluminarea drumului în partea din faţă a autovehiculului, astfel încît să nu orbească conducătorii auto ai autovehiculelor ce vin în sens opus şi alţi participanţi la trafic şi să nu li se provoace disconfort;

flancul exterior – component, situat într-un plan apropiat de planul longitudinal vertical şi paralel al autovehiculului, care poate fi parte componentă a mantei de protecţie împotriva murdăriei sau a caroseriei autovehiculului;

forţă de frînare specifică – raportul sumei forţelor de frînare de la roţile autovehiculului la produsul masei autovehiculului la accelerarea căderii libere;

forţă de frînare – reacţia suprafeţei de sprijin asupra roţilor autovehiculului, care provoacă încetinirea autovehiculului, şi (sau) a roţilor autovehiculului;

frînă rece – mecanism de frînare, al cărui temperatură, măsurată la suprafaţa de frecare a tamburului de frînă sau a discului de frînă, este mai mică de 100 C;

frînare automată (de urgenţă) – frînarea remorcii, efectuată de sistemul de frînare fără acţiunea de comandă din partea conducătorului auto la ruperea conductei de frînare a dispozitivului de comandă a frînei;

frînare – procesul de asigurare şi modificare a rezistenţei artificiale a circulaţiei autovehiculului;

geamul de urgenţă – geamul predestinat pentru utilizare de către pasageri în scop de ieşire numai în situaţii de avarie;

geamul dublu (combinat) – geamul de siguranţă, la împărţirea căruia în două sau mai multe părţi de o suprafaţă sau suprafeţe imaginare, se obţin, respectiv, două sau mai multe părţi, fiecare dintre care corespunde cerinţelor privind mărimile şi accesul, înaintate unui geam de siguranţă obişnuit;

gradul de curăţare a zonei normative – raportul ariei suprafeţei zonei normative, curăţate de lamele ştergătorului de parbriz, la aria totală a suprafeţei zonei normative corespunzătoare, exprimată în procente;

greutatea totală – greutatea autovehiculului, condiţionată de construcţia şi caracteristicile lui specifice;

ieşire de avarie (de urgenţă) – uşă de siguranţă, geam de siguranţă sau trapă de evacuare;

indicator de direcţie – lumina predestinată pentru a semnaliza alţi participanţi la trafic despre intenţiile conducătorului auto de a schimba direcţia de mişcare;

încercări de certificare – încercările unui model (modele) reprezentativ de autovehicul sau ale unui component al autovehiculului, în baza rezultatelor cărora se face concluzia despre conformitatea cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice a tipului de autovehicul sau a tipului componentului autovehiculului, care întrunesc modificările incluse în caietul de sarcini tehnice prezentate de către solicitant la efectuarea încercărilor;

injector al spălătorului de parbriz – dispozitiv ce canalizează lichidul de spălare pe parbriz;

încetinire stabilită – valoarea medie a încetinirii în timpul frînării din momentul sfîrşitului perioadei de timp a creşterii încetinirii pînă la începutul descreşterii ei la sfîrşitul frînării;

jocul total al volanului de direcţie – unghiul rotirii volanului de direcţie din poziţia, corespunzătoare începutului rotirii roţilor de direcţie într-o direcţie, pînă la poziţia corespunzătoare începutului rotirii lor în direcţia opusă faţă de poziţia ce corespunde aproximativ mişcării liniare a autovehiculului;

laborator de încercări – laborator împuternicit de către organul central de specialitate al administraţiei publice şi acreditat în conformitate cu legea, să efectueze încercările privind omologarea oficială a tipului de construcţie al autovehiculului;

lampa de ceaţă spate – lumina folosită pentru a îmbunătăţi vizibilitatea în spatele autovehiculului, în caz de ceaţă densă;

lampa de ceaţă faţă – lumina folosită pentru a îmbunătăţi iluminarea drumului în partea din faţă a autovehiculului, în caz de ceaţă, zăpadă, ploaie sau furtuni de praf;

lampă pentru iluminarea plăcii de înmatriculare din spate – lampa care serveşte la iluminarea locului, predestinat pentru plăcuţa de înmatriculare din spate şi care poate fi constituit din mai multe elemente optice;

