Articol aparut in special in ziua de Marti, Aprilie 13, 2004
Yüklə 216,47 Kb.
|
|
Romania, sfarsit de secol XVIII. Un oarecare Baltazar a cerut si a obtinut aprobarea domnitorului Alexandru Moruzi sa organizeze o loterie. La 9 iulie 1793 a primit o autorizatie valabila pentru 15 zile. Astfel, 1793 a devenit anul in care a fost pentru prima data mentionata „tinerea unei loterii“. Un an mai tarziu, un alt strain, Michel Becheru, obtinea si el o autorizatie asemanatoare. Iar in anii care au urmat, putin cate putin, nebunia, mirajul castigarii unor sume mari de bani i-a cuprins pe toti romanii. Potrivit unui sondaj realizat in 2003, Loto 6 din 49, cel mai popular joc oficial de noroc, a fost jucat de peste 45,2% din populatia adulta din mediul urban in ultimele 12 luni. Inceputuri
Carol I – tatal Loteriei Prin Legea Loteriei de Stat promulgata de regele Carol I in 1906 se conferea acestei institutii „un loc important în eforturile de ameliorare a starii de sanatate si igiena a poporului roman.“ Acest moment a insemnat nasterea oficiala a Loteriei. In 1931 este votata Legea pentru infiintarea si organizarea Loteriei de Stat pe clase pentru sanatate publica si ocrotiri sociale, prin care veniturile nete ale Loteriei de Stat erau destinate numai Fondului General Sanitar de Ocrotire. Trei ani mai tarziu, in 1934, organizarea exploatarii si administrarii Loteriei de Stat era incredintata Regiei Loteriei de Stat. Institutia nou infiintata organiza loterii anexe cu organizatii de cultura. O parte din banii Loteriei au fost folositi pentru finantarea „Revistei Fundatiilor Regale“, avandu-i care redactor, printre altii pe prozatorul si dramaturgul Camil Petrescu. Perioada comunista Prin consultari interne, dupa ce de-al doilea razboi mondial s-au elaborat planuri de loterii noi. Dintre acestea a fost ales sistemul Loto saptamanal. Prima tragere a avut loc in 25 februarie 1945. Noul sistem era copiat dupa cel genovez si consta in alegerea a trei numere din 90. In acea perioada, Loteria era inca organizata pe baza de „coleturi particulare“, care, fortate de inflatie si presate de interesul propriu au intrat in conflict cu institutia de Stat. In timpul regimului comunist evenimentele importante pentru Loterie s-au inmultit. De la an la an, au aparut tot mai multe jocuri si sisteme. In 1949, prin decretul 420, Regia Loteriei de Stat se transforma in Societatea Comerciala de Stat „Loteria de Stat“, trecand sub tutela Ministerului Finantelor. In 1954 au aparut primele emisiuni de „Lozuri in Plic“, realizare originala romaneasca, avand mare succes datorita faptului ca se ofereau castiguri „pe loc“. In acelasi an au fost infiintate „Intreprinderea de Stat Pronosport“, ce viza concursuri pe baza de pronosticuri sportive, si „Intreprinderea de Stat Loteria“, care se ocupa cu tragerile de numere. Ele au fost unite in 1958. Extrageri speciale cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1960 sau de sarbatorile legale, primele autoturisme Moskvici, Trabant, Dacia sau Skoda oferite ca premii. Excursii in strainatate. Obiecte de folosinta indelungata. Locuinte proprietate personala intr-un regim in care aceasta fusese partial desfiintata. Romani tot mai interesati de posibilitatea de a se imbogati peste noapte. Concurenta in democratie Dupa revolutia din decembrie 1989 Loteria Nationala a trebuit sa faca fata concurentei cazinourilor si caselor de pariuri. In 1991 a fost infiintata Regia Autonoma a Loteriilor si Pronosport, iar din 1999 aceasta a devenit Compania Nationala Loteria Romana. Premiile au inceput sa creasca, iar oferta institutiei s-a diversificat. In afara de lozuri in plic au aparut pe piata lozurile de razuit, la care se pot castiga masini, apartamente si bani, precum si sisteme gen: „Noroc“, „5 din 40“, „Jocker“. Unii spun ca e vorba de saracie si disperare. Altii ca e pasiune. Romanii joaca la Loto si spera intr-un viitor mai bun. Cristian Petru -------------------------------------------------------------------------------- Publicitate in ziarele vremii
