A etapa veche
Yüklə 1,42 Mb.
|
|
1 Vd. şi R o b e r t P l a c e l i e r e, Â propos du Banquet de Xewo-phon, în „Rev. des 6tudes grecques", LXXIV, nr. 349-350/1961, p. 109. CCLII bajul dialogului verbal, prin „vraja magica5' ce o exercită, liberează sufletul interlocutorului de „stupoarea apo-retică" în care îl cufundă reflexia asupra lumii, purifică, „tămăduieşte", cum spune N. Grimaldi1. Acesta vorbeşte aici de ,,şamanism socratic" şi izolează astfel, ni se pare, o notă a cugetării lui Socrate de ansamblul viziunii acestuia asupra omului. Forţa „magică", purificatoare a cuvmtu-lui nu va fi ţinut, potrivit gîndirii Socratice, atît de mult de fluidele misterice implicate în conceptul de şamanism, cit mai ales, credem, de capacitatea maieutică a vorbirii, de funcţia ei singulară de a spulbera ignoranta si confu/ia, de a convinge, de a restitui omului conştiinţa virtuţii sale, aşa cum a fost descrisă mai sus ; limbajul ora î, ca sevă vitală a acesteia, constituţională şi genetică. 9. Chestiunea vocaţiei sociale a gîndirii socratice nu e simplă. Istoriografia ne oferă un întreg evantai de soluţii, de la Zeller care vede în Socrate un ireductibil adversar al democraţilor, pînă la Viktor Stern care contestă anti-democratismul lui Socrate şi merge pînă la a vedea în el un profet al umanismului antisclavagist, un „ideolog al unor vremi viitoare"". Spiritul unora din soluţiile teoretice propuse de Socrate, examinate mai sus, mărturiseau funcţia lor socială conservatoare. O serie de date de care dispunem confirmă convingerile politice proaristocratice ale lui Socrate. Bl era adept declarat al „vechilor rînduieli politice" pe care le considera mai înţelepte, mai pioase si ca atare mai luminate. Dimpotrivă, despre ideea pe care contemporanii si-o făceau asupra democraţiei avea o părere proastă, crezînd că e confuză, contradictorie şi cu desăvîrsire sterilă, după cum rezultă din convorbirea dintre Socrate si Kuthydemos. Principiul desemnării în funcţii publice prin tragere la sorţi, revendicat de democraţia ateniană, era condamnat. Apărător militant al ideii de ordine publică, al legii care garantează această ordine, el crede că ordinea în stat este 1 Ni col a s G r i m a l d i. Le shainanisnu. socraliquc, iu „Rev, de Metaph. et de Mor.", 4, 1968, p. 409, * Viktor Stern, Uber Sokrates, in „Deutsclie Zeitsdmft f tir Pla-losophie", BerHu, nr. 3/J955, p. 303. CCLJ1I ION BANU
de drept divin si că respectul legii este asigurat de regimurile aristocratice, de unde rezulta că numai un regim aristocratic putea garanta împlinirea legii divine. Probabil ca această poziţie a lui Socrate a preocupat cel rnai mult pe cei ce au determinat condamnarea lui în procesul din 399, proces odios, fără îndoială, dar explicabil din punctul de vedere al apărării statului democratic1. Aceasta nu însemna că Socrate era un admirator fără rezerve al vechiului regim. Dacă nu ne însuşim, punctul de vedere al lui Viktor Stern, nu putem trece cu vederea unele din argumentele sale, la care se adaugă şi altele. Deşi milita pentru vechiul sistem aristocratic de conducere, totuşi, spune Xenofon, „Socrate spunea că nulităţile... trebuie combătute cu toate mijloacele ... chiar dacă provin dintre bogaţi". Aşadar Socrate ar fi dorit ca însuşirile personale de ordin intelectual şi moral să fie neapărat avute în vedere la desemnarea în funcţii publice, considerînd prin urmare, în această chestiune, originea aristocratică, drept condiţie necesară dar nu suficientă. Bl spera ca statul aristocratic va putea fi reformat în aşa fel încît să asigure fericirea pentru toţi. în acest scop el cerea nobililor să renunţe la lux şi arogantă, iar celor mulţi sa înveţe, spre a contribui astfel după puterile lor la viaţa publică. S. I/aufer constată că disputa