Articolul 2 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului

Instanţa de examinare

1. 
   Instanţa de examinare trebuie să fie un organ judicial sau alt organ independent şi imparţial, desemnat de legile naţionale şi care funcţionează conform procedurilor stabilite de legile ţării. În formularea deciziilor instanţa de examinare trebuie să beneficieze de asistenţa unor specialişti de sănătate mintală, independeţi şi competenţi, şi să ia în considerare indicaţiile acestora.
   
2. 
   Conform cerinţelor paragrafului 2 al principiului 16 enunţat mai sus, examinarea iniţială, efectuată de instanţa de examinare privind decizia de a interna sau a reţine o persoană ca pacient involuntar trebuie să aibă loc cât mai rapid posibil şi trebuie realizată cu prin proceduri simple şi operative, specificate în legile naţionale.
   
3. 
   Instanţa de examinare trebuie să analizeze în mod sistematic, la intervale de timp rezonabile cazurile pacienţilor involuntari, conform specificărilor din legile naţionale.
   
4. 
   Un pacient involuntar poate aplica la organul de examinare la intervale de timp rezonabile pentru a fi externat sau pentru a primi statutul de pacient voluntar.
   
5. 
   La orice examinare instanţa trebuie să ia în considerare dacă criteriile internării involuntare, enunţate în paragraful 1 al principiului 16 de mai sus mai sunt încă satisfăcute. În caz contrar pacientul nu mai poate fi reţinut involuntar.
   
6. 
   Oricând specialistul de sănătate mintală, responsabil pentru cazul respectiv se convinge că nu se mai îndeplinesc condiţiile retenţiei involuntare a unei persoane, dânsul sau dânsa trebuie să ia măsuri pentru terminarea reţinerii involuntare a pacientului respectiv.
   
7. 
   Orice pacient, reprezentant personal sau orice persoană interesată trebuie să aibă dreptul de a intenta un recurs în faţa unui tribunal superior împotriva deciziei cu privire la internarea sau retenţia pacientului respectiv într-o instituţie de psihiatrie.
   

Principiul 18
Garanţii procedurale

1. 
   Pacientul are dreptul de a alege şi a numi un consultant care să-l reprezinte, inclusiv în procedurile de plângeri şi recurs. Dacă pacientul nu îşi asigură un asemenea serviciu, trebuie să i se pună la dispoziţie gratuit un consultant în cazul în care nu el dispune de mijloace de plată suficiente.
   
2. 
   Pacientul are dreptul la asistenţa unui interpret, în caz necesar. Atunci când un asemenea serviciu este necesar şi pacientul nu şi-l asigură el însuşi, acesta trebuie să i se facă disponibil gratuit dacă el nu dispunde de mijloace de plată suficiente.
   
3. 
   Pacientul şi consultantul pacientului pot solicita şi prezenta la orice audiere un raport independent de sănătate mintală sau orice alt raport, precum şi evidenţe orale, în scris sau orice altă evidenţă relevantă şi admisibilă.
   
4. 
   Pacientului şi consultantului acestuia trebuie să i se dea copiile tuturor rapoartelor, dosarelor sau altor documente, cu excepţia cazurilor în care s-a hotărât că dezvăluirea unor fapte poate avea efecte negative serioase asupra sănătăţii pacientului sau ar putea pune în pericol siguranţa altora. Conform prevederilor legilor naţionale, orice document care nu i se dezvăluie pacientului trebuie arătat reprezentantului personal şi consultantului acestuia, atunci când aceste documente li se pot dezvălui într-o manieră confidenţială. În cazul în care se refuză dezvăluirea unor documente, refuzul şi motivele acestuia trebuie aduse la cunoştinţa pacientului şi a consultantului. Refuzul trebuie supus examinării judiciare.
   
5. 
   Pacientul, reprezentantul şi consultantul au dreptul să participe la orice audiere şi dreptul de a fi audiaţi în persoană.
   