-------------------------------------------------------------------------------- Preturi si castiguri
-------------------------------------------------------------------------------- Gerovital a sfidat legile publicitatii „Nu se moare de batranete, ci de boala.“ Aceasta era convingerea profesorului doctor Ana Aslan, care a ajutat-o sa puna la punct produsele cu marca Gerovital. O marca de trei ori unica in lume: a promovat o noua stiinta, geriatria, a impus infiintarea primului institut de specialitate si a devenit celebra fara nici un fel de campanie publicitara. Gerovital H3 este produsul farmaceutic care detine performanta, unica in lume, de a fi dat nastere uneia din cele mai moderne specialitati medicale: geriatria. Istoria Gerovital debuteaza in anul 1946, la Clinica Medicala din Timisoara, cand prof. dr. Ana Aslan incepe sa studieze efectul intineritor al procainei. Confratii de breasla din tara si din strainatate priveau cu scepticism ambitia romancei de a descoperi si stapani elixirul tineretii. Si, totusi, nu a fost singura in minunatul ei demers. Profesorul C.I. Parhon, doctor si profesor de endocrinologie, presedinte al Consiliului de Ministri, accepta sa infiinteze, in premiera mondiala, in 1952 Institutul de Geriatrie. „A fost lucrarea deosebita a lui Dumnezeu. Atunci genialitatea s-a numit Ana Aslan, care a avut sansa sa intalneasca un medic in pozitia de prim-ministru“, considera doctorul Maria Georgescu, eleva profesorului Aslan si actualul director al institutului. Infiintarea institutului a provocat un veritabil „cutremur“. A miscat lumea stiintifica, dar mai ales a dat noi sperante omului. Pentru ca tot in anul de gratie 1952, profesorul Ana Aslan prepara vitamina H3 – Gerovital, produs farmaceutic cu proprietati regeneratoare. Prepararea in serie si introducerea in circuitul farmaceutic a produsului incepe in 1958. Prin inventare si brevetare la OSIM, probabil, ca istoriei Gerovital H3 ar fi trebuie sa i se puna punct. Dar ea abia incepea.
Semnatura Gerovital este un nume care a cunoscut celebritate, sfidand toate regulile publicitatii. Ea s-a impus fara ajutorul campaniilor publicitare. Nu a avut nevoie de nici un element din binecunoscutul arsenal pus in actiune de firme specializate. N-au existat clipuri, melodii, postere, sloganuri… „Profesorul Ana Aslan, elevii ei, ambasadorii Romaniei si intr-o masura Ministerul Turismului au lansat produsul in lume. Dar cel mai bine au jucat rolul de agenti publicitari pacientii. De la VIP-uri pana la persoane necunoscute, toti animati de dorinta fireasca de a trai mai mult, fara probleme de sanatate si fara infirmitati fizice si mentale. Era o vreme cand in afara Romania era sinonima cu Gerovital si Aslan“, precizeaza directorul Institutului, dr. Maria Georgescu. Daca s-ar impune necesitatea unui slogan pentru marca Gerovital, poate cel mai indicat ar fi conceptul sintetizat de insasi Ana Aslan: „Sa dam viata anilor si ani vietii“. Nu se stie cine a conceput ambalajele produselor purtand marca Gerovital, dar cu siguranta a avut o idee formidabila. Medicamentele Gerovital sunt garantate de semnatura olografa a prof. dr. Ana Aslan. Din pacate, asa cum ne-a declarat directorul institutului, „in zece ani cat am stat in preajma prof. dr. Ana Aslan niciodata nu am vazut aceast semnatura pe vreun document. Poate ca asa a semnat prof. dr. Aslan in tinerete si, apoi, si-a modificat-o. Ceea ce mi se pare ciudat“. Magda Marincovici -------------------------------------------------------------------------------- O marca celebra in intreaga lume