aristocratism-democratism se referea la chestiunea puterii politice si nu la chestiuni economice2. Proaristocratismul pe care-1 profesa Socrate nu era o pledoarie pentru înavuţire, după cum democratismul nu însemna luptă contra sărăciei. Convins că oamenii plebei sînt capabili de aşa ceva, Socrate a militat cu căldură în favoarea ideii luminoase că oricine poate să-şi însuşească ştiinţa, că astfel drumul virtuţii e deschis oricui, chiar si celor mai simpli, către care el îşi îndrepta cu preferinţă strădaniile, ca unii care aveau cea mai mare 1 G o m p e r/, demonstrează (op. cit., voi. II, p. 113 şi urm.) faptul că. procesul era de fapt un. proces de autoapărare a statului atenian împotriva propagandei lui Socrate. Trebuie adăugat că era vorba de apărarea statului democratic. 2 S. L, a u f e r, Die Dr.mokratie als Herrschaft da Volhes, Al 5-lea, Congres PIEC, Bona. l —G sept. 1969, passim. CCLIV
CONŞTi f NT A CONŞ7 KNTEI nevoie de învăţătură. Se pare chiar că încerca să convingă pe aristocraţi că practicarea unui meşteşug, departe de a fi ruşinoasă, înnobilează pe om, sperînd astfel să determine aruncarea unei punţi peste abisul ce separa cele două tabere politice aflate în luptă. în fond, observă Von Fritz, spre deosebire de Platou care voia să înceapă cu modificarea instituţiilor de stat, Socrate credea că poate obţine în mod nemijlocit ameliorarea omului —- în orice regim, chiar şi în acela, nefast, al democraţiei1 — prin exemplul personal şi puterea de persuasiune a cuvîntului. Totul pledează pentru ideea că Socrate, îndurerat si alarmat de cruzimea luptelor politice, a dorit o reconciliere între cele două tabere si, plecînd de la principiul că utilitatea ca si adevărul nu pot fi decît de un singur i'el, a chemat grupurile ostile să se înţeleagă asupra unei legislaţii unice, bună pentru toţi şi ascultată de toţi; i-a chernat să-şi dea V 1-. 4* *. ^ C„~ Â. ~ 1 „,-.---- A ' l ^ ' * ______ „- „^.^„.j..! tiiiuo. ciiiocv/^i de aceea vSocrate, deşi propagandist în favoarea concepţiei politice aristocratice, nu a aderat în mod efectiv la partidul aristocratic.
Socrate a încercat un compromis care trebuia, în concepţia lui, să favorizeze aristocraţia. Kl a încercat să salveze instituţiile aristocratice, adaptîndu-le unor împrejurări social-economice schimbate. Cum se întîmplă însă de obicei în asemenea situaţii, el n-a izbutit să mulţumească nici una din cele două tabere. Guvernul aristocratic al ,,Celor Treizeci" i-a interzis să profeseze, iar democraţia 3-a condamnat la moarte. Acest gînditor, atît de profund, este irealist pe planul vieţii practico-politice. Herald al virtuţii, se înconjoară de oameni dubioşi ca Alcibiade si Critias ; apostol al împăcării, se ceartă cu aproape toată lumea ; bigot, atrage asupra lui neîncrederea bigoţilor ; fanatic lega-list, da impresia că e certat cu legea ; spirit critic, moare 1 K. von Fritz, Plafon in Siziliin, Berlin, W. de Gruyter, 1998, p. 13, 46,
CCLV
în numele dogmatismului cetăţenesc; şi, mai presus de orice, autor al' unei utopice formule politice, nu are precauţia de care avea să dea dovada elevul său şi alt mare utopist al Atenei, Platou, şi să încerce aiurea realizarea planurilor sale, ci rănit ne pe loc, plătindu-şi imprudenţa cu viaţa. Ajuns la treapta ce-i urmează lui Socrate, studiul nostru se opreşte într-un moment cînd epoca filosofică despre care e vorba, departe de a se încheia, îşi continuă ascensiunea logică spre culmile Academiei şi L,yceului. Ar fi neadecvate, aşadar, orice alte concluzii decît acelea ce constată continuarea fluxului către acea supremă tensiune intelectuală pla-tonico-aristotelică, în care valorile etapei clasice, ale ansamblului cugetării filosofice greceşti vor cunoaşte maxima amplitudine si productivitate.
