Barbatul si femeia de Victor Hugo
Yüklə 126,41 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Chişinău 2010
- Introducere
|
Ministerul Educaţiei din Republica Moldova LICEUL ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI Conferinţa ştiinţifică republicană a elevilor“SPRE VIITOR” Secţia Istorie şi Ştiinţe PoliticeTema: “Politici şi acţiuni de gen în societate” Autor: Gangan Nicolae, cl. A XII-a Profesor: dr. Pavel CERBUŞCA. Chişinău 2010Tema: “Politici şi acţiuni de gen în societate” Planul:Introducere Capitolul I. Problemele de gen în societate
Capitolul II. Egalitatea de gen între teorie şi practică
Concluzii Bibliografie ANEXE IntroducereActualitatea temei. Problemele cercetate cu referire la dimensiunea de gen, şi în special rolul femeii în societate, sunt unele dintre cele mai importante subiecte cu carater contoversat, deoarece se pune în discuţie atât valoarea cea mai înaltă a omului, fără deosebire de gen şi anume dirijarea şi organizarea potenţialului uman, cât şi strategii de implementare a dreptului scris. Asupra acestor subiecte se discută foarte mult în literatura de specialitate şi pe paginile mass-mediei, în cadrul meselor rotunde şi diverselor traininguri. De aceasta ne convingem prin faptul că în ultimul timp au apărut un şir de materiale instructive, îndrumări şi comentarii. Zilnic se difuzează la TV, radio, în presă etc. sfaturi şi informaţii cu referire la problematica de gen în societate. Sarcina noastră este să analizăm critic şi profund aceste materiale şi să contribuim prin cercetare la perfecţionarea domeniilor abordate. Analiza bibliografică. Tema cercetată este pe larg analizată în literatura ştiinţifică şi de specialitate. Scopul cercetării: studierea amplă a subiectelor din compartimentul dimensiunii de gen din diverse perspective pentru a propune modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor de gen în societate. Obiectivele de bază:
Ipoteza: Dezvoltarea personală şi informarea complexă în domeniul politicii de gen va avea succes dacă:
Ipotezele noastre pot fi realizate dacă:
Includerea în agenda guvernamentală a problematicii egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi a programului de măsuri concrete pentru aplicarea Planului Naţional de Acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Metode de cercetare: cercetarea individuală; observarea aspectelor în domeniul politicii de gen; tehnici de facilitare a discuţiilor, sondajul etc. Argument Egalitatea genurilor a fost definită ca un demers complicat şi de lungă durată de a oferi băeţilor şi fetelor, femeilor şi băarbaţilor drepturi şi şanse egale, condiţii de manifestare şi tratamente în toate domeniile vieţii şi de activitate socială. Paradigma egalităţii şi echităţii de gen constituie un deziderat al contemporaneităţii, fiind una dintre valorile umane fundamentale, iar iniţierea şi menţinerea unui proces eficient de promovare şi integrare a acestei dimensiuni în toate domeniile vieţii constituie garanţia succesului unor abordări echitabile. Realizarea unei Europe Noi, sunt puse în atenţie valorile fundamentale, aşa cum menţionează Convenţia de la Bologna (1999) presupune recunoaşterea caracterului fundamental al educaţiei în construirea şi consolidarea cetăţeniei europene, axându-se pe abordarea multiperspectuală şi egalităţii şanselor. Prin educaţie cetăţeanul european va fi capabil să dobândească acele competenţe necesare pentru a răspunde provocărilor mileniului. Din aceste considerente, promovarea principiului egalităţii de gen trebuie să devină un obiectiv primordial pentru întreaga societate civilă, necesitând o abordare pluri sau multidimensională. În acest context, o atenţie sporită urmează să fie acordată politicilor educaţionale, care constituie domeniul de maxim interes atunci cînd se vorbeşte de promovarea şi integrarea dimensiunii de gen.
Moralitatea natiunii depinde de respectul fată de femeie. De fapt, femeile sunt mai aproape de idealul uman decât barbaţii.” (Wilhelm Humbaldt ) Rolul femeii şi a bărbatului în antichitate:
Poziţia femeii în filosofia antichităţii Majoritatea filosofilor antici justificau inegalitatea socială şi juridică dintre femei şi bărbaţi prin subordonarea individului la binele comunităţii şi prin faptul că aceştia nu erau înzestraţi cu aceleaşi talente şi capacităţi. Femeia era privită ca o făptură inferioară, acest statut fiindu-i rezervat "de natură".În ceea ce-l privea pe Aristotel, cetăţeni nu puteau fi decât acei oameni care nu aveau nimic de-a face cu activităţile gospodăreşti de producţie şi reproducere. Sclavii, străinii, femeile şi copii nu trebuiau să participe la viaţa politică, aceştia fiind lipsiţi de capacităţile necesare. Ei aveau de îndeplinit rolul de ajutoare care să asigure condiţiile-cadru necesare elitei cetăţenilor deplini.
