Al bisericii ortodoxe romane
Cultul şi viaţa religioasă ortodoxă
Yüklə 3,94 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- F acultăţile şi Seminariile teologice
- Patriarhia de Constantinopol
- Bisericii ortodoxe ruse
- Biserica ortodoxă bulgară
- Congresul profesorilor de teologie ortodoxă din 1936.
- Conferinţa panortodoxă de la Moscova
- Conferinţele panortodoxe de la Rhodos, din anii 1961, 1963
Cultul şi viaţa religioasă ortodoxă Irenee Hausherr, Dogme et spiritualite •orientale, dans «Etudes de spiritualite orientale» (Orientalia Christiana Analecta, 183), Roma 1969, p. 145—179; Petite Phi-loculie de Ia priere du coeur, trad. et introd. de Jean Gouillarid, 2-e ed., Paris, 1968 ; Asterios, Argyriou, Spirituels neo-grecs — XV-e—XX-e siecles, Namur, 1967; Am-broise Fontrier, Saint Nectaire d'Egine, Paris, fără dată; Paul Evdokimov, Les âges de ia vie spirituelle, Paris, 1964; Idem, L'Orthodoxie 2-e ed., Neuchâtel-Paris, 1965; M. J. Le Guillou, L'Esprit de l'Orthodoxie grecque et russe, Paris, A. Fayard, 1961; C. Lialine, Monachisme oriental et monachisme occidental, în «Irenikon», t. XXII (1960), p. 435—459; Ernst Benz, Geist und Leben der Ostkirchen, Hamburg, 1957; VI. Losski, Essai sur la theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944, trad. engleză, Londra, 1957; J. N. Danzas, Lltineraire religieux de la conscience russe, Paris, 1935; S. Boulgakoff, L'Orthodoxie, Paris, 1932; K. Hool, Die religiosen Grundlagen der russischen Kultur, Tubingen, 1928; Pr. prof. Ene Branişte, liturgica specială pentru Institutele Teologice, Bucureşti, 1980, cu bogată bibliografie străină şi românească. în limba română: Slinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti, lucrare colectivă alcătuită sub direcţia I.P.S. Mitropolit Nestor al Olteniei, Bucureşti, 1987; Ieromonah Ioanichie Bălan, Hrană duhovnicească, t. I, II, Ierusalim, 1968; 1970; Idem, Pateric românesc, Bucureşti, 1980. Pentru generalizarea cultului Cuvioasei Paras-cheva, a Sfintei Filoteia, a Sfinţilor : Dimitrie cel Nou, Grigorie Decapolitul, Nico-dim de la Tismana şi proclamarea canonizării Sfinţilor ierarhi Calinic de la Cer-nica, Ilie Iorest şi Sava Brancovici, a Cuvioşilor mărturisitori Visarion Sărai Şi Sofronie de la Cioara şi a Sfîntului. Mucenic Oprea Micăluş, vezi : Decizia Siîntu-lui Sinod şi studiile respective, în «Biserica Ortodoxă Română» LXXIII (1955), nr. 522 PERIOADA A ŞASEA 1 Mînăstirile ortodoxe în general: E. Timiadis, Le monachisme orthodoxe, Paris, 1981 ; Post-Byzantine ecclesias-ticul personalities. Studies oi St Nikodemos the Hagiorite, St Nikephoros oi Chios, Neoptcytos Vamvas, Konst. Oikonomos... and Eus, Matthopoulos, Brooldine (Mass.), 1978 ; R. Janin, Les Eglises et Ies monasteres des grands centres byzuntins (Bythy-nie, Hellespont, Latros, Galesios, Trebizonde, Athenes Thessalonique), Paris, 1975, XVI — 492 p.; C. Cavarnos, Nicodemos the Hagiorite, Belmont, 1974; N. Zaharo-poulos, Stintul. Nicodim Aghioritul ca dascăl al vieţii duhovniceşti, în limba greacă, Tesalonic, 1967; Teoclit de la Mînăstirea Dionisiu, Siîntul Nicodim Aghioritul, în greceşte, Atena, 1959; Irina Goraînoff, Seraiim de Sarov, Paris, 1979; J. P. Mamalakis, To "Afios "Opo?, ('AQ(ai)Tjiâ (fsaov t Mînăstirile din România : Biserica Ortodoxă Română în trecut şi astăzi, Bucureşti, 1979; Pr. prof. Mir-:ea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureşti, 1980, p. 284— 517, 344—355, 339—353, t. II, Bucureşti, 1981, p. 216—229, 560—587, cu bogată bi-lîiografie, t. III; Ierom. Ioanichie Bălan, Vefre de sihăstrie românească, sec. IV— CX, Bucureşti, 1982; Idem, Pateric românesc, Bucureşti, 1980; Pr. prof. I. Rămurea-iu, Patru sute cincizeci de ani de la întemeierea Mînăstirii Curtea de Argeş, în BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA 5 F  acultăţile şi Seminariile teologice :
D. Balanos, Istoria Facultăţii de teologie din Atena, 2837—1937, în greceşt Atena, 1937 ; Centenarul Facultăţii şi Institutului de Teologie din Bucureşti, în «St dii teologice», XXXIV (1982), nr. 1—2, p. 10—137, studiu colectiv; Pr. prof. Mira Păcurariu, Istoria învăţămîntului teologic în Biserica Ortodoxă Română, în «Bis nea Ortodoxă Română», XCIX (1981), nr. 9—10, p. 979—1017; Idem, Istoria Bisei cii Ortodoxe Române, t. III, Bucureşti, 1981, p. 227—327, 432—460, 480—494 ; Idei Cultura teologică ortodoxă românească intre anii 1925—1975, în «Studii teologice XXVII (1975), nr. 9—10, p. 416—438; Pr. prof. Nic. Şerbănescu, Facultatea de Ie logie a Universităţii din Bucureşti. O sută de ani de la îniiinţare (1881—1948-1981), în «Biserica Ortodoxă Română», XCIX (1981), nr. 9—10; Ibidern, p. io 18-1093; Pr. asist. Viorel Ioniţă, Institutul teologic de grad universitar din Bucuri:,: 1948—1981; Ibidem, p. 1091—1148; Pr. prof. Ene Branişte şi Prof. Ion Apostc Internatul teologic din Bucureşti, 1948—1981; Ibidem, p. 1115—1129; Pr. prof. ! Radu, Privire istorică generală asupra catedrelor şi evoluţiei lor calitative, în «Sti dii teologice», XXXIII (1981), nr. 7—10, p. 489—502; Mai mulţi profesori: Istoria catedrelor şi disciplinelor de studiu la Facultatea de teologie şi Institutul teolog din Bucureşti, 1881—1981 ; Ibidem, p. 503—598; Adriana Camariano Cioran, U Academies princieres de Bucarest et de Jassy et leurs professeurs, Thessalonik 1074, 730 p.; Un colectiv, Istoria învăţămîntului în România, Compediu, Bucureşt 1971, 479 p.; Nicolae Albu, Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1867, Bucureşti,' 1971, 236 p.; Pr. prof. D. Călugăr, Invăţămîntul