|
de Peter Phillips, Lew Brown şi Bridget Thornton
Articol preluat din revista NEXUS New Times Anul II, nr.10
Cercetări asupra armelor non-letale
E xistă o istorie lungă care ilustrează consecinţele tragice pe care operaţiunile secrete americane le-au avut asupra celor implicaţi. Nu au existat însă dezbateri publice despre aceste operaţiuni „negre” pentru că ele au fost clasificate drept secrete. MKULTRA, Proiectul Pandora, testele cu plutoniu şi multe alte proiecte conduse de Ministerul Apărării şi de CIA au fost demascate de comitetele conduse de senatorii Rockefeller şi Church în anii 1970.
Însă, restricţii mai mari impuse experimentelor, incluzând responsabilitatea şi transparenţa, nu au avut loc decât din 1997, când preşedintele Clinton a revizuit protocoalele privind experimentele pe oameni. Rapoartele oficiale insistă că dosarele cercetărilor ce au implicat astfel de experimente între anii 1950-1970 au fost distruse. Însă, oamenii de ştiinţă implicaţi şi-au continuat carierele fără a fi pedepsiţi. Având în vedere nivelul la care au ajuns cercetările asupra armelor electromagnetice în zilele noastre şi recenta aprobare retroactivă a torturii permisă de Military Commissions Act, este posibil ca testele pe oameni să aibă loc sub paravanul protocoalelor de după 11 septembrie. Putem accepta oare că toate cercetările psihologice dirijate de guvern până în 1970 au fost distruse? În prezent, publicul american nu are cum să răspundă acestei întrebări. Actuala administraţie clasifică drept secrete mult mai multe informaţii decât precedenta. Documente declasificate au fost chiar reanalizate şi reclasificate.
În anii 1980, experimentele efectuate asupra oamenilor cu radiaţii nucleare au fost dezvăluite publicului, precum şi testele realizate în Rusia, ce implicau armele electromagnetice. Ţări de pe întreg globul au aprobat legi şi au semnat tratate ca răspuns la pericolul acestor arme care ar fi putut afecta comportamentul uman sau manipula capacităţile cognitive. Ruşii au interzis toate armele electromagnetice în anul 2001. Aceste tratate îşi au bazele în experimentele cu radiaţii din anii ’50, ’60, ’70. Aceste tratate declarau că adoptă ca principii de bază drepturile omului şi libertatea de gândire.
În căutarea dominaţiei militare globale, la sfârşitul anilor 1990, SUA a alocat fonduri pentru crearea „războinicului viitorului” cu ajutorul nano-tehnologiei. Ideea era de a direcţiona armata, de a îmbunătăţi performanţele soldaţilor, de a controla luptele în timp real şi de a evita moartea soldaţilor. Ideea era de a mări capacitatea soldaţilor de pe câmpul de luptă de a interacţiona cu sisteme computerizate, prin intermediul undelor cerebrale.
Preşedintele George H. W. Bush a declarat anii ’90 drept „secolul minţii”. În acelaşi timp, universităţile erau finanţate pentru a descoperi o interfaţă de comunicare între om şi calculator, iar Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA) a intensificat cercetările şi dezvoltarea. În universităţi acest domeniu a fost supranumit „ştiinţa cognitivă”, iar în interiorul DARPA s-a născut termenul de „cogniţie augmentată”. În timp ce cercetările asupra creierului sunt mediatizate pentru contribuţiile medicinii, ele deservesc în principal scopurile armatei americane.
Americanii ştiu foarte puţin despre cercetările cu privire la posibilităţile electromagnetismului, acustica dirijată sau legătura om-computer. Majoritatea americanilor nu ştiu că în prezent aceste arme nou concepute sunt utilizate în Irak şi Afganistan. Profesorul de Drept de la Universitatea din Indiana, David Fidler, a declarat revistei Economist (30 ianuarie 2003): „Aceste arme vor fi probabil utilizate împotriva civililor; nu este încă clar dacă utilizarea lor este legală, în conformitate cu regulile internaţionale ce guvernează conflictul armat… Dacă ele sunt utilizate împreună cu arme convenţionale, ar putea face războiul şi mai letal”.
Dacă tragem cu ochiul la arsenalul SUA, acesta pare provenit dintr-un film science-fiction. DARPA şi diverse laboratoare militare de cercetare oferă o privire asupra tehnologiei actuale disponibile pentru a spori capacităţile soldaţilor americani pe câmpul de luptă şi pentru a manipula sentimentele şi comportamentul inamicilor.