Femeia şi bărbaţii in Evul Mediu De-a lungul Evului Mediu, femeia şi-a îndeplinit cu prisosinţa rolul de procreare. Viaţa femeii din societatea medievală avea trei aspecte principale: familia, căsătoria şi religia. Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si calugarite (femei ale bisericii), dar au mai fost cateva care s-au indepartat de tradiţiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, şi chiar cele care au practicat vrăjitoria. In întregul Ev Mediu situaţia femeii era într-o umbră deasă şi grea a păcatului originar. Femeile erau văzute ca fiind inferioare bărbaţilor, şi nu se bucrau de afecţiunea lor. Biserica le învaţă că trebuie să fie ascultătoare şi supuse taţilor şi bărbaţilor lor.La oraş, femeile aveau o varietate de ocupaţii: făceau comerţ, coceau pîine, torceau. Atît femeile căsătorite cît şi cele necăsătorite erau nevoite să muncească pentru a trăi şi de multe ori ele lucrau în mai multe locuri deoarece erau platite mai puţin decît bărbaţii. Căsătoria în societatea medievală era o combinaţie de obiceiuri şi reguli create în lumea antică. Fundamentele căsătoriei au derivat din legile romane şi au devenit obiceiuri seculare moştenite şi aplicate de catre Biserica Creştina de-a lungul Evului Mediu. Datorită credibilităţii pe care o avea Biserica, societatea nu încerca să schimbe aceste obiceiuri. Dacă cineva era impotriva Bisericii risca să fie respins de către societate. Religia, moştenirea şi legea sunt cîtiva factori influenţaţi de biserică, ce determină aspectele căsătoriei în societatea medievală. La englezi, căsătoria era vazută ca o tranzacţie privată, în schimbul unei fete bărbatul oferind cadouri. Vechii germani sunt responsabili pentru crearea căsătoriilor aranjate. Biserica Romană a mostenit aceste obiceiuri şi le-a implementat în structura care a definit căsătoria. După legea bisericii, căsătoria avea doua etape. Prima etapa consta în oferirea unui preţ pentru mireasă: viitorul soţ îi oferea socrului sau un dar (cai, boi, vite, săbii sau suliţe). Fata nu trebuia să fie prezentă la acest schimb, acesta fiind un schimb între doi bărbaţi: tatăl fetei şi viitorul soţ. Dreptul asupra femeii era transferat de la tată la viitorul soţ fiind imposibil pentru femei să-şi obţina independenţa. Conceptul de zestre este o adaptare la această tradiţie. Cînd se stabilea o căsătorie, familia fetei îi dădea o bucată de pămînt viitorului ginere. Căsătoria era considerată un schimb pentru barbaţii celor două familii. Odată cu realizarea acestui schimb, mireasa obişnuia să-i dea viitorului ei soţ un dar (care de obicei era o armură sau o armă de autoapărare). Schimbul de daruri întărea obligaţiile fetei de a-l servi pe bărbatul ei, atat pe timp de pace, cît şi de război. Cînd bărbatul era plecat la luptă ea era lăsată să aibă grija de casă şi de întreaga gospodărie. In Evul Mediu, pacea era considerată un lux rar şi cererea de soldaţi era foarte mare, iar femeile a căror soţi erau plecaţi la luptă deveneau deseori victime ale bărbaţilor rămaşi acasă. A doua etapă constă în ceremonia care avea loc de abia dupa caţiva ani. „Preţul miresei” îi era oferit acesteia şi devenea din acel moment proprietatea ei. Totuşi, din punct de vedere legal soţul era cel care deţinea controlul asupra proprietăţii, atîta timp cît era în viaţă. Doar dacă femeia rămînea văduvă, proprietatea îi revenea ei. Dacă pentru prima etapă a căsătoriei, vîrsta medie era de 7 ani la fete, pentru ceremonierea casătoriei vîrsta necesară era de 12 ani la fete şi 14 ani la băieţi. De cele mai multe ori, căsătoria nu era alegerea femeii, ci era mai degrabă determinată de voinţa părinţilor. Inca de la o vîrstă fragedă, fetele erau obişnuite cu gîndul că se vor căsători. Ele erau învăţate cum să devină neveste bune pentru viitorii lor soţi: să le facă pe plac şi să le crească copiii. Era de neconceput pentru o femeie să-şi urmarească propriile idealuri sau să aibă dorinţe, acestea fiind privilegiile bărbaţilor. Femeile erau crescute pentru a se mărita, unica lor alternativă fiind intrarea într-o mănăstire de maici. Femeile puteau fi date la o mănăstire de către propria familie, dar puteau intra şi de bunavoie, indiferent de vîrstă. Pentru multe femei mănăstirea era locul în care scăpau de sărăcie, în care li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasă, de a obţine o educaţie şi anumite responsabilităţi care le erau refuzate în lumea exterioară. Aceste femei puternice au împărţit locuri de cult cu călugării şi au căutat moduri de a-l servi pe Dumnezeu şi de a-şi ajuta comunitatea. Începutul emancipării femeii în epoca modernă Pentru reconstituirea unei imagini cît mai corecte a condiţiei femeii în secolul al XIX-lea nu se poate nega sau evita contextul general şi trebuie subliniat faptul că statutul ei este strîns legat de grupul social din care provine şi în care traieşte,orice cercetare trebuind să se efectueze diferenţiat, în functie de aceste realitati.Sferele de influienta feminine ,apartinind elitei ,au tecut aproape neobservate ,chiar de catre cercetatorii cei mai avizati ai fenomenelor sociale pentru ca au fost intr-un mod extem de insinuos amalgamate in ceea ce in modfiresc ,numim viata privata.Pe de alta parte, s-a acreditatideea falsa ca femeile nu au vrut in nici un fel acces la putere, constatare impusa mai ales dorita tratarii nediferentiata a ststutului acestora.Studiul impartit pe categorii sociale ofera o imagine mult mai apropiata de adevar.Diferentele au fost atit de mari incit este o eroare sa tratezi statutul femii