6. 
   În cazul în care un pacient, reprezentantul lui personal sau consultantul lui solicită prezenţa unei anumite persoane la audiere, persoana respectivă trebuie să fie admisă dacă nu se consideră că prezenţa ei ar putea avea efecte negative grave asupra sănătăţii pacientului sau ar putea pune în pericol siguranţa altora.
   
7. 
   Orice hotărâre legată de problema dacă audierea trebuie să se desfăşoare în public sau în privat sau dacă audierea poate fi raportată în public trebuie să ia în considerare dorinţele pacientului, necesitatea de a respecta viaţa lui particulară şi a altor persoane şi necesitatea de a preveni efectele negative serioase asupra sănătăţii pacientului şi de a evita riscarea siguranţei altora.
   
8. 
   Decizia luată în urma audierii şi motivele deciziei respective trebuie exprimate în scris. Pacientul, reprezentantul personal şi consultantul trebuie să primească copii. Atunci când se hotărăşte dacă decizia completă sau o parte din ea va fi publicată sau nu, trebuie să se ia în considerare dorinţa pacientului, necesitatea de a respecta viaţa particulară a lui şi a altor persoane, interesul public legat de administrare deschisă a justiţiei, precum necesitatea de a preveni efectele negative serioase asupra sănătăţii pacientului şi de a evita riscarea siguranţei altora.
   

Principiul 19

Accesul la informaţie

1. 
   Pacientul (în Principiile de faţă, termenul “pacient” include şi foştii pacienţi) trebuie să aibă acces la informaţiile legate de sănătatea lui şi la dosarele medicale păstrate într-o instituţie de sănătate mintală. Acest drept poate fi limitat cu scopul de a preveni efectele negative serioase asupra sănătăţii pacientului şi de a evita riscarea siguranţei altora. Conform prevederilor din legile naţionale, orice informaţie de această natură care nu i se dezvăluie pacientului trebuie comunicată reprezentantului personal şi consultantului, atunci când informaţiile li se pot dezvălui într-o manieră confidenţială. În cazul în care se refuză dezvăluirea unor documente, refuzul şi motivele acestuia trebuie aduse la cunoştinţa pacientului şi a consultantului. Refuzul trebuie supus examinării judiciare.
   
2. 
   Orice menţiuni în scris ale pacientului, ale reprezentantului personal sau ale consultantului trebuie incluse în dosarul pacientului, în cazul în care acesta solicită.
   

Principiul 20

Infractori

1. 
   Principiul de faţă se referă la persoanele aflate în închisoare pentru infracţiuni, la persoanele care sunt deţinute în cursul procedurilor penale sau al investigaţiilor, precum şi la cele care suferă de tulburări mintale sau despre care se presupune că sunt atinse de asemenea tulburări.
   
2. 
   Toate persoanele menţionate mai sus trebuie să beneficieze de îngrijire de sănătate mintală de cea mai bună calitate, conform principiului 1 enunţat mai sus. Principiile de faţă trebuie aplicate cât mai extensiv posibil, fiind permise doar acele modificări limitate şi excepţii care sunt necesare în anumite cirumstanţe. Nici un fel de modificare sau excepţie nu poate limita drepturile enunţate în instrumentele enumerate în paragraful 5 al principiului 1 de mai sus.
   
3. 
   Legile naţionale pot autoriza un tribunal sau o altă autoritate competentă care acţionează pe baza unor indicaţii medicale competente şi independente, să impună internarea unor asemenea persoane într-o instituţie de sănătate mintală.
   
4. 
   Tratamentul personelor diagnostizate ca suferinde de tulburare mintală trebuie să fie în orice circumstanţă în conformitate cu principiul 11, enunţat mai sus.
   

Principiul 21
Plângeri
Orice pacient sau fost pacient trebuie să aibă dreptul la plângere prin procedurile specificate în legile naţionale.

Principiul 22

Monitorizare şi remedii
Statele trebuie să asigure existenţa şi funcţionarea unor mecanisme care asigură complianţa cu principiile de faţă şi sunt adecvate pentru inspecţia instituţiilor de psihiatrie, pentru depunerea, investigarea şi rezolvarea plângerilor, pentru instituirea unor proceduri disciplinare şi judiciale pentru greşeli profesionale sau pentru încălcarea drepturilor unui pacient.

