Astronomie Energia solară Religie

SOARELE
Domenii semnificative de studiu:

• 
  Astronomie
  
• 
  Energia solară
  
• 
  Religie
  
• 
  Literatură
  
• 
  Medicină
  
• 
  Arte plastice
  

1. 
   Soarele în astronomie
   

Soarele este cel mai mare corp din sistemul solar, conţinând 98% din masa acestuia. El este o sferă de masă gazoasă incandescentă de la care noi primim caldură şi lumină. Are diametrul de 1.391.000 km, ceea ce înseamnă că este de 109 ori mai mare decât Pământul. 98% din materia solara este formată din hidrogen (73%) şi heliu (25%).

STRUCTURA SOARELUI:

NUCLEUL este regiunea centrala care ocupa 20% din volumul Soarelui, contine jumatate din masa lui si are o raza de aproximativ 120.000 km. Aici temperatura este de 14 milioane de grade Celsius iar presiunea de 340 miliarde de ori mai mare decât presiunea de pe Pamânt (masurata la nivelul marii). Aceste conditii permit ca 4 protoni ( nuclee de hidrogen) sa se uneasca pentru a forma un nucleu de heliu, proces numit fuziune nucleara. În fiecare secunda sunt convertite în heliu 592 milioane tone de hidrogen, proces în care 4,1 milioane tone sunt convertite în energie - conform celebrei relatii E=mc ²

ZONA DE RADIATIE este o regiune cu o latime de aproximativ 380.000 km în care energia eliberata de nucleu sub forma de fotoni îsi cauta drumul catre suprafata. Desi fotonii se deplaseaza cu viteza luminii, strabaterea acestei regiuni poate dura milioane de ani deoarece ei sunt permanent absorbiti si re-emisi de materia solara.

ZONA DE CONVECTIE are o latime de aproximativ 280.000 km. Energia emisa de nucleu ajunge aici sub forma de caldura, care este transportata mai departe prin curenti : gazul cald se ridica la suprafata unde se raceste, dupa care intra în interior pentru a se încalzi - proces numit convectie.

FOTOSFERA este un strat cu grosimea de aproximativ 250 km si reprezinta suprafata vizibila a Soarelui. Ea emite cea mai mare parte din lumina solara si are o temperatura de aproximativ 5700 grade Celsius. Privita printr-un telescop puternic, fotosfera apare ca o suprafata agitata pe care sunt raspândite granulele. Acestea sunt formatiuni de materie gazoasa cu o temperatura cu circa 300 de grade mai ridicata decât cea a fotosferei si pot fi asemanate cu niste boabe de orez cu dimensiunile cuprinse între 250 si 1500 km în diametru, fiind comparabile cu marimea unei tari ca Franta. Ele evolueaza rapid (apar si dispar) în mai putin de un sfert de ora. Granulele sunt determinate de gazele fierbinti care ajung în fotosfera din zona de convectie.

CROMOSFERA este o regiune care poate ajunge pâna la 5.000 km deasupra fotosferei si care are o temperatura medie de aproximativ 4.500 grade (creste odata cu cresterea înaltimii având în partea superioara 20.000 de grade Celsius). Fiind mai rece decât fotosfera ea poate fi observata numai în timpul eclipselor totale de Soare, când discul solar este acoperit de discul aparent al Lunii. Aceasta regiune a fost denumita cromosfera deoarece în timpul eclipselor se prezinta sub forma unui cerc de lumina rosiatica. Ea este acoperita de mici jeturi de gaz foarte cald numite spicule care pot fi observate la marginea discului solar. Spiculele se formeaza deasupra granulelor care se sparg. Spiculele pot ajunge pâna la înaltimea de 10.000 km, particulele constituente având viteza de 15-20 km/s. Cromosfera este numita si “spayul fotosferic“, deoarece pare a fi facuta în întregime din spicule de o mare varietate de dimensiuni.

COROANA SOLARA este stratul exterior al atmosferei solare si se întinde de la limita superioara a cromosferei pâna la înaltimi de ordinul milioanelor de kilometri, scaldând planetele cele mai apropiate de Soare : Mercur, Venus, Pamânt si Marte. Fiind de un milion de ori mai putin stralucitoare decât fotosfera ea poate fi observata numai în timpul eclipselor totale de Soare sau cu un aparat special care acopera discul solar, numit coronograf si se prezinta sub forma unui halou argintat mai mult sau mai putin neregulat. Coroana este formata din suvite de gaz rarefiat care evadeaza în spatiu dând nastere unor particule încarcate electric cunoscute sub numele de vânt solar. Viteza materiei ionizate în vecinatatea Soarelui este mica (de ordinul zecilor de kilometri pe secunda) dar creste pe masura ce acestea se îndeparteaza ajungând ca în vecinatatea Pamântului sa fie de aproximativ 350 km/s. În mod normal concentratia vântului solar este de 5-10 particule pe centimetru cub.

În cadrul expunerii de mai sus straturile exterioare ale Soarelui (fotosfera, cromosfera si coroana) au fost privite ca niste paturi linistite în care nu se întâmpla nimic. Din observatii stim ca în interiorul lor au loc procese active care se desfasoara sub diverse aspecte. Totalitatea acestor procese constituie asa-numita activitate solara. În ceea ce priveste activitatea solara ne vom opri asupra:

• 
  petelor solare ale fotosferei
  
• 
  protuberantelor din cromosfera
  
• 
  eruptiilor solare
  

www.astro-urseanu.ro/soarele.html

www.astro-urseanu.ro/soarele.html

PETELE SOLARE

Dintre toate fenomenele solare, petele par a fi cel mai remarcabil mod de activitate solara. Acestea sunt usor de pus în evidenta si au fost observate din timpuri stravechi. O pata solara este o formatiune de culoare întunecata care apare printre granulele fotosferice . La început ea apare ca un por care se dezvolta si poate sa dureze câteva saptamâni.

Culoarea închisa a petei se datoreaza faptului ca exista un efect de contrast între stralucirea normala a fotosferei si stralucirea petelor care au o temperatura mai scazuta (aproximativ 4230 grade Celsius). Dimensiunile, aspectul si pozitia petelor solare sunt variabile în timp. O pata obisnuita are diametrul de circa 7.000-15.000 km, dar uneori pot ajunge la pâna la 50.000 km, iar în cazuri exceptionale pot avea diametre mult mai mari (cea mai mare pata a fost observata în 1947, ea având diametrul de 230.000 km ). Pentru a le putea vedea cu ochiul liber ( cu masurile de protectie corespunzatoare) diametrul lor trebuie sa fie de cel putin 40.000 km - probabil ca despre astfel de pete se vorbeste în cronicile medievale. Pentru comparatie sa mentionam ca diametrul Pamântului este de 12.740 km!