LISTĂ DE ABREVIERI AJA ..Aint-riccin Journal of Archaeology"
BCHell. Bulletin de Correspondance HelUniqne DK Diels-Kranz
FOA Filozofia Orientului Antic, Ion Banu, Bucureşti, Editura şti- inţifică, 1967
FGrHist. Fragmente ăcr Griechischen Historiker, Jakoby PHG Fragmenta Historicorum Graecorum, Miiller
PTGr Fragmenta Tragicorum Graecorum, Nauck IG Inscriptiones Grecae
PPh. Presocratic Philosophy, G. S. Kirk — J.E. Raven. RE Real Encyklopădie der klassischen Altertumswissenscfiaft, Pauly-
Wissowa.
SVF Stoicorum Veterum Fragmenta, Arnim. Vors. Die Vorsokratiker, W. Capelle, Akademie-Verlaşf, Berlin, 2. Aufl., 1961
i1
OfAv^Vy H W
r^ w HOME R
Notă introductiva Texte..... Note ..... HESIOD
Notă introductivă Texte..... Note .... ORFEU
Notă introductivă . Texte ...... A) Viaţa şi opera . B) Fragmente vechi Note ..... MUSAIOS
Notă introductivă..... Texte.......... A) Viaţa şi opera..... B) Fragmente din Theogonia lui Musaios, cărţile I, II, III........ TYRTAIOS Notă introductivă Texte ..... Note ..... 27 28 41 49 51 51 54 60 64 65 65
Imn în cinstea lui Diony- sos ......... Imn al I^ycomizilor către zeiţa Demeter..... Oracole ....... Note .......... EPIMENIDES Notă introductivă ..... Texte.......... A) Viaţa......... B) Fragmente. Theogonia, sau Oracole. Istoria Cretei Fragment apocrif tîrziu Note ......., , . PHERERYDES ROS Notă introductivă Texte..... A) Viaţa şi opera B) Fragmente Note ..... DIN SY-
ALKMAN 87 Notă introductivă 87 Texte..... 89 Note ..... 67 67 68 69 71 72 74 75 76
79 SI 85 CUPRINS
POEZIA EPICA, GENEALOGICĂ ŞI DIDACTICĂ CUPRINS
POEZIA EPICA, «GENEALOGICA ŞI DIDACTICA HOMER NOTĂ INTRODUCTIVA Spre deosebire de epoca modernă (sec. XVIII —XIX) în antichitate nimeni nu s-a îndoit vreodată despre existenţa persoanei fizice a lui Ho-mer. Biografiile îîrzii care circulau la începutul erei noastre, deşi cuprind date sporadice şi fictive, lipsite tle trăsături individuale, mulţurnindu-se să tipizeze aspecte din viaţa rapsozilor, îl înfăţişează fără excepţie pe Homer ca pe un poet-rapsod orb, care străbătea ţinuturile Greciei asiatice, poposind uneori şi în insule. Locul în care cele mai numeroase variante ale tradiţiei susţin că s-a născut este Smyrna, colonie a cetăţii Kynit. O referinţă preţioasă despre activitatea poetului în insula Chios se află în Imnul închinat lui Apollon din Delos, pasaj citat şi de Tucidide (III, 104), de autenticitate incontestabilă. Insula î-a închinat dealtfel un altar al cănii slujitori, ,,homerizii", au întemeiat o vestită şcoală de recitatori ai epopeilor „homerice". Opera sa, lliada şi Odiseea în primul rînd, constituie un monument literar de o valoare unică în istoria literaturii universale. Kpopeile homerice oglindesc cu uimitoare fidelitate concepţiile despre Univers şi om ale contemporanilor poetului, exprimate în imagini artistice de o mare plasticitate, care reflectă puternicele impresii la care era supus creatorul de poeme epice inspirate din tezaurul de povestiri si mituri databile în primele secole ale mileniului I î.e.n. l l