Controlul maselor prin utilizarea spectrului electromagnetic
S pectrul electromagnetic a oferit armatei o varietate de arme, care sunt operaţionale atât în domeniul militar cât şi în cel privat, ce folosesc undele milimetrice, proiectilele cu impulsuri de energie şi armele magnetice de mare putere.
-Proiectilele cu impulsuri de energie (PIE) sunt o formă de arme utilizate pentru a paraliza victima prin intermediul durerii. Plasma care se extinde afectează celulele nervoase, dar efectele pe termen lung rămân un mister pentru public. Un articol din 2001 al revistei Times menţiona că tehnologia PEP „supraîncălzeşte suprafaţa umedă din jurul victimei atât de repede încât ea practic explodează, producând un flash şi o bubuitură puternică. Efectul este asemănător cu cel al unei grenade paralizante, dar, spre deosebire de grenadă, PIE călătoresc aproape cu viteza luminii şi pot doborî o ţintă aflată la 2 km distanţă”.
-Dispozitivele de direcţionare a mesajelor către creier sunt arme neuro-electromagnetice non-letale care guvernează sunetele din interiorul cutiei craniene a unui individ. O tehnologie similară, cunoscută sub numele de „sunete hipersonice”, este utilizată în acelaşi scop. Conform inventatorului Elwood Noris, de la American Technology Corporation, prin intermediul unui emiţător portabil se pot focaliza unde sonore direct către o anumită persoană, fără ca altcineva să audă sunetul. Tehnologia este testată de corporaţii cum ar fi McDonald’s şi Wal-Mart pentru a induce reclame în mintea consumatorilor.
-Dispozitivul acustic cu rază mare de acţiune (LRAD) este utilizat de armată pentru controlul maselor, lansarea de avertismente în masă şi pentru întărirea perimetrului. De exemplu, o mulţime nu poate auzi avertizările prin utilizarea vechilor tehnologii acustice sau agenţii de pază se pot expune unor vătămări corporale atunci când se apropie de protestatari pentru a-i avertiza. Această tehnologie poate de asemenea cauza vătămări corporale, manipulări emoţionale şi chiar moartea.
Tehnologia neurologică
Neurobiologia are multe faţete, incluzând aplicaţii terapeutice asupra epilepsiei, bolii Alzheimer, depresiilor şi victimelor infarctelor prin intermediul „ Stimulării Magnetice Transcraniene”. (SMT).
„Secolul minţii” a adus de asemenea progrese deosebite pentru cei care suferă de leziuni ale coloanei vertebrale, progrese care permit unei persoane paralizate să controleze un computer sau un membru cu ajutorul unui implant cerebral. De la universităţi, la domeniul privat şi până la armată, progresele în neurotehnologie pot fi utilizate pentru a face foarte mult bine.
Totuşi, după cum am învăţat din istoria Războiului Rece, tehnologia are capacitatea de a vindeca, dar şi de a răni. SMT-ul este dezvoltat pentru scopuri militare, utilizând impulsuri electrice la mică distanţă de cap pentru a afecta somnul şi pentru a creşte creativitatea.
Un alt tărâm al cercetărilor creierului este domeniul implanturilor cerebrale. Până recent, implanturile făceau parte din science-fiction. Actualele progrese din sectorul privat şi militar au produs implanturi care permit unui pacient cu leziuni la coloană să meargă din nou sau pot oferi unei persoane care a avut un membru amputat capacitatea de a controla membrul respectiv cu ajutorul minţii.
În sectorul privat, firma Ciberkinetiks ajută la „eliberarea” unor oameni din scaunele cu rotile. Această tehnologie reprezintă un drum către o viaţă mai bună, dar este de asemenea posibilă şi utilizarea implanturilor în scopuri mai puţin benefice.
J ohn Donohoe, fondator, cercetător principal şi director la Cibernetiks, a vorbit despre problema controlului minţii şi a implanturilor neuronale atunci când a fost întrebat de revista Discovery (noiembrie 2004) dacă crearea unei conexiuni între minte şi maşini nu va face posibil controlul minţii: „Deja facem acest lucru mereu”, a spus el. „Reclamele reprezintă un mod de a controla mintea. Chiar şi produsele farmaceutice reprezintă un mod de control al minţii. Când oamenii au un comportament care deviază de la cel normal, le sunt date medicamente care le modifică procesele mentale până ajung la ceea ce noi numim un comportament normal”. Dacă un copil ar avea o criză şi ar deveni inconştient din cauza crizei, iar noi am putea să îi controlăm mintea astfel încât să nu mai aibă nicio criză, acesta ar fi un lucru extraordinar. Vrem să facem asta.”