teologic în Biserk Ortodoxă Română, în «Biserica Ortodoxă Română», LXXXIX (1971), nr. t—2, p. 125-145; T. G. Bulat şi Pr. Al. I. Ciurea, Contribuţii la istoricul Facultăţii de teologi şi Institutului teologic universitar din Bucureşti, în «Biserica Ortodoxă Română LXXV (1957), nr. 11—12, p. 1071—1251 ; Pr. I. Popescu-Mălăeşti, Facultatea de tei logie din Bucureşti, în «Studii teologice», III (1932), nr. 1—2, p. 3—19; Sofron Via şi Mircea Păcurariu, Istoria Institutului teologic de grad universitar din Sibiu, î «Mitropolia Ardealului», VI (1961), nr. 11—12, p. 677—767; Arhidiac. Const. Voici Două sute de ani de învăţămînt teologic la Sibiu (1786—1986), în «Studii teolog ce», XXXVIII (1986), nr. .1, p. 81—91; Pr. M. Mănucă, Facultatea de teologie di Iaşi — 1860—1864, în «Biserica Ortodoxă Română», LXXVIII (1960), nr. 9—10, ţ 872—906 ; Magistrand Ioan I. Floca, Şcolile teologice, organizarea şi jurisdicţia io în «Studii teologice», VI (1954), nr. 5—6, p. 316—344 ; Diac. Gh. I. Moisescu, Bai sierii români la şcoalele teologice din Rusia, 1845—1856, în «Biserica Ortodoxă Ro mână», LXIII (1945), nr. 11—12, p. 722—756, şi LXIV (1946), nr. 4—6, p. 247—25: Extras, Bucureşti, 1947; M. Regleanu, Ies premiers boursiers roumains ă Athenei în «Balcania», VI (1943), nr. 6, p. 417—422; V. Papacostea şi M. Regleanu, Semi narul Central. Documentele întemeierii, Bucureşti, 1938; Gh. C. Marinescu, Sem, naiul din Curtea de Argeş, 1836—1936, Bucureşti, 1937; N. Iorga, Istoria invăţămîn tului românesc. Bucureşti, 1928, 551 p., ed. 2-a de Ilie Pbpescu Teiuşan, în 1971 XXXIII — 175 pi.; Veniamin Micle, Seminarii teologice la Craiova în secolele Xl* şi XX, în «Mitropolia Olteniei», XXVII (1975), nr. 9—10, p. 666—681 ; P. Gîrbovi ceanu, Seminariile din Ţara Românească, Bucureşti, 1916; D. G. Ionescu, Seminan din Buzău, în «Biserica Ortodoxă Română», LV (1937), nr. 3—4, p. 175—213; A T. Dumitrescu şi G. M. Ionescu, Istoria seminariilor preoţeşti din Buzău, Curtea d Argeş, Huşi şi Ismail, Bucureşti, 1906; Gh. Adamescu, Istoria Seminarului «Ven/a m/n» din Iaşi (1803—1903), Bucureşti, 1904; Const. Erbiceanu, Istoricul Seminarulu Veniamin din Mînăstirea Socola, Iaşi, 1885; Victor Bunea Hin, CHeva date despr invăţămîntul teologic superior din Bulgaria, în «Studii teologice», XVI (1964), m 7—8, p. 490—495. 24 PERIOADA A ŞASEA C Teologia ortodoxă, avînd o bază solidă în teologia Sfinţilor Părinţi in secolele II—VIII şi în teologia bizantină din secolele IX—XV, a fă-ut în secolele XIX şi XX, în ultimii 180 de ani, mari progrese. De altei, popoarele din Estul şi din Sud-Estul Europei au realizat frumoase rogrese culturale, economice, sociale şi politice în această perioadă. Nu fost uşor pentru aceste popoare şi pentru Bisericile ortodoxe din ceasta parte să ajungă la stadiul de dezvoltare culturală a popoarelor in Apusul Europei, unde progresul începuse cu multe secole înainte. într-un fel, progresul popoarelor ortodoxe din Răsăritul Europei ste deosebit faţă de acela al popoarelor din Apus, unde, mai ales la rotestanţi, se pune preţ mai mult pe cunoaşterea Bibliei şi argumente-; raţionale, în timp ce catolicii au ca normă de orientare teologia lui oma de Aquino (f 1274) şi scolastica Evului mediu. în Răsăritul ortodox s-au cultivat din teologie mai mult problemele turgice, spirituale, morale, dogmatice şi canonice. De fapt, ca nici în-"-o altă Biserică din Apus, cărţile de ritual ortodoxe cuprind învăţă-jră dogmatică, morală, catehetică, drept, şi chiar şi istorie bisericeas-ă. E drept că în Apus, cu excepţia discuţiilor şi controverselor ivite în itirea şi interpretarea Bibliei la protestanţi, preoţii şi credincioşii ro-lano-catolici nu cunoşteau nici ei mai mult din profunzimea problemelor religioase. Cultura teologică ortodoxă s-a dezvoltat în Răsărit în-eosebi în urma înfiinţării Seminariilor, Facultăţilor şi Academiilor te-iogice, precum şi a Institutelor de teologie, care au apărut în Rusia, ică înainte de 1850, în Patriarhatul de Constantinopol, în Grecia şi în România după 1850, iar în celelalte patriarhate, în Serbia, Bulgaria şi î celelalte Biserici ortodoxe mai mici, după 1918. Este greu să arătăm pe toţi ierarhii, clericii şi teologii care au avut contribuţie în dezvoltarea culturii ortodoxe în această perioadă. Dintre ^ologii mai mari pe care i-au avut în ultimii ani şi îi mai au încă în rezent diferitele Biserici ortodoxe, amintim numai pe cei mai însem- aţi şi cunoscuţi. a) în Patriarhia de Constantinopol s-a cultivat îndeosebi istoria bi-mcească universală şi studiile de patrologie şi patristică. Dintre isto-icii bisericeşti mai cunoscuţi care au ieşit din şcoala de la Halki, amin-im pe următorii : Filotei Vriennios (f 1918), care a descoperit în 1875 l publicat învăţătura celor doisprezece Apostoli, Constantinopol, 1883 i Epistolele lui Clement Romanul, Constantinopol, 1885 ; Filaret Va-Idis (f 1934), C. Delicanis şi Mihail Gheăeon, care au publicat nume-oase documente şi studii referitoare la istoria Patriarhiei Ecumenice, i secolul XX, Ghenadie (Arabagioglu), mitropolit de Heliopolis, a pu-licat Istoria Patriarhiei Ecumenice, în greaca modernă, Atena, 1953. Lmintim de asemenea pe B. Th. Stavridis (Istavriăis), care a publicat storia Patriarhatului de Constantinopol, în «Istina», Paris, 1970, nr. 2, . 13.1—173, precum şi pe Maxime de Sardes, care a publicat Le Patri- * BISERICA IN EPOCA MODERNĂ ŞI CONTEMPORANA a  rcat Oecumenique dans l'Eglise Orthodoxe (traduit du grec par J Tourailles), Paris, 1975.
