Asociaţia Front Proiect realizat în cadrul Coliţiei Egalitate de gen revista presei

Când poate fi obţinut „ordinul de protecţie“ împotriva unui agresor?

Cuget Liber, 18 ianuarie 2014

Femeile care sunt victime ale violenţei domestice au posibilitatea, în prezent, să solicite instanţei de judecată emiterea unui ordin de protecţie împotriva soţului violent, după cum arătam într-un articol apărut într-o ediţie anterioară. În urma publicării articolului, am primit următoarea întrebare de la Elena M., cititoare a cotidianului nostru: „Este o perioadă limită în care poate fi depusă solicitarea la instanţă, de la comiterea ultimului act de violenţă?”. Răspunsul ne-a fost furnizat de avocatul Carmen Nemeş, avocat colaborator al Asociaţiei ANAIS, organizaţie care militează împotriva violenţei în familie.

„La judecătorie se depune o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, ce este sub forma unui tipizat, anexă la Legea 217/2003. Nu există o perioadă limită sau una de prescripţie, însă, ordinul de protecţie fiind o măsură de urgenţă, care se aplică în cazuri excepţionale (când integritatea fizică, psihică sau viaţa victimei sunt puse în pericol), cererea pentru emiterea ordinului trebuie depusă imediat, când pericolul există sau este iminent. Dacă victima nu depune cererea de îndată ce s-au produs actele de violenţă asupra ei, înseamnă că, de fapt, nu se află într-o stare de pericol sau acţiunile produse asupra ei nu sunt percepute ca o stare de pericol, care să necesite protecţie prin emiterea unei hotărâri judecătoreşti”, a explicat avocatul.

De asemenea, sunt situaţii când victimele îşi retrag sesizările depuse în atenţia magistraţilor. Acestea pot să revină, ulterior, cu o altă solicitare. „Victima poate reveni cu o altă cerere pentru emiterea unui ordin de protecţie la aceeaşi instanţă ori de câte ori consideră că viaţa ei este pusă în pericol de către agresor şi are probe care dovedesc acest lucru. Chiar dacă a renunţat la judecarea cererii de emitere a ordinului de protecţie, victima poate face o nouă cerere pentru aceleaşi fapte”, a mai precizat avocatul.

http://www.cugetliber.ro/stiri-eveniment-cand-poate-fi-obtinut-ordinul-de-protectie-impotriva-unui-agresor-204380

Femeile de etnie rome pentru incluziunea socială

Ora de Timis, 15 Ianuarie 2014

Asociația Femeilor Țigănci Pentru Copiii Noștri din Timișoara în parteneriat cu Fundația Hemofarm din Vârșeț (Serbia ) derulează la Timișoara proiectul Social Equal Opportunities finanțat de către IPA Programul de cooperare transfrontalieră România-Serbia.

Cu reținere și mefiență, așa sunt privite, din nefericire, de către mulți angajatori, persoanele de etnie romă aflate în căutarea unui loc de muncă. Mulți patroni se lasă pradă prejudecăților și în loc să vadă în fața ochilor un posibil angajat, ei acționează conform stereotipurilor sociale create în jurul persoanelor de etnie romă. Dacă bărbații romi reușesc cât de cât să își mai găsească de lucru în domenii unde este necesară în primul rând forța fizică, despre femeile rome nu se poate spune același lucru. Din păcate, ele au de înfruntat mult mai multe obstacole în calea unei intergrări sociale autentice. Pornind de la o educația școlară de multe ori insuficientă din cauza abandonului timpuriu, șansele ulterioare de integrare pe piața muncii sunt foarte mici ceea duce multe ori la marginalizare și excludere socială. Așadar femeile de etnie romă trebuie să-și croiască drum printre multiple paliere discriminatorii pe bază de gen, rasă și clasă.

Asociația Femeilor Țigănci „Pentru Copiii Noștri”din Timișoara care promovează de 17 ani înlăturarea barierelor generate de prejudecăți și decalajul social, a implementat, în toți acești anii, un număr semnificativ de proiecte în domeniul egalității de șanse și promovarea femeilor rome în societatea românească.

Conform statisticilor, în Timișoara trăiesc 2.100 de romi, iar la Vârșeț 2.500. Prin activitățile proiectului „Social Equal Opportunities” implementate de cele două organizații partenere 1000 de femei de etnie romă (500 de din Timișoara și alte 500 de peste graniță, de la Vârșeț) beneficiază de un sprijin important pe calea integrării sociale și al egalității de șanse.

http://oradetimis.oradestiri.ro/femeile-de-etnie-rome-pentru-incluziunea-sociala/actualitate/2014/01/15/

Până la şapte cazuri de abuz asupra copilului, înregistrate zilnic la Telefonul Copilului în 2013

Mediafax, 13 ianuarie 2014

Aproape jumătate dintre cazurile semnalate anul trecut la Telefonul Copilului, care au necesitat intervenţia autorităţilor, au vizat abuzul asupra copilului, în fiecare zi fiind înregistrate până la şapte astfel de cazuri, a declarat luni, pentru MEDIAFAX, directorul asociaţiei, Cătălina Florea.

La Telefonul Copilului - 116111, în anul 2013 au fost înregistrate 106.885 de apeluri, iar 5.039 dintre cazuri au necesitat, pe lângă consilierea şi monitorizarea continuă a specialiştilor asociaţiei, şi intervenţia instituţiilor abilitate, acest număr fiind cu 18,56 la sută mai mare decât în 2012.

