Barbatul si femeia de Victor Hugo

Începutul emancipării femeii în epoca modernă. Pentru reconstituirea unei imagini cât mai corecte a conditiei femeii in secolul al XIX-lea nu se poate nega sau evita contextul general si trebuie subliniat faptul ca statutul ei este strins legat de grupul social din care provine si in care traieste,orice cercetere trebuind sa se efectueze diferentiat, in functie de aceste realitati.

Sferele de influienta feminine, apartinind elitei, au tecut aproape neobservate ,chiar de catre cercetatorii cei mai avizati ai fenomenelor sociale pentru ca au fost intr-un mod extem de insinuos amalgamate in ceea ce in modfiresc, numim viata privata. Pe de alta parte, s-a acreditatideea falsa ca femeile nu au vrut in nici un fel acces la putere ,constatare impusa mai ales dorita tratarii nediferentiata a ststutului acestora. Studiul impartit pe categorii sociale ofera o imagine mult mai apropiata de adevar. Diferentele au fost atit de mari incit este o eroare sa tratezi statutul femii fera sa tii cont de grupul social din care provine si in cadrul caruia traieste. Chiar daca au existat apartinind elitei pentru care activitatea politica nu a prezentat nici un interes, fiind considerata, de catre acestea, ca apartinind exclusiv preocuoarilor masculine, nu putem ignora faptul ca multe boieroaice s-au implicat, prin forme specifice, in jocul politic al epocii, constituind ceea ce putem aprecia drept:sferele de influiente feminine. De astfel nici barbatii nu erau toti interesati de acapararea puterii in stat, multi boieri preferind sa traiasca izolati in conacele de la tara chiar daca pierdeau in acest fel importante avantaje sociale. Un studiu profund al mentalitatii si al vietii cotidiene se constitue intr-o sansa oportuna pentru disecarea modului specific de implicare a femeii, apartinind elitei, in stabilirea balansului puterii intr-o societate. In fond femeia, in cadrul cetatii, respinge ideea de manifestare politica publica, in schimb prefera sa actioneze decizional in spatiul ei cel mai propriu, adica in interiorul casei. Este greu de precizat daca dispretuieste sau nu este acceptata in agora, cert este faptul ca aduce, in final, agora in spatiul ei cel mai privat. Chiar daca femeia nu pare dornica sa-si afiseze puterea, sa i se recunoasca public autoritatea, este real faptul ca o parte a puterii ii revine discret, dar real. Poate deloc intimplator, timp de secole, femeile sunt acuzate ca detin pina la perfectiune arta intrigii si a manipularii. Dar, chiar daca femeile din elita nu ar fi fost deloc implicate in jocul politic, faptele si stilul lor de viata specific se impun sa fie consemnate in orice istorie pentru ca, noile directii de cercetare promoveaza astazi studiul unor aspecte cit mai firestiale existentei umane, apartinind inclusiv cotidianului si vietii private.

În spaţiul românesc, prin prevederile legale, femeia este teoretic lipsita de drepturi politice oficiale, dar acest lucru nu inseamna confirmare neimplicita in reglareala ocuparea functiilor de stat este prohibit, fapt clar exprimat, de exemplu, in capitolul nr.1 al Codului lui Caragea: “numai barbatii se fac boieri, judecatori si ocirmuitori obstesti”, iar “ famaile sunt departate de toate cinurile politicesti, stapiniri si slujbe politice”. Daca femeile apartinind elitei nu puteau deveni boieri, totusi purtau titluri de boieroaice (cel corespunzator rangului sotului: medelnicereasca, paharniceasca, slugereasa, pitareasa; mai ales cele vaduve preluau titlul sotului decedat) sau cucoane, titluri dobindite neoficial, prin nastere sau prin casatorie. Apartenenta la o familie bine plasata oficial atragea dupa sine un statut priveligiat. Principalul atu, al femeilor apartinind elitei, se baza insa pe bogatia personala data de averea mostenita sau primita.