Beneficiile tratamentului Tratamentul geriatric aplicat in Romania, respectand metoda Ana Aslan, are un caracter complex, avand ca rezultat profilaxia si incetinirea proceselor involutive si ale patologiei asociate batranetii. Gerovital nu inseamna intinerire miraculoasa. In schimb prezinta avantajul de a influenta pozitiv starea fizica si psihica, de a incetini imbatranirea organismului, de a ameliora reumatismul cronic degenerativ si are efect antidepresiv. Tratamentul geriatric Aslan vine in completarea curelor balneare in statiuni ca: Herculane, Covasna, Sinaia, Eforie Nord, Mangalia, Neptun. -------------------------------------------------------------------------------- ISTORIC 1958 – incepe prepararea Gerovital pe scara larga si este comercializat in farmacii 1980 apare Aslavital, un alt produs geriatric Serviciile secrete din tara noastra au date care dovedesc piratarea celor doua marci. 2004 - Gerovital si Aslavital sunt in proprietatea Sicomed, cremele sunt produse de doua fabrici de cosmetice: “Gerovital Cosmetics “ si “Farmec” Cluj. Cosmeticele „proletarilor“ „Ca sa cuceresti femeia folosesti sapunul Cheia.“ Un slogan simpatic, dar fals. Nici o femeie nu s-a declarat incantata de sapunul muncitoresc. Prin zona Obor – Iancului din Bucuresti a aparut prin 1884 o fabrica de sapun: Stela. Patronii faceau initial lumanari, dar produceau si sapun. Inventia lor cosmetica s-a numit Cheia. Dupa al doilea razboi mondial a devenit principalul producator de sapun al Romaniei. Iar la Brasov functiona Norvea, principalul producator de pasta de dinti. Brasovul aproviziona ininte de 1989 intreaga Romanie cu „Cristal – pasta de dinti mentolata“. Un „sapun al muncitorilor“, un sapun care a facut armata si care s-a „perindat“ prin inchisori. Un sapun popular. De fapt, un sapun de rufe. Era de culoare galbena, dur, ca un lingou si avea stanta marcii infundata. Bineinteles, cheia imprimata pe el era semnul distinctiv. „Cheia nu foloseam pe vremuri decat foarte rar, ca sapun pentru rufe, nu pentru maini“, isi aduce aminte pensionara Liliana Popa. „Mirosea foarte urat. Un miros intepator, cred ca avea multa soda in el. Ce mai incolo si incoace, un sapun inferior!“ Oana... ca sa mirosi frumos „Dar erau alte sapunuri care spalau rusinea sapunului Cheia“, ne spune dna Popa. „Sapunul Oana era albastru si roz, dupa cum erau si ambalajele. A aparut prin anii ’70-’80, nu era cine stie ce, era un sapun obisnuit, dar era incomparabil fata de Cheia. Pitic si Vis insa miroseau foarte frumos. Prin anii ’70 cumparam numai aceste sapunuri, deoarece erau albe si emanau o mireasma...“ Alte sapunuri Elena Ionascu, pensionara si ea, marturiseste ca in vremurile trecute avea alte preferinte: „Sapunul Mona Lisa – cel mai bun sapun! Prin anii ’60 costa 8 lei...Tot prin anii ’60-’70, sapunul Ka-O-La, unguresc. Era mare, mirosea foarte frumos, ceva suav, si avea culoarea galben-cafeniu. Dupa o vreme a disparut. Odata, pe cand eram tanara, a venit cineva in vizita la mama si mi-a spus: «Mirosi extraordinar!». Ma spalasem cu Ka-O-La“. „Face dintii ca de cal“ Doamna Ionascu isi aminteste si despre pasta de dinti Cristal produsa odata de Norvea, in fabrica de la Brasov. „Era singura pasta de dinti inainte de ’89. Era foarte buna si costa foarte putin – 1 leu si 50 de bani prin anii ’69-’70. Era alba. Mentolata. Alta nu era. Dupa’90 a aparut Super Cristalul.“ Liliana Popa detroneaza, cu umor, parerea pozitiva a Elenei Ionascu despre Cristal. „Circulau versuri mai mult decat edificatoare despre aceasta pasta de dinti: «Pasta de dinti Cristal/Face dintii ca de cal»“. Ana Maria Luca, Roxana Roseti -------------------------------------------------------------------------------- ISTORIC
