Avocaţii ca profesionişti şi cetăţeni: Roluri şi responsabilităţi esenţiale în secolul al xxi-lea

B. Luarea deciziilor în mod etic cu privire la chestiunile care privesc părţile interesate

Corporaţiile iau adesea decizii etice, care obligă companiile şi angajaţii, şi care depăşesc ceea ce impun regulile juridice şi financiare formale. Unele norme impuse de către companii se aplică angajaţilor, la nivel intern, cum ar fi nediscriminarea în cazul tuturor naţiunilor de pe glob; proiectarea sistemelor de compensare, care răsplătesc/stimulează activităţile de integritate; promovarea activă a denunţării interne pentru a da cuvântul angajaţilor cu privire la riscurile juridice, etice şi în afaceri; şi stabilirea tipurilor de principii formale sau etice ale companiei care sunt atât de fundamentale încât, atunci când sunt încălcate, este necesară separarea angajatului ofensator (ex. falsificarea datelor financiare) fără a echilibra trecutul în activitate.

Alte percepţii etice pot să se aplice părţilor interesate sau cadrelor din afara corporaţiei: nicio mită (chiar şi atunci când nu este interzisă în mod clar prin lege); construirea unor noi facilităţi la standarde de mediu, sănătate şi siguranţă globale, nu locale; angrenarea în selecţie etică, astfel încât terţii furnizori să evite munca în rândul copiilor sau al deţinuţilor şi să furnizeze condiţii de muncă sigure şi sănătoase; standarde etice de împrumut; reducerea substanţelor poluante sau eliminarea gazelor cu efect de seră mai presus de standardele de reglementare; deciderea asupra faptului că standardele globale ale companiei ar trebui să aibă o pondere mai mare decât legislaţia naţională prejudiciabilă (ex. decizia Google de a renunţa la motorul său de căutare chinez din cauza impunerii legale a cenzurii de către statul chinez); luarea deciziei de a nu desfăşura afaceri într-o anumită ţară anterior unor sancţiuni naţionale formale (ex. decizia de a nu desfăşura activităţi în Iran); sau formarea de asociaţii industriale în vederea creării unei baze cu cele mai bune practici pentru soluţionarea problemelor grave (standarde electrice sau siguranţă nucleară).

Directorul de departament juridic şi alţi avocaţi coordonatori nu sunt singurii responsabili de luarea deciziilor referitoare la adoptarea poziţiilor corporative etice sau, ca să folosesc o expresie mai neutră, a standardelor globale. Dar, fără îndoială, avocaţii ar trebui să aibă un rol de conducere în definirea chestiunilor şi perfecţionarea opţiunilor şi a analizei. Acest lucru se datorează faptului că aceste decizii se referă adesea la norme vaste cu care avocaţii pot fi (ar trebui să fie!) familiarizaţi, incluzând: concepte fiduciare cum ar fi diligenţa şi loialitatea; încrederea în respectarea promisiunilor şi angajamentelor, chiar dacă nu sunt prevăzute într-un contract formal; transparenţa, inclusiv idei precum evitarea decepţiei sau dezvăluirea adecvată şi candoarea; respectarea dignităţii unei părţi interesate, de exemplu, la locul de muncă, în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa sau protecţia vieţii private; corectitudine şi tratament echitabil; reacţie în ceea ce priveşte aflarea de amănunte legate de îngrijorările părţilor interesate şi soluţionarea acestora. Deciziile în aceste zone creează „norme operaţionale” cu puterea deplină a conformităţii companiei şi cu sancţiunile pentru încălcări, chiar dacă nu sunt legi din punct de vedere tehnic.

Dar astfel de decizii pot avea justificări multiple, care sunt contextuale şi multifactoriale şi se schimbă odată cu problema abordată. Standardele principale sunt reprezentate de „interesul propriu” al companiei – un standard prudenţial, care depinde de context, dar care poate avea legătură cu idei normative vaste (obligaţie fiduciară, transparenţă) şi poate include, de asemenea, valoarea de a fi un actor „moral” din perspectiva diferitelor părţi interesate. De exemplu, o decizie de a avea o selecţie etică în ceea ce priveşte terţii furnizori (solicitând ca astfel de furnizori să respecte standardele impuse de către companie cu privire la condiţiile de muncă şi sănătate/siguranţă) poate avea justificări multiple: evitarea întreruperilor în lanţul de aprovizionare; oferirea de răspunsuri criticilor globalizării (care acuză multinaţionalele că exportă practici frauduloase); şi fără să pară ipocrit în faţa angajaţilor companiei, în special în faţa celor de pe aceeaşi piaţă emergentă, care pot pune la îndoială practicile sub-standard ale furnizorilor. Dar, detalii importante privind implementarea (furnizori de nivel secund şi terţ de asemenea?) pot activa complexitatea şi costul administrativ. O decizie diferită, care interzice atât mita publică, cât şi cea privată, chiar şi atunci când nu este clar interzisă de către Statele Unite sau legislaţia naţională, activează o varietate de cazuri de corupţie dăunătoare de pe pieţele emergente, care afectează afacerile solide şi dovedesc fără echivoc angajaţilor centralitatea integrităţii în toate activităţile profesionale.

În identificarea problemelor pentru luarea deciziei, o companie – adesea condusă de către avocaţii săi – trebuie să aibă un proces robust de prezentare a cererilor înaintate cu privire la companie de către membrii interni şi externi: probleme ridicate în comentariu; etica altor multinaţionale: linii directoare din partea organizaţiilor multilaterale; cereri din partea ONG-urilor; şi practici adoptate de către alte companii. Avocaţii trebuie să determine mai întâi dacă pentru caracterul problemei este necesară cercetarea, analiza şi dezvoltarea de opţiuni. În luarea unor astfel de decizii ulterior analizei, este important ca cheltuielile în implementarea decizie să fie privite ca o investiţie, nu doar ca un cost; pentru a înţelege că „beneficiul” unei astfel de investiţii poate necesita bun simţ şi discernământ şi nu doar analiză financiară (ex. nu doar rate reduse ale rentabilităţii); şi „perioada contabilă” în care beneficiul are loc poate fi de ani, nu doar pe parcursul trimestrului următor.

De asemenea, deşi Directorul de departament juridic şi avocaţii interni pot avea un rol important în definirea şi dezbaterea standardelor globale, Preşedintele şi/sau consiliul de administraţie va lua adesea ultima decizie, ţinând seama de perspectivele oferite de către alt personal corporativ şi alţi lideri operaţionali, nu numai de consilierul intern. Acest lucru se datorează faptului că, în majoritatea cazurilor, conducerea superioară stabileşte interesul propriu al companiei şi creează o normă angajantă cu efecte operaţionale puternice.

În această funcţie corporativă importantă, avocaţii acţionează atât ca profesionişti, datorită experienţei privind normele şi instituţiile, dar şi ca cetăţeni, deoarece nu deţin monopol asupra multiplilor factori şi considerente care contribuie la decizia finală cu privire la ceea ce este în interesul companiei în legătură cu părţile interesate şi societate – şi, mai pe larg, cu privire la ceea ce trebuie să constituie civism corporativ pentru o anumită întreprindere.