Cosnioiogie, .geografie" si geologie homerică Imaginea Universului Fr. l
[Hefaistos, împodobind scutul destinat lui Ariile : ] La început făureşte pămîntul şi cerul şi marea, Soareîe-n veci călător şi luna rotată şi plină, Stelele toate, ale cerului zodii şi mîndra-i cunună, Cloşca cu puii, pe urmă Hiadele şi Orionul Cel luminos, ba şi Ursa, ce-i zice şi Carul cel mare, Care, ochind Orionul, pe loc în văzduh se roteşte, Singurul care nu «capătă-n apele lui Okeanos1 Iliada XVIII, 472 -478 Oceanul din jurul păniintului [Vorbeşte Hera :] Pîn'la hotarul păniintului vreau să mă duc spre vederea Lui Okeanos, al zeilor tată2, şi-a mamei lor Tethys3. ............. Zeus pe tatăl său Cronos L-a repezit sub pămînt şi sub mare pe°|lumea cealaltă4. Iliada XIV, 195-199 * Traducerile din Homer sîut preluate din volumele Iliada şi Odi-si'fa, traducere do G. Mânui, Bucureşti, B.L.U., 1967 şi Editura Univers, j 971. j Ameninţarea lui Zeus către zeii ce i-ar nesocoti porunca:] ...îi apuc şi-i dau drumul iu bezna Tartarului negru, Colo departe sub glie-n prăpastia cea mai afundă, Temniţa oarbă cu poarta de î ier şi cu pragul de-aram,î"' Jos î H': sub lumea cealaltă pe cît pe sub cer e pămintul8. A polc s
l' r. . . . Dar nu-i chip Luptă cu Zeus să duci, că nu-i stă-mpotrivă nici rîul Domn Aheloos, nici rîul cel mare, puternic, Oceanul, Vajnic noian fără fund, clin care vin apele toate, Marea, tot felul de nuri si puţuri adinei si izvoare7. lliada XXI. 193 - S97 Hades-ul tm trebuie văzul d« muritori Fr, 6
Tremură Pluton în iad, al umbrelor Domn3, şi de spaimă Ţipă şi sare din tron ca nu cumva zeul Cutremur5' Cu zguduirea-i de sus deasupra-i să crape pămîntul 10 Fr. 3 [Hefaistos] Zeul pe margini la scut ca chenar mai închipuie rin! Mare, grozav, Oceanul, noian care-ncinge pâmîntul. lliada X V III. 594-595 Tartarul subpămîutean /•>. 4
Şi pămîntenii şi x.eii sa-i vază cu ochii lăcaşul : Muced şi negru ... Iliada XX, 60-64 „Geografia" homerică Fr. 7 Trimis vei fi de zei la capul lumii, Pe cînîpii Elizei, pe unde sade 11 POEZIA EPICĂ IV. 719 -755 Bălanul Radamantis10, unde omul Trăieşte mai ferice, că nu-i ploaie Şi nici ninsoare, nu-i nici iarnă lunga. Ci pururea suflare lina-adie Din Ocean şi îi mîngîie pe oamenin. Fr. S [Vorbeşte Odiseu : ] . . .Ajunserăm la capătul de ape Pe-afundul Ocean, unde-i cetatea Poporului cimeriau, de-a pururi învăluit în ceaţă şi-ntuneric, Că-n veci nu-1 vede luminosul soan Cînd el spre cerul înstelat se suie Şi spre pămînt îa vale se coboară., Ci bezna urgisită cotropeşte Pe bieţii muritori12. Tenia destinului Fr. 9 iHector către Andromaca:] ...