lampă de mers înapoi – lampa care serveşte la iluminarea drumului în spatele autovehiculului şi la avertizarea altor participanţi la trafic, atunci cînd autovehiculul circulă cu mers înapoi sau se pregăteşte pentru o astfel de mişcare;

lămpi independente – dispozitive care au suprafeţe de iluminare (fotogene), surse de lumină şi carcase separate;

lămpi combinate – dispozitive care au suprafeţe separate de iluminare (emiţătoare de lumină), iar sursa de lumină şi carcasa sînt comune;

lămpi de contur – surse de lumină, montate la cea mai mare înălţime posibilă în punctele extreme aferente lăţimii autovehiculului şi destinate pentru indicarea lăţimii lui de poziţie (lămpile de contur pot completa lămpile de poziţie din faţă şi din spate, atrăgînd o atenţie deosebită la gabaritele autovehiculului);

lămpi de tipul B – lămpi de ceaţă;

lămpi de tipul DR, DC, DCR – lămpi cu sursă de descărcare electrică în gaze a luminii de categoria D cu fază lungă DR şi cu fază scurtă DC şi cu două regimuri (lungă şi scurtă) DCR cu lămpi de descărcare electrică în gaze;

lămpi de tipul HR, HC, HCR – lămpi cu surse de halogen cu fază lungă HR şi cu fază scurtă HC şi HCR cu două regimuri (lungă şi scurtă) cu lămpi cu halogen;

lămpi de tipul R, C, CR – fază de drum R şi fază de întîlnire C şi CR cu două regimuri (de drum şi de întîlnire) cu lămpi incandescente;

lumină – dispozitive de iluminare a drumului sau de emitere a semnalului luminos pentru alţi participanţi la trafic, precum şi lămpi de iluminare a numărului de înmatriculare din spate şi dispozitive reflectorizante;

lumini combinate – dispozitive cu mai multe sau cu o singură sursă de lumină, ce funcţionează în regimuri diferite şi au în totalitate sau parţial suprafeţe comune de iluminare (fotogene) şi o carcasă comună;

lumini de parcare – două surse de lumină de culoare albă în faţă şi două surse de lumină de culoare roşie în spatele autovehiculului, pentru a indica dimensiunile autovehiculului la staţionări şi în parcări;

lumini grupate – dispozitive care au suprafeţe de iluminare (fotogene ) şi surse de lumină separate, iar corpul general - comun;

lumini de poziţie din faţă – luminile predestinate pentru a indica lăţimea de poziţie a autovehiculului din faţă;

lumini de poziţie din spate – luminile menite să indice lăţimea autovehiculului din spate;

manta de protecţie împotriva noroiului – component rigid sau semirigid, predestinat pentru respingerea apei aruncate de anvelope în timpul circulaţiei, executat în întregime sau parţial ca un tot întreg cu caroseria sau cu alte părţi ale autovehiculului (cabina conducătorului, partea de jos a platformei de încărcare etc.);

masa autovehiculului în stare echipată – masa autovehiculului gol cu caroserie şi cu dispozitiv de cuplare sau masa şasiului cu cabina conducătorului şi (sau) cu dispozitiv de cuplare, determinată de producător. Această masă include, pentru categoriile M şi N: masa lichidului de răcire a uleiurilor (cel puţin 90 de procente de combustibil, 100 procente de alte fluide de prelucrare), masa instrumentelor, conducătorului auto (75 kg), pentru autobuze – masa membrului echipajului (75 kg), dacă în autovehicul este prevăzut locul pentru el, pentru categoriile M, N şi O – masa roţii de rezervă (dacă există);

masa maximă ce revine dispozitivului de cuplare – valoarea corespunzătoare sarcinii statice verticale maxime admise la dispozitivul de cuplare (fără evidenţa sarcinii de la masa dispozitivului de cuplare al autovehiculului de categoriile M şi N), condiţionată de construcţia autovehiculului şi (sau) a dispozitivului de cuplare;

masă axială – masa corespunzătoare sarcinii statice verticale maxim admisă, transmisă de o axă sau de un grup de axe la suprafaţa de sprijin, condiţionată de construcţia autovehiculului;

material de marcare cu reflexie – suprafaţa sau dispozitivul de la care, în cazul iradierii provenite de la sursa externă de lumina în direcţia lor, se reflectă o parte semnificativă a razelor de lumină ale iradierii iniţiale;