Atit legislatiile mai vechi, cât si Codul civil al lui Al.I Cuza contin masuri stricte pentru apararea conditiei materiale a femeii. Zestre este definita ca fiind “ averea femeii ce la casatorie o da barbatului cu tocmeala, ea e stapina zestrei totdeauna iar el ea venitul”, conform Codului lui Caragea si asemanator in Codul Calimah. Capul familiei trebuia sa-si inzesterze fiicile corespunzator rangului si bogatiei sale. In cazul mortii tatalui, mostenitorii de sex masculin preluau obligatoriu aceasta sarcina. Mama nu putea fi obligata sa-si inzestreze copiii decit daca situatia financiara a barbatului lasa de dorit sau daca ea consimtea la aceasta. Dupa casatorie sotul devenea administratorul averii femeii, dar familia nu se bucura decit de veniturile anuale aduse de aceste bunuri.

Barbatul era, prin lege, raspunzator pentru pierderea sau deteriorarea prin vina sa a zestrei. Nimeni nu o putea instraina, nici barbatul, nici femeia, zestrea putind fi sacrificata doar in cazuri extreme, entru a salva sanatatea sau viata membrilor familiei. In cazul in carea averea era prost administrata, sotia, secondata de consiliul familiei, putea cere separatia bunurilor, devenind ea insasi administrator, asistata de consiliul familial. In cazul in care zestrea sotiei era risipita de catre sot, acaesta putea beneficia, drept despagubire, de averea sotului, o putea mosteni dupa moartea acestuia.

La divort, sotul era nevoit sa inapoieze zestrea intacta, era obligat sa intretina copiii si sa-i capatuiasca. Sotia prelua aceste functii doar daca sotul nu avea bani. La moartea mamei, copiii erau aceia care mosteneau zestrea nu sotul. Pe linga zestre, femeia putea detine si exproprica, adica averea miscatoare (bunuri constind in bijuterii, imbracaminte, mobila sau cai si trasuri si nemiscatoare (case sau paminturi de exemplu) in afara zestrei. Exproprica era stapinirea ei de drept exclusiv, o putea vinde, inchiria, imprumuta, darui, acest drept de proprietate absoluta contribuind la intarirea prestigiului femeii in societate si pastrarea unei relative independente fata de sot.

Din punct de vedere economic, femeia era protejata preferential, in familie, pierdea doar in ultima instanta averea pe care o detinea. Ea nu putea fi deposedata decit pentru o vina foarte mare: crima, atentat la viata sotului, adulter dovedit cu martori la judecata, prin codurile Caragea si Calimah. Dar si barbatul era obligat sa plateasca o despagubire sotiei in cazul in care ea putea dovedi ca el are ibovnica. Prin Codul civil al lui Cuza, adulterul nu mai constituie motiv de deposedare. Daca femeia era inchisa la manastire pentru tentativa de crima, o parte a averii raminea manastirii,iar sotul nu poate lua mai mult de jumatate din zestre (ca despagubire), nici daca dovedea in instanta ca sotia a atentat la viata lui. Primii care aveau prioritate la atribuire erau copiii. Femeile care provenea din familii unde nu existau mostenitori barbati, ele fiind singurele mostenitoare a patrimoniului parintilor, se bucurau de un statut social exceptional. Acest rol de intermediar a impedicat marginalizarea sociala a femeilor. De exemplu, constatam in epoca multe adoptii de fete care, cu toate ca nu puteau pastra numele familiei, il puteau transmite,cu acordul sotului, asupra unuia dintre copii. Acel fiu primea mostenire tot patrimoniul familiei a carei nume va fi obligat sa il poarte toata viata si sa-l transmita toturor descendentilor.

Forta economica a femeii a fost receptata ca o amenentare de catre unii observatore ai fenomenelor sociale contemporane epocii. Ion Ghica, intr-unul dintre articolele sale economice intitulat Munca si publicat in anul 1865, da expresie acestor sentimente: “ foarte desele casatorii din interes pentru zestrea femeii il pun pe barbat intr-o pozitie umilitoare dinaintea femeii dintr-al carei avut va trai”, raminind la “discretiunea capriciilor si exigentelor ei, exigente care cresc cu diferentierea contingentului adus de fiecare la sustinerea sarcinilor familiei”. Influenta decizionala, buna sau rea, a femeii,care sustine prin propria avere familia, este reala. In amintirile sale, Sabina Cantacuzino arata ca I. C. Bratianu nu a putut pleca la studii la Paris pentru ca nu avea acordul mamie sale , din a carei avere traiau toti. Interventiile tatalui pentru a modifica decizia sotiei sale, care trebuia sa aloce din averea sa toate sumele necesare pentru sustinerea studiilor fiului sau, nu au avut nici un rezultat. Abia la moartea mamei,I.C.Bratianu va ajunge in capitala Frantei. O astfel de situatie nu este singulara. In Catagrafia oficiala de toti boierii tarii rominestila 1829 sunt mentionate, in mod explicit, 27 cazuri de familii boieresti care traiau exclusiv din venitul oferit de zestrea femeii. Fara a mai mentiona veniturile aduse fiecarii familii din valorificarea averilor detinute de femei.