Din observarea petelor solare s-a constatat ca Soarele se roteste în jurul unei axe care trece prin centrul sau. Sensul acestei rotatii, vazuta de pe Pamânt, este de la stânga la dreapta observatorului, adica de la est spre vest. Totodata s-a determinat ca viteza de rotatie scade de la ecuator spre poli, astfel încât perioada de rotatie este de 27 de zile la ecuator, respectiv de 34 de zile la poli.

Din studii statistice s-a constatat ca activitatea petelor solare, adica numarul lor si suprafata ocupata de ele variaza ciclic, cu o perioada de 11 ani - 1979 a fost un an cu activitate maxima, în 7 ani scade la minim, dupa care în 4 ani s-a atins iar un maxim în anul 1990). Aceasta periodicitate se numeste ciclul activitatii solare si este foarte importanta deoarece odata cu variatia petelor solare au loc si alte variatii în modul de manifestare a activitatii solare. Anul 1998 este un an în care activitatea solara se intensifica , îndreptându-ne catre un maxim care se va atinge în anul 2001.

Masuratorile spectroscopice au aratat ca în petele solare exista un câmp magnetic de circa 9.000 de ori mai intens decât cel al Pamântului. Petele solare se comporta ca polii unui imens magnet, ele aparând de multe ori pechi având polaritati opuse.
PROTUBERANTELE
Protuberantele sunt nori de gaz incandescent care se pot observa sub aspectul unor tâsnituri ale materiei din cromosfera spre coroana. Protuberantele au forma unor suvoaie de apa aruncate de fântânile arteziene sau pot aparea ca niste limbi de foc care se înalta deasupra cromosferei. Acestea sunt mai putin stralucitoare decât fotosfera si deci pot fi observate numai în timpul eclipselor totale de Soare sau cu aparate speciale.

Unele din protuberante sunt calme, durând chiar mai multe rotatii solare, altele se caracterizeaza prin dinamism si schimbari rapide. Aparitia acestora din urma este legata de petele solare.

ERUPTIILE SOLARE

În timpul unei eruptii solare o cantitate enorma de energie care se afla în cromosfera si în coroana este eliberata dintr-o data. Materia este proiectata în coroana si deoarece particulele sunt accelerate la viteze foarte mari (150.000 km/h) ele sunt expulzate în spatiul interplanetar, generând rafale ale vântului solar. În vecinatatea Pamântului viteza particulelor care formeaza vântul solar este în medie de 350 km/s si creste în urma unei eruptii la 800 km/s. De asemenea, creste si concentratia lor, de la 5-10 particule/cm3 la 100 particule/cm3. Aceste perturbatii afecteaza câmpul magnetic terestru, deformându-l. Particulele încarcate electric, care în mod normal sunt deviate de câmpul magnetic terestru, urmaresc liniile de câmp în regiunea polilor si patrund în atmosfera încalzind-o, producând raze X si gaze ionizate.

Ca efecte putem mentiona aurorele polare, perturbarea telecomunicatiilor, aparitia unor supratensiuni pe liniile de transport ale energiei electrice care pot deteriora retelele de distribuire a electricitatii; ca urmare a încalzirii produse atmosferei, aceasta se extinde, ceea ce constituie o piedica pentru sateliti, având ca efect scoaterea lor de pe orbita.

Observarea Soarelui a pus în evidenta faptul ca aparitia protuberantelor si a eruptiilor este strâns legata de prezenta petelor solare, întreaga activitate solara având deci un ciclu de 11 ani Variatiile activitatii solare afecteaza clima de pe Pamânt. Astfel, perioada 1645-1715, în care nu a fost înregistrata nici o pata solara corespunde cu anii cei mai frigurosi ai "micii ere glaciare", o perioada în timpul careia temperaturile au fost anormal de scazute în Europa. Începând cu secolul XX Soarele este mai activ ceea ce a produs o crestere usoara a temperaturii medii a Pamântului.

CICLUL VIETII SOARELUI

Soarele a început sa se formeze cu mai bine de 5 miliarde de ani în urma dintr-un nor de gaz si de praf interstelar cu diametrul de 46 de ani lumina. Acesta radia putina energie si era într-un echilibru instabil: putea fie sa se condenseze, fie sa se disipe.

O perturbatie, generata de trecerea unei stele sau de unda de soc produsa de explozia unei stele apropiate, a initiat colapsul, norul începând sa se fragmenteze. În urmatoarele mii de ani materia a început sa se condenseze în “globule”. Globula din care s-a format Soarele avea un diametru de 100 de ori mai mare decât cel al sistemului solar actual si masa de 25 de ori mai mare decât masa Soarelui.

Dupa 100.000 de ani el s-a micsorat în a milioana parte din dimensiunea originala, fiind înca de doua ori mai mare decât diametrul sistemului solar. Temperatura a devenit suficient de mare pentru a produce radiatie infrarosie ceea ce a încetinit colapsul. Din acest moment a devenit stabila într-o stare care poarta denumirea de protostea.

În numai câteva mii de ani protosteaua s-a micsorat pâna când a devenit mai mica decat orbita planetei Mercur. Temperatura nucleului a crescut la câteva milioane de grade, suficient pentru a produce fuziunea hidrogenului în heliu. Astfel a devenit o stea adevarata si se gaseste în aceasta stare de 5 miliarde de ani. În zilele noastre Soarele este o stea stabila de vârsta si marime medie. Radiatia solara asigura Pamântului clima, vremea si energia necesara formelor de viata.

Puterea emisa de Soare este de 383 miliarde de miliarde de MW, deci energia emisa într-o secunda este de 13 milioane de ori mai mare decât energia electrica consumata de Statele Unite într-un an. Hidrogenul este suficient pentru ca echilibrul sa fie stabil înca 5 miliarde de ani, timp în care în centrul stelei se formeaza un mare miez de heliu.

