Antrenament în creştinism 1

Ce este cu botezul copiilor?

Deşi botezul copiilor nu este niciodată amintit clar şi precis în Noul Testament,

multe confesiuni îl practică de secole. Temeiurile istorice ale acestora pentru botezul
copiilor sunt:

1. 
   Ca să salveze copilaşul de iad,
   
2. 
   Să înceapă procesul salvării, care mai tîrziu să fie pecetluit prin „confirmare",
   sau
   
3. 
   Să-i facă conştienţi pe părinţii sau pe naşii copilului prin serviciul religios de
   botez de importanţa unei educaţii creştine.
   

Gîndul că o suspendare a botezului ar condamna copilul la iad e o părere groaz-
nică despre Dumnezeu. Dar şi ideea despre botezul copiilor ca de început al proce-
sului de salvare, prin care copilul află har, este la fel de nesusţinută de Scriptură.
Oricît de frumos poate fi serviciul religios de botez, totuşi el este necunoscut în
Noul Testament. Cu toate acestea, s-a încercat să se aducă argumente din Biblie pen-
tru botezul copiilor mici.

1. 
   TEXTE DOVEDITOARE, CITATE ADESEORI. Marcu 10:13-16 şi Matei 19:
   13-15 sunt puse deseori în legătură cu botezul copiilor. Mamele şi-au adus copilaşii
   la Domnul Isus, şi El a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi,'căci
   împărăţia cerurilor este a acelor ca ei". Dar Domnul Isus nu i-a botezat pe copii, El
   i-a binecuvîntat. Dacă botezul copiilor spre salvare ar fi fost o practică obişnuită la
   discipoli şi la învăţătorul lor, n-ar fi încercat să-i izgonească. Cineva a exprimat ast-
   fel lucrul acesta: „îl vedem aici pe Isus Domnul, dar nu şi apa". Matei 18:2-6 este
   un alt loc deseori citat. Isus a spus: „Adevărat vă spun, că dacă nu vă veţi întoarce
   la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în
   împărăţia lui Dumnezeu". Le-a dat lecţii intuitive pe un copilaş, pe care 1-a pus în
   mijlocul lor. El însă voia să facă clară necesitatea umilinţei şi simplităţii, şi nu a
   botezului. Alt pasaj este l.Corinteni 7:14. Copiii de credincioşi (fie unul dintre pă-
   rinţi, fie amîndoi) sunt consideraţi aici ca „sfinţi". Cuvîntul înseamnă „despărţit, pus
   deoparte" şi se referă la privilegiul de care se bucură un copil cu părinţi credincioşi.
   Totuşi, acest privilegiu nu e cauzat de botez, nici nu cere botezul. Scriptura nu spune
   despre nimeni că din cauza părinţilor creştini este „născut în Biserică". Salvarea vi-
   ne prin naşterea din nou, nu prin naşterea naturală (loan 1:13; 3:5-7).
   
2. 
   MOTIVARE PRIN CIRCUMCIZIE. Copilaşii evrei erau tăiaţi împrejur (cir-
   ,cumcizie) la opt zile de la naştere (Luca 1:59), şi prin aceasta primiţi în poporul
   

24

evreu. De aceea se crede că şi creştinii au dreptul să-şi boteze copiii. Coloseni 2:11-

12 este citat în ceea ce priveşte circumcizia lui Cristos. Totuşi, aici e avută în vedere
moartea Sa, prin CLre El a dat la o parte păcatul. Din acest pasaj nu se poate deloc
deduce o justificare a botezului copiilor.

3. ARGUMENTUL CĂ FAMILII ÎNTREGI AU FOST BOTEZATE. Salvarea

Lidiei (Fapte 16:14-15), a gardianului sau şefului închisorii din Filipi (Fapte 16:30-
33), a lui Crispus (Fapte 18:18), a lui Ştefana (l.Corinteni 1:16; 16:15) sunt cazuri
cînd familii întregi au crezut şi au fost botezate. Acum, unii presupun că „trebuie să
fi existat şi copilaşi în aceste familii", sau cel puţin copii care erau prea mici ca să
creadă. De aici se presupune apoi că aceştia erau cuprinşi în botez, deşi în pasajele
respective nu există nici un fel de afirmaţii care să ducă într-acolo. De fapt, e cel
puţin la fel de raţional să presupunem că numai aceia care erau destul de mari ca să
înţeleagă şi să creadă mesajul lui Cristos erau botezaţi (ca în Fapte 16:34).