Anatomie şi fiziologie

Tab.N2 DIAGNOSTICUL DIFERENCIAL

al varicelor primare cu SPTF dupa datele flebografice

Semne flebografice	Boala varicoasa	SPTF
Starea venelor profunde	Ectazii	Recanalizare sau ocluzie
Vene comunicante incontinente	Locale, prioritar în 1/3 inferioară medială a gambei	Multiple sau în toată regiunea gambei
Refluxul colateral	Nu se determină	Se determină
Vene subdermale dilatate	Întotdeauna	Rar

T r a t a m e n t u l

Principiile de tratament al SPTF sunt aproximativ aceleaşi ca în tromboflebita acută. Tratamentul SPTF poate fi terapeutic şi chirurgical.
Tratamentul conservativ urmareste scopul de oprire a progresiei afectiunii, de imbunatatire a hemodinamicii, troficii si a functiei extremitatii. Tratamentul de regula se efectuiaza ambulator. Trebuie de mentionat, ca sunt efective toate metodele conservative folosite in tratamentul tromboflebitei acute a membrelor inferioare.

O importanţă deosebită il are regimul rational de lucru. Purtarea bandajelor elastice este obligatorie. Bandajele intensifică circulaţia sanguină în venele profunde, scăzând cantitatea de sânge în tegumente precum şi tensiunea superficială interstiţială. Se împiedică astfel apariţia edemului, se favoriză normalizarea metabolismului tisular îmbunătăţind microcirculaţia. Dacă bandajarea nu poate reduce edemul membrului, atunci devine raţională prescrierea diureticelor (furosemid, hipotiazid, triampur).

Se indică bolnavilor fizioproceduri: ionoforez cu caliu, tripsin, chimotripsină, lidaza, câmp magnetic altemativ, curenţi Bernar şi Darsonval, staţiuni balneo climaterice. Pentru îmbunătăţirea microcirculaţiei diminuarea edemului şi mărirea permiabilităţii capilarelor se administrează glivenol, venurifon, troxevazin, escuzan, anticoagulante în doze mici. Pentru tratamentul ulcerelor cu evoluţie trenantă se vor aplica local antiseptice şi antibiotice cu spectru larg de acţiune, enzime proteolitice (unguent Imxol), Chimoser, Lasonil, Solcoseril, Combutec, lonoforeză, bandaje cu pastă Unna.

Pentru tratamentul eczemei zemuinde şi dermatitei se poate folosi o suspensie de zinc, gelatină şi glicerină, în proportii egale, cu o cantitate întreită de apă distilată, pastă de naftalan boricat, fluţinar, ftorocort. Bolnavilor li se vor prescrie şi preparate desensibilizante, substanţe care vor ameliora circulaţia sanguină ( venomton, trental, andecalin, solcoseril).

Tratamentul chirurgical

Au fost propuse numeroase intervenţii chirurgicale pentru această afecţiune.

Străduinţa de a restabili aparatul valvular distrus al venei recanalizate şi de a lichida tulburările hemidinamice avansate din membrul afectat a servit drept imbold pentru crearea unor valvule artificiale intra şi extravasculare.

Dintre metodele existente merită atenţie operaţia propusă pentru crearea unei valvule extravasculare pe vena poplitee (propusă de Psathakis). Scopul acesteia este obţinerea unui lambou pediculat îngust din tendonul m.gracilis, care se trece între atrera şi vena poplitee şi se fixează cu suturi la tendonul bicepsului femural. În timpul mersului, când se produce contracţia muşchiului gracilis, lamboul creat din acesta apasă vena poplitee, imitând astfel un mecanism de supapă. Actual, operaţa se aplică limitat.

Dacă sindromul posttrombotic este produs de obliterarea unilaterală a venei popliteee, se foloseşte operaţia de şuntare încrucişată suprapubiană cu autovenă, asegmentului safeno-femural propusă de Palma. Ea va asigura scurgerea săngelui din membrul bolnav spre partea sânătoasă. Ca o imperfecţiune a operaţiei, menţionăm trombozele frecvente. În scopul profilaxiei tromboformării precoce, unii chirurgi completează operaţia cu aplicarea de anastmoze artero-venoase temporare, care vor intensifica circulaţia venoasă.

In ocluziile pe segmentul popliteo-femoral se execută operaţia de şuntare a segmentului obliterat cu transplant autovenos, rezecţia safenei afectate şi înlocuirea ei, autoplastie cu vena subcutanată: se aplică anastomoza segmentelor nemodificate de venă ( femurală, poplitee, tibială posterioară) cu vena safenă intemă. Eficienţa acestor operaţii este însă slabă. Nu şi-a găsit o aplicare largă m tratamentul acestei maladii nici operaţia de rezecţie a venelor recanalizate, menită să lichideze refluxul sanguin patologic. în acest context sunt mai des realizate operaţiile pe venele subcutanate şi comunicante , ele completând de regulâ operaţiile reconstructive. La recanalizarea parţială sau totală a venelor profunde, când există şi dilataţia venelor superficiale, operaţia de predilecţie se consideră a fi safenectomia combinată cu ligaturarea venelor comunicante după procedeele Linton Cokett sau Felder. Fascioplastia este irealizabilă la majoritatea bolnavilor, din cauza induraţieie pielii şi ţesutului celular subcutanat, precum şi din cauza edemului subfascial. Safenectomia combinată cu ligatura vaselor comunicante va lichida staza sangună din venele superficiale dilatate,va întrerupe circulaţia paradoxală prin venele comunicante, va diminua hipertensiunea venoasă din venele din regiunea gambei afectate, iar prin urmare se va îmbunătăţi hemodinamica patului vascular microcirculator.

La extemate bolnavii vor fi preveniţi de necesitatea purtării permanente a bandajelor elastice pe membrul operat.

Bibliografie:

1. 
   S.N.Ghenic, S.Emilianov. Probleme de tratament si profilaxie a trombozelor embologene acute venoase.//Chirurgia.-1996, N2.-138-140.
   
2. 
   A.А.Шалимов, И.И.Сухарев. Хирургия вен. –Киевюб 1984.
   
3. 
   Й.Даудярис Болезни вен и лимфатической системы конечностей. –М., 1984
   
4. 
   H. KIM LYERLY AND DAVID C. SABISTON. Deep vein thrombosis and pulmonary embolism. – Oxford., 1998.
   

CHIRURGIA ULCERULUI GASTRODUODENAL