Dupa 10 miliarde de ani de stabilitate în centrul Soarelui nu va mai exista suficient hidrogen; acesta se gaseste în schimb din abundenta în straturile exterioare unde reactia de fuziune a hidrogenului în heliu va continua. Aceasta deplasare a reactiei de fuziune spre exterior va avea ca efect cresterea dimensiunilor Soarelui si totodata modificarea culorii sale spre rosu. Soarele va înghiti planetele Mercur si Venus topindu-le, ajungând chiar aproape de orbita Pamântului. Vazut de pe Pamânt, acest glob rosu va acoperi cea mai mare parte a cerului. Dar omul nu va avea posibilitatea sa priveasca acest magnific spectacol cosmic, deoarece razele Soarelui dilatat vor încalzi suprafata Terrei la 4000 grade Celsius si vor evapora tot ceea ce se afla pe planeta. Probabil ca pâna atunci oamenii vor fi plecati spre alta parte a galaxiei…

În final, dupa epuizarea heliului, fara combustibil si incapabil sa produca o presiune a radiatiei care sa mentina regiunile exterioare, Soarele va colapsa într-un corp de marimea Pamântului. Temperatura din interior va fi insuficienta pentru fuziunea nucleelor de carbon (pentru aceasta ar fi necesara o temperatura de 600 milioane de grade Celsius), dar destul de ridicata pentru ca steaua sa apara ca alba-fierbinte. Va deveni o pitica alba, atât de densa încât o lingurita de materie va cântari o tona. Soarele va continua sa se raceasca sfârsind prin a fi incapabil sa maiemita lumina. Ramas fara energie va ajunge la temperatura spatiului.

2. 
   energia solara
   

Utilizări ale energiei solare

Cele mai timpurii dovezi despre utilizarea energiei solare au fost atribuite lui Arhimede. Potrivit legendei, el a folosit mai multe oglinzi pentru a concentra energia soarelui asupra corăbiilor romane care atacau Syracusa, dându-le foc. Experimentele ulterioare implicau oglinzi care să concentreze radiaţia solară, astfel încât metalele erau topite. Şi alte experimente similare au avut loc.

Posibilităţiile de folosire a energiei solare se clasifică în trei categorii: procesul termic, procesul fotochimic şi procesul fotoelectric. În procesul termic, energia radiantă este absorbită drept caldură de un receptor sau o substanţă de receţionare care apoi este succedată de o creştere de temperatură, vaporizare, sau alte procese care implică absorbţia căldurii. Procesele fotochimice sunt acele procese în care energia luminoasă cauzează un proces chimic, iar cel fotoelectric implică o conversie directă a radiaţiei solare în energie electrică. Cel mai utilizat proces de folosire a energiei solare este procesul termic. Acesta implică încălzirea caselor, refrigerare, gătire, încalzirea apei şi folosirea furnalelor solare pentru diferite studii experimentale.
Clădiri încălzite de Soare

Într-o oarecare măsură orice casă este încălzită de soare, dar unele dintre ele sunt proiectate pentru a folosi cât mai bine această sursă de energie gratuită. Aceste case au ferestre mai mari pe partea unde cad razele soarelui la amiază, şi pe partea mai răcoroasă, mai mici. În multe locuri se montează obloane sau jaluzele. În multe gospodării, energia solară se foloseşte pentru încălzirea apei. Lumina soarelui încălzeşte apa rece care curge prin panourile plate şi închise, numite colectoare. De obicei se montează pe acoperişul caselor, sub un unghi care să permită absorbirea unei cantităţi cât mai mari de energie.

ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_solar%C4%83
Distilarea apei sărate

Distilarea apei sărate cu scopul de a produce apă potabilă a fost scopul multor cercetări. S-a descoperit o instalaţie cu menirea de a separa sarea de apă în 1872, în Chile, pentru a potoli setea animalelor.

Furnalele solare

În privinţa radiaţiei solare, se poate spune că atmosfera reflectă aproximativ 30% şi absoarbe aproximativ 20% din radiaţia solară;astfel, printr-un calcul simplu observăm că la suprafaţa solului ajunge doar 50% din radiaţia solară, dar chiar şi aşa energia este de 700 de megawati pe minut adică mai mult decât poate produce o centrală obişnuită.

Energia solară de asemenea este şi dăunătoare. Astfel, în zonele tropicale, radiaţia solară provoacă arderea tufişurilor, focul izbucnind datorită focalizării razelor solare prin picăturile de rouă, care se comportă ca nişte lentile optice. Grecii au înţeles acest fenomen şi au utilizat energia solară încă din 400 Î.Hr. pentru aprinderea focului, folosind globuri de sticlă pline cu apă. Astfel apa din aceste sticle acţiona ca o lentilă optică. În scurt timp, în jurul anului 200 Î.Hr. există dovezi că şi chinezii foloseau oglinzi concave în acest scop, deci se observă o oarecare evoluţie în captarea energiei solare, evoluţie care astăzi a atins cote maxime, însă energia solară nu poate fi valorificată deoarece echipamentele sunt foarte scumpe.

În zilele noastre, oamenii au construit furnale pentru topirea diferitelor metale care utilizează energia solară şi oglinzi concave, adică acele oglinzi care captează lumina într-un singur punct. În cuptorul solar modern, radiaţia solară este folosită pentru a găti, o oglindă concavă focalizează razele solare pe mâncare sau pe vas. În câteva astfel de cuptoare se folosesc oglinzi plate pentru a redirecţiona razele soarelui pe alimente.

