A etapa veche
Yüklə 1,42 Mb.
|
|
Cele mai multe-avuţii hărăzite sirit celor de mijloc Eu în cetate aş vrea locul de mijloc să-1 ţin1. Pr. 12 Diehl (traduceri de Simina Noica] NOTĂ 1 Vezi ir. 2 Arcliilochos şi concepţia care stă ia baza doctrinei etice prezentă în Politica şi îa operele de etică ale Iui Aristotel. STESICHOROS NOTĂ INTRODUCTIVĂ Originar din Sicilia (sec. VI î.e.n.), poetul, cunoscut sub porecla de Stesichoros (conducător de coruri), este considerat unul din cei mai mari compozitori de coruri cu subiecte epice, inspirate din poezia ciclică. Puţinele şi neînsemnatele fragmente rămase de la cel comparat cu Homer pentru forţa sa de expresie, ne fac să-1 întrezărim doar ca o mare umbră. Fragmentul pe care-1 redăm actualizează acelaşi mit al drumului parcurs de soare în cupa de aur, întîlnit şi în creaţia lui Mimnermos: Fr. l
Helios, vlăstar din Hyperion, pătrunse în cupa-i de aur, Oceanul pornea să-1 despice Spre-adîncul de beznă al nopţii, cea sfîntă, Maica să-şi vadă, feciorii—dragii feciori — şi sofia. Dar el, se-afundă către miez de pădure, fiul lui Zeus; Tot pe sub umbră de dafin pasu-şi purta1. Fr. 6 Dieh] (trad. Simina Naica) Fr. 2 PLATON, Pkaidros 243 A —B. Poetul Stesichoros spune că, lipsit de vedere pentru că a vorbit de rău pe Elena, el n-a rămas ca orbul Homer, neştiutor asupra cauzei nenorocirii. Ci, inspirat de Muze, şi-a dat seama de ea şi s-a grăbit sa 132 NOTE LA STESICHOROS scrie următoarele versuri: ,,Nu, spusele mele n-au fost adevărate! Nu, tu nu te-ai urcat niciodată pe minunata punte a corăbiei! Nu, niciodată nu te-ai dus tu la Troia!" Drept care, după ce a compus poemul numit Palinodia1-, şi-a recăpătat imediat vederea. NOTE
1 Fragmentul aparţine unui poem epic intitulat Geryoneis, în care se povestea călătoria lui Herakles spre vestul îndepărtat, pornind din Etiopia. Călătoria o face în cupa soarelui, care străbate cerul de la răsărit spre apus. ISA sfîrşitul călătoriei, Herakles părăseşte cupa care revine în zorii ^ zilei în Etiopia, după ce traversează oceanul şi călătoreşte prin ,,bezna nopţii" în sens invers, de Ia apusjspre răsărit. Vezi şi Mimnermos, fr. 10 Diehl. 1 Cîntec de revenire, retractare. BPICHARMOS NOTĂ INTRODUCTIVĂ Născut în insula Cos, în a doua jumătate a sec. VI (c. 540} Epi-charmos a fost adus de mic copil în Sicilia, atunci cînd tiranul Cad-nios a înfiinţat colonia Megara, denumită ,,Hybleea", pentru a se deosebi de Megara din vecinătatea Corintiilui. J)c aici ,s-a strămutat la Sy-racus:! unde s-a bucurat de multă preţuire din partea tiranilor Gelon şi Hieron, După o informaţie culeasă de autorul biografiei din Lexiconul Suda, spre anul 486 î.e.n. era deja un poet comic foarte apreciat, Activitatea literară a lui Epiciiarmos s-a desfăşurat pe două planuri: ca poet comic, contribuind substanţial la înfăţişarea comediei vechi in forma pe care i-o cunoaştem în sec. V; ca gînditor ataşat într-o anumită măsură şcolii pytllagorice. Dîogenes Laertios (III, 9 — 17; VIII, 78), urmind izvoare siciliene, îndeosebi scrierile unui anume AlkimosTdespre lîpicliarmos, susţine că acesta ar fi compus şi Comentarii filosofice, privitoare ia ştiinţele naturii, ştiinţele morale şi medicină. Dar această părere mi are şanse