mecanisme de frînare a roţilor – dispozitivele menite să creeze o rezistenţă artificială mişcării autovehiculului din contul frecării dintre părţile care nu se rotesc şi discul de frînă (cilindru);

modificare – varietate a autovehiculului sau a unei componente care se referă, respectiv, la tipul autovehiculului sau a componentei şi care diferă, conform criteriilor de construcţie, de alte varietăţi ce aparţin aceluiaşi tip;

omologare individuală – act de recunoaştere oficială, sub formă de evaluare a conformităţii, prin care se certifică faptul că un anumit autovehicul unic corespunde cerinţelor prezentei Reglementări tehnice, valabilitatea omologării fiind limitată la teritoriul statului care a acordat-o;

omologarea de tip a autovehiculului – act de recunoaştere oficială, în urma verificării, a conformităţii autovehiculelor, atribuite unui singur tip, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

omologarea de tip a şasiului – act de recunoaştere oficială, în urma verificării, a conformităţii şasiurilor, atribuite unui singur tip, cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

organ de acţionare – elementul constructiv al autovehiculului asupra căruia acţionează conducătorul auto pentru a schimba funcţionarea autovehiculului sau a părţilor sale;

axă mobilă – axa care, cu ajutorul dispozitivului de descărcare a acesteia, poate fi ridicată deasupra suprafeţei de sprijin în condiţii obişnuite de exploatare a autovehiculului;

serie mică de autovehicule (şasiuri) – numărul autovehiculelor, stabilit în funcţie de categoria autovehiculelor (şasiurilor) de acelaşi tip, inclusiv toate modificările. Volumul limită al seriei mici pentru categoriile L₁ - L₇, M₁, O₁ - O₂ constituie 150 de bucăţi, pentru categoriile M₂, N₁ - N₃, O₃ - O₄ - 100 de bucăţi, pentru categoria M₃ - 50 de bucăţi;

pernă de aer (dispozitiv de siguranţă) – dispozitiv montat pe autovehicul, care, în caz de coliziune a autovehiculului, utilizează în mod automat componentul elastic, predestinat pentru absorbirea energiei impactului prin comprimarea gazelor conţinute în el;

plan central longitudinal al autovehiculului – plan perpendicular pe planul suprafeţei de sprijin şi care trece prin mijlocul ecartamentului autovehiculului;

poziţia neutră a volanului de direcţie (roţilor de direcţie) – poziţia volanului (roţilor de direcţie) care corespunde mişcării liniare a autovehiculului în lipsa unor acţiuni perturbatoare;

producător – persoana care se ocupă de fabricarea autovehiculului (şasiului) sau a componentelor acestuia, cu intenţia de a le pune în circulaţie fie pentru comercializare, fie pentru utilizare proprie;

protecţie blindată – ansamblul de obstacole blindate, predestinate pentru neutralizarea totală sau parţială a impactului mijloacelor de lovire;

protocol centralizator – protocol care conţine informaţii despre conformitatea modelului autovehiculului cu lista cerinţelor, privind rezultatele identificării autovehiculului, care reprezintă tipul;

punere în circulaţie (exploatare) – punerea în exploatare a autovehiculului (şasiului) sau a componentelor produse, iar referitor la autovehiculele (şasiurile) importate şi componentelor acestora – data de eliberare a documentelor de înmatriculare;

puterea specifică la unitatea de masă – puterea maximă a motorului, redusă la unitatea de masă totală a autovehiculului, în kW / t;

raport de transmisie a direcţiei – raportul unghiului de rotaţie al volanului de direcţie la unghiul mediu de rotaţie al roţilor de direcţie, care poate fi determinat pentru orice valoare a unghiului de rotaţie al volanului de direcţie;

reflectarea (întoarcerea) luminii – reflectarea fluxului de lumină care se întoarce în direcţia apropiată direcţiei iradierii sale;

remorcă – orice vehicul cu roţi fără autopropulsie, conceput şi construit pentru a fi tractat de un autovehicul;

reprezentantul producătorului – persoana care acţionează în temeiul unui acord cu producătorul, fiind autorizată de către producător să-l reprezinte şi să acţioneze în apărarea intereselor sale în timpul procedurilor de evaluare a conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice;

rezistenţa blindată – stabilitatea protecţiei blindate la impactul mijloacelor de lovire de tip respectiv;