Astfel, inginerii s-au gândit că pot construi şi furnale care se bazează pe captarea energiei solare. În Mont Luis, Franţa s-a construit o clădire cu mai multe niveluri, cu o latură acoperită de oglinzi astfel ca totalitatea lor să formeze o uriaşa oglindă concavă şi sa redirecţioneze razele solare în focarul ei, unde temperatura ajunge pană la 3000^oC, care este temperatura de topire a majoritaţii metalelor.


http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/90/Solar_cell.png
Bateriile solare

Radiaţia solară mai are numeroase utilităţi. Astfel, pe langă rolul foarte important pe care l-am amintit mai sus, acela de a încălzi apa sau de a topi metalele, energia solară mai poate fi folosită şi pentru producerea de energie. Aparatele care convertesc energia solară în energie electrică se numesc panouri solare. Pe aceste panouri solare se află nişte baterii solare sau fotocelule. Bateriile solare sunt nişte instrumente electronice care utilizează fenomenul fotoelectric pentru producerea energiei electrice. Într-o fotocelulă se generează o tensiune mică, de aceea trebuie legate mai multe astfel de celule în serie, pentru ca bateria solară să se poată folosi ca sursă de energie. Fotocelulele sunt nişte plăci subţiri din materiale semiconductoare, de obicei siliciu. Unele sunt făcute din galiu, arseniu, care sunt tot semiconductoare. Astfel de celule au randamentul mai scazut, dar sunt funcţionale şi la temperaturi ridicate şi au avantajul că sunt mai ieftine. De aceea se folosesc pentru alimentarea cu energie a sateliţiilor, mai expuşi radiaţiei solare deoarece în spaţiul cosmic nu există strat de ozon care să reducă cantitatea de radiaţie solară, aşa cum se întamplă pe Pământ. Cei mai mulţi sateliţi artificiali funcţionează cu ajutorul panourilor solare, asemenea calculatoarelor şi a majorităţii ceasurilor cu quartz.

Energia solară poate fi folosită de maşini, ca o alternativă la combustibilii fosili, deoarece energia solară este o sursă de energie relativ ieftină, în comparaţie cu combustibilii fosili, şi pe deasupra are avantajul că este şi mai puţin poluantă, astfel se evită distrugerea stratului de ozon. Drept urmare, englezii au făcut şi ei un experiment. Avionul Solar Challenger a zburat peste Canalul Mânecii având o singură sursă de energie şi anume radiaţia solară. Panourile solare care îi acopereau aripile generau suficient curent electric pentru a roti elicea cu turaţie corespunzătoare.

Avantajele energiei solare sunt nenumărate, spre deosebire de dezavantaje, care sunt costurile panourilor solare şi mai precis a pilelor fotoelectrice. Astfel, în locurile mai greu accesibile, se utilizează pilele fotoelectrice pentru furnizarea curentului electric în gospodării. O parte din energia solară captată în timpul zilei este încărcată în nişte acumulatori, astfel că energia electrică nu se întrerupe odată cu lăsarea serii, când razele solare nu mai ajung pe pământ datorită alternanţei zi-noapte.

Bateriile soalare mai au avantajul că oferă o siguranţa mare. Odată ce sunt montate, ele nu prea necesită revizie tehnică deoarece nu există nimic mecanic în componenţa lor, şi astfel nu există nici forţe de frecare care să uzeze metalele. În Marea Britanie şi în alte parţi ale lumii se utilizează bateriile solare pentru farurile fară personal. Aceste faruri folosesc acelaşi principiu şi sunt de încredere.

Încă din anii 60’ sateliţii artificiali care gravitează în jurul pămantului sunt alimentaţi de panouri solare. Încălzirea cu ajutorul radiaţiei solare este primul pas în utilizarea energiei solare pe scară largă. Urmatorul pas este proiectul inginerului american Peter Glaser. Acesta constă în utilizarea unor panouri solare în spaţiu pentru captarea energei solare iar curentul electric să fie trimis pe Pământ cu ajutorul microundelor. Avantajul acestui sistem este că aceste panouri ar folosi toată radiaţia solară furnizată de soare iar dezavantajul ar fi că microundele care transportă energia eletrică pe Pământ ar ucide orice fiinţa vie care s-ar intersecta cu raza de microunde.

Atât timp cât mai există combustibilii fosili, folosirea energiei solare este limitată deoarece panourile solare necesare captării energiei solare ocupă un spaţiu destul de întins în comparaţie cu echipamentele care folosesc energie electrică furnizată de combustibilii fosili.
Un viitor mai bun

Dacă oamenii ar învăţa cum să utilizeze avantajele oferite de natură, progresul s-ar înregistra pe toată linia, iar rata de viaţă a unei persoane ar creşte semnificativ. Se afirmă că oamenii de la sate trăiesc mai mult, iar eu susţin acest punct de vedere deoarece în colţurile mai necercetate ale planetei, poluarea scade într-un procentaj favorizant. Sperăm ca tehnologia să avanseze însă într-o direcţie constructivă, paşnică şi omenirea să ţină cont de faptul că planeta noastră simte, iar distrugerile care i le producem ne afectează în mod direct pe noi, locuitorii Terrei.

Ar trebui ca în locul mijloacelor de distrugere în masă să se studieze metodele prin care am putea să ne salvăm planeta. O importantă modalitate de a trăi în armonie cu natura este aceea în care noi am plasa-o pe post de mentor, deoarece avem multe de învăţat de la aceasta. Energia solară este poarta către o nouă eră şi un remediu necesar plantei noastre.

3. 
   soarele în mituri şi legende
   

Opinia umanităţii asupra Soarelui

În fiecare zi, o sferă galbenă, orbitoare şi familiară, Soarele, străbate bolta cerească, dăruindu-ne căldură, lumină şi viaţă. Îl blestemăm vara, când razele sale sunt prea fierbinţi, iarna, în schimb, îi dorim prezenţa. În ciuda acestor nemulţumiri, îi recunoaştem statornicia şi suntem obişnuiţi cu ritmul zilelor, al nopţilor şi al anotimpurilor pe care el ni-l impune.

Dar dincolo de percepţia curentă, ce ştim noi oare despre steaua noastră? Cum funcţionează Soarele ? Care este viitorul său? Ce enigme ascunde încă faţă de astrofizicieni?

În dansul orbital al Lunii în jurul Pământului şi al acestuia în jurul Soarelui, eclipsele sunt exact momentele în care cele trei corpuri cereşti sunt aliniate. În aceste clipe, atât de deosebite, Luna sau Soarele capătă aspectul insolit şi înspăimântător care a dat naştere multor mituri şi legende de-a lungul istoriei omenirii, însă din antichitate Soarele este considerat ca fiind protectorul umanităţii.

O manifestare divină

În toate civilizaţiile străvechi, Soarele a constituit primul ceasornic, ritmând activitatea cotidiană prin alternanţa zilelor şi a nopţilor, în vreme de Lună, cu ciclul fazelor ei, a slujit drept bază pentru stabilirea celor dintâi calendare. Pretudindeni, cei doi aştri,veneraţi ca nişte divinităţi puternice, au fost obiectul unor observaţii atente. Eclipsele lor nu puteau trece neremarcate. Socotite drept semne trimise oamenilor de către zei, eclipsele se numără printre primele fenomene cereşti care au atras atenţia, fiind mult timp un motiv de înfricoşare.