de a fi veridică. Versurile atribuite lui lîpicliarmos sîut, adesea, teze filosofice versificate aparţinînd iinora din contemporanii săi, pythagorici, eleaţi sau adepţi ai şcolii lieraclitice. Bpicharmos a murit foarte bătrîn, spre 460 î.e.n. venerat de întreaga Syracnsă. KPICHARMOS A) \7ÎAŢA ŞI SOIIEHILE 3. DIOG. ivAiiRT. VIII, 78: Epicharmos din Cos, fiul lui Helothales, a audiat şi el prelegerile lui Pythagoras. După cum singur mărturiseşte în scrierile lui, la vîrsta de trei luni a fost adus la Megara siciliana şi de aici la Syra-cusa. Pe statuia lui se află scrisă următoarea epigramă : Intre stele-i ca focul soarele care străluce Marea-i de necuprins faţă de-ai apelor rest. Astfel şi eu, Epicharmos, cu mult întrec în cuminţenie încununatul ce-ain fost, de Syracusa cinstit*. A lăsat Comentarii1 în care dezbate probleme despre ştiinţele naturii, etică, medicină, în majoritatea acestor Comentarii a inserat pasaje versificate, prin care arată limpede că aceste scrieri îi aparţin. A murit la vîrsta de 90 de ani. 4. IAMBLICHOS, V.P. 266: Din numărul discipolilor externi3 făcea parte si Epicharmos. El nu aparţinea tagmei iniţiaţilor. Sosit la Syracusa, din cauza regimului tiranic al lui Hieron3, s-a abţinut să se ocupe făţiş cu probleme de filosofic dar a versificat preceptele iniţiaţilor, răspîndind * Traducerea a fost preluată din volumul DIOGENES LAERTIOS, Despre vieţile si doctrinele filosofilor, traducere de C. T. Balmuş, EA, 1963, p. 416. 135
EPICHARMOS învăţăturile lui Pythagoras într-ascuns, odată cu mă.. .4. 166. Cei care fac unele menţiuni despre physioîogi preţuiesc înaintea tuturor pe Bnrpedocles şi pe Parrneuides din Blea, iar cei care doresc să consemneze în scris ceva sentente despre viată, preţuiesc cu precădere preceptele lui Bpicharmos. Şi aproape toţi filosofii şi le însuşesc3. 8. IAMBLICIIOS, V.P. 241 : Metrodoros, (fratele) lui Thyrsos, care a raportat cele mai multe din învăţăturile tatălui său, Bpicharmos, şi din învăţăturile lui [Pythagoras] referitoare la medicină, în explicaţiile ce le dă despre cuvîntăriîe adresate de tată către fratele lui spune că Kpicharmos, şi înainte de acesta Pythagoras, socoteau dialectul doric drept cel mai nobil dintre toate. B) FRAGMENTE (Selecţie după Kaibel CGF Din scrierile lui Alkimos către Amyntas, I —IV (Autenticitate nesigură, îndeosebi la Fr. 3.) 1—3. DIOG. LAfiRT. III, 9—14 (9). „ [Platou] a folosit din plin scrierile poetului comic Bpicharmos, redactînd în alt fel majoritatea preluărilor, după cîte afirmă Alkimos în cărţile închinate lui Anwntas6, patru la număr, în această lucrare, chiar în cartea I, afirmă următoarele : „După cit se pare şi Platon preia multe de la Bpicharmos7. Dar acest lucru trebuie judecat cu atenţie. Platon declară că ceea ce poate fi perceput nu este niciodată durabil nici ca înfăţişare, nici cantitativ, ci întruna curge şi se preschimbă, (10) ca şi cînd cineva ar suprima posibilitatea numărătorii, lucrurile nemaifiind aceleaşi ca mai înainte, nici ca esenţă, nici cantitativ, nici calitativ ; cele ce sînt perceptibile sînt supuse unui proces de eternă devenire ; existenţă în sine nu au avut niciodată. Ceea ce însă este doar gîndit, din aşa ceva nimic nu se naşte şi nimic nu