Exclusa, aparent, din jocul politic, femeia conserva un esential ata in sustinerea prestigiului sau social:bogatia patrimoniului mostenit. Presiunile cu scop politic facute, de exemplu, de catre Catinca Conache asupra sotului ei nu ar fi fost posibile daca ea nu ar fi detinut autoritatea conferita de faptul ca era una dintre cele mai bogate persoane ale epocii. Cu cit averea detinuta era mai mare, cu atit statutul femeii se consulida, alaturi de asigurarea independentei existentei sale. Din acest punct de vedere, situatia femeilor din elita este net superioara comparativ cu statutul reprezentantelor de acelasi sex apartinind grupurilor sociale fara privilegii si, chiar mai mult, situatia lor este superioara comparativ cu statutul barbatilor din categoriileconsiderate inferioare, adica negustori, mestesugari, tarani sau chiar mici boieri. De pilda, un barbat apartinind clasei taranesti nu avea drepturi politice, nici influienta politica iar datorita saraciei nu beneficia adeseori nici de instructia elementara oferita prin scoala.Bogatia personala si rangul social al familiei din care provine sau din care femeia face parte dupa casatorie, ii ingaduie sa eludeze uneori chiar prevederile legilor. Comportamentul de-a dreptul tiranic al unor boieroaice era de altfel bine cunoscut in epoca.
Implicarea femeii in societatea modernă. Implicarea femeii in viata politica, departe insa de idealul preconizat de Bolliac, s-a manifestat intr-un mod specific si pentru corecta intelegere a fenomenului, se impune trecerea in revista, chiar in mod succint, a citorva cunoscute destine feminine din prioada de timp cercetata. Pozitia sociala privilegiata, implicarea lor in dirijarea vietii modernepatronarea saloanelor influiente in epoca, plasa femeile din virful elitei in culisele vietii politice. Discutiile purtate in saloane, intrigile tesute la aceste adunari mondene dar mai ales protectia acordata tinerilor cu vederi revolutionare, a transformat elita feminina intr-o importanta piesa in jocurile politice ale epocii. Interesul femeilor pentru evenimentele politice ale epocii,in special pentru miscarea unionista,se manifesta inclusiv in mediile monahale, considerate extrem de conservatoare, constatare care devine una dintre cele mai neobisnuite dovezi ale faptului ca femeia este foarte sensibila la spectacolul politic. Tocmai de aceea nu am legat, de aceasta data, viata dusa in manastire de convingerile religioase si de miscarea unionista, deci de viata politica, mai ales ca multe dintre tinerile care s-au calugarit in epoca au facut acest gest la cererea familiilor sale.

Femeile fac politica in spatii exclusiv private, in saloanele propriilor case. Intimitatea lor cu principalele personaje ale epocii le conferaun prestigiu marit si adeseori putere decizionala neoficiala, nerecunoscuta si uneori chiar necunoscuta. De remarcat ca in raportul sau redactat pentru pentru Ahmed Wefic, despre oamenii care au jucat un rol important la 1850, Ion Ghica, in mod firesc, include un numar impresionant de femei. Esentiale sunt imaginea autoritatii sociale si opiniile politice ale personalitatilor feminine prezentate. Atuurile acestora sunt, in viziunea lui Ghica: cultura, capacitatea de a impresiona, aspectul fizic, moralitatea. O intreaga pleiada de femei stralucitoare dar si insignifiante se perinda in fata ochilor nostri prin intermediul condeiului lui Ion Ghica: d-na Arghiropol, care isi manifesta autoritatea prin relatiile speciale pe care le are cu sotia consulului Rusiei, iar “Sora ei, doamna Galantaef, a iubit mult revolutia, dar pe atunci nu era maritata. D-soara Eliza Caracasi, matusa lor, a fost o foarte buna patrioata.”