b) în Biserica Greacă amintim pentru secolul trecut îndeosebi p Teoclit Farmakides (f 1860), autor şi scriitor cu vederi liberale, car ne-a lăsat, în afară de lucrările cunoscute în legătură cu traducerii biblice în limba vulgară, Apologia şi Scrierea sinodală, cele şase volu me de comentarii la Noul Testament, după Sfîntul Ioan Gură de Aui şi pe Eftimie Zigaben, din care comentarul de la evanghelistul Matei, dou volume, e tradus şi în româneşte. Adversarul său, Constantin Oiconomos (f 1857), teolog ultraconser vator, care s-a opus la traducerea Bibliei în limba greacă modernă şi 1 introducerea limbii vorbite în cult, ne-a lăsat, în afară de predici minuna te, o lucrare de Istorie a Bisericii greceşti între anii 1821—1852-, plin. de material informativ şi expusă critic. Profesorul C. Contogonis (f 1878) a lăsat manuale de patrologie istorie bisericească, arheologie biblică, introducerea în cărţile Sfinte Scripturi etc. Gh. Dervos (f 1925) a scris o Istorie a literaturii creştin din primele trei secole (3 volume). In secolul XX, cunoscutul profeso S. Balanos (f 1959) ne-a lăsat un bun manual de Patrologie şi alte stu dii temeinice din istoria Eladei. Dogmatişti şi simbolişti mai importanţi la greci sînt următorii N. Damalas (f 1892), Zikos Rossis (f 1933), /. Mesoloras (f 1923), C Dyovuniotis (f 1943) ş.a. Pe toţi i-a depăşit profesorul Hristu Andrutso. (f 1937), care ne-a lăsat manuale de Dogmatică, Morală (tradus în ro mâneşte de Ioan Lăcrănjan şi prof. Evmis Mudopoulos, Sibiu, 1947) ş Simbolică (tradus în româneşte de Pr. D. Stăniloae la Sibiu în 1930, ş de Prof. Iustin Moisescu la Bucureşti în 1955). Hristu Andrutsos a scrii şi un manual de Psihologie. In toate domină o ordine logico-raţionaU care a plăcut mult teologilor apuseni, dar mai puţină simţire creştină ş credinţă. Dintre istoricii bisericeşti mai cunoscuţi în Biserica Greacă amin tim pe profesorul atenian D. Kyriakos (f 1923) şi pe profesorul, apo arhiepiscopul Atenei, Hrisostom Papadopulos (1922—1938), care ne-j lăsat Istoria Vechilor Patiarhii — Ierusalim (1910), Alexandria (1933) ş Antiohia (1951) —, lucrare postumă. El a mai scris şi Istoria Biserici Eladei şi a Arhiepiscopiei insulei Cipru, precum şi numeroase altele. Dintre profesorii Facultăţii de teologie din Atena, dinainte de primul război mondial şi după al doilea mondial, merită să fie amintit următorii : arhimandritul V. Stefanidis (f 1958), care a scris o importantă Istorie Bisericească Universală, Atena, 1948, ed. 2-a, 1959 ; Gr Papamihail (f 1956), Gh. Sotiriu, renumit arheolog, Am. Alivizatos i 1962), cunoscut canonist şi mare animator în Mişcarea ecumenică ; N Luvaris, P. Bratsiotis (f 31 ian. 1928), P. Trembelas (f 1977), /. Carmi-ris, Vlassios Pheidas, A. Phytrakis, V. Vellas, C. Bonis, Gh. Konidaris E. Teodoru, Nikos Nissiotis, Sava Aguridis, Galitis ş.a. Dintre profesorii Facultăţii de teologie din Tesalonic amintim pe : Panda K. Hristu, C. Calokyris, I. Anastasiu, 1. Cotzonis ş.a. 526 PERIOADA A ŞASEA c Cel mai vestit teolog din aşa-numita «şcoală istorică» a fost Macarie Bulgakov (f 1882), profesor mai întîi, apoi episcop în mai multe localităţi şi membru al Academiei de ştiinţă, foarte cunoscut peste hotare. Lucrarea sa principală este Dogmatica ortodoxă, în 5 volume, care a fost tradusă în limbile : franceză, germană, greacă, română, sîrbă. Această lucrare se distinge prin claritate, bogăţie de citate scripturistice şi, patristice şi simţ pedagogic. Macarie a mai scris o Istorie a Bisericii ruse,, în 12 volume, plină de documente, dar ea ajunge numai pînă la 1667, fiind completată apoi de lucrarea lui Evghenie Golubinski (f 1912). A mai scris : Istoria Academiei duhovniceşti din Kiev, care e teza lui de magistru în teologie ; o Istorie a rascolului, sute de predici şi alte lucrări. BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA" P Mai liberali şi cu încercări de a avea © atitudine personală în inte: pretarea dogmei, au scris teologi ca Ianişef, rectorul Academiei teolog ce din Petersburg, apoi apologetul Rojdestvenski -:i Svetlov, ambii tr; duşi în româneşte, ultimul cu păreri destul de ilbere în probleme dogmatice. în domeniul Istoriei bisericeşti universale, cele mai bune studii manuale le-au dat : Alexei Lebedev (f 1908), Sokolov, şi mai ales 1 Bolotov (f 1900). Alexei Lebedev a publicat studii despre schisma ce mare, despre Biserica bizantină şi continuarea ei sub dominaţia turelor, precum şi despre Biserica greacă în secolul XIX. V. Bolotov şi Dimitrie Lebedev au scris cele mai temeinice stud despre istoria primelor veacuri creştine şi a Sinoadelor ecumenic Amintim de asemenea pe istoricul Evghenie Golubinski (f 1912), car a scris Istoria Bisericii slavilor din Sud şi a românilor, Moscova, 187 care însă a formulat teorii necorespunzătoare cu realitatea istorică de spre pătrunderea creştinismului la români. Pentru Istoria cultului, importanţă mai mare au studiile lui A. D mitrievski. In domeniul studiilor biblice, amintim pe A. P. Lopuhv tradus parţial şi în româneşte : N. Glubokovski (f 1932) >/, Teofan, acest din urmă renumit pentru interpretarea ascetico-contemplativă şi pentr editarea Filocaliei în ruseşte, ajunsă la zece ediţii. ■ Cei mai mari predicatori ai Bisericii ruse au fost Inokentie Bor sov, arhiepiscopul Chersonului ; Ambrozie al Harcovului şi, la jumăt£ tea secolului XX, Mitropolitul Nicolae Crutiţki, ale căror opere au fo: traduse şi în româneşte. Alături de teologia istorico-tradiţionalistă, a înflorit în secolele XII şi XX o altă direcţie, cunoscută sub numele de teologia slavojililor, car susţineau, în crezul lor social-politic, că numai Ortodoxia ş tradiţia sic vă pot salva Rusia, iar nu civilizaţia şi cultura materialistă imitată du pă Europa Occidentală. In teologie, scriitorii slavofili au