„Filioque,” Tridentium; este posibilă o rămăşiţă catolică, ca şi o formare ecclesiologică?
177 Scurt rezumat în articolul lui Steinwachs (a se vedea n. 50). Se poate urma cursul negocierilor şi discuţiilor în articolele şi cronicile lui Revue Internationale (1893-1910) şi Internationale Kirchlische Zeitschrift (din 1911). Sumarul lui Kerenski de Kireev, R. I. Th., III, 1895, 2 Episcopul Serghei, „Qu’est ce qui nous separé des anciens-catholiques,” ibid., XIII, 2 a 3, 1905; cf. cărţi sale ruseşti, Doctrina creştină, v. I, Kiev, 1910, p. 208 ff. „Tezele” lui Bolotov (nesemnate) – R. I. Th., IV, 4, 1898, p. 681-712 (textul rus – din manuscris – în Khristinaskoe Chtenie, 1913, mai; cf. A. I. Brillianov, „Lucrările lui Bolotov cu privire la problema lui Filioque şi polemicele împotriva Tezelor sale din literatura rusă,”ibid., Aprilie. Despre Kireev: Olga Novicoff, Le General Alexandre Kireev et l’ancien-catholicisme, Berna, 1911. „Materiale despre istoria problemei vetero catolice în Rusia” (Scrisorile lui Janişev către Kireev şi a lui Kireev către Arhiepiscopul Nikolai – din America – cu note de profesorul J. P. Sokolov), în Khristianskoe Chtenie, 1911, mai, iunie şi noiembrie. Rezumat bibliografic al literaturii despre vetero catolicism în Rusia – într-un articol de Triumfov, în Strannick [Pelerinul], 1913, iulie august. A se vedea o scrisoare interesantă a profesorului Kyriakos către Michaud, în R. I. Th., XIII, 4, 1905, în care descrie situaţia din Grecia şi îşi afirmă propriul punct de vedere: „selon moi, vous n’avez pas besoin d’être reconnus comme Église Orthodoxe par aucune autre Église; vous êtres orthodoxes ipse facto.” El a adaugă că acelaşi lucru v-a fi adevărat despre Biserica anglicană, atunci când îi respinge articolele (p. 720). Majoritatea aveau o altă opinie, la fel cum a avut şi patriarhul Ioachim III. O enciclică de patriarhul Anthimos în traducere în R. I. Th., IV, 2. Conform despre Janişev şi participarea sa la conversaţiile cu Vetero-Catolicii articolul de profesorul J. P. Sokolov, în Khristianskoe Chtenie, 1911, februarie.
178 Rezoluţia şi pasajele relevante din raporturile Lambeth sunt colectate în estul creştin, XI, 2, vara, 1930, - „Primele Conferinţe Lambeth şi estul ortodox,” p. 73-76 (bazate pe Şase conferinţe Lambeth, Londra, S. P. C. K.).
179 Toată povestea este spusă de W. J. Birckbeck: Birkbeck şi Biserica rusă, conţinând esee şi articole de regretatul W. J. Birkbeck, colectate şi editate de Riley Athelstan, Londra & New York, 1917, capitolul 1; cf. Viaţa şi Scrisorile lui W. J. Birkbeck, de soţia a sa, cu o prefaţă de Viscount Halifax, Longmans, 1922; cf. Viaţa lui Edward White Bonson, câdva Arhiepiscop de Canterbury, de fiul său, A. C. Benson de la Colegiul Eton, v. II, Londra, 1899, p. 155 ff. (bazate pe informaţii oferite de Mr. Riley).
180 A se vedea Birkbeck şi Biserica rusă pentru fapte. Cf. Viaţa şi scrisorile lui Mendel Creighton, D.D., Oxon şi Cam., Cândva episcop de Londra, de soţia sa, 2 volume, Londra, 1905. În engleză: Un capitol despre cercetarea în ierarhia Bisericii Anglicane Episcopale, de Sokolov, The Church Printing Co., Londra; The Question of Anglican orders, în respect of the „vindication” of the papal decision, de A. Bulgakoff, Church Histroical Society, S. P. C. K., Londra, 1889 (tradusă de Birkbeck).
181 Conferinţele Lambeth de mai înainte, p. 76-79.
182 Viaţa episcopului John Wordsworth, de E. W. Watston, Longmans, 1915, p. 217 ff., 339 ff. La întoarcerea sa în Anglia, Episcopul Wordsworth a ţinut o conferinţă la şcoala, clericilor din Oxford, 27 iulie 1898 care a fost publicată apoi: „Biserica Angliei şi patriarhatele estice,” Oxford Parker, 1898, p. 38.
183 „Epistola” Sinodală rusă a fost mai întâi publicată în traducere engleză în The guardian, 28 august şi 2 septembrie 1903 şi retipărită în Birkbeck şi Biserica rusă, ch. XX, p. 247-257; comentariile lui Birkbeck în următorul capitol, 258 ff.
184 J. A. Douglas, The relations of the Anglican Churches with the Eastern orthodox, especially in regard to Anglican orders, Londra, 1921, p. 17.
185 Douglas, p. 66 f. – Sumarul recent al doctrinei „iconomiei” este de profesorul H. S. Alivisators: Iconomia în conformitate cu dreptul canonic al Bisericii ortodoxe, Atena, 1949 (în greacă); anumite „extrase” din această carte în engleză în Dispensation in practice and theory, S. P. C. K., 1944, p. 27 ff. Mai comprehensivă este monografia de Ieronim I. Coţonis (la un anumit moment Arhiepiscop de Atena), The porblems of „ecclesiatican iconomia” (Atena, 1957; în greacă; o traducere franceză există).