Antreprenorii Ministerului Apărării SUA
Antreprenorii militari conduc războaie împreună cu elitele puterii. Corporaţiile au de asemenea puterea de a determina care dintre cercetări vor fi făcute cunoscute publicului larg.
Puterea armatei şi antreprenorilor Ministerului Apărării este uimitoare. În interesul securităţii naţionale şi ca rezultat al lecţiei învăţate de la o democraţie deschisă din anii 1970 şi 1990, operaţiunile au devenit şi mai secrete.
În esenţă, nimeni nu poate şti cu certitudine ce plănuieşte guvernul, armata şi corporaţiile, deşi există anumite indicii. În mai 2006, aviaţia militară americană a semnat contracte pentru „dezvoltarea şi cercetarea efectelor electromagnetice” în valoare de 24 de milioane de dolari cu firme precum Northrop Grumman, Voss Scientific, Lockheed Martin, Electro Magnetic Applications şi SAIC.
Începând cu anul 1996, Ministerul Apărării a văzut în cercetările şi dezvoltarea electromagnetismului o componentă principală a viitoarelor războaie. În afară de antreprenorii Ministerului Apărării, domeniul armelor non-letale se extinde la universităţi care oferă burse în valoare de milioane de dolari pentru cercetare.
Universitatea din Pennsylvania sponsorizează „Institutul pentru Tehnologii de Apărare Non-Letală”; Universitatea de Medicină şi Stomatologie din New Jersey deţine „Institutul de Cercetare a comportamentului Motivat şi al Stresului”; Universitatea din New Hampshire găzduieşte „Centrul de Inovaţii în domeniul Tehnologiilor Non-letale”, iar multe alte şcoli militare americane au în orar materii referitoare la armele non-letale.
Us Joint Non-Lethal Weapons Directorate a tipărit în 2004 o lucrare despre „Modelarea şi simularea controlului mulţimilor” în care se discută despre schimbările comportamentale induse populaţiei. Militanţii pentru drepturile apărării omului ar trebui să fie alarmaţi de faptul că Ministerul Apărării are nevoie de tipuri noi de arme care să acţioneze asupra psihicului populaţiei.
Libertăţile cognitive în opoziţie cu securitatea naţională
A stăzi, SUA şi Marea Britanie devin societăţi cu o supraveghere totală sub pretextul siguranţei naţionale. Ca şi alte oraşe din SUA, Londra este echipată cu camere de supraveghere. Acţiunile zilnice ale oamenilor sunt înregistrate de dispozitivele audio şi video, în timp de utilizarea e-mail-ului şi a calculatoarelor este monitorizată.
Creşterea nevoii de resurse, eroziunea clasei mijlocii, războiul, sărăcia şi dezastrele mediului înconjurător sunt factori care duc la apariţia unor revolte sociale şi la depăşirea graniţelor politice.
Statele Unite au o îndelungată istorie a încălcării drepturilor omului prin intermediul interceptărilor telefonice, supravegherilor video, manipulărilor comportamentale, torturii, modificării comportamentului cu ajutorul drogurilor şi controlului psihologic.
Acceptarea de către Congres a Military Commissions Act în 2006 a dat la o parte drepturile omului din politica SUA. Astăzi, guvernul american foloseşte cele mai avansate mijloace tehnologice de supraveghere şi control, împreună cu propaganda fricii şi intimidarea cetăţenilor săi.
Remarcabilul neurolog Francisc Crick (decedat) spunea în 1994 că „bucuriile şi supărările voastre, amintirile şi ambiţiile voastre, sentimentul vostru de identitate personală şi voinţă liberă, nu sunt nimic mai mult decât comportamentul unui vast ansamblu de celule nervoase şi molecule asociate lor”.
Este posibil ca oamenii de ştiinţă angajaţi de membrii elitelor politice americane neo-conservatoare să creadă acelaşi lucru? În 2000, John Norseen, un neurolog interesant de bio-fuziune (relaţia între oameni şi computere), a declarat: „Dacă aceste cercetării merg bine, putem începe să manipulăm ceea ce gândeşte cineva chiar înainte ca acea persoană să ştie”. Norseen spunea că el este agnostic în ceea ce priveşte moralitatea acestor cercetări şi că nu este un om de ştiinţă „nebun”, ci numai unul dedicat. „Etica nu mă preocupă, dar ar trebui să îi preocupe pe alţii”, spunea el.