căutat să corr bine idealismul lui Fr. Schelling (f 1854), G. Hegel (f 1831) sau Yicto Cousin (f 1867) cu Ortodoxia slavă, punînd în circulaţie o concepţie teo logică vie, liberă, descătuşată de rigiditate şi de scolastică. Cel mai fe cund şi original dintre slavofili a fost laicul Alexei Homiakov (f 1860 «părintele eclesiologiei ruseşti», care a scris : Biserica una şi L'Bglis latine et le Protestantisme du point de vue de l'Eglise Orthodoxe d'Orien Lausanne, 1872, tipărită în mai multe limbi străine, care constituie temeinică combatere a catolicismului şi protestantismului. Alexei Ho miakov afirmă că esenţa doctrinei şi a vieţii creştine constă în unire iubirii cu libertatea ; de aceea, ideile juridice despre satisfacţie şi me rit folosite în dogma mîntuirii de catolici şi protestanţi, desfigureaz creştinismul, ca şi ideea că Biserica creştină ar fi o instituţie aproap statală, care poate domina omenirea prin forţa inchiziţiei. 528 PERIOADA A ŞASEA A Idei asemănătoare cu ale slavofililor, dar nu aşa de liberale, a susţinut şi teologul de origine română Alexandru Sturdza (f 1854), care a publicat în franceză, greacă şi rusă o serie de lucrări de mare valoare ca : Dublul paralel sau deosebirea dintre Bisericile de Răsărit şi Apus, ca răspuns la enciclica papei Pius IX din 1848, apoi Despre datoriile preoţilor, Despre doctrina şi spiritul Bisericii ortodoxe, toate trei traduse în româneşte. Direcţiunea inaugurată de Homiacov a fost continuată de unii filosofi şi teologi ruşi ca Vladimir Soloviev (f 1900), iar în secolul XX de renumiţi teologi, dintre care amintim pe următorii : Florensky, N. Ber-iiaev (f 1948), preotul Sergiu Bulgakov (f 1944), N. Arseniev, Fedotov, \!. Lossky (f 1958), Gh. Florovski (f 11 august 1979), V. Iliin, Vişeslav-:ev, P. Evdochimov (f 18 septembrie 1970), Olivier Clement, francez de arigine, aproape toţi profesori la Institutul teologic ortodox «Sfîntul Sergiu» din Paris, care susţin o teologie aproape existenţială, vie, întemeiată pe tradiţia patristică şi bizantină. Este drept că unii dintre ei ca 2h. Florovski (f 1979) şi preotul S. Bulgakov (f 1944), cu toate rneri-;ele lor, au pus în circulaţie unele teologumene şi idei greşite ca soji-ologia, şi altele. în secolul nostru amintim şi pe fostul patriarh Serghie ii Moscovei (f 1944), care, în lucrarea învăţătura ortodoxă despre mîn-;uire, scrisă cu multă credinţă şi argumentare teologică, combate cu succes sofiologia lui Sergiu Bulgakov. d) Teologia românească este mai nouă în comparaţie cu cea greacă ?i rusă, dar în secolul XX ea devine apreciabilă. De la începutul seco-ului XIX merită să amintim traducerile patristice şi teologice publicate ie mitropoliţii 'care au urmat orientarea lui Paisie Velicikovschi (f 15 loiembrie 1794), Veniamin Costachi (lflO3—1808 ; 1812—1842), în Mol-iova ; şi Grigorie IV Dascălul (1823—1834), în Muntenia. în Transilvania, amintim lucrările mitropolitului Andrei Şaguna (1848—1873), are, în afară de traducerea Bibliei şi tipărirea cărţilor de ritual, a publicat şi unele lucrări originale sau prelucrate. Cele mai importante »înt Dreptul Canonic, tradus în mai multe limbi ; Istoria Bisericii Universale şi Române, Pastorala, Predici ş.a. Din 1875 s-a înfiinţat la Cernăuţi, în Bucovina de Nord, o Facul-ate de teologie ortodoxă, la care, pe lîngă studenţii români, au studiat fj studenţi ruteni, sîrbi şi bulgari. Dintre profesorii de teologie de aici, îmîntim pe apologeţii V. Găină şi N. Cotos, pe exegeţii Teodor Tar-tavschi şi V. Gheorghiu, pe liturgistul V. Mitrofanovici, pe canonistul falerian Şesan şi pe eruditul istoric Eusebiu Popovici (f 1922), care ie-a lăsat cel mai complet tratat de Istorie Bisericească Universală, icris în limba germană şi tradus în româneşte de fostul mitropolit al Jngrovlahiei Atanasie Mironescu (ed. 4-a, t. I—IV, Bucureşti, 1925—• L928). Dintre înalţii ierarhi de azi ai Bisericii Ortodoxe Române, care -ontribuie prin scrisul lor la promovarea culturii teologice româneşti, imintim pe Patriarhul Iustin Moisescu (f 31 iulie 1986), care a publi- BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA c Dintre foştii profesori ai Facultăţilor de teologie şi ai Institutelor teologice ale Patriarhiei Române, care au contribuit la promovarea şi îmbogăţirea culturii teologice, menţionăm : în studiile biblice şi de exegeză : Pr. prof. Vasile Gheorghiu (f 1959) ; Pr. Ioan Popescu-Mălăieşti (t 3 aprilie 1953) ; Pr. Haralambie Rovenţa (f 17 iunie 1946) ; Pr. Gale Galaction (f 8 martie 19.61), traducătorul Bibliei în limba română modernă, împreună cu Preotul V. Radu (f 1940) ; Diacon N. Nicolaescu (f 4 martie 1977) ; Pr. Grigorie Marcu (f 1 ian. 1987). în Istoria Bisericească Universală şi Istoria Bisericii Române, ai publicat studii interesante şi numeroase documente : C. Erbiceanu (•} 1913), D. Demetrescu (f 3 iunie 1926), N. Dobrescu (f 10 iulie 1914), Pr Nic. M. Popescu (f 11 februarie 1966), Teodor M. Popescu (f 4 aprilie 1973). care a pus bazele istoriei bisericeşti universale erudite, în Biserica Ortodoxă Română ; Pr. Gh. I Moisescu (f 20 sept. 1974), Pr. Milan Şesan (f 7 iunie 1981), Pr. Teodor Bodoqae, Pr. Ioan Rămureanu (f 27 sept. 1988). In domeniul Patrologiei şi Patristicii au publicat numeroase traduceri din Sfinţii Părinţi, precum şi studii : Pr. Olimp Căciulă, Pr. Dumitru Fecioru, Pr. Ioan Coman (f 11 martie 1987), care a publicat şi tre: volume de Patrologie (Bucureşti, 1984, 1985, 1988). în Dogmatică şi Istoria Religiilor a publicat lucrări valoroase Preotu! Ioan Mihălcescu (f 3 aprilie 1948), profesor de mare prestanţă în lume£ ortodoxă, care a ajuns apoi, între 1939—1947, mitropolit al Moldovei ş: Sucevei, luînd numele de Irineu. De asemenea în Istoria religiilor a publicat valoroase studii Diaconul Emilian Vasilescu (f 19 iunie 