Alexandr Soljenitin

1. Vers din poezia Paşii comandorului de Alexandr Blok.

2. Pugaciov, Emelian Ivanovici (1740 sau 1742-1775), cazac de la Don, conducă-f torul răscoalei ţărăneşti-căzăceşti din bazinul Volgăi şi Uralului (1773-1775).

Trădat, este executat la Moscova.

3. Şolohov, Mihail Alexandrovici (n. 1905-1984), prozator. Romane de factură -K, epopeică, relevând spectacolul dramatic al războiului civil (Domnul liniştit) ori jb al colectivizării (Pământ desţelenit); nuvele, schiţe şi reportaje. Premiul Nobel

4. Aici – supliment de pedeapsă, constând din privarea de drepturi civile.

5. Dimitrov, Gheorghi (1882-1949), om politic bulgar. Unul dintre fondatorii „ partidului comunist bulgar şi unul dintre conducătorii răscoalei antifasciste din septembrie 1923. Emigrează în Occident (1923). Sub acuzaţia de a fi incendiat Reichstagul, i s-a înscenat procesul de la Leipzig, prilej pentru Dimitrov de a jt demasca virulent fascismul. Secretar general al Kominternului. Conducător al

$!} partidului comunist bulgar (1945-1949), preşedinte al Consiliului de Miniştri

6. Politicilor li se interzicea să ocupe vreo funcţie în lagăr (în administraţie, intendenţă etc.).

7. Denikin, Anton Ivanovici (1872-1947^, general, unul dintre principalii conducători militari ai forţelor albgardiste. Înfrânt de către Armata Roşie (1920), a emigrat în Occident.

H|?

8. Jukov, Gheorghi Konstantinovici (1896-1974), mareşal, în timpul celui de al doilea război mondial a fost şeful Marelui Stat-Major, comandat al mai multor fronturi şi locţiitor al comandamentului suprem. A semnat capitularea Germaniei. Ministru al apărării (1955-1957).

9. Leliuşenko, Dmitri Danjlovici (n. 1901), general, în războiul cu Finlanda a comandat o brigadă de tancuri, în timpul celui de al doilea război mondial a fost comandantul mai multor armate.

10. Kuzneţov, Vasili Ivanovici (1894-1964), general, comandantul mai multor armate în timpul celui de al doilea război mondial.

11. Rokossovski, Konstantin Konstantinovici (1896-1968), mareşal, în timpul celui de al doilea război mondial a condus Armata a 16-a în bătălia pentru Moscova şi alte câteva armate pe diferite fronturi.

12. Mereţkov, Kirill^Afanasievici (1897-1968), mareşal. A participat la războiul civil din Spania în timpul celui de al doilea război mondial a comandat trupele mai multor armate pe diferite fronturi

13. Samsonov, Alexandr Vasilievici (1859-1914), general rus de cavalerie. La începutul primului război mondial a fost comandatul armatei înfrânte în Prusia Orientală. S-a sinucis.

14. Pacea de la Brest-Litovsk, pace încheiată la 3 martie 1918 între Rusia Sovietică, pe de o parte, şi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia, pe de alta. Deşi s-au impus condiţii grele, acestea au fost acceptate pentru a permite Puterii Sovietice să se consolideze. Denunţată de guvernul sovietic la 13 noiembrie 1918.

15. Mihailovc, Draza (1893-1946), general sârb (1942), căpetenia formaţiunilor progermane (1941-1945). În 1942-1945 – ministru de război în guvernul iugoslav din emigraţie. Judecat, condamnat pentru crime de război şi executat

16. Benes, Edvard (1884-1948), om politic cehoslovac. Ministru de externe (1918-1935), prim-ministru (1921-1922), preşedinte al Republicii Cehoslovace (1935-1938; 1938-1945, în emigraţie; 1945-1948). Unul dintre creatorii Micii înţelegeri.

17. Masaryk, Thomas Garrigue (1850-1937), om politic, filosof şi sociolog cehoslovac. Preşedinte al Republicii Cehoslovace (1918-1935). Politică de apropiere de puterile occidentale.