„Sufletul tiu-ţi amărî fără cumpăt, sărmană femeie, Nimenea, dacă nu-i scris, viaţa nu-mi poate răpune ; Doar e ştiut, de ursită nu poate să scape nici unul13, Fie voinic ori mişel, odată ee-u lume se naşte". U-t-yd-j, VI, 481-484 Fr. 10 • Ariile ] . . .Ştia ci că-i i'usc Scris ca să cadă-n război, dar totuşi plecase la Troia, Pentru c-adesea bătrinul sau tatâ-lH vestise zicîndu-i, Dacă rămîne pe-acasă, muri-va de-o boală haină; Dacă el pleacă-n corăbii, ucis o să fie la Troia. I Unda XIII, 643-647 Fr, 11
[Odiseu] Oprind-o şi strunîndu-i gura-i zise : ...„Taci, doică, şi te bucură în tine, Dar nu mai chiui, că nu-i a bine Să te mîndreşti cu moartea unor oameni. Că lor le puse capăt doar ursita Ce-a fost de sus si-a lor nelegiuire"1*, Odiseea XXII, 498-503 Negarea necesitaţii ordinei naturale Fr. 12 ...Hera, zeită-nchiuată, dădu într-aceea poruncă Neostenitului soare mai iute-n Ocean să apuie. fliada'XVm. 230-231 Fr. 13
Iar Agamemnon, în mijlocul lor, începu să se roage : ...Zeus prea-nalte, slăvite de sus, di u senin si din nouri, Soarele nu-1 asfinţi şi nu grăbi noaptea să vie II. 406-408 Fr. 14 [Vorbeşte Zeus: ] Dacă din cer atîrna-veţi un lanţ cu belciuge de aur Şi vă veţi prinde de el împreună, voi zei şi zeiţe, 13
Nu veţi putea din Olimp să trageţi la vale pe Zetis, Sfetnicul vostru mai-nalt, oricît v-ar fi cazna de multă. Dar dacă lanţul l-oi trage spre mine si eu cu-nadi tisul, Repede am să vă salt spre cer cu pămîntul, cu marea, Şi am să leg dup-aceea de piscul Olirnpului lanţul, Jur împrejur şi în slăvi au să spînzure toate-ale lumii16. Moda VIII, 19-26 Fr. 15
[Athena].. . lunga noapte Opri la capăt şi ţinu sub apă în Ocean pe zîna dimineţii17 în aur întronată : Odiseea XXIII. 304-309 Divinitatea. Raporturi cu omul Fr. 16
[Vorbeşte Phoinix: j Te-am înfiat să mă aperi cîndva la vreo cumpănă mare. Deci domoleşte-ti a ta semeţie. Nu trebuie, Ahile, Fără-ndurare să fii. Se împacă la urmă şi zeii Care-s mai vrednici, mai mari şi mai tari decît noi muritorii18, Doar şi pe ei cu priuoase, cu dulci juruinţi, cu arsura Jertfelor şi cu stropitul de paos i-apropie oricine. Dacă se roagă de ei, cînd cade-n greşeli şi-n păcate19. Iliada IX, 490-496 Fr. 17 [Vorbeşte Menelaos : ] Zeus Părinte, se crede că-ntreci cu a ta-nţelepciune Oameni şi zei, dar eu văd nedreptatea venind de la tine20. Jliada XIII, 610-611 14 POEZIA EPICĂ Zeul solicitat să dea semne favorabile Fr. 18
[Priam], cu ochii spre cer, îşi îndreaptă rugarea şi zice : .,. „Zeus părinte, prea-nalte, slăvite stăpîn de pe Ida, Fă sa mă-ntîmpine Abile cu prietenie şi milă, Scoate-mi în cale semn bun de la pasărea cea niai iubită Şî mai puternic-a ta zburătoare, să-mi iasă pe dreapta. însumi cu ochii s-o văd şi aşa, biztiindu-mă-n piază Mai cu nădejde prin oastea duşmană să merg la corăbii". Iliada XXIV, 300-306 Zeii nu pot mfrîmje soarta Fr. 19