Doar aceste eclipse, care deşi sunt spectaculoase au înfricoşat omenirea, ar putea să întrerupă furnizarea de energie solară, însă din fericire ele sunt rare şi de scurtă durată.

În mitologia hindusă, expusă în Mahabharata, eclipsele sunt provocate de un demon-balaur Rahu. Acesta a furat şi a înghiţit ambrozia, băutura nemuritorilor, rezerva zeilor, însă a fost zărit de Soare şi de Lună, care l-au pârât lui Vishnu. Furios la culme, Vishnu i-a tăiat decât capul lui Rahu, azvârlindu-i-l în cer. De atunci, capul acesta, devenit nemuritor, îi urmăreşte fără răgaz pe cei doi aştri pârâcioşi, pentru a-i devora. Însă orbitele cereşti le îngăduie mereu Soarelui şi Lunii să iasă din gura demonului şi să-şi recapete splendoarea. Întâlnim aceeaşi poveste în Vishnupurana, de la acest mit venind cuvintele care desemnează eclipsa în sanscrită, cum ar fi rahugraha sau rahusansparaca, care înseamnă “atacul”,”lupta lui Rahu”. În varianta indoneziană a acestui mit, demonul se numeşte Kala Rau.

http://www.astronomy.ro/calendar/200808/img/eclipsa_totala_de_soare.jpg
Ra, zeul Soare, protectorul egiptenilor

Divinitatea cea mai importantă încă din epoca Regatului Vechi era zeul Soarelui, Ra, care străbate cerul ziua în “barca dimineţii“, noaptea în “barca serii“. Ra era reprezentat cu cap de erete (Horus), purtând discul solar şi capul şarpelui Uraeus (în egipteană, Uraios), străveche divinitate zoomorfă solară. Thot (reprezentat cu cap de pasăre Ibis), zeul Lunii şi locţiitorul lui Ra, inventatorul “cuvintelor divine”, al heroglifelor, deci părintele înţelepciunii, al ştiinţelor şi al artelor.

După învăţătura teologilor din Memfis, la început a fost oceanul întunecat , haosul, numit Nun; în care sălăşluiau doar Atum, primul zeu, cel care va crea lumea, ieşind din adâncuri în chip de soare şi devenind astfel Ra, zeul supreme (într-o versiune el a apărut în chip de copil dintr-o floare de lotus; într-o alta dintr-un ou aflat pe o stâncă ieşită din ape). Atum-Ra a creat patru zei şi patru zeiţe. În legătură cu aceşti zei s-au format o mulţime de mituri şi legende.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f9/Sun_god_Ra.svg
Venerarea soarelui este o posibilă origine a henoteismului şi în cele din urmă a monoteismului. În a optsprezecea dinastie a Egiptului Antic, religia eretică a lui Akhenaten, atenismul, folosea vechea zeitate solară Aten ca un simbol a unui zeu unic. Conceptul neolitic în legătură cu barca solară, soarele traversând cerul într-o barcă, se găseşte în Egiptul Antic, la zeii Ra şi Horus. În mitologia nordică, zeitatea este Sol (Sunna), în cea vedică Surya, iar în cea greacă Helios sau, uneori, Apollo. Zeul mesopotamic, Shamash joacă un rol important în timpul Epocii Bronzului şi "soarele meu" devine în final un mod de adresare faţă de roialitate. Într-un mod similar, culturile sud-americane au un dezvoltat cult al soarelui (vezi Inti). De asemenea, un rol important în istoria Imperiului Roman l-a avut Sol Invictus.

Apollo era in mitologia greaca si romana zeu al luminii soarelui, al muzicienilor si poetilor. Soarele ca obiect se numea in mitologia greaca Helios.

În mitologia celtică Lug este zeul atotştiutor universal, cel mai puternic dintre divinităţile celtice. Zeu al soarelui şi al luminii, Lug este în acelaşi timp războinic, vrăjitor şi inventatorul tuturor artelor, ştiinţelor şi tehnicilor.

http://www.shafe.co.uk/crystal/images/lshafe/Apollo_Belvedere.jpg
Dag Zeul:luminii in mitologia nordica, fiu al Noptii si al picaturilor de roua.

Yati Zeul :soarelui si stramosul incasilor in mitologia peruviana.

Cautha (sau Catha) a fost zeul soarelui din mitologia etruscă. Este identificat cu zeul roman al soarelui Sol, căruia grecii îi spuneau Helios.

În mitologia persană Hvarekşaeta este zeul soarelui.

Triada astrală: Sin era zeul masculin al lunii. El avea întâietate faţă de Shamash, zeul soarelui, deoarece la semiţi ziua se socotea începând de la apusul soarelui. Ca zeu al lunii, Sin era şi zeu al lunilor anului, stabilind împărţirea timpului în zile, luni şi ani. Potrivit naturii sale, el era şi deţinătorul diademei (în formă de semilună), dând sau luând coroana regilor. Shamash, zeul soarelui, era fiul lui Sin, deoarece, după concepţia orientală, lumina se naşte din întuneric şi ziua din noapte. Ca zeu al luminii şi al zilei, Shamash era zeul dreptăţii şi judecătorul suprem al oamenilor, întocmai ca Osiris la egipteni. El era de asemenea inspiratorul legilor, protectorul celor slabi, zeul sănătăţii şi al fericirii. Tot în virtutea naturii sale de zeu al luminii, Shamash era şi patronul ghicitorilor babilonieni.