Noi, autorii acestui raport, credem că etica ar trebui să preocupe toate persoanele care cred în drepturile omului şi care doresc controlul asupra propriilor minţi şi corpuri. Creierele noastre ne controlează corpurile, acţiunile şi procesele de gândire. Dacă guvernul şi oamenii de ştiinţă angajaţi de acesta consideră creierul uman ca fiind o simplă reţea de neuroni, atunci devine posibilă justificarea supravegherii minţii şi a corpului uman în scopul siguranţei naţionale.
Sub acoperirea secretului, cercetătorii aflaţi în serviciul înaltelor cercuri ale elitelor politice au implantat electrozi în subiecţi umani pentru a le contoriza gândurile şi au torturat prizonieri şi bolnavi psihic în încercarea de a găsi tehnici mai bune de „spălare a creierului”.
E i au otrăvit mii de oameni prin intermediul testelor atomice, au făcut experimente pe copilaşi, utilizând medicamente sau hipnoza, au împrăştiat deasupra oraşelor agenţi biologici pentru a se pregăti viitoarele atacuri, au răsturnat guverne, au comis crime în masă şi s-au angajat în toate formele posibile de distorsionare a informaţiilor.
Actualul „război împotriva terorismului” a dezvăluit publicului unele din instrumentele pe care armata le-a dezvoltat de zeci de ani.
Rapoarte privind noile tipuri de arme au apărut peste noapte pe majoritatea canalelor de ştiri, incluzând imagini provenite de la camerele amplasate în vârful unor rachete inteligente. Din când în când, cu ajutorul mass-mediei, apar imagini ale aşa-numitelor „arme minune” – arme care sunt încadrate de către armată în categoria de „arme non-letale”.
Elitele puterii care sponsorizează şi susţin eforturile de manipulare a gândirii umane controlează totul de undeva de sus. Capacitatea lor de a redirecţiona atenţia publicului către ameninţările externe, departe de propriile lor motivaţii, reduce opoziţia faţă de programele lor.
Prin controlul fluxului de informaţii difuzate în cadrul societăţii, elitele puterii oferă publicului alegeri limitate. Folosind tehnologii pentru controlul informaţiilor şi mai avansate, indivizii fără scrupule aderă la filozofia „puterea face dreptatea” vor găsi metode de întrebuinţare a acestora împotriva celor care se vor opune planurilor lor.
| 
ercul de douăsprezece stele aurii pe fond albastru este astăzi simbolul cel mai răspândit al Uniunii Europene. El apare nu doar pe steagul UE, ci şi pe moneda europeană, pe tăbliţele de înmatriculare ale maşinilor, pe toate actele emise în statele membre, etc. Într-un interviu acordat revistei franceze Lourdes, în iulie 2004, pictorul Arsene Heitz dezvăluie cum a creat ceea ce el numeşte „brand-ul european”, inspirându-se din versete ale Apocalipsei şi din icoane catolice, care o înfăţişează pe Madonă.
teagul Uniunii Europene a fost adoptat oficial pe 8 decembrie 1955. Au fost câteva zeci de propuneri, dar dintre toate, cea care a câştigat a fost creaţia unui obscur funcţionar al Comisiei, angajat în serviciului de curierat şi care avea puţin talent la pictură, Arsene Heitz. Acesta avea însă atuul că era bun prieten cu directorul de atunci al Serviciului de Presă al Consiliului Europei, Paul M.G. Levy.
i fostul secretar general al Consiliului Europei, 
e altfel Mariana (un derivat al numelui Maria) a devenit după revoluţia din 1789 simbolul Republicii franceze (patria-mamă) şi al devizei masonice lansate atunci „Libertate. Egalitate. Fraternitate.” Bustul ei este prezent în instituţiile statului francez, cum ar fi primăriile, dar şi în şcoli. În unele reprezentări Mariana franceză apare purtând pe cap o bonetă frigiană, o coroană sau o stea cu cinci colţuri. 
e Habsbug, care a condus imperiul Austro-Ungar). Mişcarea pan-europeană avea încă de la început ca ideal construirea unei Europe conservatoare şi catolice. Simbolul acestei grupări (foto) era foarte asemănător cu steagul european de astăzi, dar conţinea în plus o cruce roşie cu braţe egale.