1985) succesorul la catedră al Pr. prof. Ioan Mihălcescu. în Dreptul canonic şi bisericesc menţionăm pe Pr. Valerian Şesan (f 1940), D. Boroianu (f 8 sept. 1941), Prof. Iorgu Ivan şi Preotul prof Liviu Stan (f 1 aprilie 1973). în domeniul Moralei creştine amintim pe Arhim. luliu Scriban ("f 1949), Pr. Constantin Nazarie (f 21 martie 1926), Şerban Ionescu (f 1< iunie 1974), Prof. Constantin Pavel ş.a. în domeniul îndrumărilor misionare amintim pe Vasile Ispir (f ' iulie 1947). în Liturgică, Preotul Petre Vintilescu (f 12 iunie 1974) ne-a lăsai studii importante în domeniul istoriei Liturghiei, al imnologiei creştine şi al îndrumării pastorale, precum şi Pr. Ene Branişte (f 18 febr. 1984) 34 — Istoria Bisericească Universală Voi. II PERIOADA A ŞASEA î Menţionăm că la îndemnul şi cu sprijinul răposatului Patriarh stin Moisescu s-a început din 1979 traducerea şi publicarea în limba mână a scrierilor mai importante ale Părinţilor şi scriitorilor biseri-şti din secolele I—VIII, dintre care au apărut pînă în prezent aproa-20 de volume. Colecţia «Părinţi şi scriitori bisericeşti» — în limba mână — este o lucrare foarte valoroasă şi utilă pentru dezvoltarea lturii teologice româneşti şi ea cinsteşte în mod cu totul deosebit Bi-rica Ortodoxă Română, pe iniţiatorul acestei lucrări, vrednicul de menire Patriarh Iustin Moisescu, care a supravegheat îndeaproape ariţia ei, precum şi pe continuatorul acestei opere, actualul Intîistă-;or al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh octist. In Dogmatică menţionăm pe Prof. N. Chiţescu, Pr. D. Stăniloae şi . Isidor Todoran (f 29 mai 1985). Prof. Nicolae Chiţescu, Pr. prof. dor Todoran şi Pr. prof. I. Petreuţă au publicat Teologia Dogmatică Simbolică, voi. I—II Bucureşti, 1958. Pr. prof. Dumitru Stăniloae a blicat Teologia Dogmatică Ortodoxă pentru Institutele Teologice (3 îume, Bucureşti, 1978), care a fost apoi tradusă în limba germană de rmann Pitters sub titlul Ortliodoxe Dogmatik, cu o Introducere de rgen Moltmann, în Colecţia «Okumenische Theologie», t. 12, Benziger rlag — Giitersloeh Verlaghaus Mohen, 1985. în Bizantinologie, menţionăm pe Prof. Alexandru Elian şi pe Prof. lilian Popescu. e) în Biserica ortodoxă sîrbă cei mai culţi ierarhi în secolele XIX
f) în Biserica ortodoxă bulgară cei mai cunoscuţi ierarhi cărturari fost mitropoliţii Clement şi Ştefan ,\ iar dintre teologi s-a remarcat chip deosebit canonistul şi dogmatistul Pr. Ştefan Ţankov (f 1965). istorie a publicat valoroase studii I. Snegarov. Mai amintim pe litur- ul Goşev, pe profesorii Paşev, Dulgherov ş.a. în general, se constată că literatura teologică ortodoxă s-a dezvol-mult de la 1800 pînă astăzi în toate Bisericile ortodoxe. Linia tradi-Lalistă, legătura ei cu învăţătura Sfinţilor Părinţi, a fost mereu vexată şi adîncită cu mijloace de cercetare moderne, la înălţimea cer-itorilor din Apus. O greutate în cunoaşterea acestei literaturi o pre-ă faptul că limbile naţionale în care s-au scris lucrările teologice >doxe nu sînt înţelese de apuseni, şi nici chiar răsăritenii de dife- neamuri nu înţeleg măcar în parte aceste limbi. în secolul nostru, fost puse în circulaţie, mai ales de unii teologi din afara ţărilor or- BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA t g) Reviste bisericeşti. Pentru îmbogăţirea literaturii şi culturii teologice şi actualizarea ei, un rol important l-au avut şi-1 au în toate Bisericile ortodoxe surori revistele teologice. Amintim în cele ce urmează pe cele mai importante : Patriarhia de Constantinopol a editat din 1844 pînă în 1923 revista bilunară «'ExxXTjoiaatixT) 'AX^Seta» (= Adevărul bisericesc), plină de studii teologice serioase şi interesante. De asemenea, din anul 1937 a edi:at revista «Ortodoxia», organul oficial al Patriarhiei Ecumenice ; iar dir 1951, ziarul bisericesc săptămînal «Apostolos Andreas», ambele în limba greacă modernă, care şi-au încetat existenţa în 1964, din cauza conflictului ivit între Grecia şi Turcia, referitor la insula Cipru. Arhiepiscopia ortodoxă greacă a Americii de Nord şi de Sud de suc jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, din 11 mai 1922, cu sediul la Ne\* "York, are ca buletin oficial din 1939 «The Orthodox Theological Review> (= Revista teologică ortodoxă). Institutul teologic numit Holy Cross (= Sfînta Cruce), care funcţionează în localitatea Brookline, lîngă Boston, în statul Massachusetti (U.S.A.), publică din 1954 revista «The Orthodox Observer» (= Observatorul ortodox). Alte reviste sînt : «Ethnikos» şi «Kyjpoi;» (= Predicatorul). Patriarhia Alexandriei editează din 1908, în limba greacă, revistei* bilunare : «'ExxXTjaictaTixo? i|«cpoO>(= Farul bisericesc) ; «nâvxatvo<;»== (Pan tainos) şi «'AvdXsxxa» (= Analecta), din 1952, publicată de două ori p< lună de Biblioteca Patriarhală din Alexandria. Patriarhia Antiohiei a editat în limba arabă, la Damasc, din 1SO( pînă în 1914 revista «Al-Nimat» ( = Harul) ; la Beirut, «Al-Mur» (= Lu mina). Din 1954, editează la Damasc, în limba greacă, revista «Al-Imam> (= Credinţa). La Brookline se editează pentru credincioşii arabi originari din Si ria şi Liban, în limba engleză, revista «The World» ( = Lumea), car< este buletinul oficial al Arhiepiscopiei siriano-antiohiene de New York Patriarhia Ierusalimului are ca revistă oficială «Nsoc Stwv» (= r\Tou Sion), în limba greacă modernă. Arhiepiscopia autocefală a insulei Cipru publică, în limba neo greacă, din 1941 revista <«£uK» (= Lumina), iar în oraşul Larnaca, re vista «'ExxXTjaicmxoS Kvjpoi;» (= Propoveduitorul bisericesc). Buletine oficial al Arhiepiscopiei insulei Cipru se numeşte «Apostolos Barnabas> editat pentru întîia oară în 1918; încetînd apariţia în 1923,-apare îi 1929, apoi, după o întrerupere între anii 1936—1939, reapare cu regu laritate pînă astăzi. între