4. 
   Soarele în literatura populară
   

Se zice că Soarele ar fi fost frate cu Luna. Când a venit Soarele la etatea de însurat,s-a dat jos din cer ca să-şi caute şi el o nevastă pe pământ. Cât timp Soarele nu s-a văzut pe cer, pretutindeni a fost întuneric.Pe pământ Soarele nu şi-a găsit soţie şi era foarte supărat.Cu timpul, Soarele a prins dragoste de sora sa, Luna. Mama lor, văzând că între ei s-a încins o dragoste nebună, a luat pe unul într-o mână şi pe celălalt în altă mână şi i-a blestemat spunându-le:

Tu Soare luminate,

Trupuşor fără păcate,

Şi tu Ileană Cosânzeană,

Sufleţel fără prihană,

Zi şi noapte să vă zăriţi,

Dar să fiţi tot despărţiţi
Cu toate că şi Luna şi Soarele se află în permanenţă pe cer şi se pot vedea unul pe celălalt, cei doi aştri nu se pot întâlni niciodată. Pe când erau fraţi şi s-au aflat pe punctul de a păcătui căsătorindu-se,mama lor i-a blestemat să nu se mai întâlnească nicicând.
Altă poveste

Odata, în vremea de început, când ceasurile mergeau înapoi, undeva, la capatul pamântului, unde cerul îsi varsa lacrimile în mare, pe o insula bogata se înalta un palat stralucitor. De fapt, întreaga insula era stapânita de Împaratul Soare, un conducator bun si întelept. Toti supusii lui erau multumiti si mândri ca faceau parte din regatul de la capatul lumii, unde zarile se întâlneau sa-si dea binete, spalându-se cu roua primei dimineti.

De fapt nu era vorba de o dimineata asa cum stim noi, pentru ca, în împaratia aceea nu era niciodata noapte. Bine, veti spune, dar cum se odihneau oamenii? Pentru ca, trebuie sa va spun, ei munceau din greu, dar cu multa placere, stiind ca toata truda este pentru ei, ca Împaratul nu pretinde nimic doar pentru familia lui. Asadar toata împaratia, când ar fi venit vremea sa doarma, se adunau pe o câmpie verde si întinsa unde ascultau muzica nemaipomenita a naturii, dansând si râzând, îmbratisându-se si oferindu-si unul altuia prinosul de iubire acumulat în timp ce lucrasera.

Împaratul Soare fusese si el un simplu traitor, dar harnicia si inteligenta lui i-au determinat pe oamenii locului sa-l aleaga cârmaci. Nu era, ca în alte împaratii, nici vorba de mostenire. Daca împaratul nu-si crestea copiii cum se cuvenea sau daca nu avea urmasi, lumea alegea în locul lui pe cel mai drept, mai bun si mai istet dintre ei.

Nici acolo, în scaunul împaratesc, nu era însa numai huzur si petrecere. De cum se termina timpul de refacere, toata lumea se întorcea la munca, împreuna cu bravul Soare, ce trudea sa împarta cât mi chibzuit bunurile poporului sau.

Nimeni nu stia cum a ajuns primul om acolo, în tinutul albastru, înconjurat de ape si vegheat de cerul senin. Era parca dintotdeauna, pentru totdeauna. Oamenii se respectau, se ajutau si se iubeau. Nu se stia ce este ura, egoismul, invidia. Toti erau egali si nimeni nu cauta sa aiba mai mult. Erau împacati cu natura firii lor.

Când sosi vremea, Împaratul îsi alese o fata frumoasa, pe nume Luna, neîntrecuta pentru dibacia, cumpatarea si bunatatea ei. A fost o nunta mândra, cu alai si veselie multa, iar poporul întreg s-a bucurat pentru nasterea familiei ce avea sa se împlineasca.
La palat toate mergeau foarte bine, ca în povesti, iar toti servitorii erau platiti pentru fiecare serviciu, fie el cât de mic. Platiti este un fel de a spune, pentru ca pe insula nu existau bani. Împaratul, în întelepciunea lui, a realizat ca, daca ar turna (pentru ca, pe vremuri, banii erau toti din metale pretioase si se turnau în diferite forme!), daca ar turna zic moneda proprie, ar crea zâzanie între oameni. Asadar, daca tu nu detineai un bun cu care sa poti plati serviciul facut, bun pe care l-ar fi dorit cel care te-a ajutat, îl plateai cu „Multumesc!”. Era cel mai mare capital de iubire întâlnit vreodata. Se crease chiar si o banca, unde oamenii adunau cât mai multa iubire si zâmbete. Cu cât aveai mai mult „Multumesc!” erai mai bun si mai iubit. Era, în fond, capitalul tau moral, dar si un capital de frumusete, caci, se stie, oamenii buni sunt mai veseli, mai deschisi, nu sunt niciodata morocanosi si, prin urmare, sunt mai frumosi.

De aceea Împaratul era ceva mi bogat, fiindca fusese cel mai bun si mai de ajutor om de pe insula. Dar era vorba despre un fel de bogatie frumoasa, înteleapta ce-ti dadea fericirea lucrului împlinit.

Si, asa cum v-am spus, ceasurile mergeau înapoi, dar asta nu interesa pe nimeni. Oamenii se nasteau tot mii, cu gânguritul lor frumos si vesel (primul capital de iubire), urmând sa se îndragosteasca apoi, cu bucuria si dorinta de împartasire arzându-le în ochi, îsi faceau o familie si, încet, încet, se retrageau sa se odihneasca mai mult, în inima universului... Povestea cu ceasurile ce se întorc si deapana timpul invers o sa o spun alta data, pentru ca si povestile au un mic orgoliu al lor: nu le place sa fie amestecate.
Fiind mereu zi, sub cârmuirea blândului, caldului si prietenosului Soare si a preafrumoasei sale sotii Luna, nimeni nu-si punea problema timpului. Luna avea cel mai frumos zâmbet din împaratie, un surâs plin si curat. Era, de fapt, unul dintre secretele ei, cu care a vrajit inima lui Soare.

Si, ca totul sa fie ca-n poveste, Luna i-a daruit lui Soare doi fii, gemeni, pe care i-au botezat cu acelasi nume, Luceafar. Mare fu bucuria, de la cel mai mare la cel mai mic, iar împaratia a fost în veselie o buna bucata de vreme. Spun vreme pentru a întelege mai bine o notiune pe care o avem noi, cei de azi, dar sa nu uitam ca în Împaratia lui Soare nu fusese dat în exploatare timpul. Si, totusi, oamenii nu se plictiseau, viata lor nu era monotona, cum e azi în goana dupa bani; iubirea si bunatatea are prea multe fete ca sa devina monotone sau sa te plictisesti de ele.

Cei doi Luceferi cresteau si ei, ca toti ceilalti, în armonie cu semenii si natura. Descopereau acea muzica universala, mirosul florilor, ce dau echilibru simturilor. Capitalul lor de bucurie si averea lor de „Multumesc!” cresteau continuu, pentru ca toti se bucurau sa-i ajute, si numai (sau poate mai ales) pentru glasurile lor cristaline si caldura din spatele cuvintelor.