De asemenea, 48,28 la sută din numărul total al cazurilor înregistrate, în care a fost nevoie de intervenţia autorităţilor, adică 2.433 de cazuri, au fost de abuz asupra copilului şi violenţă în familie.

Printre cele mai grave forme de abuz sesizate au fost: molestarea fizică (35,80 la sută), neglijarea (33,61 la sută) şi abuzul emoţional (12,39 la sută).

"În anul 2013, la 116111 au fost înregistrate până la şapte cazuri de abuz asupra copilului pe zi", a declarat directorul executiv de la Asociaţia Telefonul Copilului, Cătălina Florea.

Din statisticile asociaţiei mai rezultă că 73,68 la sută dintre cazurile de abuz au loc în familia naturală sau în familia extinsă, iar dintre abuzatori, pe primele locuri sunt mama (27,09 la sută), ambii părinţi (22,40 la sută) şi tata (19,41 la sută).

Asociaţia Telefonul Copilului a înregistrat şi o creştere a numărului de abuzuri sexuale semnalate. Numărul cazurilor de abuz sexual asupra copilului, exploatare prin muncă, cerşetorie şi trafic de minori a fost anul trecut cu 12,85 la sută mai mare faţă de 2012, fiind înregistrate 325 de astfel de situaţii.

"79 la sută dintre cazurile de abuz sexual au fost raportate de fete sau femei, iar în majoritatea cazurilor, agresorii erau persoane cunoscute copiilor victime. În 65,05 la sută dintre cazuri, victime au fost fete cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani (17,95 la sută), 13-15 ani (27,00 la sută), 16-17 ani (11,96 la sută)", a mai spus Cătălina Florea.

Principalele probleme semnalate în 2013 de copii la numărul 116111 sunt de ordin psihologic: nevoia de comunicare, neînţelegerile cu părinţii sau relaţia deficitară copil - părinţi (76,12 la sută din numărul total al apelurilor).

"Depresia, tulburările de comportament, gândurile suicidale, automutilarea reprezintă 23,88 la sută din numărul apelurilor copiilor. Principalele cauze identificate pe parcursul consilierii au fost: lipsa părinţilor (plecaţi în străinătate), neînţelegeri cu părinţii, abuzul fizic şi neglijarea în familie, decesul părinţilor, probleme sentimentale şi, nu în ultimul rând «bullying-ul», fenomen existent atât în mediul şcolar, cât şi în mediul online", a explicat Cătălina Florea

Din datele centralizate de Asociaţia Telefonul Copilului, dependenţa digitală este, de asemenea, un fenomen în creştere în rândul copiilor, reprezentând 9,51 la sută din numărul total al apelurilor copiilor, tulburările de comportament având drept cauză şi dependenţa de dispozitive digitale (smartphone, iPad, jocuri virtuale).

Specialiştii Asociaţiei Telefonul Copilului au stabilit, la începutul apelului, starea emoţională a copiilor care i-au contactat. Dintre aceştia, 25,05 la sută erau trişti sau se simţeau singuri, 14, 85 la sută reclamau frică sau anxietate, 13,42 la sută apăsare, 8,63 la sută surprindere şi speranţă, 6,57 la sută frustrare şi depresie.

"Tristeţea şi singurătatea au fost identificate la copiii care au apelat 116111 din nevoia de comunicare, în timp ce frustrarea şi depresia s-au manifestat la copiii care nu aveau o relaţie bună cu părinţii, iar frica s-a manifestat în cazurile de abuz şi violenţă domestică. Surprinderea şi speranţa au fost identificate la copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate şi care au găsit la celălalt capăt al firului confortul emoţional", a explicat directorul executiv al asociaţiei care gestionează numărul 116111.

În 15,90 la sută dintre cazurile semnalate, părinţii au solicitat consiliere juridică pentru încredinţarea copilului, alocaţii şi indemnizaţii, pensia alimentară, menţinerea legăturilor personale, dreptul la vizită al părintelui care nu a obţinut încredinţarea copilului, ordonanţa preşedinţială, părăsirea ţării cu un minor, înregistrarea tardivă a naşterii, precum şi drepturile copilului.

Cele mai multe situaţii semnalate sunt din mediul rural, majoritatea din Muntenia (23,26 la sută), urmată de Moldova (16,95 la sută), Bucureşti (15,26 la sută), Transilvania (11,27 la sută), Oltenia (10,50 la sută), Dobrogea (5,16 la sută) şi Banat (3,73 la sută). În 13,87 la sută dintre situaţiile semnalate, cei care au sunat la Telefonul Copilului nu au dorit să spună în ce regiune locuiesc.

În ceea ce priveşte repartizarea pe judeţe, cele mai multe cazuri au fost înregistrate din Constanţa, Buzău, Iaşi, Teleorman, Olt, Neamţ, Ilfov, Prahova, precum şi din Bucureşti - Sectorul 5, iar cele mai puţine, din Sălaj, Harghita, Covasna, Satu Mare, Bihor şi Bistriţa-Năsăud.

http://www.mediafax.ro/social/pana-la-sapte-cazuri-de-abuz-asupra-copilului-inregistrate-zilnic-la-telefonul-copilului-in-2013-11893499