roţi autoreglabile – roţi care nu sînt puse în funcţiune de sistemul de direcţie al autovehiculului, dar care pot să se rotească din contul frecării roţi în zona contactului anvelopei cu suprafaţa de sprijin;

roţi de direcţie – roţi puse în funcţiune de sistemul de direcţie al autovehiculului;

scurgere – apariţia lichidului pe suprafaţa pieselor sistemelor închise ermetic ale autovehiculelor, percepută prin atingere;

semnal de alarmă – declanşarea simultană a tuturor indicatorilor de direcţie pentru semnalizarea pericolului pe care îl prezintă la momentul respectiv autovehiculul;

semnal de frînare – lumina de semnalizare, predestinată altor participanţi la trafic, ce se află în spatele autovehiculului, despre activarea frînei de lucru (dispozitivului de încetinire sau analogic);

semne de identificare – reprezentarea grafică a informaţiilor cu privire la apartenenţa departamentală şi (sau) destinaţia funcţionala a autovehiculului (steme, embleme, logo-uri etc.);

separator de „aer – apă” – component ce formează o parte a peretelui lateral exterior şi (sau) a apărătoarelor de noroi, care poate permite trecerea aerului, micşorînd concomitent împrăştierea apei;

set de asamblare – grup de părţi componente, furnizate de către producătorul autovehiculului altui producător pentru asamblarea finală a autovehiculelor;

siguranţa autovehiculului – starea caracterizată de un ansamblu de parametri de proiectare şi ai stării tehnice a autovehiculului, care asigură inadmisibilitatea sau minimizarea riscului de afectare a vieţii sau sănătăţii cetăţenilor, proprietăţii persoanelor fizice şi juridice, patrimoniului de stat sau municipal, mediului ambiant;

sistem – ansamblu de dispozitive combinate pentru a permite efectuarea uneia sau a mai multor funcţii specifice într-un vehicul şi care face obiectul cerinţelor cuprinse în prezenta Reglementare tehnică;

sistem de curăţare – sistem constituit dintr-un dispozitiv de curăţare a suprafeţei exterioare a sticlei, precum şi dispozitive suplimentare şi mecanisme de comandă pentru punerea în funcţiune şi oprirea dispozitivului;

sistem de frînare antiblocare – sistem de frînare a autovehiculului cu reglare automată în procesul de frînare a gradului de alunecare a roţilor autovehiculului în direcţia de rotaţie a acestora;

sistem de frînare de lucru – sistem de frînare menit să reducă viteza şi (sau) să oprească autovehiculul;

sistem de frînare de parcare – sistem de frînare menit să menţină autovehiculul nemişcat;

sistem de protecţie împotriva stropirii – dispozitive pentru protejarea împotriva stropirii cu apa aruncată de pneurile autovehiculului aflat în mişcare;

sistem de spălare – sistem compus dintr-un dispozitiv de stocare a lichidului şi pomparea lui pe suprafaţa exterioară a sticlei, precum şi mecanisme de comandă pentru punerea în funcţiune şi oprirea dispozitivului;

sistem de frînare auxiliar – sistem de frînare fără contact sau rezistent la uzură, menit să reducă gradul de încărcare cu energie a mecanismelor de frînare ale sistemului de frînare activ al autovehiculului;

sistem de frînare de urgenţă – sistem de frînare menit să reducă viteza autovehiculului în cazul defecţiunii sistemului de frînare;

sistem de frînare – totalitatea părţilor autovehiculului predestinate pentru frînarea lui, acţionînd asupra mecanismului de comandă al sistemului de frînare;

sistem de neutralizare a gazelor de eşapament – ansamblu de componente care asigură reducerea emisiilor de substanţe poluante cu gazele de eşapament în timpul funcţionării motorului;

sistem grafic în culori – reprezentarea grafică a compoziţiei, configurării şi relaţiei compoziţionale a culorii iniţiale, benzilor decorative, semnelor de identificare şi înregistrărilor informaţionale, aplicate pe suprafaţa exterioară a autovehiculului;

stabilitatea autovehiculului la frînare – capacitatea autovehiculului de a se mişca în timpul frînării în limitele coridorului de circulaţie;

stabilizarea direcţiei – proprietatea sistemului de direcţie care constă în revenirea independentă a roţilor de direcţie paralel cu axa longitudinală a automobilului după efectuarea virajului în mers;

substanţe nocive – impurităţi conţinute în aer cu efect negativ pentru sănătatea umană - monoxid de carbon, dioxid de azot, oxid de azot, metan, hidrocarburile alifatice saturate, formaldehidă şi particule dispersate de funingine;

suporturi ale geamului din faţă – suporturile tavanului cabinei cu elementele aderente netransparente ale uşilor, garniturile de etanşare sau banda netransparentă pe marginile geamurilor lipite (suportul mediu al geamului din faţă poate să nu fie suportul tavanului cabinei);