Mai apoi Luna nascu o fetita, Steluta, o frumusete desavârsita, ce raspândea în jur lumina, stralucind si iradiind deopotriva. Gradina palatului înflorea la auzul glasurilor cristaline, pentru ca, sa stiti, florile se hranesc cu sentimentele noastre bune. Cu cât iubim mai mult o floare, cu atât culoarea si mirosul ei vor fi mai minunate. Toate se bucurau în jur de fericirea si prosperitatea împaratiei. Nici un nor nu umbrea stralucirea palatului si a oamenilor care-l locuiau.

Numai ca (trebuia sa vina si momentul acesta, nu?!) ceva se întâmpla. Într-o zi, niste pescari au gasit pe tarm un om, mai mult mort decât viu. Saritori cum erau l-au luat, l-au îngrijit, l-au hranit si l-au îmbracat. Ce li s-a parut ciudat a fost ca, dupa toate acestea, omul n-a spun niciodata „Multumesc!”. Gasea diferite formule, pretexte („Va ramân dator!”, „Ma voi plati!”, „O sa m grija!”) sa evite cuvântul magic, capitalul de fericire si bucurie al locuitorilor de pe insula.

Au înteles atunci ca nu unul de-al lor, ca venise de undeva, de pe mare, dintr-un departe nestiut. Asta nu i-a împiedicat sa aiba grija în continuare de el. Vestea a mers repede si, în curând, regele Soare auzi de strainul ce se ratacise pe insula si îl invita la palat. Nimeni din regatul sau n-a plecat sau n-a fost tentat vreodata sa plece pe mare. Erau prea multumiti cu ceea ce aveau, încât sa caute altceva. Ei erau acolo dintotdeauna, ai lor si asa trebuia sa ramâna. Asa se explica faptul ca însusi regele era curios sa cunoasca pe cineva care era altfel.

Strainul sosi la palat, unde fu întâmpinat de Împarat, Împarateasa si de toti curtenii cu zâmbetul de buze.

• 
  Bine ai venit, straine! Cine esti si de unde vii?
  
• 
  M-am ratacit, Împarate. Calatoream, dupa cum stiti, prin lume. Ma mir ca nu ma recunoasteti. Eu sunt temutul Timp, piratul fioros. Calatoream, dupa cum va zic, cu haremul meu (Clipa, Secunda, Saptamâna, Luna) si cu fiii mei (Minut si An). Simteam nevoia sa mergem într-un loc unde nu mai fusesem niciodata si ne-am lasat purtati de valuri pâna înspre capatul acesta... Deodata, o furtuna naprasnica ne-a luat corabia, ca pe o jucarie si ne-a purtat în deriva. Toti au disparut, numai eu m-am trezit aici, pe insula.
  
• 
  Ciudata poveste. N-am auzit de tine pâna acum. Iar, la noi, e tot timpul senin...
  
• 
  Cum, n-ati auzit de mine? Tocmai mi-ati rostit numele... Dar voi nu vedeti ca îmbatrâniti? Ce, credeti ca voi o sa scapati?
  

Pastrându-si seninatatea, desi nu mai avuse de-a face cu asemenea iesiri, împaratul continua:

• 
  Tot ce avem e aici, între noi, în inimile noastre. Ne traim partea noastra de iubire, apoi mergem si ne odihnim în inima universului. Noi nu îmbatrânim. Sufletul poate ramâne tânar mereu, daca stii sa-i dai hrana de care are nevoie. Fii binevenit în împaratia mea, iar, de vrei, de îndata poti începe si tu sa lucrezi.
  
• 
  O sa vedem! mai gasi de cuviinta Timp sa zica.
  

Mai mult din curiozitate, piratul Timp pleca si el sa munceasca. Era revoltat ca nu fusese primit ca un oaspete de seama, temut, ca un învingator. Era furios ca întreaga lui prada (tot ce reusise sa fure din lume: vise neîmplinite, planuri nerealizate, idealuri de neatins) zacea acum undeva sub apele învolburate. Îl enervau si oamenii aceia cu politetea lor exagerata, cu bunatatea lor, cu zâmbetul lor cald, cu iubirea în exces... Se gândi, pentru o clipa, ca ei trebuie sa fie vinovati de faptul ca esuase. „Sigur, numai ei, de vreme ce nu ma recunosc stapânul lor, dac nu stiu nimic despre mine si forta mea... Venind încoace simteam cum puterile-mi scad, cum ma risipesc în neant, cum ei vor sa nu ma accepte... Si totusi, bunatatea lor m-a salvat! Dar, nu! Ma voi razbuna!!!”
Munca piratului era mai mult o hoinareala. Nu avea rabdare sa faca un lucru pâna la capat. Obosea repede, iar ceilalti, tot timpul (sau mai mereu) binevoitori, îl ajutau. În pauzele muzicale îl vedeau cum lenevea si se obosea, ca nu putea patrunde acea muzica relaxanta. Niciodata nu se tinea de program. Mereu mai lenevea un timp dupa ce toti ceilalti se întorceau, cu forte proaspete, la munca.

Razbunarea, asa cum o planuia el, începea sa se contureze. Gasi câtiva ortaci cu mai putini „Multumesc” în cont si-i convinse sa faca împreuna o corabie, cu care sa-i duca într-un loc unde puteau sa fie ei împarati, sa aiba de toate si sa nu munceasca deloc. Totul se facu pe ascuns, iar lumea, neobisnuita cu raul, nu stia sa fie suspicioasa. Li se parea curios ca Timp nu folosea nici un „Multumesc!”, dar îsi zicea ca, poate, e sarac, si nu a reusit înca sa strânga din ceea ce primea! Odata treaba ispravita, Timp se descotorosi de cei care l-au ajutat si, în timpul unei odihne, devasta banca si risipi toata averea oamenilor. Rapi apoi pe Împarateasa Luna (ademenind-o sub pretextul unui ajutor de care avea nevoie) împreuna cu cei doi Luceferi si cu Steluta. Se urca pe corabie si, asa cum a venit, adus de ape, disparu în neant, nestiut de nimeni.