186 Douglas, p. 16-17.
187 Citat de Revue internationale, X, 2, 1902; The Guardian, 16 noiembrie 1904.
188 Conferinţele Lambeth de mai înainte, p. 79-81.
189 The works of Right Reverend Charles C. Grafton, editat de B. Talbot Rogers, Longmans, 1914: v. VI, „Tratatele Fond du Lac,” IV, „Reuniunea Bisericilor anglicane şi ortodoxe,” p. 326 ff., v. IV, „A Journey Godward” (a kind of autobiography), on Pusey, etc., p. 407 ff.; despre vizita rusă, 252 ff; scrisori către mitropolitul Antonie, 259-270. Cf. B. Talbot Rogers, „Bishop Grifton and the Eastern Orthodox Church,” în Int. Kirchl. Zietschrift, 1916, 3 şi nota de R. K. (Keussen) în acelaşi număr, 350-351.
190 „Raportul” a fost publicat în Tratatele Clubului Alcuin, de W. J. Barnes şi W. H. Frere, cu note valabile de acesta din urmă, Mowbray, 1917 şi încă odată The Orthodox Catholic Review, v. I, nr. 6, iunie, 1927, Brooklyn, N.Y.
191 A. C. Headlam, Învăţătura Bisericii Ruse, Rivingstons, Londra, 1897; „Eatern Chruch Association,” Annual Reports, 1893-1910; Anglican and estern orthodox Union, Reports of 1906-1914, Berryman, Londra; American Branch, Reports, 1908-1914, The Kane Press, New York; Society of the Friends of the Reunion between the Eatsern-Orthodox and Anglican Churches. Materiale şi rapoarte, 1906-1910, Sank Petersburg, 1912 (în rusă). A se vedea Karmiris, 344 ff. Despre Birkbeck a se vedea orbituarul de profesorul Glubokovski, în The Constructive Review, V, 3, 1917, p. 586-592. Într-un subiect mai timpuriu al aceluiaşi magazin a apărut un articol instructiv de Arhiepiscopul Platon al Americii de Nord, „Admitting All Impossibilities, Neverthless Unity is possible,” I, 3 sept., 1913.
192 Bisericile anglicane şi cele estice. O înregistrare istorică, 1914-1921, Londra, S. P. C. K., 1921, - esp.p. 27 ff., inclusiv o trecere în revistă de Dr. S. Runkevich: „Biserica rusă în anii 1915-1918”; „Rezoluţiile sinodului, p. 43-44. Cf. fragmentelor din scrisorile de Părintele Puller, în Raportul A.E.O.C.U., Branşa Americană, 1912, p. 63-67. În legătură cu conversaţiile de la Sank Petersburg în 1912, a se vedea un articol despre Hirotoniile ruse de profesorul I.P. Sokolov, în Khristianskoe Chtenie, februarie 1913.
193 „Corespondenţa Arhiepiscopului Antonie cu reprezentanţii Bisericii Episcopale din America,” în Vera i Razum [Credinţă şi raţiune], 1915 şi 1916, în traducere rusă din franceză (scrisorile originale sunt între lucrările lui Gardiner, ţinute acum în seminarul teologic general, New York). Cf. R. Gardiner, „Les Églises orientale et la World Conference,” Int. Kirchl. Zeitschirft, 1919, 3, p. 234-235; Arhimandritul Hilarion, „The unity of the Church etc,” în Bogoslovsky vestnik [The Theological messanger], ianuarie, 1917, p. 360. Cf. S. Troţchi, „The World Conference on faith and order,” în Ţercovnie Vedomosti, 1915, nr. 14 şi 15 (o scrisoare a lui Gardiner către autor este oferită aici în traducere rusă – din franceză ).
194 Soloviov: La Russie et l’Église Universelle, Paris, A. Savine, 1889; traducere engleză, Russia and the Universal Church, Londra, Centenary Press, 1948, care a fost scrisă în franceză. Nu mai puţin importante sunt diferitele scrisori ale lui Soloviov în anii ’80, în special predata la Istoria şi viitorul teocraţiei, având de a face cu idea „dezvoltării dogmatice” (în Lucrări Complete – în rusă – vol. III şi IV). Cf. Monacrhia Sancti Petri. Die Kirchiliche Monarchie des heiligen Petrus als freire und universelle Theoktatie im Lichte der Weisheit. Aus den hauptwerken von Wladimir Solowjew, sistematisch gesammelt, übersetzt und erklärt von L. Kobilinski-Ellis, Mainz-Wiesbaden, 1929; de asemenea Berhard Schultze, Russische Denker, Herder, Wien (1950). Despre Soloviov: D. Stremooukoff, „Vladimir Soloviov et son Oeuvre Messianique,” Paris, 1935 (Publications de la Faculté des Lettres de l’Université de Strassbourg, Fasc. 69), cu o biografie abundentă, Ludolf Muller, Solovjev und der Protestantismus, Herder, Freiburg, 1951, cu un „Nachwort” de Dr. Wl. Szylkarski, dintr-un punct de vedere romano-catolic; cf. Muller, Offener brief an Herren Szylkarski, als Erwiderung auf sein nachwort zu meninem Buche…(Mimeogramm).