anii 1954—1956 s-a editat bilunar revîst «Ey.xX7)oiaoTi-/.ov J^a» (= Tribuna bisericească), care în 1959 şi-a schim bat titlul în «'ExxXvjaiaaTty.T] Zwtj» (= Viaţa bisericească), titlu sub car i'JSJtUOADA A ŞASEA i în trecutul apropiat Biserica Greciei a mai avut revistele : «Turco?» = Presa) din 1961 ; «'AvâitXaot?» (= Renaşterea), revista preoţilor ; j (= Viaţa), revista Asociaţiei creştine «Viaţa» ; «'Ispo? SovSeafAo?» Legătura sacră), revista Uniunii generale a clerului; «'Op068oSo? ts(|)i?» (= Gîndirea ortodoxă). Facultatea de teologie din Tesalonic editează revista «Grigorios alamas». Alte reviste bisericeşti apar în provincie pe lîngă Mitropoliile gre-'şti de seamă. în Biserica ortodoxă rusă cele patru Academii duhovniceşti din oscova, Petrograd, Kiev şi Cazan aveau fiecare cîte o revistă teolo-că. Cea mai veche era «Legătura creştină» publicată de Academia ihovnicească din Petrograd, între anii 1821—1917 ; Revista Academiei ihovniceşti din Moscova a apărut între anii 1843—1886 şi 1892—1918 ; îvista «Trudi» a Academiei duhovniceşti din Kiev a apărut între anii 70—1917, iar revista «Convorbiri» a Academiei din Cazan a apărut tre anii 1855—1917. Pe lîngă acestea au apărut în Biserica rusă o mul-ne de periodice, scoase de eparhii sau de Asociaţii preoţeşti. Astăzi .triarhia rusă de Moscova editează următoarele reviste şi publicaţii ntru studii : «Jurnal Moskovskoi Patriarhii» (= Revista Patriarhiei de )seova), în limba rusă şi în limba engleză, aceasta din urmă la Lon-a din 1971 ; «Studii teologice», un anuar voluminos, tipărit la Mos-sa, în limba rusă, în care profesorii Academiilor duhovniceşti din >scova şi Petersburg îşi publică studiile lor ; «Buletin de informaţii», îtat de Serviciul de Relaţii externe bisericeşti, în limba rusă ; «Mes-]er de l'Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale», care îre la Paris pentru Bisericile ruse din Europa occidentală ; «Stimme ' Orthodoxie», care apare în fostul Berlin de Răsărit pentru Bisericile ie din Europa centrală ; «One Church» (= O singură Biserică), revista iericii ortodoxe din America, fosta Mitropolie rusă, care apare ia New -k pentru ruşii din Statele Unite şi Canada. Biserica Ortodoxă din Ucraina, care aparţine de Patriarhia de Mos-ra, editează la Kiev revista «Pravoslavnîi Visnik» (= Vestitorul' Or-oxiei). BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA î  n Biserica Ortodoxă Română cel mai vechi periodic bisericesc est «Telegraful Român», care apare la Sibiu din 1853. Revistele mai veci sînt : «Biserica Ortodoxă Română», care apare la Bucureşti din 1874 ^.Candela», între anii 1882—1946 ; «Revista teologică», care a apărut 1 Sibiu între anii 1907—1947 ; «Studii teologice», seria I-a, Bucureşt între 1929—1940 şi seria a Ii-a din 1949 pînă azi, scoasă de profesor de teologie ; «Ortodoxia», care apare la Bucureşti din 1949 şi care pv blică îndeosebi studii de doctrină ortodoxă ; din decembrie 1989, apar publicaţia bilunară «Vestitorul Ortodoxiei Româneşti», un organ oficij al Sfîntului Sinod Român. «Romanian Orthodox Church News» -Quarterly Bulletin, apare la Bucureşti din 1970, editat de Serviciul Re laţiilor externe al Patriarhiei Române. în afară de acestea, fiecare m: tropolie are revista ei, după cum urmează : la Iaşi, «Mitropolia Moldovei între anii 1925—1943, care din 1950 apare cu titlul de «Mitropolia Mo] dovei şi Sucevei», fără întrerupere pînă azi ; la Sibiu, «Mitropolia Ai dealului» apare din 1956 ; la Craiova «Mitropolia Olteniei» apare di 1950 ; şi la Timişoara apare «Mitropolia Banatului» din 1950. Per tru un scurt timp a apărut la Craiova, în 1943, «Revista de Iatori bisericească», nr. 1, 2, 3.
Alte reviste apar în limba română pîentru bisericile româneşti di străinătate, dintre care cităm : «Almanahul parohiei ortodoxe român din Viena», «Vestitorul» la Paris, «Altarul străbun» la Londra, «Car dela» la Stockholm, «Biserica Românească» la Milano, «Credinţa» î Statele Unite ale Americii şi Canada, «Altarul» la Melbourne îr. Au: tralia ş.a. Biserica ortodoxă sîrbă editează la Belgrad, din 1925, revista «Glai nik», organul său oficial, şi «Bogoslovie» (= Ortodoxia), revista Făcu taţii de teologie din Belgrad ; apoi «Teologski Pogledie» (= Vederi tec logice) ş.a. Organul oficial al Bisericii bulgare este «Ţerkoven Vestnik» (= Ve: titorul bisericesc), din 1899. Mai editează şi revista «Duhovna Kulturc (=-- Cultura spirituală), în care apar studii de teologie. Din 1928, prc fesorii Facultăţii de teologie din Sofia publică studiile lor în «Anuan Facultăţii de teologie din Sofia». Biserica ortodoxă din Cehoslovacia editează ca revistă oficială «G< los Pravoslavia» ( = Glasul Ortodoxiei). Biserica ortodoxă din Polonia editează revista «Ţerkovnii Viestnik (= Vestitorul bisericesc), care este buletinul ei oficial. Ţinînd seama de faptul că credincioşii şi clericii Bisericilor ortodox nu cunosc limbile naţionale ale popoarelor ortodoxe şi nu pot citi sti diile interesante care apar în revistele lor, ar fi necesară editarea un reviste de teologie ortodoxă într-o limbă de circulaţie universală, î care să se dea informaţii exacte şi bogate asupra tuturor problemei; actuale care preocupă lumea ortodoxă şi să se publice studii de valoai spre folosul tuturor, aşa cum s-a cerut la Congresul profesorilor de tec logie de la Atena, în 1936.  BIBLIOGRAFIE