fera sa tii cont de grupul social din care provine si in cadrul caruia traieste.Chiar daca au existat apartinind elitei pentru care activitatea politica nu a prezentat nici un interes,fiin considerata ,de catre acestea ,ca apartinind exclusiv preocuoarilor masculine ,nu putem ignora faptul ca multe boieroaice s-au implicat,prin forme specifice,in jocul politic al epocii,constituind ceea ce putem aprecia drept:sferele de influiente feminine.De astfel nici barbatii nu erau toti interesati de acapararea puterii in stat,multi boieri preferind sa traiasca izolati in conacele de la tara chiar daca pierdeau in acest fel importante avantaje sociale. Un studiu profund al mentalitatii si al vietii cotidiene se constitue intr-o sansa oportuna pentru disecarea modului specific de implicare a femeii,apartinind elitei ,in stabilirea balansului puterii intr-o societate. In fond femeia,in cadrul cetatii,respinge ideea de manifestare politica publica,in schimb prefera sa actioneze decizional in spatiul ei cel mai propriu,adica in interiorul casei.Este greu de precizat daca dispretuieste sau nu este acceptata in agora,cert este faptul ca aduce,in final,agora in spatiul ei cel mai privat.Chiar daca femeia nu pare dornica sa-si afiseze puterea,sa i se recunoasca public autoritatea,este real faptul ca o parte a puterii ii revine discret, dar real.Poate deloc intimplator,timp de secole,femeile sunt acuzate ca detin pina la perfectiune arta intrigii si a manipularii.Dar, chiar daca femeile din elita nu ar fi fost deloc implicate in jocul politic, faptele si stilul lor de viata specific se impun sa fie consemnate in orice istorie pentru ca,noile directii de cercetare promoveaza astazi studiul unor aspecte cit mai firestiale existentei umane, apartinind inclusiv cotidianului si vietii private. Prin prevederile legale, femeia este teoretic lipsita de drepturi politice oficiale, dar acest lucru nu inseamna confirmare neimplicita in reglareala ocuparea functiilor de stat este prohibit, fapt clar exprimat, de exemplu, in capitolul nr.1 al Codului lui Caragea: “numai barbatii se fac boieri, judecatori si ocirmuitori obstesti”, iar “ famaile sunt departate de toate cinurile politicesti, stapiniri si slujbe politice”1. Daca femeile apartinind elitei nu puteau deveni boieri, totusi purtau titluri de boieroaice ( cel corespunzator rangului sotului: medelnicereasca, paharniceasca,slugereasa, pitareasa2;mai ales cele vaduve preluau titlul sotului decedat) sau cucoane, titluri dobindite neoficial, prin nastere sau prin casatorie. Apartenenta la o familie bine plasata oficial atragea dupa sine un statut priveligiat. Principalul atu, al femeilor apartinind elitei, se baza insa pe bogatia personala data de averea mostenita sau primita.Atit legislatiile mai vechi, cit si Codul civil al lui Al.I Cuza contin masuri stricte pentru apararea conditiei materiale a femeii. Zestre este definita ca fiind “ averea femeii ce la casatorie o da barbatului cu tocmeala, ea e stapina zestrei totdeauna iar el ea venitul”, conform Codului lui Caragea si asemanator in Codul Calimah. Capul familiei trebuia sa-si inzesterze fiicile corespunzator rangului si bogatiei sale. In cazul mortii tatalui, mostenitorii de sex masculin preluau obligatoriu aceasta sarcina. Mama nu putea fi obligata sa-si inzestreze copiii decit daca situatia financiara a barbatului lasa de dorit sau daca ea consimtea la aceasta.Dupa casatorie sotul devenea administratorul averii femeii, dar familia nu se bucura decit de veniturile anuale aduse de aceste bunuri. Barbatul era, prin lege, raspunzator pentru pierderea sau deteriorarea prin vina sa a zestrei. Nimeni nu o putea instraina, nici barbatul,nici femeia, zestrea putind fi sacrificata doar in cazuri extreme, entru a salva sanatatea sau viata membrilor familiei.In cazul in carea averea era prost administrata, sotia, secondata de consiliul familiei, putea cere separatia bunurilor, devenind ea insasi administrator, asistata de consiliul familial.3 In cazul in care zestrea sotiei era risipita de catre sot, acaesta putea beneficia, drept despagubire, de averea sotului, o putea mosteni dupa moertea acestuia. Merita amintit in acest context testamentul din anul 1848 a lui Iordache Malinesc, casatorit cu Ecaterina Moldovanu,in care isi exprima recunostinta fata de sotia sa, din a carei avere a trait intreaga familie, sotul lasindui in schimbmostenire toata averea pe care o mai avea. Este un fapt exceptional, pentru ca la mijlocul secolului al XIX-lea, de obicei copii mosteneau totul nu sotia.La divort, sotul era nevoit sa inapoieze zestrea intacta, era obligat sa intretina copiii si sa-i capatuiasca. Sotia prelua aceste functii doar daca sotul nu avea bani. La moartea mamei ,copiii erau aceia care mosteneau zestrea nu sotul.Pe linga zestre, femeia putea detine si exproprica, adica averea miscatoare( bunuri constind in bijuterii, imbracaminte, mobila sau cai si trasuri si nemiscatoare ( case sau paminturi de exemplu) in afara zestrei. Exproprica era stapinirea ei de drept exclusiv, o putea vinde, inchiria, imprumuta, darui4, acest drept de proprietate absoluta contribuind la intarirea prestigiului femeii in societate si pastrarea unei relative independente fata de sot. Din punct de vedere economic, femeia era protejata preferential, in familie, pierdea doar in ultima instanta averea pe care o detinea. Ea nu putea fi deposedata decit pentru o vina foarte mare: crima, atentat la viata sotului, adulter dovedit cu martori la judecata, prin codurile Caragea si Calimah. Dar si