Anna karenina

' La toartă (fr.),

i 261

pitan de cavalerie din gardă, şi-a pus candidatura pentru

demnitatea de mareşal gubernial al nobilimii.

Mareşalii judeţeni, dueind farfurioarele cu bile, trecură

de la mesele lor la masa mareşalului nobilimii. Alegerile

incepură.

— Să pui la dreapta ! ii şopti Stepan Arkadici lui Levin,

in timp ce acesta se apropia de masă impreună cu fratele

său, in urma mareşalului. Dar Levin uită instrucţiunile ce

i se dăduseră. Se temea să nu fi greşit Stepan Arkadici spunind

: -≪la dreapta≫. Snetkov era adversarul. Apropiindu-

se de urnă, Konstantin Dmitrici ţinea bila in mina

dreaptă ; crezind insă că greşise, o trecu in cealaltă mină

şi o puse la stinga, in aşa fel că fiecare putea descoperi

manevra.

Un cunoscător al operaţiei, care stătea Hngă urnă şi

care ghicea după mişcarea cotului unde punea bila fiecare

făcu o schimă. Părea nemulţumit că n-avea prilejul să-şi

dovedească perspicacitatea.

Se făcu linişte şi incepu despuierea scrutinului. Pe

urmă cineva anunţă numărul voturilor pentru şi contra.

Mareşalul a fost ales cu mare majoritate. Se iscă o zarvă

nemaipomenită. Toată lumea năvăli spre uşă. Intră Snetkov.

Nobilii il inconjurară şi-1 felicitară.

— Ei, s-a isprăvit ? intrebă Levin pe Serghei

Ivanovici.

—. De-abia incepe, răspunse zimbind Sviajski in locul

lui Koznişev. Candidatul opoziţiei ar putea intruni un număr

mai mare de bile decit mareşalul

Levin uitase cu totul acest lucru. işi aminti numai că

era aici o şiretenie la mijloc, dar, din plictiseală, el nu se,

mai strădui să-şi reamintească ce anume. Se simţea copleşit

de tristeţe ; dorea să se smulgă din mulţime.

Cum nimeni nu-i dădea atenţie şi, pesemne, nici nu era

nevoie de dinsul, Levin se strecură neobservat in sala cea

mică, unde se afla instalat bufetul. Cind intilni iarăşi lacheii,

incercă o mare uşurare. Lacheul cel bătrin ii propuse

o gustare şi Levin primi. După ce mincă o pirjoală cu fasole

şi stătu de vorbă cu lacheii despre boierii de altădată>

Konstantin Dmitrici se urcă Ia balcon, nedorind să intre in

sala cea mare, unde se simţea a Kt de stingherit.

262

Balconul era plin de doamne elegante, care se aplecau

peste balustradă şi căutau să nu scape nici o vorbă din ceea

ce se discuta jos. Avocaţi spilcuiţi, profesori de liceu cu

ochelari şi ofiţeri şedeau pe scaune sau stăteau in picioare

lingă doamne. Pretutindeni se vorbea de alegeri. Se spunea

că mareşalul e mort de oboseală şi se sublinia frumuseţea

dezbaterilor. intr-un grup, Levin auzi laude la adresa

fratelui său. O doamnă spunea unui avocat :

— Ce bine-mi pare că l-am auzit pe Koznişev ! Merita

să rabzi de foame. O minune ! Ce vorbă limpede ! La dum

neavoastră, la tribunal, nimeni nu vorbeşte aşa de frumos.

Doar Maidel, dar nici pe departe nu-i atit de elocvent.

Găsind un loc liber lingă balustradă, Levin se aplecă in

■tfară. Prinse să privească şi să asculte.

Toţi nobilii stăteau in boxe, pe judeţe. In mijlocul sălii,

un bărbat in uniformă anunţă cu glas subţirel, dar puternic :

— Se pune candidatura căpitanului-secund de cavalerie

din gardă Evgheni Ivanovici Apuhtin pentru demnitatea

de mareşal gubernial al nobilimii.

Se lăsă o linişte de moarte. Apoi se auzi un glas slab

de bătrin :

—A renunţat !

—Se pune candidatura consilierului de curte, Piotr

Petrovici Bohl... incepu din nou glasul.

— A renunţat ! răspunse un glas tinăr, ţipător.