De la sapun la condimente Societatea comerciala Stela a fost fondata la sfarsitul secolului XIX de catre Iulius Hoffmaier. Principalul ei obiect de activitate era producerea de sapun. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in 1948 , firma este nationalizata. In anul 1975 se incepe drumul catre o dezvoltare foarte puternica. Fabrica este retehnologizata si devine principalul producator de sapun din Romania. La inceputul anilor 90, fabrica se asociaza cu doua firme: Norvea si Colgate-Palmolive. Toate trei formeaza acum Colgate Palmolive Romania, unde Stela detine 16 la suta din actiuni, conform site-ului oficial al intreprinderii. Societatea si-a modificat obiectul de activitate atunci cand s-a asociat. A devenit producator de... de condimente si produse alimentare: cacao, orez, zahar, naut, susan, nuca de cocos, mac, bicarbionat de sodii si sare de lamaie. Masina nationala, rodul francofoniei Primul autoturism national produs vreodata in Romania a fost Dacia 1100. Pretul era la vremea acelui timp de circa 55.000 lei, fiind considerat insa prohibit pentru majoritatea romanilor. Anul 1965. Fostul dictator Nicolae Ceausescu decide ca trebuie redus efortul valutar facut cu importul de autoturisme. Asa a aparut necesitatea fabricarii unui autoturism romanesc sub licenta straina. Cu ordin de la Comitetul Central la Partidului Comunist Roman, a fost lansata cererea de licenta pentru un autoturism de clasa medie, cu o capacitate de 1000-1300 cmc. S-a vizat in primul rand producerea unei serii de fabricatie de circa 40.000-50.000 de bucati pe an.
Dacia de la Colibasi Prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2004 din 16 septembrie 1966 s-a stabilit amplasarea uzinei de autoturisme la Colibasi, vecina cu Uzina „Vasile Tudose“, care era demult furnizorul principal de piese si subansamble pentru autocamioane si tractoare. Construita intr-un timp record de numai un an si jumatate, la 1 iulie 1968 s-a trecut la inceperea probelor de functionare in gol. Primul autoturism de control, dupa parcurgerea celor 217 posturi de lucru ale liniilor de montaj, a fost gata in ziua de 3 august 1968. Dacia 1100 a inceput sa fie produsa in serie (era pentru prima data in istoria Romaniei) la 20 august 1968. Vuturul ca emblema A fost nevoie de o emblema care sa reprezinte cat mai bine atat modelul, cat si noua marca in contextul „mandriei nationale“. La ordinul direct al fostului dictator, intre farurile modelului 1100 a fost plasata o tija cromata ce continea noua emblema a Uzinei de Autoturisme Pitesti: un vultur. Ulterior, acesta au fost inlocuit de o rigla din plastic ce avea inscriptia Dacia 1100. Autoturismele Dacia 1100 s-au produs pana la sfarsitul anului 1971, pornind pe drumurile patriei un numar de 37.546 de autoturisme. Catalin Budescu -------------------------------------------------------------------------------- Masina lui Ceausescu
ISTORIC
An de aparitie: 1968 Produsa între 1968 si 1972 în aproape 38.000 de exemplare. In afara de modelul clasic a mai existat si un model derivat care s-a numit Dacia 1100 Sport. Varianta Sport nu a fost scoasa niciodata la vanzare putand fi gasita doar in dotarea militiei si la diversele competitiile sportive de raliuri. Numele marcii a fost ales dupa numele teritoriului pe care au trait stramosii nostri daci. Din anul 1972, modelul 1100 a fost scos din productie, fiind inlocuit cu modelul 1300. -------------------------------------------------------------------------------- Masina pentru romanii rebeli S-au fabricat aproape 14 ani. Oltcit-urile au adus „altceva-ul“ intr-o piata auto dominata de Dacii si masini din fostul spatiu comunist. Acordul dintre firma Citroen si autoritatile Romane din anul 1976 a pus bazele unei intreprinderi ce avea sa produca noile autoturisme Oltcit concepute de firma Citroën. Pe pietele europene, masina produsa la Craiova a fost comercializata si sub numele de Axel. Procesul de fabricatie a fost conceput pe baza tehnologiei de varf a anului 1978, dar, din cauza unor intarzieri, productia a inceput abia la inceputul anilor ’80.