barbatul era obligat sa plateasca o despagubire sotiei in cazul in care ea putea dovedi ca el are ibovnica. Prin Codul civil al lui Cuza, adulterul nu mai constituie motiv de deposedare. Daca femeia era inchisa la manastire pentru tentativa de crima, o parte a averii raminea manastirii,iar sotul nu poate lua mai mult de jumatate din zestre (ca despagubire), nici daca dovedea in instanta ca sotia a atentat la viata lui.Primii care aveau prioritate la atribuire erau copiii.Implicarea femeii in viata politica,departe insa de idealul preconizat de Bolliac, s-a manifestat intr-un mod specific si pentru corecta intelegere a fenomenului, se impune trecerea in revista,chiar in mod succint, a citorva cunoscute destine feminine din prioada de timp cercetata. Pozitia sociala privilegiata, implicarea lor in dirijarea vietii moderne,patronarea saloanelor influiente in epoca, plasa femeile din virful elitei in culisele vietii politice. Discutiile purtate in saloane, intrigile tesute la aceste adunari mondene dar mai ales protectia acordata tinerilor cu vederi revolutionare,a transformat elita feminina intr-o importanta piesa in jocurile politice ale epocii. De remarcat ca in raportul sau redactat pentru pentru Ahmed Wefic,despre oamenii care au jucat un rol important la 1850, Ion Ghica, in mod firesc, include un numar impresionant de femei. Esentiale sunt imaginea autoritatii sociale si opiniile politice ale personalitatilor feminine prezentate. Aturile acestora sunt, in viziunea lui Ghica:cultura, capacitatea de a impresiona, aspectul fizic, moralitatea. Precum intreaga societate si femeile sunt divizate in tabere diferite: rusofile, austrifilesau turcofile, devenind obiectul atacurilor celor din tabere opuse. Erau criticate mai ales femeile cu simpatii rusofile, in special daca se casatoreau cu ofiterii acestei armate, mariaje care erau facilitate si de ritul ortodox, comu celor doua popoare.In Moldova articolul din ziarul intitulat Novitale din nauntru, semnat de G. Sion, lanseaza critici la adresa femeilor si modului usuratic in care se apreciaza ca ele sau comportat in timpul ocupatiilor militare cind ar fi aratat o simpatie deosebita ofiterilor tarului. Acest articol stirneste revolta multor moldovence care dau o taioasa replica acestuia in “Gazeta de Moldavia” in articolul intitulat Care e avocatul causei pierdute. Se protesteaza impotriva modului parintilor in care este facuta prezentarea faptelor si generalizarile la care se ajunge. Critica este un semnal ca femeia intra in centrul atentiei publice gasind forta necesara si forma potrivita sa se apere ori de cite ori este nevoie. Ar potea parea paradoxala tratarea implicarii femeii in viata politica in cadrul temei dedicate aspectelur privind viata privata, pentru ca in general, raportata la universul masculin, politica apartine spatiilor publice, adica sediilor guvernelor, al parlamentelor sau chiar al strazii, in timpul revolutiilor.
Referitor la importanta acordata invatamintului feminin, NICOLAIE Iorga considera, ca influienta educatiei occidentale nu a scos femeia din gineceu doar pentru a o transforma in simplu ornament al saloanelor mondene. La inceputul secolului al XIX-lea, invatamintul destinat tinerelor fete marcheaza debutul noilor transformari in mentalitatea feminina. In primele decenii ale veacului mentionat, perceptorii angajati sase ocupe de educatia fiilor de boier se vor ocupa si de instruirea fetelor. Sabina Cantacuzino constata ca matusile sale recitau pagini intregi din Homer si spuneau cu mindrie ca “nu au invatat greceste ci elenica” si confirmau faptul ca ele urmau aceleasi cursuri ca si fratii lor.5Aparea apoi in mediul domestic si guvernanta,nemtoaica sau frantuzoaica, pentru domnisoarele apartinind clasei priveligiate. Intre anii 1830-1840 se deschid pensionatele publice. Functionarea acestor institutii, ca scoli publice pentru fete, va reprezenta un pas inainte pentru viitoarea organizere a invatamintului extins de acest gen.Dupa anul 1848, sunt mentionate pensioanele Jacobson, al contesei de Grandpre ,al doamnei Malanotti sau scoala de stat a EleneiVecareasa.In Moldova se consemneaza scoala slugerului Teodor Burada si a sotiei acestuia. In orice tip de pension se ofereau de la lectii de bune maniere pina la cursuri de literatura, istorie, geografie, istoria artei, desen sau muzica. Pensionul se adresa copiilor de boieri mari pentru ca taxa platita pe an era de 2000 de galbeni,o suma impresionanta pe ntru acea vreme. In legatura cu invatamintul feminin, Regulamentul Organic a prevazut infiintarea unor “ scoli incepatoare” sau primare pentru fete. Legea invatamintului din anul 1864 urmarea chiar crearea unor scoli de acest tip in orce orasde resedinta. Au fost primii pasi facuti de catre stat in vederea organizarii oficiale invatamintului feminin desi rezultatele cele mai spectaculoase se vor realiza inca tot in cadrul institutiilor de gen,particulare. In programul revolutiei de la 1848, singura mentiune referitoare la statutulfemeii este in legatura cu garantarea dreptului la invatamint pentru ambele sexe. In viziunea pasoptistilor accesul la cultura era o conditie esentiala pentru cistigarea libertatii si demnitatii umane inclusiv pentru femei. Rezultatele interesului pentru educarea tinerelor fete nu intirzie sa se arate si Radu Rosetti putea constata cresterea gradului de eruditie al boierilor, remarcind ca “femeile aveau aplecari superioare barbatilor in aceasta privinta”, erau la curent cu toate scrierile literare ale occidentului 6. Ulysse de