se adaugă. Aceasta este 136 Bj FRAGMENTE natura lucrurilor veşnice care este hărăzită să fie asemenea şi identică cu sine însăşi, într-adevăr, Bpicharmos a spus limpede despre cele ce percepem prin simţuri şi despre cele ce gîndim următoarele : 1. (170 a K) — ,,Zeii au existat dintotdeauna şi niciodată n-au fost lipsă. Cele ce se petrec aici, sub ochii noştri, sînt mereu aceleaşi fenomene, efecte ale unora şi aceloraşi cauze". — „Dar se spune că Chaosul a existat înainte de zei". — t.C\nn aşa ? Ceea ce este element primordial nu e cu putinţă să provină din alt element". — „Atunci oare n-a existat nimic primordial?" — „Sigur că nu, şi nici secundar, cel puţin din elementele despre care noi discutăm acum, ci acestea fost-au dintotdeauna". 2. (170 b) — „Dacă cineva, să zicem, ar dori să adauge o unitate8 la un număr par, dacă vrei, şi la un număr impar, sau să înlăture o unitate din cele existente — crezi oare că numărul rămîne acelaşi?" — „Cîtuşi de puţin". — ,,Şi nici dacă cineva ar vrea ca la o măsură de ini cot sa adauge o altă măsură sau să taie ceva din măsura anterioară n-ar fi cu putinţă ca măsura să rămînă aceeaşi?" — „Nicicum". — „Aşadar, ia acum în considerare si oamenii ; unul se dezvoltă, altul piere treptat; toţi sînt tot timpul în perpetuă schimbare. Ceea ce se schimbă conform legilor naturii şi nu rămîne în aceeaşi stare poate deveni altceva faţă de ceea ce-a fost mai înainte vreme. Şi tu, şi eu, fost-am ieri alţii şi acum am devenit alţii, şi iarăşi fi-vom alţii, şi nu unii si aceeaşi, după cum e Logos-ul (Cf. PLUT., D. comm. not. 44, p. 1083 A: aşadar, problema despre dezvoltare este veche ; a fost ridicată, după cum. mărturiseşte Chrysippos, şi de Epicharmos. D. sera num. vind, 15, p. 559 A ; aceleaşi lucruri sînt acceptate, pe cît se pare, şi de discipolii lui Epicharmos din cercul cărora sofiştii au preluat şi au dezvoltat problema ; cel ce a con- 137 I3PICHARMOS tractat odinioară o datorie, acum, devenit altul, nu mî este datornic ; cel invitat ieri la un ospăţ astăzi merge u» invitat, căci este alt om. ANON. la PLATON. Thcaet. 71,2 (după 22, B, 126 b) : şi a întocmit această comedie despi argumentele aduse de cel reclamat care nega că este unul acelaşi om, pentru că unele fapte se petrecuseră mai inainl vreme iar altele au fost date uitării. Căci reclamantul, adevărat, 1-a lovit şi 1-a dat în judecată, pentru ca iarăş tot el să spună că unul este cel care a lovit şi altul cel cai a făcut trimiterea în judecată. (13) Prin urmare, Epicha moş vorbeşte astfel despre Bine şi despre idei : 3. (171) 14 — „Oare muzica de flaut este un lucru?" — „Da, di - ,,Oare şi omul este un lucru?" — „Fără înd» ,,Omul aşadar este muzică de flaut ?" — „Nicid cum". — „Hai atunci să vedem ce înseamnă u M flautis: Cine crezi tu că este? Un om, nu-i aşa?" — „Chiar aşa". — „Atunci n crezi cumva că si Binele are acelaşi statut ? Binele esl un lucru în sine. Oricine a ajuns să-1 cunoască, după c 1-a învăţat, de aici încolo devine un om bun. întocm; cum este flautist cel ce a învăţat să cînte la flaut, dansate cel ce-a învăţat arta dansului şi împletitor de coşuri cel c cunoaşte împletirea coşurilor — sau indiferent ce altce\ vrei, asemenea acestor îndeletniciri — executantul nu : poate confunda cu meşteşugul însuşi, ci rămîne mest» sugar". sigur ială". Gnomologia lui Axio-pistos în Colecţie s-a mai păstrat cîtc ceva în original, 8 (239). STOBAIOS IV, 31, 30 (Florilegium), a lui Menai dros (537 Kock) Cf. B 53. ,,Bpicharmos susţine că zeii există sub formă de vîn apă, pămînt, soare, foc, astre ; eu însă, după cîte cred, c folos pentru noi sînt zeii care înseamnă banii de argii şi de aur". 133