... Ci-i drept ca nici chiar zeii Nu pot scuti de moartea cea firească Pe cine lor li-i drag, dacă-1 doboară Neîndurata soarta, mina morţii21. Odiseea III, 325-328 Atitudini t'aţă de zei Fr. 20
[Spuse Menelaos:] ...Aşa-mi vorbi2*, şi eu zisei din parte-mi: ., .„Arată-mi mie cum să pun eu mîna Pe zeul cel bătrîn23, ca poate dînsul De mine s-ar feri şi-i anevoie Un om pe-un zeu să biruie vreodată". Odiseea IV, 532-535 Fr. 21 [Văcarul, către Odiseu:] ...„Noroc străine taică! Fie barem 15
HOMER De-acum să-ţi meargă bine, c-azi te-apasă Necazuri multe. Doamne, tată, Joe, Nu-i altul între zei mai crud ca tine. Tu nu te-nduri de oameni şi eşti totuşi Părinte-al lor24. Odiseea XX. 255-26 iiestrişte si pedeapsă Fr. 22 [Omul]
Nu crede el c-are să dea^vreodată De rău pînă ce zeii-i dau norocul Să-i meargă toate-n plin şi-i pot genunchii. Iar cînd trimit răstrişti asupra-i zeii, Le rabdă el25 pe] vrute, pe nevrute, Căci mintea-i se tot schimbă după ziua Ce-o luminează Cel de sus. Odiseea XVIII, 175-18! Soarta „sufletului" după moarte Fr. 23
[Hector] Zice şi-ndată-1 cuprinde pe el întunericul morţii, Sufletu-i din mădulare spre Iad26 îşi ia zborul bocindu-şi Nenorocirea ; pieri doar în floare şi-n toiul puterii. Iliada XXII, 351-353 Fr. 24
[Ahile] Cum aţipi mai tîrziu şi somnul, topindu-i necazul, Dulce-1 cuprinse pe el, că dalbele lui mădulare Prea-şi obosise gonind după Hector 'naintea cetăţii, lată-i s-apropie sufletul, bietul prieten Patroclu, 16
însuşi leit după stat, după faţa cu ochii cei mîndri Şi după glas, după port27. La creştet îi stete şi-i zise: .. .„Dormi şi de mine uitat-ai cu totul, Ariile? Eu nu sint Printre cei vii, ci sînt mort şi-i păcat că de rnine nu-ţî pasă. Puue-mă-n groapă curînd28, ca aşa să pot trece pe poarta Iadului, Umbrele morţilor, dusele suflete, acolo Calea mi-aţin peste rîu şi-ncă nu mă primesc între ele ; De-asta zadarnic mă vîntur la poartă pe lumea cealaltă, Mîna-ti întinde-mi s-o strîng. Vai mie, de-acolo, din noapte Nu mai vin eu înapoi dacă trupul pe rug îmi veţi arde, N-o să mai stăm împreună noi vii ca prieteni deoparte Sfat între noi sfătuind, ca moarte cumplită pe mine M-a înghiţit după cum de la naştere-mi fuse osînda"29. Iliada XXIII, 62-78 [Anticleia către Odiseu:] ...,,Vai, fătul meu, tu, cel mai neferice Din muritori ! Crăiasa morţii, fiica I/ui Joe, nu te-nşală, că doar asta I-a oamenilor stare după moarte, Căci oasele şi carnea se destramă Şi praf s-alege ea topită-n focul Puternic arzător, de cum se duce Din oase albe viaţa, şi ca visul Se-naripeaza sufletul şi zboară" Odiseea XI, 280-288 Yüklə 1,42 Mb. Dostları ilə paylaş:
|