Marsillac, francezul care a facut din Rominia a doua sa tara, impartasea aceleasi pareri magulitoare despre femeile din protipendada, constatind ca educatia le-a cultivat gustul artistic pentru muzica sau artele plastice si: “toate vorbesc cu eleganta mai multe limbi, sunt foarte interesate de problemele grave pe care le pun politica si filosofia, oferind solutii cu atit mai interesante si mai neasteptate cu cit spiritul lor nu este mutilat in copilarie de prejudecatile unui catehism riguros.”7 Doamnele inaltei societati vor ingrosa, astfel, rindurile cunsumatorilor de cultura moderna, fara de care aceasta nu se poate naste si nu poate exista. Mai mult decit ati, imaginea lor in documente sufera o schimbare esentiala fiind tot mai des asociate cu miscarile culturale ale epocii. Femeile nu mai sunt mentionate doar in calitate de sotii sau fiice, ci ca actrite, traducatoare, pianiste sau patronind activitati culturale si filantropice. Multe dintre tinerele boieroaice epocii isi cistiga de asemenea o binemeritata celebritate nu doar datorita activitatilor filantropiceci si datorita talentelor si inclinatiilor lor artistice, cum este cazul scriitoarei Dora D’Istria, fiica marelui spatarului Costache Ghica, sau cazul Catincai, fiica lui Mihalache Ghica, considerata o pianista extrem de inzestrata. Instruite si cunoscatoare ale limbii franceze, femeilenu vor ocoli nici activitatea de traducer. Ele vor urma indemnul lansat de Ion Heliade Radulescu, in 1830, pentru intensificarea traducerilor din literatura universala. Aceasta activitate era considerata, de catre Heliade Radulescu, ca avind o reala dimensiune patriotica, fiind un efort necesar pentru renasterea culturala romineasca. Pot fi mentionate in acest contecst nume ca: Ermioane Asache, fiica poetului Gheorghe Asachi si Catinca Asachi, sotia acestuia, fiica vornicului Iordache Draghici, Maria Burada, Alexandrina Maghero, fiica lui Gheorghe Maghero, sa incumetat sa traduca romanul lui Jean Francois Marmontel, intitulat Belisaire, inchinind aceasta “talmacire” noului domn ales al Munteniei, Gheorghe Bibescu, spre care, la acel moment priveau cu speranta toti cei care doreau o modernizare rapida a tarii. Eleganta feminina atinge, in acest context al schimbarilor impuse de viata de salon, un diapazon inalt. Femeile sunt primele care adopta moda imbracamintii occidentale iar aceasta schimbare se produce si datorita faptului ca,la inceoutul secolului al XIX-lea multe fete sunt trimise la scoala in Ardeal unde vor prelua treptat,in locul vesmintelor orientale,rochiile—vest-europene.In acelasi timp cu instructia de tip occidental fetele preluau inclusiv moda si comportamentul vest-european.Duoa cel de-al doilea deceniu,Nicolae Iorga aprecia ca imbracaminte orientala nu mai purtau decit ,,boieroaicele batrine sau cele de mina a treia,,.Noua moda vine initial orin grecii aflati in Tarile Romine,din Transilvania,din Rusia iar mai apoi direct din Occident prin cele doua centre importante:Viena sau Parisul.Incepind cu deceniul trei,moda femenina va fi dictata doar din apus; noile cuafuri, manusile femeiesti, penele, evantaiele,perucele, animalele de casa (canarii, cateii), umbrelele isi intra definitiv in drepuri.La inceput barbatii sunt mult mai conservatori fata de aceste tendinte.Atitudinea lor poate fi explicata datorita faptului ca pentru ei haina avea semnificatia functiei si a rangului social detinut.De exemplu chiar si acoperamintul de pe cap era diferit, la boierii de moda veche, asfel incit se putea recunoaste usor importanta fiecarei persoane.Boierii cu ranguri inalte ourtai islice de dimensiuni mari si de forma rotunda , cu fund de postav.Dar domnitorul si fii lui puteau purta, insa islic cu fund de postav alb.Boierii mai invirsta purtau islice la fel de mari dar sfera era taiata pe jumatate.Cei cu rang mai mic purtau un islic de dimensiuni reduse, fiind in forma de borcan cu gura in jos si care avea deasupra o perna mare in patru colturi, umpluta cu bumbac sau par de cal, cel putin asa il descrie Ion Ghica.costumul boieresc a fost un mijloc de exprimare a unei ierarhizari sociale, mai ales pentru barbati .Femeile au renuntat insa mai usor la vechea moda de influienta constantinopolitanapentru ca ele nu detineau personal functii sau ranguri si nici costume corespunzatoare unui rang iar domnia sau autoritatile, in general, nu le puteau contrala sau conditiona tipurile de vesminte sau comportamentele.Din acest punct de vedere femeile aveau o mai mare libertate de exprimare a optiunilor privind propria imagine, comparativ cu barbatii. Accesul la invatamint, implicarea in sustinerea vietii culturale, in organizarea vietii mondene sau in propagarea noilor mode, privite ca forme de acceptare a unei noi civilizatii, sunt doar primele actiuni moderne spre moderne spre afirmare publica a personalitatilor feminine. Datorita educatiei primite, femeia isi schimba vestimentatia in stil occidental dar si atitudinea, ea fiind acum suficient instruita pentru a intelege ,inclusiv,contextul politic in care traieste, acest fapt indepartind simtitor de imaginea de fiinta debusolata care nu intelege lumea in care traieste.Intr-unul din articolele sale, intitulat Poesia Cezar Bolliac considera ca statutul femeii este cel care indica gradul de schimbare, de modernizare a unei societati:,,Unde sta cea dintii inegalitate sociala?In sclavia fameei.Emancipatia ei dara este cel dintii element contribuitor la viata cea noua. O emancipatie intreaga, completa a femeii, preparata de la nasterea ei printr-o crestere omenasca, proprie a forma un cetatean leguitor, judecator si esecutor, iar nu acea emancipatie mijlocita, necompleta, data de cristianism si cavalerism si mentinuta cu dreptul de slabiciune de la generozitatea omului.8 Femeia ca personalitate Personalitatea unei femei este mult mai complexă decit s-ar crede. Fiecare femeie are o latură dominantă a personalităţii sale, care nu le exclude pe celelalte, ci doar le duce intr-un plan secundar. in personalitatea unei femei există 10 tendinţe diferite, fiecare dintre ele făcindu-se simţită intr-o anumită situaţie. 