B) FRAGMENTE 9 (245). [PLUTARH], Cons. ad. Apoll., 15, p. 110 A (cf. B 48) Se uneşte şi se desface şi se întoarce de acolo de unde a plecat, păraînt la pămînt, suflarea se ridică în sus ; Ce e dificil în acestea ? Absolut nimic. 10 (246). CLKMENT, Stromat. IV, 45 p. 584 P. Natura omenească ce înseamnă ? Nişte burdufuri umflate. îl (247). SEXTUS, Adv. math. I, 273 (cf. cic., Tuse. I, S, 15) A muri, <(să n-ani parteX a fi mort, mi-e tot una. 12 (249). PLUTARH, De fort. Al. II, 3, p. 336 B (cf. 21 B 24) Mintea vede si mintea aude. Celelalte sînt surde şi oarbe. 13 (250). POLYB. XVIII, 40. 4 Fii temperat si adu-ţi aminte să nu te arăţi credul; acestea sînt articulaţiile spiritului. 14 (251). ARISTOTEL, Metaph. M, 9, 1086 a 16: după Epicharrnos este greu să tragi concluzii valabile din premise fals puse: „abia fost-a ceva rostit şi pe moment lasă impresia că n-a fost bine spus". 33 (284). STOB., Fior. (III), 29, 54 H. Exerciţiul, prieteni, dăruieşte mai mult decît o natură înzestrată. 36 (287). XENOFON, Memorab. II, 1. 20. Pînă şi Epichar-mos în acest pasaj recunoaşte: ,,Zeii ne vînd toate bunurile în schimbul străduinţelor noastre". 43 (282). STOB., Fior. II, 20, 9 H La suprafaţă nu lăsa să se ridice mîuia, ci raţiunea. 139
EPICHARMOS Epicharmos al lui Ennius (Din colecţia lui Axiopistos) 48 (5). PRISC, I, 341 H (mentis = mens) — u— u terra corpus, at mentis10 ignis est (pămîntul este un corp iar mintea este foc). 49 (3). VARRO, De re rustica I, 4, 1. elementele primordiale ale acesteia [adică ale agriculturii] sînt aceleaşi pe care Ennius le atribuie lumii: apa, pămîntul, sufletul şi soarele. 50 (6, 52). — De lingua lat., v. 59 : aşa vorbeşte Epicharmos despre mintea omenească. El spune : „Acest foc este rupt din soare". 50 a (6, 53). Acelaşi, despre soare : „Acesta (soarele) este în întregime spirit"11 după cuirs am arătat mai înainte, tot aşa cum umorile reci aparţin pămîntului. 60 Din unirea cărora cerul si pămîntul au dat naştere la tot ceea ce există, deoarece natura, datorită lor: 51 (2). „Amestecă căldura cu frigul şi uscăciunea cu umiditatea". 52 (4, 48, 49). — 64 I se spune mama Roditoare pentru că pămîntuî este mama. ,,Pămîntul a zămislit toate speciile care-i populează ogoarele şi tot el le înghite apoi în. sînu! lui ... el 53 (7). „Acesta este lupiter la care mă refer, pe care grecii îl numesc văzduh; el este vînt şi nori, apoi ploaie iar după ploaie se face frig, urmat de vînt şi iarăşi văzduh Din această cauză sînt lupiter toate cîte ţi le spun, deoarece el ajută13
140
56 (255). CU5M., Stromat. V. 119 p. 719 P. Poetul comic E. spune undeva în lucrarea sa Constituţiile, în mod clar»
aşa despre raţiune : „Pentru oameni viaţa cere imperios calcul şi număr. Trăim prin număr şi calcul, acestea sînt chezăşia vieţii pentru muritori".
