Aic atac ischemic tranzitor ati anestezie şi terapie intensivă

Compoziţia LCR

Apă – 90%
Electroliţi (mEq/l):

Na – 150

K – 4,63

Mg – 1,61

Ca – 70

Clor – 99

Ph – 7,397

Substanţe organice:

Glucoză 0,50 g %₀

Proteine 0,15-0,50 g %₀

Acizi graşi totali 1-5 mg %

Grăsimi neutre 0,40 mg%

Lipide totale 1,25 mg%

Cretinină 1,25 mg%

Celularitate :

Limfocite 65-90 %

Monocite 10-35%

Granulocite neutrofile 1%

LCR poate fi modificat din punct de vedere cantitativ, spre exemplu în hidrocefalia internă şi în unele malformaţii congenitale şi poate fi modificat calitativ în procesele expansive intracraniene, procesele inflamatorii cerebro-meningeale, hemoragiile meningiene, scleroza multiplă, tumorile intracraniene, procesele tumorale la nivel cerebral şi medular, hernia de disc lombară şi în traumatologia cranio-cerebrală.

6.2. Electroencefalografia

Graficul obţinut din înregistarea câmpurilor electrice la nivelul scalpului poartă denumirea de electroencefalogramă (EEG). Reprezintă o metodă de explorare a potenţialelor electrice ale creierului.

EEG este lipsit de nocivitate pentru pacient. Înregistrarea poate fi continuă în condiţii de veghe şi de somn în funcţie de scopul urmărit. Limita sa constă în aceea că la nivelul scalpului, unde sunt aplicaţi electrozii de culegere a activităţii electrice corticale, se pot culege numai potenţialele emise de neuronii piramidali care au dendritele apicale orientate perpendicular pe suprafaţa cortexului, paralele între ele şi care se descarcă sincron. Zonele profunde sunt investigate prin alt tip de electrozi de care vom aminti mai departe.

În interpretarea unui EEG se utilizează mai mulţi parametrii: frecvenţa, amplitudinea, morfologiea, reactivitatea, topografia de dispunere a elementelor patologice.

După frecvenţa cu care se repetă un grafoelement în unitatea de timp (în acest caz secunda) s-au descris 4 tipuri de ritmuri cerebrale denumite după literele alfabetului grecesc :

• 
  alfa : cu frecvenţa de 8-13 c/s (ciclii pe secundă)
  
• 
  beta : cu frecvenţa de 14-30 c/s
  
• 
  teta : cu frecvenţa de 4-7,5 c/s
  
• 
  delta : cu frecvenţa de 0,5-3 c/s
  

Ritmul alfa este expresia activităţii electrice de fond a creierului la un subiect normal aflat în stare de veghe şi de repaus psiho-senzorial. Amplitudinea medie este între 50-60 V.

Fig. 1

Ritmul beta este expresia electrică a unui creier aflat în stare de activitate. Amplitudinea este între 5-30 V.

Fig. 2

Ritmul teta constituie ritmul de bază al copilului între vârsta de 2-7 ani. La adulţi se întâlneşte doar în procent de 10-15% din totalitatea grafoelementelor de pe traseu. Prezenţa ritmului teta se găseşte la adult în proporţie de 15%. În mod patologic se întâlneşte în tumori cerebrale, malformaţii cerebrale, suferinţe cerebrale de tip traumatic, vascular, toxic, involutiv, etc.

Fig. 3

Ritmul delta apare în mod normal la copil până la vârsta de 2-3 ani şi la toate vârstele în timpul somnului profund. Amplitudinea medie este de până la 100 mV.

Traseul EEG normal diferă în funcţie de vârstă (copil, adult, vârsta a 3-a), după starea de veghe sau somn, în repaus sau activat. Traseul EEG normal la adult este format din ritmul alfa care domină ca frecvenţă în regiunile posterioare ale creierului şi din ritm beta care predomină anterior. În proporţie de 10-15% ritmul teta poate să apară în regiunile temporale.

6.2.1. Anomalii lezionale în EEG

Silentium electiv exprimat printr-o linie izoelectrică datorită dispariţiei oricărei activităţi electrice corticale. Există un silentium generalizat şi altul focalizat. Silentium generalizat îl întâlnim în stopul cardiac, accidente anestezice, intoxicaţii grave, etc.