1. Femeia de carieră Organizată, rece şi poate părea arogantă. Capabilă să-şi stăpinească emoţiile, o puteţi recunoaşte uşor, după privirea sa "de oţel", atitudinea superioară şi siguranţa pe care o afişează. Dacă se vorbeşte mult despre serviciu, nu incercaţi să schimbaţi vorba sau să o intrerupeţi, căci nu veţi reuşi decit s-o enervaţi. 2. Romantica Veşnic in căutarea "cavalerului medieval", care să-i schimbe radical viaţa şi să-i ofere protecţia mult visată. Cum o recunoaşteţi: are o privire visătoare, este fidelă serialelor şi filmelor de dragoste. Fraze tipice: "iţi aduci aminte cum ne-am cunoscut", "Spune-mi de ce te-ai indrăgostit de mine" etc. Dacă vreţi s-o păstraţi, cumpăraţi-i flori, spuneţi-i cit de mult o iubiţi, nu uitaţi aniversările familiei. 3. Eterna mamă Este cea mai puternică parte a unei femei, chiar dacă ea nu a devenit, biologic, mamă. Are o tendinţă permanentă de protecţie faţă de cei din jur şi, uneori, poate deveni pisăloagă insistind, de pildă, să vă luaţi umbrela, chiar dacă afară e un soare orbitor. Dacă această tendinţă devine supărătoare. "contracaraţi-o" cu tact şi multă diplomaţie: flirtraţi cu ea, apelaţi la senzualitatea sa ascunsă. 4. Fetiţa in fiecare femeie matură există nostalgia copilăriei, manifestindu-se printr-o tendinţă infantilă, nu neapărat supărătoare. Din cind in cind, apare la suprafaţă fetiţa neastimpărată, care poate fi capricioasă, răutăcioasă sau veselă şi exuberantă. Cu o astfel de femeie, cea mai mare greşeală ar fi să spuneţi: "Chiar nu intenţionezi să te maturizezi?", frază care i-ar putea crea chiar un complex de inferioritate. 5. Şefa
6. Casnica Este mereu preocupată de cămin, de redecorarea lui, de găsirea unor accesorii casnice noi sau reţete culinare. Tot ce-şi doreşte este o ambianţă familială caldă, protectoare, pentru a-şi putea construi la adăpostul acesteia, propriile fantezii. Din păcate, ele nu depăşesc spaţiul casnic. Soţia ideală pentru bărbaţii care nu-şi doresc alături o femeie sofisticată. Dacă totuşi vreţi să-i arătaţi că există alt univers, incercaţi să-i oferiţi o viaţă socială mai complexă: mergeţi in vizite, la film, la concerte, organizaţi petreceri. 7. Regina de gheaţă Doar o străfulgerare a privirii ei poate "ingheţa" un bărbat, de la o distanţă apreciabilă. Dacă relaţia curentă nu o satisface, renunţă la bărbatul de lingă ea fără să clipească. Pentru ea, efuziunile sentimentale sau manifestările romantice reprezintă doar o pierdere de vreme. Un sfat: dacă tăcerea ei vă nelinişteşte, n-o intrebaţi: " S-a intimplat ceva?", pentru că nu veţi primi vreun răspuns. 8.Petrecăreaţa Se poartă revoltător, cel puţin in ochii unor femei de tip "casnic" sau "matern". Adoră petrecerile, vorbeşte tare şi nu sfieşte să atace, cu entuziam, sticla de băutură. De fapt, este o atitudine care maschează un complex de inferioritate sau o timiditate excesivă. Dacă vreţi să o readuceţi cu picioarele pe pămint, adoptaţi, pe moment, acelaşi stil, parind să vă amuzaţi teribil, apoi sugeraţi-i - discret- că e timpul să mergeţi acasă. O modalitate sigură de a o pierde este să-i aruncaţi, nervos, remarci de genul: "Hai odată acasă, nu vezi că te faci de ris!" sau "Chiar vrei să dai gata toată băutura din casă?" 9. Iraţionala Aceasta fata are apare mai ales in cazul unui stres prelungit sau in urma unui şoc emoţional. Pentru o femeie, trecerea bruscă de la o stare la alta nu este un lucru neobişnuit, in special dacă este foarte obosită sau preocupată de ceva anume. Oferiti-i o seară plăcută, liniştitoare, indemnaţi-o să se culce mai devreme si totul va fi bine. Probabil că a doua zi işi va reveni complet. 10.Vampa O recunoaşteţi uşor, după privirea insinuantă şi mersul lasciv, provocator. Ştie să scoată din minţi un bărbat, fără prea multe cuvinte. Pentru ea, limbajul gesturilor reprezintă totul. Orice femeie poate juca acest rol, cu condiţia să aibă incredere in feminitatea ei. Dacă alegerea ei s-a oprit asupra dvs., vă puteţi considera un bărbat fericit. Nu scăpaţi ocazia - nu veti regreta vreodată. Rolul femeii în societatea contemporană În viaţa de zi cu zi se tot vorbeşte de o emancipare a femeii, de o eliminare a discriminării femeii, de o egalitate in drepturi intre femeie si barbat, dar realitatea e cu totul alta. Nu numai ca nu s-a produs aceasta egalitate, mai mult in unele situatii femeia nu e respectata nici ca om pentru ca inainte de orice diferentiere de gen toti suntem oameni, finite cu drepturi si sentimente.In societatea noastra majoritatea oamenilor inca traiesc in sisteme de putere patriarhala care privelegiaza barbatii fata de femei. Intr-o mare masura situatia femeilor in societate influenteaza direct procesul de educare a tinerii generatii, proces care este legat nu doar de formarea acestora ca personalitati umane cu capaciati intelectuale si morale dezvoltate, dar si mai include in sine si un sir intreg de aspecte ce tin de recunoastere a rolului important pe care îl joacã femeile în procesul dezvoltãrii