18. Bulgakov, Serghei Nikolaevici (1871-1944), filosof şi teolog. Preot (1918). În 1922 este expulzat din ţară. În 1925 s-a stabilit la Paris.

19. Frank, Semion Liudvigovici (1877-1950), filosof şi gânditor religios, în 1922 a fost expulzat din ţară.

20. Losski, Nikolai Onufrievici (1870-1965), filosof rus, unul dintre reprezentanţii de seamă ai intuitivismului şi personalismului din Rusia Expulzat din ţară (1922); până în 1945 a locuit la Praga

21. Rahmaninov, Serghei Vasilievici (1873-1943) compozitor, pianist, dirijor. Din decembrie 1917 -în emigraţie (în 1918 se stabileşte în SUA).

22. Şaliapin, Fiodor Ivanovici (1873-1938), cântăreţ (bas). S-a remarcat pe scenele ruseşti şi europene, strălucind în operele Boris Godunov de M. P. Musorgski, Faust de Ch. Gounod, Mefistofele de A. Boito, Ivan Susanin de M. Glinka, Don Quijote de J. Massenet ş. A Din 1922 – în emigraţie.

23. Benois, Alexandr Nikolaevici (1870-1960), pictor, istoric şi critic de artă. În 1926 a emigrat, stabilindu-se la Paris.

24. Diaghilev, Serghei Pavlovici (1872-1929), om de artă, organizator de companii artistice şi expoziţii. A condus cunoscutele Stagiuni ruseşti (spectacole de

—: operă şi balet) de la Paris, Londra şi alte oraşe europene (1907-1914). În străinătate a creat trupa Baletul rus (1911-1929), realizând spectacole rămase în conştiinţa publicului ca adevărate evenimente artistice.

25. Pavlova, Anna Pavlovna (1881-1931), celebră balerină, a făcut parte din trupa lui Diaghilev. Roluri principale în marile balete clasice. Memorabilă interpretarea studiului Moartea lebedei de C. Saint-Saens.

26. Hippius, Zinaida Nikolaevna (1869-1945), scriitoare. Teoretician al modernismului. Soţia lui D. Merejkovski. Din 1920 a trăit în emigraţie.

27. Şulghin, Vasili Vitalievici (1878-1976), om politic, monarhist. După revoluţia din octombrie – unul din organizatorii mişcării albgardiste. În 1944 este arestat şi condamnat pentru activitate contrarevoluţionară, aflându-se în detenţie până f’ în 1956.

28. În anul 1913. „i

29. Obţinută de Petru I la 27 iunie 1709 asupra suedezilor, conduşi de Carol al XIMea Capitolul 7 – SALA MAŞINILOR sf „ 1. Novikov, Nikolai Ivanovici (1744-1818), iluminist, scriitor, publicist şi editor. A criticat societatea contemporană de pe poziţii antiiobăgiste. În perioada 17921796, din ordinul Ecaterinei a Il-a, a fost închis în cetatea Schlisselburg.

* 2. Dolgoruki, Pavel Dmitrievici (1866-1927), prinţ, membru al partidului cadeţilor. După revoluţia din octombrie a organizat numeroase acţiuni contrarevoluţionare. Condamnat la moarte şi executat.

L/s „

3. Karakozov, Dmitri Vladimirovici (1840-1866), revoluţionar. La 4 aprilie 1866 a săvârşit un atentat nereuşit la viaţa împărtului Alexandru II. A fost spânzurat

4. Jeliabov, Andrei Ivanovici (1851-1881), revoluţionar narodnic. Unul dintre creatorii şi conducătorii organizaţiei Narodnaia volia. Organizator al atentatelor împotriva lui Alexandru II. A fost spânzurat la Petersburg.

5. Narodnaia volia (Voinţa poporului), cea mai importantă organizaţie revoluţionară narodnică, apărută la Petersburg în august 1879. Program: nimicirea autocraţiei, convocarea Adunării Constituante, libertăţi democratice, împroprietărirea ţăranilor. A organizat opt atentate împotriva lui Alexandru II. După moartea lui au urmat arestări masive şi organizaţia nu a mai putut fi refăcută.

