Anatomie şi fiziologie

Este necesar de menţionat că mulţi chirurgi mai disting şi sepsis cronic. Pe baza experienţei de vindecare a 288 de bolnavi cu sepsis colaboratorii. Institutului de chirurgie A.V. Vişnevskii au ajuns la concluzia că sepsis cronic nu este.Ca de obicei diagnoza de sepsis cronic se pune atunci, când la pacient se menţine o temperatură ridicată, iar cauza ei nu se poate aprecia. După acumularea experienţei ei s-au convins că la examinarea minuţioasă a pacientului tot timpul se poate aprecia cauza temperaturii îndelungate. Ca de obicei aceştea sunt bolnavii cu maladii cronice şi de sistem, tuberculoza, maladiile sângelui, colagenozele, patomimia. Sunt cazuri când diagnoza de sepsis cronic se pune în tratamentul neadecvat chirurgical al proceselor purulente. Ca exemplu, poate servi pacientul din Chişinău cu hidrosadenită bilaterală şi pacienta din or. Nicolaev cu mastită purulentă care s-au tratat în diferite secţii chirurgicale timp de 3 şi 5 ani.

În practica clinică sepsisul trebuie privit ca o verigă succesivă în dezvoltarea infecţiei chirurgicale.
Aceasta se poate reda sub următoarea schemă:

Î n s ă n ă t o ş i r e	Procesul purulent local
	Febra rezorbtiv-purulentă
	Faza iniţială a sepsisului	s e p s i s
	Septicemia
	Septicopiemia
	D e c e s

De la faza iniţială a sepsisului trebuie de diferenţiat febra rezorbtivă purulentă, deoarece aceste stări se deosebesc şi patogenetic şi din punct de vedere curativ.

Tabloul clinic şi diferenţial

Tabloul clinic al sepsisului este foarte variat şi el depinde de gravitate, fază şi ritmul clinic de dezvoltare a procesului.

Sepsisul se manifestă prin următoarele simptoame:

• 
  Focarul primar purulent.
  
• 
  Hemoculturi repetate pozitive.
  
• 
  Intoxicare.
  
• 
  Focare secundare purulente.
  
• 
  Febră mai înaltă de 38⁰C.
  
• 
  Frisoane.
  
• 
  Tahicardie.
  
• 
  Dispnee.
  
• 
  Schimbări în hemogramă.
  
• 
  Schimbări din partea pielii.
  
• 
  Miocardite toxice.
  
• 
  Hepatită toxică.
  
• 
  Nefrită toxică.
  

Focarul primar este un simptom patognomonic al sepsisului, absenţa căruia tot timpul pune diagnosticul de sepsis în discuţie. Depistarea focarului primar nu este dificilă, dacă ultimul este localizat în ţesuturile moi la suprafaţă.

În localizările profunde (organele interne, cavităţi), diagnosticul lui este mai dificil. Pentru depistarea acestor focare e necesar de folosit atât datele clinice şi de laborator, cât şi datele instrumentale de investigaţie (examenul ultrasonor, termografic, de scanare, tomografia computerizată, rezonanţa magneto-nucleară ş.a.).

Însămânţarea microorganismelor din sânge este un moment principal în diagnosticul sepsisului. E necesar de efectuat însămânţări repetate, ca regulă în timpul febrei maxime. Deoarece microorganismele pot pătrunde în sânge nu numai în caz de sepsis, dar şi în alte situaţii trebuie de diferenţiat bacteriemia de septicemie. Bacteriemia poate surveni după extragerea dinţilor, tonzilectomiei şi altor intervenţii chirurgicale mici. În aceste cazuri bacteriemia este de o durată scurtă şi nu lasă consecinţe (bacteriemia tranzictorie).

E cunoscut faptul că în sepsis intoxicaţia purulentă este sindromul de bază, care prezintă un complex de simptoame ce reflectă reacţia organismului la resorbţia produselor de descompunere a ţesuturilor, microorganismelor şi a toxinelor lor. Cu scop de a aprecia gradul de intoxicaţie purulentă se folosesc următoarele trepte: aprecierea nivelului triptofanului în serul sanguin, complexelor imune circulanţi, indexului cardiotoxic ş.a.

Deosebim 3 grade de intoxicaţie: I – uşoară, II – medie, III – gravă.

Testele	Gradul I	Gradul II	Gradul III
Nivelul triptofanului	până la 20 mcg/ml	20-30 mcg/ml	> 30 mcg/ml
CIC	până la 0,08	0,08-0,1	> 0,1 unităţi a densităţii optice
ICT	până la 20	20-30	> 30