57 (256, 257). apoi, nemijlocit, adaugă : „Raţiunea guvernează oamenii după cum se cuvine şi îi menţine în viaţă. Omul îşi face socotelile lui dar există şi o raţiune divină; puterea de judecată a omului s-a ivit din raţiunea divină şi procură fiecăruia mijloace ca să-şi întreţină viaţa şi să-şi procure hrana. Raţiunea divină îi însoţeşte pe oameni în toate cele ce întreprind, deţinînd
141
Canonul lui Axiopistos Apocrif 55 (289). TIÎRTUI,!,., De anima 46 (377, 8 Wiss). dealtfel, Epicharmos, dintre toate formele de divinaţie pune cel mai mare preţ pe vise, împreună cu atenianul Pnilochorus. 47. mai departe, pentru că nu poţi visa după bunul plac (căci şi E. gîndeste aşa), în ce chip oare se va contura cauza fiecărui vis în parte ? Pentru binecunoscute îndepliniri de vise, [mai înainte 377, 3 J îi citează pe: Artemon, Anti-phon, Strabori, Philochorus, Epicharmos etc.
l
EPICHARMOS Epigramă Apocrif. Cf. B 9 48 64 ;(296). Schol. BT la Iliada XXII, 414; există şi o epigramă atribuită lui Epicharmos: „Sînt un cadavru. Cadavrul este gunoi, pămîntul este gunoi. Dacă însă părnîntul este o divinitate, atunci nici eu nu sînt un cadavru, ci o divinitate/' NOTE 1 ' Trtonv7J|AaTa, după inoda Comentariilor pytliagarice. Nu a" rămas nici o mărturie a existenţei acestor Comentarii atribuite Iui Epicharmos. - Ai lui Pythagoras. 5 Instituită în jurul anilor 480 — 478 î.e.n,, tirania lui Hieron, fratele şi succesorul lui Gelon, s-a consolidat după strălucita victorie obţinută într-o bătălie navală la Cumae (474) împotriva etniscilor. 4 Adică pe calea dramelor comice. 5 Cf. Scholia graeca in Aristoph. Prol. III i Didot) ; Cicero, Tuse. I, 8: „Şed tu mini uideris Epicharmi, acuţi nec itisulsi hominis ut Sicu-3i, senteotiam sequi". 6 Personaj necunoscut. 7 Ceea ce urmează reprezintă o teză tendenţioasă a unui comentator, compatriot cu EpicUarmos. s In textul grec^ „o pietricică", imitate de numărătoare. 9 Dialog care parafrazează doctrina lui Heraclît. 10 Formă neobişnuită de nominativ, deci. III. în loc de mens, -ntis: nu'-nt-is, mentis. 11 în latineşte : mentis. :-' Joc de cuvinte în limba latină: gerens — purtînd, Ceres, cu opoziţia ,?'c- 13 Tot u.u joc de cuvinte : lupiter, iuvat (ajuta). 14 Etimologie bazată pe înţelesul verbului latin se-rpo, -ere (gr. ep7t&>) care înseamnă „a se tîrî". SECŢIUNEA A II-A FIZICALISMUL INIŢIATORILOR
T H ALES
Notă introductivă..... 147 Texte.......... 149 A) Viaţa şi învăţătura ... 149 B) Fragmente , '....... 163 Note........... 165 A NA XIM A N D ROS Notă introductiva..... 168 Texte.......... 169 A) Viaţa şi învăţătura ... 169 B) Fragmente ....... 181 C) îndoielnice ...... 182 Note
183 ANAXIMENES Notă introductivă..... 184 Texte.......... 185 A) Viaţa şi învăţătura . . . 185 B) Fragmente....... 191 Falsificări....... 192 Note