Renumite in epoca nu vor fi insa doar femeile cu simpatii liberale, ci si acelea care incercau sa intermedieze, prin propria lor influienta, obtinerea celor mai inalte posturi de stat. Marea boieroaica Catinca Bals, sotia lui Tudorita Bals, “a tras sfori”pentru ca aceasta sa devina domn,ne incredinteaza Radu Rosetti.
Femeia in proces de modernizare. Referitor la importanta acordata invatamintului feminin, N. Iorga considera, ca influienta educatiei occidentale nu a scos femeia din gineceu doar pentru a o transforma in simplu ornament al saloanelor mondene. La inceputul secolului al XIX-lea, invatamintul destinat tinerelor fete marcheaza debutul noilor transformari in mentalitatea feminina. In primele decenii ale veacului mentionat, perceptorii angajati sase ocupe de educatia fiilor de boier se vor ocupa si de instruirea fetelor. Sabina Cantacuzino constata ca matusile sale recitau pagini intregi din Homer si spuneau cu mindrie ca “nu au invatat greceste ci elenica” si confirmau faptul ca ele urmau aceleasi cursuri ca si fratii lor. Aparea apoi in mediul domestic si guvernanta,nemtoaica sau frantuzoaica, pentru domnisoarele apartinind clasei priveligiate.

Intre anii 1830-1840 se deschid pensionatele publice. Functionarea acestor institutii, ca scoli publice pentru fete, va reprezenta un pas inainte pentru viitoarea organizere a invatamintului extins de acest gen. Dupa anul 1848, sunt mentionate pensioanele Jacobson, al contesei de Grandpre, al doamnei Malanotti sau scoala de stat a Elenei Vecareasa. In Moldova se consemneaza scoala slugerului Teodor Burada si a sotiei acestuia.

In orice tip de pension se ofereau de la lectii de bune maniere pina la cursuri de literatura, istorie, geografie, istoria artei, desen sau muzica. Pensionul se adresa copiilor de boieri mari pentru ca taxa platita pe an era de 2000 de galbeni, o suma impresionanta pe ntru acea vreme.

In legatura cu invatamintul feminin, Regulamentul Organic a prevazut infiintarea unor “ scoli incepatoare” sau primare pentru fete. Legea invatamintului din anul 1864 urmarea chiar crearea unor scoli de acest tip in orce orasde resedinta. Au fost primii pasi facuti de catre stat in vederea organizarii oficiale invatamintului feminin desi rezultatele cele mai spectaculoase se vor realiza inca tot in cadrul institutiilor de gen,particulare. In programul revolutiei de la 1848, singura mentiune referitoare la statutulfemeii este in legatura cu garantarea dreptului la invatamint pentru ambele sexe.

