Am fost medic

Oberscharführer-ul Moll. În calitatea mea de
medic şi de martor ocular pot afirma că acesta
este criminalul cel mai scelerat, cel mai îndârjit,
cel mai cinic din cel de-al treilea Reich. În com-
paraţie cu Moll, chiar şi în Mengele pâlpâie ici-
colo o urmă de omenie. Nu o dată s-a întâmplat
ca la rampă, în timpul selecţiei, să vadă cum o fe-
meie tânără, puternică voia cu îndărătnicie să
treacă împreună cu mama ei în coloana din
stânga. În asemenea cazuri o ocăra aspru şi-i or-
dona să rămână în dreapta. Oberscharführer-ul
Mussfeld, puşcaşul şef al crematoriului I, de ase-
menea se îndura să tragă şi un al doilea glonţ în
ceafa victimei, dacă ea nu murea din primul foc.
Oberscharführer-ul Moll însă nu-şi pierde vre-
mea cu asemenea gesturi. La Moll, majoritatea
oamenilor sunt aruncaţi de vii în foc. Şi vai de
Sonder-istul din a cărui vină banda rulantă de
victime se opreşte pe traseul dintre vestiar şi
ruguri, aşa încât vreunul dintre puşcaşii de la
135/435

---

marginea şanţului să stea câteva minute inactiv,
aşteptându-şi victima următoare.
Moll este pretutindeni prezent. Cutreieră
neostenit drumul de la vestiar până la ruguri şi
circulă în jurul focurilor. Majoritatea oamenilor
nu opun rezistenţă; se lasă târâţi până la rug. Vic-
timele simt atât de paralizate şi încremenite de
spaimă, încât, probabil, nici nu-şi mai dau seama
ce se petrece cu ele. Aceasta mai ales în cazul
bătrânilor şi copiilor. Sunt însă şi tineri, care
încearcă să se opună cu toată forţa instinctului lor
de conservare, ajuns la paroxismul deznădejdii.
Dacă Moll observă o asemenea scenă pe banda
rulantă de oameni, îşi smulge de la brâu, din
geanta-i mereu deschisă, pistolul. Un foc, tras ad-
eseori de la depărtare de treizeci-patruzeci de
metri, şi victima recalcitrantă se prăbuşeşte la
pământ, ieşind astfel din convoi. Moll este un as
al tirului. Mulţi oameni din Sonderkommando au
fost împuşcaţi de el în braţ – întotdeauna numai
în braţ – dacă n-a fost mulţumit de felul cum îşi
prestau serviciul. Bineînţeles, Moll aplica această
136/435

---

sancţiune fără vreun avertisment prealabil, iar
deţinutul o primea fără a crâcni.
Randamentul zilnic al celor două ruguri
este de cinci până la şase mii de oameni arşi.
Ceva mai mare decât al unui crematoriu, dar
moartea deportaţilor care ajung aici este de o mie
de ori mai îngrozitoare decât a celor din cremat-
orii. Ei mor de două ori: o dată împuşcaţi în ceafă
şi a doua oară arşi.
Aşadar, după moartea prin gazare, prin in-
jecţie cu cloroform şi prin împuşcare în ceafă, fac
cunoştinţă, aici, cu al patrulea sistem de omu-
cidere: moartea combinată.
Adun medicamentele şi ochelarii rămaşi de
la cei exterminaţi. Cu creierul amorţit şi pi-
cioarele tremurând de indignare, plec spre „casă”,
la crematoriul I, care, după cum mi-a spus doc-
torul Mengele, nu e un sanatoriu, dar oferă con-
diţii de viaţă suportabilă. A avut dreptate. După
ce am văzut rugurile, îi dau perfectă dreptate.
Ajuns „acasă”, mă retrag în odaia mea. Azi
nu sortez medicamentele, nu clasez ochelarii. Iau
137/435

---

luminal şi mă culc. Azi doza este de treizeci de
centigrame. Să fie oare suficientă pentru a-mi
calma starea de agitaţie provocată de ruguri?
138/435