Fig. 4

Silentium focalizat poate să apară în hematoamele extra şi subdurale, hematoame intraparenchimatoase, dilacerări cerebrale, tumori cerebrale superficiale.

Activitatea delta este expresia cea mai semnificativă pentru o leziune cerebrală. Ritmul delta poate fi monomorf sau polimorf. Ritmul delta monomorf exprimă o suferinţă profundă proiectată la distanţă de locul leziunii, de obicei tumori cerebrale situate la baza creierului, hemoragii intracerebrale care deseori proiectează un ritm delta monomorf generalizat. Tumorile optochiasmatice, cele de corp calos, tumorile frontale, meningiomul de aripă de sfenoid, meningiomul de coasa creierului, tumori de nuclei bazali pot fi exprimate EEG printr-un ritm delta monomorf localizat. Tumorile infratentoriale, tumorile de vermis, tumorile de ventricol IV pot avea ca expresie EEG un ritm delta monomorf localizat în derivaţiile occipitale bilaterale.

Ritmul delta polimorf generalizat este expresia unei suferinţe cerebrale globale, de obicei însoţită de modificări ale stării de conştienţă, stări confuzionale, come.

Ritmul delta polimorf focalizat este expresia unor suferinţe cerebrale localizate cum sunt tumorile, hematoamele, metastazele, abcesele, anevrismele, angioamele. Acest ritm apare şi în ramolsmente cerebrale, encefalopatii pseudotumorale, atrofii corticale, etc.
6.2.2. Metode de activare EEG

Pentru a obţine un plus de informaţii, în EEG se folosesc aşa-zisele metode de activare a creierului prin diverşi stimuli. Există mai multe tehnici de activare.

1. Activarea prin hiperpnee

Se execută în ritmul a 25-30 respiraţii/minut în aşa fel încât bolnavul să ventileze 15-20 litri aer/minut. Se notează timpul de revenire la traseul anterior hiperpneii, normal este de 30 sec la un minut. Dacă timpul de normalizare al traseului este mai mare de 2 minute, se va acorda o semnificaţie patologică anomaliilor evocate de hiperpnee.

2. Activarea prin stimulare luminoasă intermitentă (SLI)

Câmpul vizual al pacientului este supus acţiunii unor stimuli luminoşi de acurtă durată emişi cu o anumită frecvenţă de un stroboscop. Frecvenţa stimulilor luminoşi este cuprinsă între 1 şi 30 f/s (flash-ul pe sec.). Cea mai utilizată frecvenţă este de 15 f/s. Sursa de emitere a luminii trebuie plasată la 30 cm distanţă de faţa bolnavului. Stimularea se face alternativ cu ochii închişi şi deschişi.

3. Activarea prin sunet

La activarea prin sunet, stimulii auditivi continui sau intermitenţi se aplică cu o intensitate şi frecvenţă variabile. Are o valoare mai mică decât SLI. Stimularea auditivă poate servi în stabilirea profunzimii comelor.

4. Activarea prin substanţe convulsivante

Există opinii contrare privind utilizarea substanţelor convulsivante. În activarea electrogenezei cerebrale deoarece pot determina manifestări prin propriul lor efect toxic la bolnavii care nu au epilepsie.

Se utilizează Cardiazolul, Megimide (Ahipnon), etc.

Trebuie făcută distincţia între pragul convulsivant şi epileptic.

Pragul convulsivant reprezintă cantitatea de substanţă convulsivantă necesară pentru a declanşa mioclonii clinice reflectate EEG prin polivârfuri sporadice difuze. Prin acest prag se apreciază predispoziţia pacientului la convulsii.

Pragul epileptic reprezintă cantitatea de substanţă convulsivantă necesară pentru a declanşa o criză comiţială clinică.

5. Activarea prin somn

Somnul constituie o condiţie favorabilă pentru mainifestările comiţiale, toate ritmurile cerebrale suferind modificări în ritmul somnului. Se utilizează somnul fiziologic, somnul indus şi deprivarea de somn.

Pentru somnul indus se poate folosi amitalul sodic, Epontol.

În cazul deprivării de somn pacientul este menţinut în stare de veghe 24-48 ore, apoi se efectuează EEG, pacientul aodrmind spontan în timpul înregistrării.