umane si a intregii societati.Violenta impotriva femeilor si a fetelor continua netulburata pe fiecare continent, in fiecare tara si cultura. Are un efect devastator asupra vietii femeilor, asupra familiilor lor si asupra societatii in ansamblu. Majoritatea societatilor interzic asemenea violenta totusi realitatea este ca prea adesea este ascunsa sau trecuta cu vederea.Cea mai obisnuita forma de violenta prin care trec femeile din toate lumea este violenta fizica la care sunt supuse de partenerii de viata. In medie, cel putin una din trei femei este batuta, obligata sa faca sex sau supusa vreunui alt abuz de catre partenerul de-a lungul vietii. Femeile cu varste intre 15 si 44 de ani sunt supuse unui risc mai mare sa fie violate si sa fie supuse violentei in familie decat sa se imbolnaveasca de cancer sau malarie, sa fie implicate in accidente rutiere sau razboaie.Mai multe rapoarte mondiale arata ca jumatate din crimele ale caror victime sunt femei sunt infaptuite de fostii sau actualii soti si parteneri ai acestora. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii ( OMS), intre 40% si 70 % din femeile ce au fost victime ale crimelor infaptuite in tari precum Australia, Canada, Israel, Africa de Sud si SUA au fost omorate de partenerii lor de viata. In Columbia, la fiecare sase zile o femeie este omorata de fostul sau actualul partener de viata. Sute de femei au fost rapite, violate sau ucise de-a lungul a 10 ani in si in imprejurimile orasului Ciudad Juarez din Mexic. Exista estimari conform carora una din cinci femei va fi victima unui viol sau a unei tentative de viol de-a alungul vietii.Au fost inregistrate acte violente la adresa femeilor in timpul si dupa conflicte armate din zone de razboi international sau intern. In timpul genocidului din Ruanda au fost violate intre 250.000 si 500.000 de femei iar in timpul conflictului din Bosnia de la inceputul anilor ’90 au fost violate intre 20.000 si 50.000 de femei. Pentru ameliorarea situatiei se intreprind urmatoarele : Imbunatatirea sistemelor de drept penal Legea interna mongoleza asupra violentei, legiferata in mai 2004 a fost rezultatul colaborarii dintre doua ONG-uri mongole de femei si a grupului operativ legislativ pentru violenta domestica. In Marea Britanie exista directive pentru politisti, functionari publici si pedagogi pentru gestionarea mariajelor fortate. Procedurile in sala de judecata care protejaza intimitatea victimelor in timpul proceselor, cum ar fi, permiterea predarii probelor prin transmisie video sau restrictionarea accesului in sala de judecata in cazul proceselor de viol, sunt folosite din ce in ce mai frecvent, inclusiv in Finlanda, Irlanda, Japonia si Nepal. Oferirea de servicii ONG-ul Fokupers din Timorul de Est ofera servicii de asistenta legala victimelor femei si se mai ocupa cu cresterea vizibilitatii si a constientizarii drepturilor femeilor. Distribuie informatii catre institutiile religioase, agentiile guvernamentale si legiuitori. S-a dovedit a fi eficienta combinarea serviciilor de sanatate pentru victimele violentelor intr-o unitate comuna, deseori numita “One Stop Centre”. Initial infiintat in Malaezia, acest model este reprodus in multe alte state din Asia, Africa de Sud, etc. Prevenirea violentei Exista strategii promitatoare de implicare a barbatilor in prevenirea violentei impotriva femeilor. Campania “Panglica Alba” desfasurata in Canada in 1991, s-a raspandit in 47 de tari. Statele au devenit din ce in ce mai implicate in incercarea de a schimba atitudini. In Danemarca, o campanie guvernamentala cuprinzatoare si extinsa la nivel national a fost lansata in limbile daneza, engleza, araba, turca si somaleza. In Egiptul de Sud, ONG-urile au folosit mobilizarea comunitatii pentru a informa liderii locali si religiosi despre efectele adverse ale mutilarii/taierii organelor genitale feminine si pentru a solicita incetarea acestor practici. Calea spre progres S-a facut un progres semnificativ in stabilirea unor norme si standarde internationale. Instrumentele legale si de politici publice la nivel international si regional au clarificat obligatiile tarilor in eradicarea si pedepsirea violentei impotriva femeilor. Totusi, statele nu reusesc sa indeplineasca cerintele cadrului legal si de politici publice de la nivel international. Violenta impotriva femeilor trebuie sa fie o prioritate la toate nivelurile nu a primit inca gradul de prioritate necesar pentru a face posibila o schimbare semnificativa. Conducerea si vointa politica sunt de o importanta decisiva. Este nevoie de investitia resurselor si de asistenta consistenta, in special pentru tarile cel mai putin dezvoltate si tarile proaspat iesite din conflicte. Este necesara o abordare strategica si de o mai mare coeziune din partea tuturor actorilor implicati, inclusiv guvernele, comunitatea internationala si societatea civila. Exista dovezi puternice ca violenta impotriva femeilor este serioasa si generalizata in intreaga lume: in 71 de tari a fost desfasurat cel putin un sondaj. Totusi, exista o nevoie urgenta de a intensifica strangerea datelor pentru a-i informa pe creatorii politicilor publice. Faptul ca nu toate femeile-victime raporteaza abuzurile complica strangerea de date. Un studiu al OMS din 2005 asupra a 24.000 de femei din 10 tari arata ca 55%, din 95% de femei care au fost abuzate fizic de catre parteneri, nu au contactat niciodata politia, ONG-urile sau adaposturile pentru a cere ajutor. Stigmatul si frica le impiedica pe femei sa ceara ajutor si sa-si refaca viata.
