2. Trupele auxiliare erau de fapt unităţi independente şi permanente, aveau un efectiv egal cu cel al legiunilor, având două structuri distincte: peditatae şi equitatae adică cohorte şi alae, cohortele erau pentru infanterie şi alaele pentru cavalerie. În trupele auxiliare se puteau înrola şi peregrini, iar arma specifică era de cele mai multe ori arcul.
3. Garnizoana Romei era de fapt o unitate de elită, cuprindea şi aşa zisa „divizie de gardă”, inovaţia lui Augustus. Efectivele ei erau următoarele: 9 cohorte praetoriene, cu 9000 de oameni, 3 cohorte urbane (având funcţii poliţieneşti), cu 3000 de oameni şi 7 cohorte de vigiles (pompieri) cu 7000 de oameni. Misiunea acestei unităţi era paza şi protecţia împăratului.
4. Flota era arma cel mai puţin valorificată şi preţuită în armata romană, poate pentru că nu era de tradiţie. Flota avea un rol de defensivă minimă în Marea Mediterană, devenită acum Mare Nostrum, însă erau organizate şi flote regionale. Flota, classis, cuprindea patru corpuri: Classis Ravenae, Classis Miseni, Classis Aegyptiae, Classis Syriae, cu rol foarte mare în comerţul roman. Erau organizate şi anumite flotile importante pentru Roma pe fluviile din provincii cum ar fi cele de pe Rin şi Dunăre.67
Am încercat în acest articol prezentarea pe scurt a armatei romane. Concluzia este că armata romană a fost, în acelaşi timp, o maşină de război de o eficienţă maximă, un instrument al romanizării şi mai presus de toate o instituţie de bază a statului roman.
Armata romană a fost un Imperiu Roman în miniatură bazată pe disciplină şi pe pragmatismul tipic romanilor care au făcut din lumea antică, europeană mai ales, o reproducere a Romei.
Dostları ilə paylaş: |