6. Zasulici, Vera Ivanovna (1849-1919). Revoluţionară narodnică, în 1878 a tras în guvernatorul Petersburgului, fiind apoi achitată de curtea juraţilor. Din 1903 activează în partidul menşevicilor. „

7. Ulrich, V. V., cekist, apoi jurist în deceniile al treilea şi al patrulea a prezidat multe procese politice, în special cele de la Moscova.

8. Derjavin, Gavrilă Romanovici (1743-1816), poet, reprezentant al clasicismului rus. Ode, satire, meditaţii filosofice.

9. „Novâi Mir” (Lumea nouă), revistă literar-artistică şi social-politică lunară, în care (nr. 11 din 1962, redactor şef – poetul Alexandru Tvardovski) a fost publicat romanul lui Soljeniţân O zi din viaţa lui J van Denisovici.

Capitolul 8 – LEGEA-COHL -?”

1. Zinoviev (Apfelbaum), Grigori Evseevici (1883-1936), om politic, unul dintre conducătorii de frunte ai partidului comunist Membru al Comitetului Central (din 1907) şi al Biroului Politic (din 1921). Secretar general al Kominternului (din 1919). După moartea lui Lenin s-a aflat la conducerea partidului alături de Stalin şi Kamenev. Ulterior s-a opus lui Stalin, apropiindu-se de Troţki. A fost exclus din partid (1927), ulterior condamnat la moarte şi executat

2. Ghernet, Mihail Nikolaevici (1874-1953), criminalist, autor al lucrării Istoria închisorii ţariste (voi. L-5, 1951-1956).

3. Sverdlov, lakov Mihailovici (1885-1919), om politic. Participant activ la pregătirea şi înfăptuirea revoluţiei din octombrie. Preşedintele Comitetului Executiv Central din Rusia (1917-1919).

4. Savinkov, Boris Viktorovici (1879-1925), unul dintre liderii partidului eserilor. A organizat numeroase acte teroriste, în 1924, încercând să treacă frontiera sovietică, a fost arestat şi condamnat

5. Uvarov, Serghei Semionovici (1786-1855), conte, om de stat, cunoscut ca reacţionar.

7. Kasso, Lev Aristidovici (1865-1914), ministrul învăţământului (1910-1914). Prigonitor al profesorilor cu vederi revoluţionare.

8. Denumire dată membrilor unor organizaţii monarhiste extremiste („Alianţa poporului rus”, „Alianţa Arhanghelului Mihail” ş.a.; 1905-1917) şi ai „sutelor negre” – detaşamente înarmate, alcătuite din elemente social-eterogene, pentru a lupta împotriva mişcării revoluţionare.

9. Hotel din Moscova, sediul VŢIK în acea perioadă. 10. Restaurant faimos în Petrograd.

11. Uriţki, Moisei Solomonovici (1873-1918). Om politic, jurist. Membru al Comitetului Central (din iulie 1917). Din martie 1918 – preşedinte al CEKA din Petrograd. A fost ucis de un eser.

12. Peters, Iakov Hristoforovici (1886-1938), om politic de origine letonă. A ocupat funcţii înalte în cadrul VEEKA şi OGPU. A fost împuşcat

13. Larin, I. (Mihail Zalmanoviciiurie) (1882-1932), economist, menşevic, apoi bolşevic (1917). A ocupat felurite funcţii în organismele economice.

14. Marşde mare popularitate printre revoluţionari la începutul secolului şi în timpul revoluţiei.

15. Samizdat: vezi Abrevieri şi sigle.

16. Bonci-Bruevici, Vladimir Dmitirevici (1873-1955), revoluţionar, om politic, istoric. Participant al celor trei revoluţii. Colaborator şi organizator al unor publicaţii şi edituri bolşevice. Şeful cancelariei Sovnarkomului. Lucrări de istorie, amintiri despre Lenin.