Glasul anunţa mereu şi mereu se auzea : ≪A renunţat !≫

Aceasta ţinu aproape o oră. Rezemat de balustradă,

Levin privea şi asculta. Mai intii, se mira şi incerca să inţeleagă

ce insemnau toate acestea ; pe urmă, după ce se

convinse că nu era in stare să priceapă nimic, incepu să

K plictisească; in sfirşit, amintindu-şi emoţia şi răutatea

de pe toate figurile, se intrista. Hotări să plece şi cobori

spre ieşire. Trecind prin vestibulul balconului, Levin intilni

un tinăr posac, cu pungi sub ochi, care se plimba incoace şi

Incolo ; mai intilni pe scară o pereche : o doamnă cu

tocuri inalte, care alerga repede, şi un sprinten substitut

de procuror.

— V-am spus doar că n-o să intirziaţi, ii spunea procu

rorul in timp ce Levin se dădea la o parte, lăsind să treacă

duamna.

263

Levin ajunse la scara de la ieşire şi tocmai scosese din

bunarul vestei numărul de Ia garderobă al blănii, cind secretarul

puse mina pe dinsul.

— Poftiţi, Konstantin Dmitrici, incepe votul.

Se vota pentru candidatura lui Nevedovski, care refuzase

cu atita hotărire.

Levin se indreptă spre uşa care dădea in sală. Era incuiată.

Secretarul bătu. Uşa se deschise. Faţă in faţă cu Levin,

se indesară spre ieşire doi moşieri cu feţele imbujorate.

— Nu mai pot ! zise unul dintre proprietari, stacojiu

la faţă.

La spatele moşierului se ivi faţa mareşalului nobilimii.

Chipul lui te ingrozea prin expresia-i de istovire şi de

spaimă.

—Ti-am spus o dată să nu laşi pe nimeni să iasă ! strigă

uşierului mareşalul.

—Excelenţă, am dat drumul inăuntru.

—Dumnezeule ! exclamă mareşalul gubernial ; oftă din

adinc şi, cu capul plecat, de-abia tirindu-şi picioarele

in

pantalonii săi albi, păşi prin mijlocul sălii şi se

indreptă

spre masa cea mare.

Nevedovski a fost ales mareşal al nobilimii cu mai multe

bile decit Snetkov, după cum şi era pregătit. Mulţi erau

veseli, mulţumiţi, fericiţi, entuziasmaţi. Dar şi mulţi erau

nemulţumiţi şi nefericiţi.

Fostul mareşal gubernia] nu-şi putea ascunde deznă-

Hejdea.

Cind Nevedovski se indreptă spre ieşirea din sală, mulţimea

il inconjură şi, entuziasmată, se ţinu după dinsul,

intocmai cum il urmase in prima zi pe guvernatorul care

prezidase inceperea alegerilor şi cum se ţinuse şi după

Snetkov, cind fusese ales.

XXXI

In aceeaşi zi, mareşalul gubernia! nou-ales şi mai multe

persoane din tabăra triumfătoare cinară la Vronski.

Acesta venise la alegeri, pe de o parte fiindcă se plictisea

la ţară şi vroia să-şi afirme drepturile la libertate faţă

de Anna, iar pe de altă parte fiindcă ţinea să-1 răsplătească

264

pe Sviajski pentru sprijinul electoral pe care acesta i-i dăduse

atunci cind.se luptase atita pentru Vronski la alegerile

de zemstvă dar mai cu seamă fiind hotărit să-şi

indeplinească fără şovăire toate indatoririle cerute de si-

I naţia sa de nobil şi de proprietar de pămint, pe care şi-o

alesese. Nici prin gind nu-i trecuse insă că alegerile il vor

pasiona şi-1 vor interesa atita şi că va izbuti să se descurce

uşa de bine.

El era un nou-venit in cercul nobilimii provinciale, cucerise

insă simpatia multora şi nu greşea inchipuindu-şi că

dobindise o oarecare influenţă in sinul nobilimii. La trecerea

lui Vronski contribuiseră averea şi numele său, splendida-

i locuinţă de la oraş, pusă la dispoziţia lui de vechiul

său prieten Şirkov, care se ocupa de chestiuni financiare

şi intemeiase o bancă infloritoare la Kaşin, excelentul bucfttar

pe care-1 adusese de la ţară, prietenia cu guvernatorul,

o) cărui camarad fusese şi care-1 proteja, dar mai cu seamă

purtarea sa simplă şi deopotrivă de amabilă faţă de toată

lumea — atitudine care făcuse foarte repede pe cei mai

mulţi nobili să-şi schimbe părerea despre pretinsa lui mandrie.

Vronski simţea că orice nobil cu care făcuse cunoştinţă

ar putea ajunge partizanul său, afară numai de domnul

acela aiurit, insurat cu Kitty Şcerbaţkaia care, a propos