Împaratul se îngrijora si dadu porunca (pentru prima data în viata lui!) sa-i fie cautata familia. În zadar au fost rascolite toate zorile. Disparusera fara urma. Când îsi dadu seama de puterea Timpului si de faptul ca nu mai avea ce sa faca, Soarele scapa o lacrima. Era prima roua pe care o vazusera oamenii... Mai apoi se întrista, iar chipul lui se întuneca inexplicabil. Toti au fost mirati ca se facuse, ca niciodata pâna atunci, noapte si frig. Lumea aflase de Timp si de puterile lui, de rautate, de faptul ca le-a distrus economiile si ca nu stie de înseamna tihna si zâmbetul adevarat.
Numai ca, asa cum Timpul nu poate fi oprit într-un loc sau învins, nici dragostea nu este usor de ignorat. La insistentele Lunii si copiilor ei, care au ramas neschimbati în bunatatea lor, Timp le-a daruit parte din el pentru a se arata celor dragi. Si asa, pe insula, de câte ori lui Soare i se face dor de sotia lui si de copii, întunecându-se trist, ei îi apar pe cer: Luna cu acelasi zâmbet plin, cu colturile gurii în sus, iar Steluta, cu alaiul ei si stralucirea frumoasa, îi învesmânteaza bolta împarateasca. Feciorii apar si ei, unul în zori (Luceafarul de Dimineata) si unul la asfintit (Luceafarul de Seara) sa-i aline durerea tatalui ramas singur.

Iar daca mergeti la mare, acolo, la malul ei veti vedea în zare ceva nemaipomenit: la rasarit si la apus Soarele si Luna se întâlnesc, într-un vis al lor de iubire si, pentru câteva clipe, ne umplu sufletele de frumos, facându-ne sa uitam de Timp. Poate, atunci când voi învata cu totii sa iubim sincer si adevarat, sa ne vedem asa cum suntem si sa sporim capitalul de „Multumesc!”, Timpul nu va mai avea ce face si se va recunoaste învins. Va fi din nou împaratia aceea de la începuturi, când fiecare va putea privi pe fiecare în ochi. Pâna atunci, la margine de mare, ca-ntr-o oglinda magica se vede povestea trista a Soarelui si Lunii, de pe insula lor de la capatul timpului.

5. 
   Soarele şi sănătatea
   

În această perioadă, căutăm locuri de vacanţă însorite pentru a ne relaxa. Este demonstrat ştiinţific: soarele are această capacitate asupra psihicului. Mult mai multe beneficii are însă asupra stării fizice. Dar, uneori, când nu sunt respectate măsurile simple de protecţie, soarele poate afecta grav sănătatea. Expunerea corectă la soare are beneficii atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, arată doctorul Zane Kime, autor al cărţii „Soarele vă poate salva viaţa“.

Pe termen scurt, soarele duce la scăderea tensiunii arteriale, reglează ritmul respirator, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi oxigenarea sângelui, scade nivelurile glicemiei şi colesterolului şi ajută la sintetizarea vitaminei D. Pe termen lung, creşte imunitatea, energia, forţa musculară şi toleranţa la stres.
Doza de vitamina D, după 15 minute de expunere.

Doar sub acţiunea soarelui în organism este sintetizată vitamina D, esenţială pentru fixarea calciului în oase, prevenind astfel rahitismul, în cazul copiilor, şi osteoporoza, în cazul adulţilor.

De asemenea, vitamina D creşte imunitatea şi reglează dezvoltarea celulară. Pentru obţinerea dozei zilnice de vitamina D este suficient să-ţi expui faţa şi braţele la soare pentru 10-15 minute. Deşi poate părea un interval nesemnificativ, efectele sunt multiple:

- în cazul femeilor care ţin cont de această recomandare s-a observat că riscurile de a face tromboză sunt cu 30 la sută mai mici comparativ cu celelalte. Aceasta este concluzia cercetătorilor suedezi de la Universitatea Karolinska, care au efectuat un studiu  în care au inclus peste 40.000 de femei. Oamenii de ştiinţă afirmă că riscurile de apariţie a cheagurilor de sânge apar ca urmare a carenţei de vitamina D.

- şi în ceea ce priveşte prevenirea cancerului de prostată, de plămâni sau de colon, cele 10-15 minute de contact cu soarele joacă un rol important, afirmă cercetătorii americani de la Universitatea Harvard.

- cele 10-15 minute de expunere la soare influenţează şi activitatea hormonală: serotonina, numită şi  hormonul fericirii, care ne dă o stare de bine, şi dopamina, numită şi hormonul scopului, care ne ajută să ne focalizăm atenţia şi să fim entuziaşti în legătură cu ceea ce ne interesează.

Nu subestima efectele insolaţiei!

Transpiraţia puternică, stările de oboseală, de ameţeală, de greaţă, lipsa apetitului, durerile de cap, iritabilitatea, creşterea rimului cardiac, scăderea tensiunii arteriale şi spasmele musculare se numără printre manifestările insolaţiei. Atenţie! Se poate ajunge până la comă şi până la stop cardiac.

Dacă ai făcut insolaţie, este indicat să mergi într-un loc ferit de soare, bine aerisit, să-ţi aplici comprese reci pe corp şi să bei multe lichide. În situaţia în care simptomele nu se diminuează este nevoie de consultul medical de urgenţă.
Diferenţa dintre razele ultraviolete

Soarele emite trei tipuri de radiaţii ultraviolete: ultravioletele C (cu lungimea de undă cea mai scurtă), ultravioletele B (cu lungime de undă medie) şi ultravioletele A (cu lungimea de undă cea mai mare). Acestea din urmă duc la îmbătrânirea precoce a pielii, prin distrugerea elastinei şi colagenului, creează alergii şi cresc riscul de cancer de piele.

http://www.veritabil.ro/images/lumina%20UV.jpg

6. 
   soarele în artele plastice
   

http://farm4.static.flickr.com/3104/2411983677_20ac20f10c.jpg

http://fineartamerica.com/images-medium/happy-sun-jennifer-hernandez.jpg

http://farm4.static.flickr.com/3140/3083707588_4c4203bfa0.jpg

http://www.1st-art-gallery.com/thumbnail/45586/1/Olive-Trees-With-Yellow-Sky-And-Sun.jpg

http://www.vangoghgallery.com/catalog/image.aspx?fn=images/0737.jpg

http://www.1st-art-gallery.com/thumbnail/168076/1/Summer-Evening,-Wheatfield-With-Setting-Sun.jpg