şasiu – dispozitiv mecanic terestru, cu rulare pe roţi, care nu este dotat cu cabina conducătorului auto, si (sau) motor, si (sau) caroserie, şi nu este destinat pentru utilizare;

teste de control – testarea periodică pentru a confirma stabilitatea caracteristicilor autovehiculelor fabricate în serie şi a componentelor autovehiculelor; referitor la tipurile care au fost evaluate - privind corespunderea cu cerinţele prezentei Reglementari tehnice;

timpul de declanşare a sistemului de frînare – intervalul de timp de la începutul frînării pînă la momentul în care încetinirea autovehiculului ia valoarea stabilită la verificări în condiţii rutiere sau pînă la momentul în care forţa de frînare în testele de pe standuri atinge valoarea maximă sau are loc blocarea roţii autovehiculului pe rolele standului;

tipul autovehiculului (şasiului) – autovehiculele (şasiurile) cu caracteristici de proiectare identice, fixate în descrierea tehnică, fabricate de un singur producător;

trapă de evacuare – o gaură în podeaua sau acoperişul autovehiculului, predestinată pentru a fi utilizată de către pasageri în calitate de ieşire doar în situaţii de avarie;

trecere – spaţiu pentru asigurarea accesului pasagerilor de la orice scaun sau rînd de scaune la orice alt scaun sau rînd de scaune sau de la orice uşă de serviciu şi orice zonă la orice culoar de intrare pentru pasagerii în picioare;

unghi de vizibilitate – unghi în plan orizontal ce trece prin centrul sursei de radiaţie, în limitele căruia semnalul luminos, produs de lumina clipitoare pentru circulaţie, nu este ecranat de detaliile autovehiculului pe care este instalat;

unghiul de reglare a fasciculului de lumină al fazei lunge şi a lămpilor de ceaţă ale autovehiculului – unghiul dintre planul oblic, care conţine partea orizontală a hotarului clarobscur al fasciculului de lumină al fazei lungi şi lampa de ceaţă, şi planul orizontal care trece prin centrul optic al lămpii;

uşă de serviciu – uşa predestinată pentru intrarea şi ieşirea pasagerilor şi conducătorului auto;

uşă automată de serviciu – uşa de serviciu cu acţionare mecanică, care se deschide fără utilizarea mijloacelor de comandă de avarie după ce mecanismul de conducere este activat şi care se închide automat;

uşă de urgenţă (siguranţă) – uşa predestinată pentru a fi utilizată de către pasageri în calitate de ieşire în cazuri excepţionale, în special în situaţii de avarie;

viteza autovehiculului – viteza liniară a centrului masei autovehiculului;

vizibilitate - proprietatea constructivă a autovehiculului ce caracterizează posibilitatea obiectivă şi condiţiile de percepere de către conducătorul auto a informaţiei vizuale, necesară pentru conducerea sigură şi eficientă a autovehiculului;

vizibilitatea din faţă – vizibilitatea prin geamurile din faţă şi laterale ale cabinei conducătorului auto, cînd direcţia liniei privirii de la locul conducătorului auto este paralelă cu suprafaţa longitudinală medie a autovehiculului;

zonă curăţată de jivraj (depuneri de gheaţă) – zona suprafeţei exterioare a parbrizului sau a geamului din spate, care are o suprafaţă uscată sau o suprafaţă acoperită cu chiciură topită sau parţial topită, care poate fi îndepărtată de pe suprafaţa exterioară cu ajutorul ştergătorului de parbriz (această zonă nu include suprafaţa geamului acoperit cu chiciură uscată netopită);

zonele invizibile neobservat - zonele cu vizibilitatea din faţă limitată, creată de elementele netransparente ale construcţiei cabinei, echipamentului interior şi exterior.