---

XIV
Începe o nouă zi, in care voi fi martorul
altor evenimente. Aici, fiecare zi îşi are eveni-
mentul ei; o nouă urgie pe care nu mi-aş putea-o
imagina.
Oamenii din Sonderkommando îmi spun –
ei ştiu totul – că barăcile din KZ sunt blocate,
ceea ce înseamnă că nimeni nu poate ieşi din
barăci. Soldaţii SS veghează cu şi mai mare vigi-
lenţă, iar cânii-lupi îi ajută în „muncă”.
Azi se lichidează sectorul deportaţilor din
Cehoslovacia.
Iniţial, sectorul cehilor cuprindea pe cei
cincisprezece mii de oameni deportaţi din ghetoul
de la Theresienstadt. În lagărul lor, întocmai ca în
acela al romilor, familiile au fost lăsate împreună.
Deci, la sosire, cehii n-au fost supuşi selecţiei.
Bătrânii, tinerii, copiii trăiau laolaltă în condiţii
grele, dar suportabile. Erau îmbrăcaţi în hainele
lor şi nu erau obligaţi să muncească.

---

Astfel au trăit doi ani, până când a sosit şi
pentru ei clipa exterminării. Lagărul de la
Auschwitz este un lagăr de exterminare! Ceasul
morţii le sună tuturor când le vine rândul.
La rampă transporturile ce sosesc din
Ungaria se succed neîncetat. De multe ori sosesc
chiar două garnituri deodată, vărsând în lagăr mii
şi mii de oameni.
Activitatea doctorului Mengele la rampă
nici nu mai poate fi denumită selecţie. Braţul lui
arată numai într-o singură parte; la stânga. Astfel
încărcătura umană adusă de trenuri pleacă în în-
tregime la camerele de gazare sau la ruguri.
Lagărul carantină, lagărul C, lagărul D şi
sectorul FKL sunt pline până la refuz, cu toate că
din ele se trimit zilnic mii de oameni în alte
lagăre mai îndepărtate.
Bătrâni şi tineri din lagărul cehilor, sleiţi de
suferinţele celor doi ani de zile petrecuţi în KZ, şi
copiii lor scheletici trebuie să dispară pentru a
face loc noilor veniţi, capabili de muncă.
140/435

---

De altfel în ultima vreme traiul lor se în-
răutăţise simţitor. Imediat după sosirea primelor
transporturi din Ungaria li se reduseseră raţiile de
alimente, iar peste câteva săptămâni, când lagărul
devenise suprapopulat şi comandamentul nu mai
putea asigura hrana atâtor oameni, aprovizionarea
lor încetă aproape cu desăvârşire.
Oamenii urlau, înnebuniţi de foame. În
câteva zile, organismul lor slăbit a fost complet
vlăguit. Diareea, dizenteria, tifosul exantematic îi
decimau. Zilnic mureau câte cincizeci-şaizeci de
oameni. În ultimele zile au trecut prin chinuri de
nedescris, până când sosi şi pentru ei ceasul sal-
vator, ceasul exterminării...
Blocarea barăcilor fu ordonată dis-de-di-
mineaţă în întregul sector. Mai multe sute de
soldaţi SS înconjurară lagărul deportaţilor cehi,
mânându-i să se aşeze în coloană. Urletele de
groază ale oamenilor, care aşteptau să fie încăr-
caţi în autocamioane, erau sfâşietoare. Toţi ştiau
ce-i aşteaptă... Doar trăiau de doi ani în KZ!
141/435

---

În ultimul timp, numărul internaţilor din
acest lagăr scăzuse la douăsprezece mii de su-
flete. În ziua lichidării au fost selecţionaţi din
rândurile lor o mie cinci sute de bărbaţi şi femei
capabili de muncă şi opt medici. Restul au fost
trimişi la crematoriile II şi III.
În ziua următoare, lagărul deportaţilor cehi
fusese complet golit de cei care trăiseră aici doi
ani de zile. În crematoriile II şi III, de asemenea,
se potolise forfoteala. Am văzut camionul încăr-
cat cu cenuşa lor, plecând din curtea crematori-
ului şi îndreptându-se spre Vistula.
Astfel, brusc, efectivul lagărului scăzu cu
mai mult de zece mii de oameni, iar la arhiva
KZ-ului se adăugă o filă în plus. Pe această foaie
de hârtie scria: „Sectorul lagărului de concentrare
de la Auschwitz populat de deportaţi din
Cehoslovacia, aşa-numitul lagăr al cehilor, a fost
lichidat din cauza numeroaselor cazuri de tifos
exantematic”. Semnat: dr. Mengele, Hauptstur-