Actualizare 1 lucrare

I. Cu privire la tematica legată de filiaţie şi protecţia interesului superior al copilului prin tutelă, au fost discutate următoarele aspecte:
a) Calităţile în care vor fi citaţi părinţii şi copiii în cauzele referitoare la filiaţie conform art. 436 NCC. În finalul dezbaterii, s-a convenit că în aceste situaţii trebuie recunoscute drepturi procesuale proprii (specifice unui intervenient) derivând din interesele proprii pe care părinţii şi copiii le au în cauzele în care sunt citaţi sau măcar din interesul de a interveni în sprijinul uneia dintre părţi. S-a considerat că, în actualele condiţii, părinţii şi copiii care nu au calitatea procesuală de reclamanţi sau pâraţi vor fi citaţi în procesul civil în baza legii, pentru opozabilitatea hotărârii judecătoreşti. În măsura în care aceştia au un interes în cauză, ei pot dobândi calitatea de intervenient, cu toate drepturile procesuale care decurg din aceasta.

b) Aplicarea în timp a art. 450 NCC din perspectiva prevederilor art. 5 alin. (2) şi art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Interpretarea noţiunii de „acţiune privitoare la filiaţie” ce se regăseşte în art. 47 din Legea nr. 71/2011. Prin „acţiune privitoare la filiaţie” înţelegem orice acţiune prin care se stabileşte sau se modifică filiaţia faţă de mamă sau faţă de tată a unui copil.

Apreciem că doar în privinţa filiaţiei dispoziţiile legii noi se aplică numai copiilor născuţi după intrarea în vigoare a acesteia; efectele stabilirii filiaţiei nu pot fi supuse decât legii noi, în toate hotărârile pronunţate după data intrării în vigoare a Codului civil.

În privinţa numelui pe care îl va purta copilul din afara căsătoriei, stabilirea filiaţiei pentru copilul născut anterior intrării în vigoare a Codului civil va fi supusă legii vechi, în baza art. 47 din Legea nr. 71/2011, iar efectele cu privire la situaţia copilului vor fi supuse Codului civil, dându-se astfel eficienţă art. 6 alin. (6) NCC.

Notă. Atâta timp cât există acord între părinţi, indiferent de data naşterii copilului (înainte sau după 1 octombrie 2011), numele de familie se va declara de către părinţi împreună la Serviciul de stare civilă la care se află în păstrare actul de naştere al copilului, stabilirea numelui nefiind o chestiune legată de filiaţie ci doar un efect derivat al acesteia. De altfel, dat fiind faptul că declaraţia de încuviinţare a purtării numelui copilului, prin acord, se va da după 1 octombrie 2011 iar noul nume al copilului se va purta doar după această dată, pentru viitor (ex nunc), în niciun caz nu se pune problema aplicării retroactive a prevederilor art. 450 NCC. Instanţa intervine în chestiunea încuviinţării numelui de familie al copilului exclusiv în ipoteza dezacordului părinţilor. În această din urmă ipoteză, dacă părinţii au un nume de familie diferit, instanţa are doar două posibilităţi, stabilirea numelui de familie al părintelui faţă de care filiaţia s-a făcut ulterior ori a numelor reunite ale părinţilor. Instanţa nu va putea stabili în privinţa copilului un nume de familie străin de cel al părinţilor săi (s.n.).

Din dezbaterile iniţiate la nivelul Institutului naţional al magistraturii s-au desprins şi mai multe propuneri de lege ferenda¹⁹.