“Muzica este aritmetica sunetelor, aşa cum optica este geometria luminii.”
- Claude Debussy
“Cuvintele sunt lentile pentru focalizarea minţii.”
- Ayn Rand
Aparatul de proiecţie
Serveşte la proiectarea pe un ecran a imaginilor reale şi mărite ale desenelor, fotografiilor sau filmelor.
În principal, aparatul de proiecţie constă într-un dispozitiv de luminos sau iluminat şi un obiectiv.
Pentru ca imaginea proiectată pe ecran să fie clară, obiectul trebuie să fie puternic iluminat.
Aceste imagini se proiectează pe un ecran, astfel încât observarea lor este realizată de un număr mare de privitori.
Tipuri de proiectoare
Clasificarea proiectoarelor se face în funcţie de tipul obiectului proiectat:
la obiectele transparente (diapozitive, diafilme) se numeşte DIASCOP;
la obiectele opace se numeşte EPISCOP;
la obiectele transparente şi opace poartă denumirea de EPIDIASCOP sau, într-o altă manieră constructivă, RETROPROIECTOR.
Din ce se compune un proiector ?
sursa de lumină internă, S (ex. un bec electric cu putere de 500-1000 W sau un arc electric);
oglinda sferică concavă O, aşezată în spatele sursei S, care reflectă lumina, spre obiectul AB (sursa de lumină este poziţionată în focarul oglinzii sferice);
condensorul C, reprezentând un sistem de lentile plan-convexe cu distanţa focală mică, aşezate cu feţele curbe spre interior; lentilele sunt corectate foarte bine de aberaţii, sistemul având rolul de a concentra lumina asupra obiectului;
obiectivul Ob. formează imaginea obiectului pe ecran, reprezentând un sistem convergent corectat de aberaţii.
Problemele referitoare la aparatele de proiecţie se rezolvă folosind formulele lentilelor.
Asemănarea cu aparatul de fotografiat
Un obiectiv de proiecţie bun se apropie în ceea ce priveşte caracteristicile sale de un obiectiv fotografic.
Aparatele de proiecţie funcţionează după acelaşi principiu ca şi camerele de luat vederi, însă, în timp ce la camera de luat vederi fasciculul de lumină porneşte de la subiect, trece prin obiectiv şi ajunge la film, la aparatul de proiecţie fasciculul de lumină trece prin imagine şi prin obiectiv către ecran.
Dar cum funcţionează, totuşi?
În figura alaturată este reprezentat schematic un aparat de proiecţie de filme. Redarea filmului se face prin proiecţia de scurtă durată a unei imagini a filmului, după care aceasta este transportată mai departe, făcând loc imaginii următoare; în timpul transportului, fereastra de proiecţie este acoperită.
Pentru a avea o rezervă suficientă de film şi pentru a exista o concordanţă între rola de derulare şi mecanismul de transport care lucrează sacadat, este necesar ca între rola de transport şi fereastra de proiecţie să existe o buclă de film.
Mecanismul care transportă filmul poate fi realizat sub formă de braţ cu gheare. Partea de jos a braţului este fixată excentric la un disc care se roteşte uniform. Prin poziţia de fixare la mijloc, braţul execută mişcările reprezentate în figura următoare.
Istoria aparatului de proiecţie
În anul 1864, pe 5 octombrie, s-a născut Louis Lumière, inventator al cinematografiei, alături de fratele său, Auguste.
Louis şi Auguste Lumière erau copiii industriaşului francez Antoine Lumière, proprietarul unei uzine de aparate de fotografiat. Cei doi, un model de colaborare între fraţi, dar şi de perseverenţă în ceea ce priveşte perfecţionarea cinematografului, sunt consideraţi inventatorii primului aparat de filmat şi al primului aparat de proiecţie cinematografică.
Louis Lumière, la vârsta de 17 ani, pe când lucra în laboratorul tatălui său, a inventat o emulsie care permitea realizarea fotografiei instantanee.