MAMERCOS Notă introductivă Texte . . . HIPPON DIN S A MO S Notă introductivă . . . Texte ........ A) Viaţa şi învăţătura . B) Fragmente..... Apocrife ..... Note ....... IDAIOS DIN HIMERA Notă introductivă .... Texte ........ 193 DIOGENES DIN A POL-LONIA Notă introductivă . . Texte........ A) Viaţa şi învăţătura .' .' B) Fragmente....... C) Imitaţie . . Note . . ..... 195 196 196 201 202 202 203 203 205 206 206 211 214 215 THALES NOTĂ INTRODUCTIVĂ PersonaKtate cu multiple însuşiri, gînditor de elită, Thales din Milet (sec. VI î.e.n.) a fost trecut adesea în fruntea listei celor „şapte înţelepţi" (vezi p. 98 sqq.)- Originea lui este legată de aceea a unui neam cari-an sau a unui neam fenician, deşi numele mamei, KLleobulina, este indubitabil grec. Ca om politic a dat compatrioţilor săi sfaturi înţelepte, între altele, a emis ideea creerii unei confederaţii ionice, pentru a întări puterea oraşelor greceşti din lonia în faţa invaziei perşilor. Preocupările sale de ordin ştiinţific, dublate de aplicarea în practică a cunoştinţelor sale, ne îndreptăţesc să-1 considerăm un constructor priceput [B 6], iar în materie de matematică şi astronomie, un gînditor de prim ordin (vezi E 3 şi B 6). jb gî p |: £ f| Călătoriile pe care le-a făcut în Lydia, la Sardes şi în Egipt i-au înlesnit contacte cu vechea"'ştiinţă babiloniană şi cu preoţii din Egipt, deţinători ai unei preţioase tradiţii de ordin ştiinţific, în Egipt s-a arătat interesat de fenomenul creşterii Nilului şi a lucrat efectiv la perfecţionarea măsurătorilor. Noţiunile de";: astronomie pe care le poseda, îmbogăţite în cursul acestor călătorii, vor fi ajutat efectiv]) navigaţia contemporană. Dacă a publicat sau nu lucrările sale, nu este sigur (vezi totuşi He-raclit, B 38). Concepţia sa asupra alcătuirii lumii materiale este influenţată de teoriile cosmogonice orientale, în cai e apa era considerată drept element primordial. Imaginea pămîntului plutind pe apă are anumită contingenţă cu aceea a unei ape primordiale Nun (Egipt), despărţită în două. Aristotel, Metafizica I, 3, 983 c 20, deşi nu cunoştea nimic scris de Thales, acordă aprecieri elogioase filosofului pe care-l consideră drept unul din promotorii filosofici naturii. THALES A) VIAŢA ŞI ÎNVĂŢĂTURA î. DIOG. LAÎSRT. I, 22—44 (22) Avea, aşadar Thales, după cum spun Herodot [I 170], Duris1 [FGrHist. 76, F, 74, II, 155] şi Democrit [68, B, 115 a] de tată pe Exa-tnyas2 şi de mamă pe Kleobulina din neamul Thelizilor, care sînt fenicieni3 de viţă nobilă, coborîtori din Cadmos4 şi Agenor5. Aşa cum afirmă Platon [Protagoras 343 A] era considerat
149