Sfarsitul productiei Timp de cativa ani, Uzinele de la Craiova au continuat sa produca acest tip de autoturism, Oltcit, dar sub denumirea de Oltena. Noua masina a suferit o revizie a partii frontale, care a constat in modificarea mastii. In 1994, intreprinderea Oltena a fuzionat cu Daewoo, urmand sa produca autoturisme din aceasta marca. La inceputul lui 1996 productia autoturismelor Oltena a fost oprita. Au trecut deja opt ani de cand Oltciturile nu se mai fabrica. Multi romani insa au ramas fideli masinii, care in anii ’80 te facea sa pari rebel intr-un regim nepermisiv. Cristian Petru -------------------------------------------------------------------------------- Versiunile micutului Oltcit din 1982 pana in 1996 Special, versiunea economica cu motor cu doi cilindri, 0,652 litri, 34 cai putere, viteza maxima 120 km/h, consum 5.7 l/100 km, aprindere electronica integrala. Club a fost modelul de baza. Avea un motor cu patru cilindri, 1,129 litri, 56 cai putere, 149 km/h si un consum 6.7 l/100 km. 12 TRS fabricat initial doar pentru export avea motor de 1,299 litri si cutie de viteza cu 5 trepte. Difera de celelalte versiuni prin performate si dotari: spoiler, eleron, jante din aliaj usor, ceas electronic, banda de protectie laterala. Oltcit Club 11 RM (Romanian Modified) si Oltcit Club 11 RT (Romanian Total). Aceste modele au preluat o serie de elemente utilizate la fabricarea autoturismelor Dacia (planetare, fuzete, frane) alterand calitatea produsului final. Versiune comerciala de Oltena pick-up (papuc), denumita 12 CS Prototipuri pentru modele cu cinci usi si pentru un cabriolet, care insa nu au mai intrat in productie.
Oltcit preparat sport, 2.000 de euro Daniel Pruna, la fel ca si tatal si fratele sau, a facut o pasiune pentru Oltcitul sau. „Ca masina, ca design, mi-a placut Oltcit-ul. Din lipsa de bani, pentru o masina performanta care costa chiar si cateva zeci de mii de euro, am muncit sa transformam Oltcit-ul intr-o masina competitiva (foto). Pentru una ca asta investesti, pe parcurs, cam 2.000 de euro, dar si mii de ore de munca“, spune Daniel. (Cristian Vasilcoiu) Fiara de plastic a luat cu asalt soselele tarii Lastun, automobilul de mic litraj – o initiativa laudabila – a fost vitregit din cauza dorintei conducatorului iubit de a reduce cu orice pret costurile de fabricatie. Era o vreme in care economia devenise cuvantul de ordine al societatii romanesti. Elevii colectau fier vechi, maculatura, sticle si borcane, pensionarii predau pana si ambalajul pastei de dinti sau tubul gol de la deodorantul Mozaic. Nu se mai produceau aeroterme pentru ca oamenii sa nu mai consume curent electric. Iar regimul comunist in frunte cu primul fiu al tarii se declara preocupat de „grija fata de om“ si de „asigurarea bunastarii materiale a intregului popor“.
Yüklə 216,47 Kb. Dostları ilə paylaş:
|