In viziunea pasoptistilor accesul la cultura era o conditie esentiala pentru cistigarea libertatii si demnitatii umane inclusiv pentru femei.Rezultatele interesului pentru educarea tinerelor fete nu intirzie sa se arate si Radu Rosetti putea constata cresterea gradului de eruditie al boierilor, remarcind ca “femeile aveau aplecari superioare barbatilor in aceasta privinta”, erau la curent cu toate scrierile literare ale occidentului. Ulysse de Marsillac, francezul care a facut din Rominia a doua sa tara, impartasea aceleasi pareri magulitoare despre femeile din protipendada, constatind ca educatia le-a cultivat gustul artistic pentru muzica sau artele plastice si: “toate vorbesc cu eleganta mai multe limbi, sunt foarte interesate de problemele grave pe care le pun politica si filosofia, oferind solutii cu atit mai interesante si mai neasteptate cu cit spiritul lor nu este mutilat in copilarie de prejudecatile unui catehism riguros.” Doamnele inaltei societati vor ingrosa, astfel, rindurile cunsumatorilor de cultura moderna, fara de care aceasta nu se poate naste si nu poate exista. Mai mult decit ati, imaginea lor in documente sufera o schimbare esentiala fiind tot mai des asociate cu miscarile culturale ale epocii. Femeile nu mai sunt mentionate doar in calitate de sotii sau fiice, ci ca actrite, traducatoare, pianiste sau patronind activitati culturale si filantropice.Multe dintre tinerele boieroaice epocii isi cistiga de asemenea o binemeritata celebritate nu doar datorita activitatilor filantropiceci si datorita talentelor si inclinatiilor lor artistice, cum este cazul scriitoarei Dora D’Istria, fiica marelui spatarului Costache Ghica, sau cazul Catincai, fiica lui Mihalache Ghica, considerata o pianista extrem de inzestrata.Instruite si cunoscatoare ale limbii franceze, femeilenu vor ocoli nici activitatea de traducer. Ele vor urma indemnul lansat de Ion Heliade Radulescu, in 1830, pentru intensificarea traducerilor din literatura universala. Aceasta activitate era considerata, de catre Heliade Radulescu, ca avind o reala dimensiune patriotica, fiind un efort necesar pentru renasterea culturala romineasca. Pot fi mentionate in acest contecst nume ca: Ermioane Asache, fiica poetului Gheorghe Asachi si Catinca Asachi, sotia acestuia, fiica vornicului Iordache Draghici, Maria Burada, Alexandrina Maghero, fiica lui Gheorghe Maghero, sa incumetat sa traduca romanul lui Jean Francois Marmontel, intitulat Belisaire, inchinind aceasta “talmacire” noului domn ales al Munteniei, Gheorghe Bibescu, spre care, la acel moment priveau cu speranta toti cei care doreau o modernizare rapida a tarii.Eleganta feminina atinge, in acest context al schimbarilor impuse de viata de salon, un diapazon inalt. Femeile sunt primele care adopta moda imbracamintii occidentale iar aceasta schimbare se produce si datorita faptului ca,la inceoutul secolului al XIX-lea multe fete sunt trimise la scoala in Ardeal unde vor prelua treptat,in locul vesmintelor orientale, rochiile - vest-europene.In acelasi timp cu instructia de tip occidental fetele preluau inclusiv moda si comportamentul vest-european. Dupa cel de-al doilea deceniu, Nicolae Iorga aprecia ca imbracaminte orientala nu mai purtau decit ,,boieroaicele batrine sau cele de mina a treia,,. Noua moda vine initial orin grecii aflati in Tarile Romine,din Transilvania, din Rusia iar mai apoi direct din Occident prin cele doua centre importante:Viena sau Parisul. Incepind cu deceniul trei, moda femenina va fi dictata doar din apus; noile cuafuri, manusile femeiesti, penele, evantaiele, perucele, animalele de casa (canarii, cateii), umbrelele isi intra definitiv in drepuri. La inceput barbatii sunt mult mai conservatori fata de aceste tendinte. Atitudinea lor poate fi explicata datorita faptului ca pentru ei haina avea semnificatia functiei si a rangului social detinut. De exemplu chiar si acoperamintul de pe cap era diferit, la boierii de moda veche, asfel incit se putea recunoaste usor importanta fiecarei persoane.Boierii cu ranguri inalte ourtai islice de dimensiuni mari si de forma rotunda , cu fund de postav. Dar domnitorul si fii lui puteau purta, insa islic cu fund de postav alb. Boierii mai invirsta purtau islice la fel de mari dar sfera era taiata pe jumatate. Cei cu rang mai mic purtau un islic de dimensiuni reduse, fiind in forma de borcan cu gura in jos si care avea deasupra o perna mare in patru colturi, umpluta cu bumbac sau par de cal, cel putin asa il descrie Ion Ghica costumul boieresc a fost un mijloc de exprimare a unei ierarhizari sociale, mai ales pentru barbati .Femeile au renuntat insa mai usor la vechea moda de influienta constantinopolitanapentru ca ele nu detineau personal functii sau ranguri si nici costume corespunzatoare unui rang iar domnia sau autoritatile, in general, nu le puteau contrala sau conditiona tipurile de vesminte sau comportamentele. Din acest punct de vedere femeile aveau o mai mare libertate de exprimare a optiunilor privind propria imagine, comparativ cu barbatii. Accesul la invatamint, implicarea in sustinerea vietii culturale, in organizarea vietii mondene sau in propagarea noilor mode, privite ca forme de acceptare a unei noi civilizatii, sunt doar primele actiuni moderne spre moderne spre afirmare publica a personalitatilor feminine. Datorita educatiei primite, femeia isi schimba vestimentatia in stil occidental dar si atitudinea, ea fiind acum suficient instruita pentru a intelege ,inclusiv,contextul politic in care traieste, acest fapt indepartind simtitor de imaginea de fiinta debusolata care nu intelege lumea in care traieste.Intr-unul din articolele sale, intitulat Poesia Cezar Bolliac considera ca statutul femeii este cel care indica gradul de schimbare, de modernizare a unei societati:,,Unde sta cea dintii inegalitate sociala?In sclavia fameei. Emancipatia ei dara este cel dintii element contribuitor la viata cea noua. O emancipatie intreaga, completa a femeii, preparata de la nasterea ei printr-o crestere omenasca, proprie a forma un cetatean leguitor, judecator si esecutor, iar nu acea emancipatie mijlocita, necompleta, data de cristianism si cavalerism si mentinuta cu dreptul de slabiciune de la generozitatea omului.