Principiul 23
Implementare

1. 
   Statele trebuie să implementeze principiile de faţă prin măsuri legislative, judiciale, administrative, educaţionale şi alte măsuri adecvate, pe care trebuie să le examineze şi să le actualizeze sistematic.
   
2. 
   Statele trebuie să facă cunoscute peste tot aceste principii prin mijloace adecvate şi active.
   

Principiul 24

Scopul principiilor legate de instituţiile de sănătate psihică

Principiile de faţă se aplică la toate persoanele internate într-o instituţie de psihiatrie.

Principiul 25

Garantarea drepturilor existente

Nu se permite nici un fel de limitare sau derogare de la drepturile deja existente ale pacienţilor, inclusiv drepturile recunoscute în legile naţionale sau internaţionale aplicabile, sub pretextul că Principiile de faţă nu recunosc unele drepturi sau le recunosc într-o măsură mai restrânsă.

1 Aplicaţia Nr. 20948/92

2 Aplicaţia Nr. 44973/98

3 Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (vezi, mai jos, secţiunea consacrată CPT-ului)

4 14 Martie 2002

5 1999 28 EHRR 408

6 Aplicaţia Nr. 21986/93

7 Termenul englez de Coroner denotă o funcţie judicială specifică, existentă în Marea Britanie, Statele unite şi alte jurisdicţii post-coloniale; noţiunea nu are corespondent în limba română.

8 1997 24 EHRR 423

9 Art 15(2) enunţă: “Dispoziţia precedentă nu îngăduie nici o derogare de la art. 2, cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, si nici de la art. 3, art. 4 paragraful 1 şi art. 7.

10 Tekin contra Turciei, Aplicaţia 22496/93, decizia din 9 Iunie 1998 (paragraful 108)

11 Aplicaţia 30210/96 Decizia 26/10/00

12 (1993) 15 EHRR 437

13 Aplicaţia Nr. 33394/96 decizia din 10 Iulie 2001

14 Irlanda contra Marii Britanii – (paragraful 167)

15 Selmouni contra Franţei (2000) 29 EHRR 403

16 Selmouni contra Franţei ibid

17 Tekin contra Turciei ibid (paragraful 108)

18 Irlanda contra Marii Britanii ibid (paragraful 167)

19 Tyrer contra Marii Britanii (1978) 2 EHRR 1 (paragraful 30)

20 Soering contra Marii Britanii (1989) 11EHRR 439 (paragraful 100)

21 Hurtado contra Elveţiei, Comm. Report 8 Iulie 1993, Seria A Nr. 280, pagina 16, paragraful 79

22 Ilhan contra Turciei [GC] Nr. 22277/93, ECHR 2000-VII, paragraful 87

23 Ribitsch contra Austriei (1995) 21 EHRR 573 (paragraful 34)

24 Irlanda contra Marii Britanii

25 J.L. contra Finlandei, Decizia din 16 Noiembrie 2000

26 (90/1997/874/1086) 28 Octombrie 1998

27 Articolul 2 al Convenţiei pentru Prevenirea Torturii

28 Vizitele neanunţate sunt numite şi vizite ad hoc.

29 Vezi rapoartele vizitelor efecutate în Bulgaria (1999) Ungaria (1997), România (1995) şi rapoartele nepublicate ale vizitelor efectuate în Estonia (1997 şi 1999)

30 Vezi raportul vizitei efectuate în Elveţia (2001), disponibil în limbile franceză, germană şi italiană.

31 http://www.cpt.coe.int/en/docssubstantive.htm

32 Hotărârea ONU NR. 46/1991

33 Raportul CPT referitor la vizita din Ungaria, 1999, ref CPT/Inf (2001) 2, paragraful 156

34 Vezi raportul vizitei din Finlanda din 1998

35 Secţiunea substantivă, paragraful 49

36 Raportul despre Romania din 1995 poate fi găsită doar în limba franceză. Referiri sunt făcute în “Combating Torture in Europe”, Rod Morgan şi Malcolm Evans, pagina 146.

