ADECVAREA CAPITALULUI SOCIETĂŢILOR DE SERVICII DE INVESTIŢII FINANCIARE
Florentina Boboc
Barangă Paul
25.07.2006
Cadrul legal actual
În Uniunea Europeană:
Directiva nr. 93/6/EEC privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii şi instituţiilor de credit
Directiva 2000/12/EC privind activitatea instituţiilor de credit
În România:
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
Regulamentul C.N.V.M. nr. 9/2004 privind adecvarea capitalului societăţilor de servicii de investiţii financiare
Noua legislaţie europeană privind implementarea prevederilor Acordului de Capital – Basel II
Directiva 2006/49/EC privind adecvarea capitalului firmelor de investiţii si a instituţiilor de credit (reconfigurată) – intră in vigoare la 1 ianuarie 2007
Directiva 2006/48/EC privind activitatea instituţiilor de credit (reconfigurată) - intră in vigoare la 1 ianuarie 2007
Structura Acordului de Capital Basel II
Pilonul I Riscul de piaţă –– Abordarea Standard
Elemente comune Basel I – Basel II
Stabilirea cerinţelor de capital pentru:
Riscul de poziţie
Riscul de decontare si contrapartida
Riscul valutar
Riscul de marfă
Elemente de noutate ale Basel II
Includerea cerinţelor de capital pentru poziţiile pe titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv ce aparţin portofoliului tranzacţionabil
Se menţine în continuare posibilitatea utilizării de către firmele de investiţii a modelelor interne pentru stabilirea cerinţelor de capital aferente:
Riscului de poziţie
Riscului valutar
Riscului de marfă
Modelele interne trebuie recunoscute, în prealabil, de către autoritatea competentă.
Pilonul I Riscul de credit – abordarea standard
Elementul de legătură cu Basel I
- metodologia de stabilire a cerinţelor privind fondurile proprii prin utilizarea coeficienţilor de risc de credit
Elemente de noutate ale Basel II:
- utilizarea evaluărilor externe ale creditului, numai dacă instituţia de evaluare externă a creditului este recunoscută ca eligibilă, pentru realizarea unor asemenea evaluări, de către C.N.V.M.
Pilonul I – Instituţii de evaluare externă a creditului (ECAI)
Criterii de eligibilitate pe care trebuie sa le îndeplinească o ECAI:
Obiectivitate – potrivit căruia metodologia de realizare a evaluării riscului de credit sa fie riguroasa, sistemica, pe baze continue si supusa validării. In plus, procedurile de evaluare trebuie sa fie revăzute permanent si sa fie adaptate la schimbările intervenite in situaţia financiara a entităţii.
Independenta - are in vedere ca metodologia amintita mai sus sa nu depindă de factori de natura politica, constrângeri de orice fel sau presiuni din partea entităţilor evaluate.
Accesul internaţional si transparenta - presupun ca, scopurile validării, atât metodologia de evaluare, cat si rezultatele obţinute in urma evaluărilor sa fie disponibile in mod public.
Credibilitatea - deriva din criteriul anterior si demonstrează acceptul pieţei; aceasta condiţie nu trebuie interpretata ca fiind un impediment pentru accesul noilor instituţii, insa se impune evaluarea atenta a acestora. Credibilitatea unei ECAI va fi analizata luând in considerare cota de piaţa deţinuta de respectiva instituţie, veniturilor generate de aceasta si in general resursele financiare.
Instituţia trebuie sa dispună de resurse tehnice si de personal corespunzătoare care sa permită desfăşurarea activităţii in condiţii corespunzătoare si menţinerea contactului permanent cu reprezentanţii entităţilor evaluate.
Pilonul I Riscul de credit – abordarea bazată pe modele interne
SSIF pot calcula, cu acordul C.N.V.M, valoarea ponderată a expunerilor la risc utilizând propriile modele interne
Sistemele de management şi de rating al expunerilor la riscul de credit trebuie să îndeplinească unele criterii prin care să permită cuantificarea riscului utilizând indicatori specifici
SSIF pot obţine aprobarea în vederea utilizării abordării bazate pe modele interne de rating, numai dacă demonstrează C.N.V.M. că sistemele implementate, de administrare şi de rating pentru riscul de credit, sunt conforme standardelor şi cerinţelor minime de evaluare a conformităţii, stabilite prin reglementări
SSIF care a obţinut aprobarea pentru utilizarea metodei abordării bazate pe modele interne de rating, trebuie să implementeze această abordare pentru toate expunerile.