17. Budionovka – denumirea populară a bonetei purtate de ostaşii Armatei Roşii în perioada 1919-1941.

18. Lavra Troiţe-Serghieva – mânăstire întemeiată de Serghi Radonejski la mijlocul secolului al XlV-lea, la 70 km spre nord de Moscova.

19. Serghi Radonejski (13217-1391), întemeietorul şi stareţul mânăstirii Troiţe-Ser-ghieva Sprijinitor activ al politicii de unificare a cneazului Dmitri Donskoi.

20. Kliucevski, Vasili Osipovici (1841-1911), istoric, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai istoriografiei ruseşti din ultima parte a secolului al XlX-lea.

21. Kaplan, Fanny (1888-1918), activistă a partidului eserilor. La 30 august 1918 a tras asupra lui V. L Lenin, provocându-i o rană gravă, din care i s-a tras moartea

22. Miakotin, Venedikt Alexandrovici (1867-1937), istoric. Colaborator al revistei „Russkoe bogatstvo” (Bogăţia rusească). Politică de orientare narodnică. Din 1918 – în emigraţie.

23. Kolţov, Nikolai Konstantinovici (1872-1940). Biolog, creatorul biologiei experimentale ruse. Al şcolilor de zoologie, citologie şi genetică experimentală Organizator şi director (1917-1939) al Institutului de biologie experimentala Executat.

Capitolul 9 – LEGEA SE MATURIZEAZĂ -’ ’ -

1. Aluzie [a titlul unui roman de A. L Herzen (I812-1870X rerohiţionar,. Soateâ, filosof şi publicist.

2. Râkov, Alexei Ivanovici (1881-1938), unul dintre conducătorii de seamă ai % partidului comunist. După moartea lui Lenin este ales preşedinte al

; Sovnarkomului (1924-1929). Membru al Biroului Politic, exclus în 1929 pentru deviaţionism de dreapta, în 1937 este exclus şi din partid, judecat, k condamnat la moarte şi executat.

3. Referire la piesa Livada cu vişini, actul al doilea.

4. Perioada de înflorire literară şi artistică din Rusia de la sfârşitul secolului al XlX-lea până la primul război mondial, în comparaţie cu perioada marilor

* valori din secolul al XlX-lea, numită „veacul de aur”.

5. Akmeism – curent în poezia rusă din anii 1910 (S. Gorodeţki, M. Kuzmin, N. Gumiliov, Anna Ahmatova, O. Mandelstam). În comparaţie cu poetica simbolistă, proclamă reîntoarcerea la lumea materială, la obiect, la stihia „esenţei”, la sensul exact la cuvântului.

, ’M.

6. Kuibâşev, Valerian Vladimirovici (1888-1935), om politic. A ocupat înalte funcţii de partid şi de stat A murit în circumstanţe nelămurite.

7. Ivan Kalita (Ivan I Danilovici) (7-1340), cneaz al Moscovei (1325), mare. * cneaz al Vladimirului (1328). A pus temelurile măreţiei politice şi economice a fa Rusiei.

8. Termen (introdus de cronicarii din secolul al XVH-lea) care desemnează evenimentele dezastruoase care au avut loc în Rusia de la moartea lui Boris Godu-nov (1605) până la urcarea pe tron a celui dintâi Romanov (1613 – Mihail Fiodorovici).

9. Kalinin, Mihail Ivanovici (1875-1946), om politic. Participant la revoluţiile din februarie şi octombrie. Din 1919 – preşedinte al VŢIK, iar din 1938 al Sovietului Suprem al URSS. Membru în Biroul Politic din 1926.

10. Clădirea fostului Institut Smolnâi pentru fetele de nobili, în 1917, aici s-a aflat sediul Sovietului din Petrograd şi al Comitetului Revoluţionar Militar din Petrograd, iar în zilele revoluţiei din octombrie – statul major al forţelor ’ L bolşevice. Până la 10 martie 1918 – reşedinţa Sovnarkomului. Sediul comitetelor regional şi orăşenesc din Leningrad ale PEUS.