FIZICALISMUL INIŢIATORILOR. THALES pe el îl admirau şi Xenofan13 [fr. B 19] şi Herodot [I 74], şi Heradit [fr. B 38] şi Democrit [fr. B 115 a]. (24) Unii afirmă că Thales ar fi cel dintîi care a susţinut că sufletele sînt nemuritoare. Printre aceştia se numără. şi poetul Choirilos14 [p. 182 Naeke]. Tot el cel dintîi ar fi descoperit drumul soarelui de la un solstiţiu la celălalt si tot el, pentru prima oară, după unele mărturii, a arătat că ARISTOTEL [De anima A 2. 405 a 19] şi HIPPIAS [85 B 7 afirmă despre Thales că ar fi atribuit suflet şi lucrurilor neînsufleţite, făcînd dovada cu ajutorul pietrei magnetice si a chihlimbarului, învăţînd de la egipteni geometria, aşa cum spune Pamfila16 [fr. l FHG, III, 520], Thales a fost cel care ar fi înscris pentru prima dată triunghiul dreptunghi într-un cerc şi în urma acestui fapt ar fi adus zeilor ca jertfă un bou. (25) Sînt însă alţii care spun că Pythago-ras ar fi făcut acest lucru; printre aceştia se află Apollo-doros, calculatorul17 [cf. DIOG. VIII, 12] (Thales este de asemenea acela care a dezvoltat lucrurile pe care Callima-chos în Iambii săi [vezi A 3 a] i le atribuie frigianului Euphorbos, ca, de pildă, triunghiul scalen şi tot ce are contingenţă cu geometria teoretică). Se pare că Thales a dat sfaturi excelente şi în chestiuni politice. Atunci cînd Cresus a trimis soli milesienilor, cerîndu-le alianţe, Thales i-a oprit pe rnilesieni de la această alianţă şi, mtîmplîndu-se ca Cyrus să iasă învingător, Thales a salvat cetatea18. După cum narează Herakleides Ponticus19 [fr. 47 Vossj, Thales a fost un om singuratic şi un izolat. (26) Zic unii că s-ar fi căsătorit şi că ar fi avut un fiu, anume pe Kybis-thos; alţii spun că ar fi rămas burlac şi ca a adoptat pe fiul surorii lui. Se spune că atunci cînd a fost întrebat de ce nu face copii, el ar fi răspuns : „din iubire faţă de copii". Se mai povesteşte că, la insistenţele mamei sale de a-1 căsători, răspunse: ,,nu este încă timpul", iar apoi, după 150
A) VIATA. $1 ÎNVĂŢĂTURA (27) Thales a afirmat că obîrşia tuturor lucrurilor este apa şi că lumea este însufleţită si plină de zei. Despre el se spune că a descoperit anotimpurile şi că le-a împărţit în trei sute şaizeci şi cinci de zile. Bl nu a avut nici un îndrumător, în afară de preoţii egipteni, cu care a venit în contact cînd a sosit la ei în ţară, iar Hieronyrnos [fr. 21 Hiller] afirmă că a procedat la măsurarea piramidelor ţinînd seama de umbra lor şi obser-vînd momentul cînd umbra noastră este egală cu înălţimea noastră21. Bl a trăit în relaţii strînse cu Thrasybulos, tiranul Miletului, aşa cum spune Minyes22 [FHG II, 335, 3 j. Lucrurile cunoscute referitoare la tripodul găsit de pescari şi trimis rînd pe rînd „înţelepţilor" de către poporul din Milet, sînt acestea : (28) Se zice că nişte tineri din lonia cumpăraseră o plasă de la nişte pescari rnilesieni şi că scoţînd din apa mării un tripod, s-a iscat o ceartă care a durat pînă cînd milesienii au trimis soli la Delfi23 şi cînd zeul dădu următorul oracol: Yüklə 1,42 Mb. Dostları ilə paylaş:
|