Prin excepţie C.N.V.M. poate aproba implementarea succesivă a abordării bazate pe modele interne de rating, în condiţiile stabilite prin reglementări. Aceste condiţii trebuie să asigure că flexibilitatea acordată nu este utilizată în mod selectiv de către SSIF, în scopul de a obţine un nivel mai redus al cerinţelor sale de capital.
Dacă un SSIF nu mai îndeplineşte condiţiile în care a obţinut aprobarea pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să prezinte C.N.V.M. un plan adecvat de înlăturare a deficienţelor sau să probeze că efectele generate de neîndeplinirea condiţiilor nu sunt semnificative.
Pilonul I - Riscul operaţional
1. Metoda indicatorului de bază
- determinarea necesarului de capital prin aplicarea unui procent de 15% din media ultimilor trei ani a venitului brut al SSIF
2. Metoda standardizată
- descompunerea operaţiunilor SSIF pe tipuri si subtipuri de activitati
- aplicarea unor procente cuprinse între 12% si 18% indicatorilor relevanţi pentru fiecare subtip de operaţiune
însumarea rezultatelor obţinute pentru determinarea necesarului de capital
2.1 Metoda standardizata alternativa
pentru liniile de activitate bancară cu clientelă reprezentată de persoane fizice şi companii mici, în special activitate de creditare autoritatea competentă poate autoriza o instituţie de credit să calculeze cerinţa de capital la un indicator alternativ
indicator alternativ se calculează ca 0,035 din soldul creditelor si avansurilor acordate acestei categorii de clientelă (media din ultimii trei ani anteriori aplicării metodei) şi reprezintă, în fapt un indicator de venit normalizat;
2.2 Metoda standardizată
prezintă pentru perioada 2007 – 31.12.2012 coeficient redus (15% fata de 18%) în determinarea cerinţei de capital pentru linia de activitate tranzacţionare şi vânzare de instrumente financiare
în cazul entităţilor a căror activitate de tranzacţionare şi vânzare de instrumente financiare are o pondere de minim 50% în venitul brut total.
integrate în procesul zilnic de management al riscului
validate intern si extern (de CNVM si auditorul financiar specializat)
4. Combinaţii ale metodelor
Pilonul I – Limite de participaţii in instituţii non-financiare
Investiţiile în acţiuni care nu întrunesc caracteristicile unei imobilizări financiare nu sunt incluse în acest calcul.
Valoarea participaţiei unei SSIF într-o entitate, alta decât o instituţie de credit, o instituţie financiară, o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate prestatoare de servicii auxiliare nu poate să depăşească 15% din fondurile sale proprii.
Valoarea totală a participaţiilor ale SSIF în entităţile prevăzute mai sus nu poate depăşi 60% din fondurile sale proprii.
Limitele prevăzute mai sus nu pot fi depăşite decât în situaţii excepţionale, caz în care CNVM dispune SSIF-ului să-şi majoreze fondurile proprii sau să întreprindă alte măsuri similare.
SSIF - urile nu pot dobândi participaţii într-o entitate alta decât o instituţie de credit, o instituţie financiară, o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate prestatoare de servicii auxiliare, dacă în acest fel instituţia de credit poate exercita controlul asupra entităţii respective.
Deţinerile temporare de acţiuni în cursul unei operaţiuni de asistenţă sau restructurare financiară nu se consideră participaţii şi nu sunt luate în calculul limitelor prevăzute mai sus.
Pilonul II – supravegherea adecvării capitalului
Rol activ al autorităţii de supraveghere în evaluarea procedurilor interne ale SSIF privind adecvarea capitalului la profilul de risc
Verificarea procedurilor interne ale SSIF privind managementul riscului de către autoritatea de supraveghere. Fiecare SSIF trebuie sa efectueze stress-testing-uri si sa analizeze scenarii pentru fiecare sector de risc relevant pentru societate.
Posibilitatea impunerii cerinţei ca SSIF să menţină capital în exces faţă de nivelul minim indicat de Pilonul 1
Pilonul II – Procedurilor interne ale SSIF privind managementul riscului
Pentru a dezvolta proceduri interne privind managementul riscului fiecare SSIF trebuie:
Sa identifice riscurile semnificative cu care se confrunta activitatea SSIF;
Sa evalueze potenţialul impact al acestor riscuri si eficienta controalelor in vederea contrabalansării respectivelor impacte;
Sa ia in calcul un număr variat de scenarii care pot avea un impact negativ asupra activităţii SSIF;
Sa determine ce acţiune trebuie luata in eventualitatea in care se riscul se cristalizează in fiecare scenariu;
Sa calculeze impactul financiar daca riscul nu poate fi contrabalansat sau daca însuşi planul de contrabalansare nu are ca efect consecinţe financiare scontate;
Sa evalueze daca SSIF are suficiente resurse pentru a face fata cerinţelor de capital plus cerinţele adiţionale de capital aferente riscurilor; si
Sa elaboreze procedurile de management al riscului astfel incat sa fie prezentat modul in care procesul de management al riscului este pus in aplicare in cadrul SSIF.