Fraţii Lumière au adus la lumină cinematografia
În anul 1895, cei doi fraţi au înregistrat brevetul cunoscut sub numele de „Cinematograful Lumière”. La prima proiecţie cu public au fost prezente aproximativ 200 de persoane şi a fost proiectat documentarul „La Sortie des Usines Lumière” („Ieşirea de la Uzinele Lumière”).
La început, fraţii Lumière au declarat despre cinematograf că este o invenţie fără viitor, refuzând să-l vândă lui Georges Meliès, un om bogat ce conducea teatrul Robert Houdin. De-a lungul anilor, cinematograful s-a dezvoltat, transformându-se într-o artă.
De la noutate la obişnuinţă
Apariţia cinematografului a revoluţionat modul în care vedem şi înţelegem lumea. Azi orice tânăr poate filma şi, în câteva minute, prietenii săi de la kilometri distanţă pot urmări filmul fără să se gândească măcar că în urmă cu 120 de ani, nu doar că nu exista o formă de conexiune care să permită acest lucru, dar nici măcar conceptul de video (filmare) nu apăruse încă.
Iată câteva lucruri de ştiut despre... cinematograf.
Camera obscură
Înainte de a vorbi de proiecția cinematografică, este bine să ne amintim despre camera obscură, cunoscută încă din antichitate, dispozitiv cu care pentru prima dată se putea capta o imagine din mediul înconjurător. Chiar dacă imaginea era răsturnată, era însă o imagine reală.
Pe la mijlocul secolului al XVII-lea apare lanterna magică, dispozitiv cu care se pot face proiecții a unor desene executate pe sticlă. Este o proiecție de tip diascop.
Tot cam în acea epocă, ca o aplicație a lanternei magice, apare în China teatrul de umbre.
Primele încercări
Referitor la descoperirile premergătoare apariției cinematografului, amintim de încercările unui profesor belgian, Joseph Plateau, care în 1829, vrând să stabilească limita de rezistență a retinei ochiului, se uită timp de 25 de secunde la discul solar. Orbit de lumina puternică a soarelui, este nevoit să stea câteva zile într-o cameră întunecată și constată că are în permanență senzația că vede imaginea soarelui, aceasta întipărindu-se pe retină.
Realizează în 1832 un aparat pentru a înșela vederea, cunoscut sub numele de fenakistoscop. Principiul de funcționare era realizarea unor desene care reprezentau o imagine în mișcare descompusă într-o serie de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor printr-o succesiune rapidă datorită memoriei asociative, fenomenul care face ca ochiul să asocieze imaginile văzute.
Ritmul de trecere a fotogramelor prin fața ferestrei de vizionare era de 40-60 imagini pe secundă. Ulterior s-a dovedit ca pentru filmul mut erau de ajuns și 18 imagini pe secundă.
Câteva exemple …
Ştiaţi că …
… primul studio cinematografic din SUA a fost
construit de Thomas Edison şi purta numele de Black
Maria?
… primul film cu sonor apare în anul 1927, numindu-se “Cântareţul de Jazz”?
… în 1920 apare Tehnicolor, un procedeu de realizare a filmelor color, inventată de americani?
… în 1933 apare primul film în relief, realizat tot de fraţii Lumière?
… primul film pe ecran plat apare în 1953, în regia lui Henry Koster, intitulat “Parada Primăverii”?
… primul film de cinema bazat pe o poveste adevarată a fost “Marele jaf al trenului” ? Filmul prezintă un jaf comis în Vestul Sălbatic asupra unui tren încărcat cu bani după ce în prealabil banda de răufacători a aflat de la şeful staţiei de tren conţinutul lăzii de valori. Filmul are doar 11 minute, a fost turnat în toamna lui 1903 şi lansat la data de 1 decembrie a aceluiaşi an, având un succes de casă de … 150 de dolari.
Mici întrebări…
Ce fel de imagini proiectează aparatul de proiecţie?