37 Raportul CPT despre vizita din Bulgaria, 1995, CPT/Inf (97) 1, paragraful 186

38 Raportul CPT despre vizita din Estonia (Institutul social care Vakla) din 1997, CPT (97) 61 (nepublicat), paragraful 164

39 vezi Marckx contra Belgiei (1979) 2 EHRR 330

40 vezi de exemplu Chatal contra Marii Britanii (1996) 23 EHRR 413

41 (1998) 26 EHRR 241

42 Niemietz contra Germaniei (1992) 16 EHRR 97 (paragraful 29)

43 15 EHRR 437 (paragraful 91)

44 Dudgeon contra Marii Britanii (1981) 4 EHRR 149 (paragraful 51)

45 Vezi Golder contra Marii Britanii (1975) 1 EHRR 524 şi Campbell şi Fell contra Marii Britanii (1984) 7 EHRR 165.

46 Campbell contra Marii Britanii (1992) EHRR 137

47 paragraful 48

48 Bensaid contra Marii Britanii, 6 Februarie 2001, paragraful 47

49 Raportul CPT despre Croaţia, 1998, CPT (99) 1, paragraful 161

50 Raportul CPT despre o vizită efectuată în fosta Republică Iugoslavă Macedonia, 1998, paragraful 92

51 Raportul CPT despre o vizită efectuată în fosta Republică Iugoslavă Macedonia, 1998, paragraful 92

52 2 EHRR 387

53 Neraportat, Aplicaţia Nr. 31365/96, Decizia din 5 octombrie 2000

54 Aplicaţia Nr. 25874/94, Decizia din 9 ianuarie 2001

55 Vezi Winterwerp, paragraful 51

56 Ashingdane contra Marii Britanii (1985) 7 EHRR 528

57 Aerts contra Belgiei (1998) 29 EHRR 50

58 Musial contra Poloniei, paragraful 50

59 (1981) 4 EHRR 188

60 (1990) 12 EHRR 567

61 2 EHRR 387

62 Vezi Wassik contra Olandei, decizia din 27/9/1990, Seria A nr. 185-A, paragraful 30

63 (2001) 31 EHRR 3, Aplicaţia 31195/96, Decizia din 25 Martie 1999

64 Atenţie, acesta nu este un caz de sănătate psihică, ci un caz penal în care articolele 5(1)© şi 5(4) fuseseră discutate

65 Aplicaţia Nr. 58973/00, decizia de admisibilitate din 5 Martie 2002

66 (1998) 27 EHRR 296

67 Neraportat, aplicaţia 27154/95, decizia din 29 Martie 2001. Comentarii la (2001) 5 EHRLR 589

68 (1992) 15 EHRR 437

69 (1990) 17 EHRR 30

70 (1991) 13 EHRR 820

71 Neraportat, Aplicaţia Nr. 24557/94, decizia 25/3/99

72 Musial, para 43

73 Musial, para 46

74 Musial, para 47

75 Vodenicarov contra Slovaciei, aplicaţia 25430/94, decizia 21/12/2000, paragraful 37

76 Jecius contra Lituaniei, aplicaţia 34578/97, decizia 31/7/00, paragraful 100

77 Vezi Vodenicarov contra Slovaciei, paragraful 33

78 (1992) 15 EHRR 584

79 Aplicaţia Nr. 17581/90, raportul Comisiei din 2 Septembrie 1992

80 Aplicaţia Nr. 44872/98, decizia din 26 Februarie 2002

81 Aerts conrta Belgiei, 29 EHRR 50

82 Zygmunt Zdebski, Janina Zdebska şi Malgorzata Zdebska contra Poloniei, Aplicaţia Nr. 27748/95, decizia din 6 aprilie 2000

83 König contra Germaniei (1978) 1 EHRR 170

1⁰ In ceea ce priveşte tratamentele psihiatrice acordate deţinuţilor, trebuie făcută referire la paragrafele de la 41 la 44 din cel de-al treilea Raport General al Comitetului.