Să se vadă bibliografia de la capitolul precedent. G. Florovsky, The way oi Orthodox Theology, Athens, 1962; M. J. Le Guil-li, L'esprit de VOrthodoxie grecque et russe, Paris, 1961 ; Hans-Georg Beck, Kirche Teologia românească Conf. diac. P. I. David, Distinşii iii ai Mitropoliei Olteniei, profesori în învă-nîntul teologic superior, în «Mitropolia Olteniei», XXXVIII (1986), nr. 4, p. 56—83 ; prof. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortdooxe Române, t. III, Bucureşti, 1981, 227—327, 432—460, 480—494; Idem, Cultura teologică românească între anii 1925— ?5, în «Studii teologice», XXVII (1975), nr. 9—10, p. 416—438; Idem, Politica itulul ungar iată de Biserica românească din Transilvania în perioada dualismului '67—1918), Sibiu, 1986; Pr. prof. Ene Branişte, Tiparul şi cartea bisericească în ! cincizeci de ani de patriarhat (1925—1975), în «Biserica Ortodoxă Română», :ill (1975), nr. 11—12, p. 287—300, 1421—1452; Studiile publicate de profesorii ititutelor teologice din Bucureşti şi Sibiu în De la theologie orthodoxe roumaine s origines ă nos jours, Bucarest, 1974, 528 p.; Pr. conf. Constantin Galeriu, Teo-fia română contemporană. Coordonate şi sinteză, în «Ortodoxia», XXVIII (1976), 3—4, p. 447—472; Pr. prof. I. Rămureanu, Contribuţia teologilor şi istoricilor ■•ericii Ortodoxe Române la cunoaşterea dezvoltării istorice a Bisericii Ortodoxe,
prof. Milan Şesan, Probleme de istorie bisericească în expunerea cercetătorilor odocşi români, în «Biserica Ortodoxă Română», LXXXIX (1971), nr. 3—4, p. 382— 1; şi în limba franceză, în «De la theologie Orthodoxe Roumaine...», p. 103—120 ; :m, Teologia ortodoxă in secolul XIX pină la 1848, în «Mitropolia Moldovei şi :evei», XLVI (1970), nr. 1—2, p. 6—20; Teologia ortodoxă în secolul XIX, după \8, în «Mitropolia Banatului», XX (1970), nr. 4—6, p. 277—283; Gh. Drăgulin, lodoxia în Teologia contemporană, în «Ortodoxia», XI (1959), nr. 1, p. 145—158. Conferinţe panortodoxe în secolul XX * Conferinţele panortodoxe din secolul XX au o importanţă deose-ă pentru întreaga Biserică ortodoxă. Ele s-au ţinut din dorinţa şi :esitatea adoptării unor măsuri pentru asigurarea unităţii Bisericii odoxe printr-o colaborare frăţească mai strînsă între toate Bisericile ;odoxe surori, a. Prima Conferinţă panortodoxă s-a ţinut Za Constantinopol, între mai şi 8 iunie 1923, în timpul patriarhului ecumenic Meletie IV Me-:akis (1921—1923). Au participat aproape toate Bisericile ortodoxe, excepţia Bisericii ortodoxe ruse. O importantă contribuţie a avut la iastă conferinţă Biserica Ortodoxă Română. * Problema principală pe care a discutat-o şi a rezolvat-o Conferir a fost reforma sau îndreptarea calendarului vechi sau iulian, rămas urmă cu 13 zile faţă de calendarul civil. După ample discuţii s-a hotar în şedinţa a M-a din 18 mai 1923, să se suprime cele 13 zile de întîrzie ale calendarului vechi sau iulian, ziua de 1 octombrie socotindu-se 14 tombrie. Astfel s-a ajuns la echivalarea anului bisericesc şi civil cu an astronomic, solar sau tropic. S-a luat ca bază pentru această hotărî referatul lui Petru Drăghici, din Sibiu — România, întemeiat pe calc lele mişcării soarelui, şi referatul Prof. Milancovici, din Belgrad Iugoslavia, întemeiat pe mişcările lunii. S-a avut în vedere ca aceaj hotărâre să nu schimbe întru nimic fondul doctrinar-dogmatic şi canon al credinţei ortodoxe. Pastile se va serba în prima duminică după lui plină, după echinocţiul de primăvară, potrivit hotărîrilor Sinodului ecumenic de la Niceea din 325. Lunile anului vor păstra acelaşi num de zile. Sărbătorile cu dată fixă nu-şi vor schimba datele pe care le-avut în trecut. Se va păstra catalogul sărbătorilor Bisericii ortodoxe şi în trecut. S-au mai propus şi alte reforme ca : micşorarea numărului sărbăt rilor, problema căsătoriei a doua a preoţilor văduvi, scurtarea şi uşur rea posturilor, reducerea gradelor de rudenie şi uşurarea piedicilor căsătorie, vîrsta intrării în cler a tinerilor, misiunea externă a Biseri ortodoxe ş.a. Hotărîrile Conferinţei panortodoxe de la Constantinopol referitog la îndreptarea calendarului n-au putut fi aplicate de toate Bisericile todoxe surori. Conferinţa a stabilit ca hotărîrea ei referitoare la îndre tarea calendarului «să fie aplicată de fiecare Biserică Ortodoxă în par la momentul oportun, adică atunci cînd împrejurările vor fi favorab: îndreptărilor admise». Patriarhia de Constantinopol, Patriarhia Alexandriei, Patriarh Antiohiei, Patriarhia Română, Arhiepiscopia autocefală a Bisericii prului, Arhiepiscopia Greciei şi Bisericile ortodoxe din Albania, Polon Cehoslovacia şi Finlanda, precum şi Mînăstirea Vatoped din Munte Athos au adoptat calendarul îndreptat. Biserica Ortodoxă Română introdus încă de la 1 octombrie 1924, dată care a devenit 14 octombr Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia n să, Patriarhia sîrba şi 19 n năstiri din Sfîntul Munte Athos au rămas pînă azi la calendarul n îndreptat, sau la «vechiul stil». Biserica bulgară a hotărît la 22 decembrie 1967 să introducă ne calendar începînd cu ziua de 22 decembrie 1968. De asemenea, Biseri ortodoxă din Macedonia a hotărît să introducă noul calendar, care intrat în vigoare de la 20 decembrie 1968 (vezi : «Irenikon», XLI (196 nr. 4, p. 590 ; nr. 3, p. 381). b. La şapte ani după Conferinţa panortodoxă de la Constantincp din 1923, s-a simţit nevoia convocării unei noi Conferinţe panortodox Aceasta s-a întrunit între 8 şi 23 iunie 1930, în ziua Pogoririi Duhu Sjînt, la Mînăstirea Vatoped din Muntele Athos. Biserica Ortodoxă I mână a fost reprezentată de episcopul Lucian al Romanului şi arhier< Tit Simedrea. Conferinţa s-a ocupat în genere de pregătirea unui vii  >sinod panortodox, care, la rîndul lui, să pregătească un Sinod pan-odox. S-au propus spre studiere 17 teme, care pot fi înfăţişate în i categorii :
•—• In prima categorie se încadrează teme referitoare la organizarea disciplina internă a Bisericii ortodoxe, şi anume : întărirea şi reorga-area monahismului, educarea temeinică a tinerilor teologi, codificarea iţelor canoane, căsătoria a doua a preoţilor, divorţul, uniformizarea tanţelor bisericeşti. Din punct de vedere liturgic, s-a prevăzut organizarea unui tipic iun pentru toate Bisericile ortodoxe.