11. Krasikov, Piotr Ananievici (1870-1939), om politic, unul dintre prietenii apropiaţi ai lui V. I. Lenin. Preşedinte al curţii de Casaţie (din 1917). Adjunct al ministrului justiţiei (din 1921). Procuror al Tribunalului Suprem (din 1924), vicepreşedinte al Tribunalului Suprem (din 1933). Este înlăturat din funcţiile sale în 1938.

12. Vezi nota 25 de la Capitolul 2, Partea ÎNTÂI.

13. Vezi nota 1 de la Capitolul 5, Partea ÎNTÂI.

14. Manifest al unui grup de deputaţi ai primei Dume de Stat adresat cetăţenilor Rusiei (10 iunie 1906) prin care erau chemaţi să se sustragă plăţii impozitelor şi serviciului militar în semn de protest împotriva dizolvării Dumei. Semnatarii au fost judecaţi.

15. Este format de la verbul karkcit’ – a croncăni.

16. Piatakov, Gheorghi Leonidovici (1890-1937), om politic. A ocupat înalte funcţii de partid şi de stat. În 1936 este exclus (pentru a doua oară) din partid Condamnat la moarte şi împuşcat.

W

17. În martie 1918, când s-a hotărât ca Moscova să fie capitala statului sovietic.

18. Volodarski, V. (Moisei Markovici Goldstein) (1891-1918), revoluţionar şi om politic. Participant la revoluţia din octombrie, comisar pentru presă, propagandă şi agitaţie. Ucis de un eser.

19. Radek (Sobelsohn). Karl Bernardovici (1885-1939?), om politic. Membru al partidului comunist din 1917. Membru al Comitetului Central (1919-1924). Secretar al Comitetului executiv al Kominternului. În 1936 este exclus pentru a doua oară din partid (prima dată în 1927. Apoi reprimit) şi condamnat la zece ani de închisoare.

20. „Steagul Roşu”. Organul de presă al partidului comunist german între 1918 şi

21. Pokrovski. Mihail Nikolaevici (1868-1932), istoric, om politic. Comisar adjunct pentru învăţământ Conducător al Academiei comuniste şi al Institutului profesorimii roşii.

22. Burţev, Vladimir Lvovici (1862-1942), publicist. Editorul revistei „Bâloe” (Trecutul). După revoluţie a emigrat.

23. Blumkin, lakov Grigorievici (1892-1929), eser de stânga, agent al CEKA. Asasinul ambasadorului german von Mirbach (1918). Protejat de Dzerjinski, intră în partidul bolşevic şi trece în serviciul OGPU-ului. Este executat ca agent troţkist.

24. Mandelstam, Osip Emilievici (1891-1938), poet. Unul dintre reprezentanţii akmeismului. Arestat şi deportat în două rânduri (1934 şi 1938). A murit într-un lagăr din Vladivostok.

25. Mirbach, Wilhelm (1871-1918), conte, diplomat german. Din aprilie 1918, ambasadorul Germaniei la Moscova. Ucis de eserul de stânga I. G. Blumkin.

Capitolul, 10 – LEGEA în FLOARE

1. Stepun. Fiodor Avgustovici (1884-1965), scriitor, istoric, sociolog. A fost expulzat din ţară în anul 1922.

2. Karsavin. Lev Platonovici (1882-1952), filosof şi gânditor religios, istoric medievist. Expulzat din ţară în 1922, se stabileşte în Lituania. Profesor la Kaunas şi Vilnius (1928-1946). Arestat, în 1949 este deportat într-un lagăr.

3. Ilin, Ivan Alexandrovici (1882-1945), filosof şi gânditor religios, reprezentant al neohegelianismului. Expulzat din ţară în 1922.

4. Kizevetter, Alexandr Alexandrovici (1866-1933), istoric, profesor la Universitatea din Moscova (1909-1911). Expulzat în 1922: profesor la Universitatea din Praga.

; 5, Aidienwald, luli Isaevici (1872-1928), eseist şi critic literar, traducător al ediţiei de opere complete ale lui Schopenhauer. Expulzat în 1922.