Rostul femeii in crestinism Istoria omenirii începe odată cu neascultarea protopărinţilor Adam şi Eva, ceea ce înseamnă că începutul istoriei se împleteşte cu căderea în păcat a lui Adam şi a Evei. Învăţătura creştină ne învaţă într-un mod foarte clar că prin femeie a intrat păcatul în lume, ceea ce înseamnă că femininul este pus sub semnul dezonoarei prin afirmarea acestui adevăr. Acest adevăr biblic ne spune că femeia este poarta de intrare a păcatului în lume dar nu îl dezvinovăţeşte nicidecum pe "bărbatul" Adam. În învăţătura creştină ambii sunt vinovaţi, iar consecinţele păcatului se răsfrâng asupra amândurora."Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" (Facere 3, 16-19). Acesta este blestemul, aceasta este consecinţa căderii în păcat suportată de fiecare, de bărbat şi de femeie.Amândoi suportă consecinţele, dar în mod diferenţiat, iar pe lângă toate acestea, se arată că femeia va fi supusă bărbatului ei, în urma căderii în păcat. Realitatea istorică ne arată că aşa au stat lucrurile şi, într-adevăr, în religia iudaică şi mai ales în religiile păgâne statutul femeii a fost unul de inferioritate, de supunere faţă de bărbat. Însă, în comparaţie cu situaţia existentă în acea epocă istorică la celelalte popoare, la iudei femeia avea un statut privilegiat. Este suficient să amintim de chipul biblic al matriarhelor Sarra, Rebeca, Rahela, sau de cel al judecătoarei Debora, sau de cel al lui Rut moabiteanca (ca să dăm câteva dintre exemplele cuprinse în Vechiul Testament). Această înaintare spirituală a neamului iudaic nu se poate explica decât prin legătura pe care evreii o aveau cu Acel Dumnezeu invizibil, care le-a dăruit printre altele cel mai avansat cod moral al acelei epoci, Decalogul primit de Moise, care până astăzi modelează relaţiile dintre semeni şi dintre oameni şi Divinitate, atât în iudaism cât şi în creştinism. Am considerat necesar să amintesc, pe scurt, câte ceva despre statutul femeii în iudaism întrucât creştinismul îşi trage ceva din legea iudaică, cu deosebirea că Hristos vine să împlinească şi să desăvârşească această lege, depăşind unele bariere şi restricţii impuse tocmai de faptul că lumea se afla încă sub robia păcatului strămoşesc. Legea veche, ne spune Sf. Apostol Pavel, a fost doar un pedagog către Hristos, Cel care vine să o desăvârşească pe aceasta şi să ne mântuiască pe noi. Începând de acum aflăm că dacă printr-o femeie a intrat păcatul în lume, tot printr-o femeie ne-a venit nouă mântuirea şi anume prin Maica Domnului. Aşadar femeia stă şi la originea căderii, dar şi la cea a ridicării noastre din robia păcatului. Să amintim sfaturile pe care le dă sfântul Apostol Pavel bărbatului şi femeii în privinţa căsătoriei: "dar din cauza desfrânării, fiecare (bărbat) să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios" (I Cor. 7, 2-4, 10-11, 14). Îndatoririle specifice căsătoriei îi privesc pe ambii în egală măsură, pentru că împreună formează familia despre care învăţătura Bisericii ne spune că este icoană a Sfintei Treimi. Un alt verset al Sf. Pavel, în care acesta spune că femeia trebuie să se teamă de bărbat (cf. Efeseni 5, 33.De asemenea, trecând de la Scriptură la Tradiţie, putem observa foarte uşor că, încă din perioada primară, în viaţa Bisericii femeile nu au beneficiat de şanse egale cu bărbaţii.. Femeia emanicipata de azi acuza creştinismul şi Biserica de faptul că imaginea femeii este marginalizată ,nu se acordă aceeaşi demnitate.Cu toate ca cei doi alcătuiesc o unitate, în care se împlinesc unul pe altul ei nu sunt egali, iar Biserica nu a militat niciodată pentru egalitatea dintre bărbat şi femeie, pentru că nu ar fi fost nici reală, nici conformă cu învăţătura creştină. Yüklə 126,41 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