S-a preconizat ca o nouă conferinţă să se ţină peste doi ani, în 1932, la Mînăstirea Vatoped, dar, din cauza unor împrejurări nefavorabile, asta nu s-a mai ţinut. c. Congresul profesorilor de teologie ortodoxă din 1936. Intre 29 noiembrie şi 6 decembrie 1936, s-a întrunit la Atena pri-l congres al profesorilor de teologie ortodoxă. Iniţiativa convocării lui rţine Facultăţii de teologie din Atena. El a fost precedat de o con-nţă pregătitoare, care s-a întrunit în ianuarie 1936 la Bucureşti, la ; a participat cîte un delegat din partea Facultăţilor de teologie or-3xă de peste hotare, hotărînd întocmirea unei liste de teme. Rapoartele prezentate la Congresul profesorilor de teologie ortodoxă la Atena de diferiţi delegaţi au fost analizate şi discutate în cadrul suă mari teme : Prima : Poziţia ştiinţei teologice în Biserica ortodoxă, iar a doua : Chestiuni teologice preliminare a unor probleme bisericeşti. în prima temă erau prevăzute : principii fundamentale, libertatea cercetări teologice, influenţe catolice, protestante, filosofice, rapor-cu teologia patristică. în a doua temă, principala problemă a fost convocarea neîntîrziată iui Sinod general al Bisericii ortodoxe, pe care unii l-au numit Sinod ortodox, iar alţii Sinod Ecumenic. Unii au susţinut părerea că în -ui Bisericii ortodoxe nu se poate întruni un Sinod ecumenic, ci îai unul panortodox. Alţii, dimpotrivă, au fost de părere că numai ă ce se va ajunge la «unificarea Bisericilor care au episcopat cu suc-une apostolică», adică Biserica ortodoxă, Biserica romano-catolică, rica vechilor-catolici, plus Biserica Anglicană şi desigur şi vechile rici precalcedoniene — coptă, etiopiana, siro-iacobită şi armeană, se şutea convoca un Sinod cu adevărat ecumenic. E de la sine înţeles că un congres al profesorilor de teologie, oricît mportante ar fi problemele dezbătute de acesta, nu poate hotărî în srie de credinţă şi morală, aceasta rămînînd datoria principală a isteriului Bisericii, constituit din episcopii Bisericii, ca succesori ai BISERICA IN EPOCA MODERNA ŞI CONTEMPORANA S S-au mai discutat şi alte probleme ca : problema unificării calei darului, căsătoria a doua a preoţilor, codificarea canoanelor, publicare textelor liturgice, misiunea internă şi externă a Bisericii, publicarea un reviste de teologie ortodoxă şi căutarea mijloacelor celor mai bune pei tru strîngerea legăturilor dintre Bisericile ortodoxe. Al doilea Congres al profesorilor de teologie ortodoxă urma să i întrunească la Bucureşti, în 1939, dar din cauza izbucnirii celui de ; de ilea război mondial (1939—1945) nu s-a mai putut ţine. El s-a ţim între 19—29 august 1976 la Atena. d. Conferinţa panortodoxă de la Moscova (8-—18 iulie 1948). Cu ocazia sărbătoririi a 500 de ani de la proclamarea autocefali* Bisericii ortodoxe ruse, în 1948, s-a întrunit la Moscova o mare confe rinţă panortodoxă la care au participat patru patriarhi şi numeroşi U rarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopi, preoţi, diaconi şi mireni. Bis( rica Ortodoxă Română a fost reprezentată de o delegaţie condusă c patriarhul Justinian. Conferinţa a dezbătut pe larg şi a dat rezoluţii cu privire la patr probleme mai importante din timpul nostru, şi anume :
Delegaţii Bisericii Ortodoxe Române au avut o importantă contr buţie, prezentînd referate substanţiale cu privire la cele patru problemi iar concluziile lor au fost adoptate de conferinţă în rezoluţiile datt Astfel, în rezoluţia Vaticanul şi Biserica ortodoxă se arată în spir critic, dar cu moderaţie, greşelile Bisericii romano-catolice în compoi tarea ei faţă de Bisericile ortodoxe, combătînd temeinic erorile şi inc vaţiile ei doctrinare şi disciplinar-canonice. «Faptul că Vaticanul a de uitării tradiţiile Ortodoxiei ecumenice, a împins corabia Bisericii romane catolice spre vîrtejul papismului anticreştin, străin pentru Biserica h Hristos...». «Noi ne rugăm fierbinte mai-marelui păstorilor, Domnuli nostru Iisus Hristos, ca să lumineze cu lumina învăţăturii Sale dumne zeieşti ierarhia catolică şi să-i ajute ca să înţeleagă tot adîncul căder în păcate, în care ea a aruncat Biserica apuseană, în învăţăturile năs cocite de ei despre supremaţia şi infailibilitatea papei, şi prin faptul c folosesc Biserica în interesele luptei politice». în decizia dată cu privire la validitatea hirotoniilor anglicane se ex primă dorinţa ca «Biserica Anglicană să-şi modifice credinţa (doctrin; din punct de vedere dogmatic, canonic şi eclesiologic şi în special inţei pretarea autentică a Sfintelor Taine, mai ales a Tainei hirotoniei...' «Noi hotărîm — se subliniază în continuare — că ierarhia anglican contemporană poate obţine din partea Bisericii Ortodoxe recunoaştere caracterului harismatic al preoţiei acesteia dacă în prealabil se va sta PERIOADA A ŞASEA î In rezoluţia Mişcarea ecumenică şi Biserica ortodoxă se cere să se mice Consiliului Mondial al Bisericilor că Bisericile ortodoxe nu participa la Adunarea I-a generală de la Amsterdam, din 1948, în îte de membri, întrucât programul ei actual se orientează după unele ri politice străine Ortodoxiei şi este lipsit de principiul colaborării ice. Dintre cele patru probleme, cea mai discutată a fost problema uni- izării calendarului bisericesc. în rezoluţia dată, conferinţa de la Moscova socoteşte că pascalia ale- rină, stabilită după calendarul iulian, potrivit hotărîrilor de la sa din 325, «satisface complet această exigenţă bisericească». «Pînă aborarea şi ratificarea celui mai perfecţionat calendar, consfătuirea ;eşte că în ceea ce priveşte sărbătorile fixe, fiecare Biserică auto- ă poate să se folosească de calendarul ce a intrat în uzul Bisericii ;ctive». Apelul întîistătătorilor şi reprezentanţilor Bisericilor ortodoxe auto- e, respectiv al Conferinţei panortodoxe de la Moscova, este adresat e toţi creştinii din lume, către toţi oamenii care însetează de drep- de pace, chemîndu-i ca să audă glasul nostru ce-i invită la frăţie, îie, dreptate şi adevăr»,. pentru stabilirea unei păci trainice între popoarele şi asigurarea unei vieţi liniştite şi paşnice, pe care o ;te întreaga umanitate. 2. Conferinţele panortodoxe de la Rhodos, din anii 1961, 1963,
Yüklə 3,94 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
1—12, p. 1066—1221 ; Pr. N. Şerbănescu, Slintul ierarh Calinic de Ia Cerniaa, episcopul Rîmnicului, în «Biserica Ortodoxă Română», LXXXVI (1968), nr. 3—5, p. 363—395; Natalia Dinu, Viaţa şi activitatea Siîntului Ierarh Calinic de la Cernica, în «Glasul Bisericii», XXVII (1968), nr. 3—4, p. 297—336; Pr. Constantin Karaisaridis, Sfîntul Nicodim Aghioritul şi activitatea sa în domeniul liturgic, teză de doctorat în «Studii teologice», XXXIX (1987), nr. 1, p. 6—66 ; nr. 2, p. 6—74.
ultura teologică ortodoxă *
Capitol redactat de Pr. prof. Ioan Rămureanu.
) Teologia 
e linia trasată de Macarie Bulgacov au mers şi dogmatiştii ulti riori, Silvestru Malevanski, episcop de Kanev, care ne-a lăsat lu^rarf Teologia dogmatică ortodoxă, cu 
lţi slavofili, tot laici, au fost Ivan S. Axakov (f 1886), Ivan V. Ki-reevski (f 1856), lurii F. Samarin (f 1876).
at lucrări valoroase în domeniul Patrologiei şi în studiul Noului Testament ; pe fostul mitropolit al Ardealului Nicolae Mladin (f 4 iunie 1986), care a publicat studii interesante în domeniul Moralei creştine ; pe I.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, care a publicat şi publică studii valoroase în domeniul Patrologiei şi Patristicii ; pe I.P.S Mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului, care a publicat şi publics studii în domeniul teologiei dogmatice şi în problemele ecumenismului actual ; pe I.P.S. Mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei, care a publicat şi publică lucrări valoroase în domeniul Patrologiei şi al Istoriei Bisericii Ortodoxe Române.
odoxe, îndeosebi din Franţa şi America, diferite moduri de teologii cî : teologia persoanei, teologia liturgică, teologia icoanei, teologia etnică, teologia culturii, teologia confesională, teologia ecumenistă, care se ocupă cu unele aspecte unilaterale ale teologiei ortodoxe ; de aceea au şi dispărut şi dispar repede, ca şi unele melodii la modă.
Capitol redactat de Pr. prof. Ioan Rămureanu.
n mod formal între Biserica Ortodoxă şi cea Anglicană unitatea