6. Osorghin (Ilin), Mihail Andreevici (1878-1942), scriitor şi publicist. Din 1922 – în emigraţie.:

7. Peşehonov, Alexandr Vasilievici (1867-1933), om politic, publicist Ministru în Guvernul provizoriu, în 1922 este expulzat din ţară.

5. Bulgakov, Valentin Fiodorovici (1886-1959?), scriitor, memoralist. În 1910 devine secretarul lui L. N. Tolstoi. Adept al tolstoismului. În 1923 este silit să părăsească ţara. Se stabileşte la Praga (1923-1948). În 1949 se repatriază.

9. A trimite Ia Duhonin – a împuşca, a ucide, expresie de la începutul erei sovietice. Generau] Nikolai Nikolaevici Duhonin (1876-1917), care era comandantul suprem al armatei imperiale în momentul revoluţiei din octombrie, a refuzat să se supună ordinelor Sovnarkomului. Una dintre primele victime ale terorii bolşevice: a fost ucis bestial de soldaţii din detaşamentul lui Krâlenko.

10. Gărzile roşii din China, sub autoritatea cărora s-a desfăşurat aşa-zisa revoluţie culturală din deceniul al şaptelea

11. Depresiune situată la sudul Bielorusiei, Nordul Ucrainei şi Vestul Rusiei, în bazinul nurilor Pripiat. Nipru şi Desna. O parte considerabilă o formează mlaştinile; multe lacuri; o treime păduri

12. Moscova. ~i

13. Stanislavski (Alexeev), Konstantin Sergheevâci (1863-1938). Regizor, actor, pedagog, teoretician al teatrului. Reformator al teatrului rus. Creatorul sistemului care îi poartă numele şi care cuprinde teoria scenică, metoda şi tehnica artistică.

14. (La plural – şaraşki.) Locuri în care’ (şut* supravegherea Secţiei a Patra Speciale clin cadrul MVD-ului) deţinuţii se ocupau cu cercetarea ştiinţifică.

15. Kornilov. Lavr Gheorghievici (1870-1918), general, în iulie-august 1917 este comandant suprem al armatei ruse. La sfârşituî lui august a organizat rebeliunea cu intenţia de a răsturna Guvernul provizoriu şi a prelua puterea la Petrograd. Unul din organizatorii armatei albgardiste, A murit în luptă.

16. Dan (Gurvici), Fiodor II ic i (1871-1947), unul dintre liderii menşevismului. În

1917 este membru al Comitetului Executiv Central din Petrograd. În 1922.

Împreună cu alţi fruntaşi menşevici, este expulzat din ţară.

’ „…” „’, ’ ’ 4’ţ

17. Martov, L. (Zedenbaum. Inii Osipovici) (1873-1923), revoluţionar şi om politic. La cel de al doilea congres al partidului social-democrat (1903) a trecut în fruntea fracţiunii menşevice. Membru al VŢIK. Din 1920 – emigrant.

18. „înainte”. Organul oficial al partidului social-democrat german.

19. Krestinski. Nikolai Nikolaevici (1883-1938), om politic. Unul dintre conducătorii luptei pentru Puterea Sovietică în Ural. Comisar al poporului pentru finanţe (din 1918). Din 1921 reprezentant plenipotenţiar în Germania. Din 1930 comisar adjunct pentru afacerile interne, în 1937 este exclus din partid, condamnat la moarte şi executat r

20. Smirnov, Ivan Nikitici (1880-1936), om politic. Extus din partida! Comunist m

1927, condamnat la moarte şi împuşcat.

21. Skrâpnik, Nikolai Alexeevici (1872-1933), om politic. Din 1917 se află în Ucraina. Preşedinte al Sovnarkomului (1918-1919), comisar pentru justiţie, procuror general (din 1922), din 1927 comisar pentru învăţământ. S-a sinucis în 1933.

22. Tomski, Mihail Pvlovici (1880-1936), om politic, unul dintre conducătorii de partid şi sindicat din deceniul al treilea. Exclus din Biroul Politic în 1929. S-a sinucis.