PILONUL III Disciplina de piaţă
SSIF trebuie să facă publice date şi informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, în măsura şi condiţiile prevăzute în reglementări
SSIF trebuie să adopte politici formale pentru asigurarea respectării cerinţelor de publicitate stabilite şi pentru evaluarea adecvării datelor şi informaţiilor publicate
SSIF trebuie să facă publice datele şi informaţiile necesare cel puţin anual, imediat ce acestea sunt disponibile.
Modalităţile de publicare a datelor şi informaţiilor necesare, locaţia unde acestea sunt disponibile şi mijloacele de verificare a respectării cerinţelor de publicitate se stabilesc de către fiecare SSIF
PILONUL III Disciplina de piaţă
Pentru asigurarea transparenţei şi disciplinei de piaţă, C.N.V.M.. poate impune unei SSIF măsuri specifice referitoare la:
conţinutul datelor şi informaţiilor pe care trebuie să le publice;
frecvenţa cu care trebuie să publice unele date şi informaţii şi stabilirea termenelor de publicare;
mijloacele şi locaţiile de publicare, altele decât cele utilizate pentru publicarea situaţiilor financiare;
utilizarea anumitor mijloace de verificare a datelor şi informaţiilor publicate care nu sunt acoperite de auditul financiar.
PREVEDERILE NOILOR DIRECTIVE EUROPENE Capitalul iniţial al SSIF
Nivelul capitalului iniţial rămâne neschimbat
50.000 EURO - SSIF care nu este autorizată să efectueze tranzacţii cu instrumente financiare în cont propriu sau să subscrie în cadrul emisiunilor de instrumente financiare pe baza unui angajament ferm şi nu deţine banii sau instrumentele financiare ale clienţilor.
125.000 EURO - S.S.I.F. care nu efectuează tranzacţii cu instrumente financiare în cont propriu sau care nu se angajează să subscrie în cadrul emisiunilor de instrumente financiare pe baza unui angajament ferm, dar care deţine banii şi/sau instrumentele financiare ale clienţilor şi oferă unul sau mai multe dintre următoarele servicii de investiţii financiare :
a) primirea şi transmiterea ordinelor clienţilor pentru instrumente financiare;
b) executarea ordinelor clienţilor pentru instrumente financiare;
c) administrarea portofoliilor individuale de investiţii în instrumente financiare.
730.000 euro – SSIF autorizată să presteze toate serviciile de investiţii financiare
Cerinţele de capital
SSIF al căror nivel al capitalului iniţial este de 50.000 EURO, respectiv 125.000 EURO trebuie să dispună de fonduri proprii pentru acoperirea cerinţelor de capital aferent celui mai mare dintre:
- suma cerinţelor de capital pentru riscurile de credit, valutar, de marfă şi a expunerilor mari;
- 25% din costurile fixe din anul precedent.
SSIF al căror nivel al capitalului iniţial este de 730.000 EURO trebuie să dispună de fonduri proprii pentru acoperirea cerinţelor de capital pentru riscul de piaţă, riscul de credit, expunerile mari şi riscul operaţional.
FONDURILE PROPRII
Metodologia de determinare a fondurilor proprii rămâne neschimbată.
Nivelul fondurilor proprii nu trebuie să scadă sub nivelul capitalului iniţial prevăzut de Legea nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Supravegherea consolidată
În cazul în care o instituţie de credit are ca societate-mamă o societate de servicii de investiţii financiare-mamă la nivelul României, doar societatea de servicii de investiţii financiare este supravegheată pe bază consolidată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
În cazul în care o societate de servicii de investiţii financiare are ca societate-mamă o instituţie de credit-mamă la nivelul României, doar instituţia de credit este supravegheată pe bază consolidată de către Banca Naţională a României.
În cazul în care o societate financiară holding are ca filiale cel puţin o instituţie de credit, persoană juridică română, şi o societate de servicii de investiţii financiare, este supusă supravegherii pe bază consolidată de către Banca Naţională a României doar instituţia de credit.
Ce avantaje/dezavantaje aduc noile Directive privind cerinţele de capital
Implementarea Directivelor 2006/48/EC şi 2006/49/EC în România
Elaborarea în comun de către C.N.V.M. şi B.N.R. a proiectului de lege privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aplicabilă atât instituţiilor de credit cât şi SSIF
Elaborarea în proporţie de peste 80% a reglementărilor în aplicarea proiectului de lege mai sus menţionat