23. Gamarnik, Ian Borisovici (1894-1937), om politic şi comandant militar. Şeful direcţiei politice a Armatei Roşii (din 1929) şi comisar adjunct pentru apărare (din 1930). Etichetat… Duşman al poporului’, s-a sinucis.

—, v. -* ’ – v *J r >/p:: – „i – &”: -; *. D. „.: -

24. Rudzutak, Ian Ernestovtci (1887-1938), om politic. A ocupat înalte funcţii de partid şi de stat. A fost împuşcat.

25. Postâşev, Pavel Petrovici (1887-1939). Om politic. Unul din conducătorii luptei pentru instaurarea Puterii Sovietice în Siberia Orientală, înalte funcţii de partid şi de stat. Destituit în 1938. A fost împuşcat.

26. Enukidze, Avei Safranovici (1877-1937), om politic. Printre altele, a fost secretar al Comitetului executiv central din URSS (1923-1935). În 1935 a fost exclus din partid, împuşcat.

27. Ciubăr, Vlas lakovlevici (1891-1939). Om politic, înalte funcţii de partid şi de stat în Ucraina şi URSS. În 1939 este arestat şi executat.

28. Kosior. Stanislav Vikentievici (1889-1939). Om politic, înalte funcţii în conducerea partidului. Prim-secretar al Comitetului Central al partidului Comunist din Ucraina (1938). A fost împuşcat.

29. Numele conspirativ al lui Stalin din perioada activităţii în ilegalitate.

30. Capitala R. S. S. Kirkize (Kârgâzstan), astăzi Bişkek (numele dinainte de 1926). Vezi şi nota 12. Capitolul l. Partea a DOUA.

31. Sokolnikov, Grigori lakovlevici (1888-1941), om politic. Comisar al poporului pentru finanţe (1922-1926), vicepreşedinte al Gosplanului. Exclus din partid în 1936. Condamnat la zece ani de recluziune, ulterior a fost împuşcat.

32. Institutul Profesoratului Roşu era destinat să asigure pregătirea profesorilor de ştiinţe sociale pentru universităţi şi a cadrelor superioare de partid şi de stat. *

33. Mikoian, Anastas Ivanovici (1895-1978), om politic. Unul din organizatorii luptei pentru Puterea Sovietică în Azerbaidjan, înalte funcţii de partid şi de stat în perioada 1926-1946 a fost comisar al poporului pentru comerţul exterior şi interior, pentru aprovizionare (1930-1934), industria alimentară (1934-1938). Din 1937, vicepreşedinte al Sovnarkomului URSS. Din 1955, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri etc.

34. Clădire din Moscova (construită în secolul al XVIII-lea), după revoluţie -sediul central al sindicatelor din URSS. În renumita Sală a coloanelor s-au ţinut felurite congrese sovietice şi internaţionale, adunări importante etc.

Capitolul 11 – PEDEAPSA CAPITALĂ

1. Elizaveta Petrovna (1709-1762), împărăteasa Rusiei (din 1741).

2. Război purtat (1756-1763) între Anglia, Prusia şi Portugalia, pe de o parte, şi Franţa, Austria. Rusia. Suedia, Saxonia şi Spania, pe de altă parte. S-a încheiat prin păcile de la Paris şi Hubertusburg.

3. Mirovici, Vasili lakovlevici (1740-1764), locotenent din regimentul Smolensk. Care a încercat să -l elibereze din fortăreaţa Schlissclburg pe Ivan VI Antonovici. A fost executat.

4. Revoltă care a izbucnit în timpul unei epidemii de ciumă. Au fost executaţi patru participanţi.

5. Pavel I (1754-1801). Împărat al Rusiei (din 1796), fiul lui Petru III şi al Ecaterinei II. Victimă a unei conspiraţii a nobililor.

6. Vezi nota 23 de la capitolul 3.

7. Kerenski, Alexandr Fiodorovici (1881-1970), om politic, avocat, membru al partidului eserilor. Prim-ministru al Guvernului provizoriu (iulie-noiembrie 1917). După revoluţia din octombrie a emigrat în Franţa. Iri 1940 s-a stabilit în SUA.