La mijlocul vecului al XIX-lea, exista o tendinta deloc estompata de a se continua vechiul obicei al trimiterii unei fete la manastire. In cazul boierimii, in general se calugareau fetele care nu puteau fi inzestrate de parinti conform rangului acestora. Un alt motiv la fel de puternic era cel religios: familiile numeroase trimiteau o fata la manastire ca un fel de jertfa platita divintatii pentru rascumpararea pacatelor lor, o forma de traditie ancestrala preluata din obiceiurile bizantine.In familia lui G.Sion, de axemplu , unde axistau 12 copii in viata, doua fete se indreapta spre viata monahala, una aleasa de familie, cealalta la cererea ei. Conducindu-si surorile la manastire, fratele lor poate sa constate tineretea si frumusetea maicilor, interesul lor pentru lumea din afara manastirii, multe dintre ele fiind fete de boieri mari, deloc sarace si adeseori calugarite impotriva vointei lor. G.Sion consemneaza ca la manastire, maica Agafia avea o chilie cu doua niveluri, mibilata luxos, ceea ce arata ca este fata de boier mare, fica marelui logofat Niculai Ganta, boier puternic si influient pe timpul acela. In Muntenia, fenomenul este asemanator. In familia Bratianu de exemplu, una dintre surorile revolutionarilor de la 1848 se va calugari devenind maica Maximila. Pus in fata acestui fenomen domnitorul Alexandru Ioan Cuza a incercat sa restringa afluienta spre manastire, limitind virsta de intrare in respectivele lacase, la femei doar dupa 40 ani, iar in cazul barbatilor doar dupa 50 de ani.

Rolul femeii in societatea contemporana. In viata de zi cu zi se tot vorbeste de o emancipare a femeii, de o eliminare a discriminarii femeii, de o egalitate in drepturi intre femeie si barbat, dar realitatea e cu totul alta. Nu numai ca nu s-a produs aceasta egalitate, mai mult in unele situatii femeia nu e respectata nici ca om pentru ca inainte de orice diferentiere de gen toti suntem oameni, finite cu drepturi si sentimente. In societatea noastra majoritatea oamenilor inca traiesc in sisteme de putere patriarhala care privelegiaza barbatii fata de femei. Intr-o mare masura situatia femeilor in societate influenteaza direct procesul de educare a tinerii generatii, proces care este legat nu doar de formarea acestora ca personalitati umane cu capaciati intelectuale si morale dezvoltate, dar si mai include in sine si un sir intreg de aspecte ce tin de recunoastere a rolului important pe care îl joacã femeile în procesul dezvoltãrii umane si a intregii societati.

Violenta la adresa femeilor nu este strict legata de o anumita cultura, regiune, tara sau un anumit grup de femei din cadrul unei societati. Cauzele violentei la adresa femeilor isi au originea in relatii de putere inegale intre barbati si femei de-a lungul istoriei, si discriminarea constanta a femeilor. Violul a fost indelung folosit ca arma de razboi. Femei de toate varstele, de la bunici la fete foarte mici au fost violate regulat de catre membrii fortelor militare si rebele. Crima pentru zestre este un obicei brutal conform caruia o femeie este omorata de catre sotul sau socrii ei daca parintii ei nu pot plati zestrea ceruta de acestia. Desi zestrea sau alte astfel de plati sunt ceva obisnuit in toata lumea, crime pentru zestre se infaptuiesc mai ales in Asia de Sud. Casatoria timpurie este ceva obisnuit in toata lumea, mai ales in Africa si Asia de Sud.

Aceasta este o forma de violenta de natura sexuala, fetele tinere fiind adesea obligate sa se casatoreasca si sa isi inceapa astfel activitatea sexuala, ceea ce presupune anumite riscuri pentru sanatate precum expunerea la HIV/ SIDA, si ingradindu-le posibilitatea de a merge la scoala.
Conform estimarilor, intre 500.000 si 2 milioane de oameni, dintre care majoritatea sunt femei si copii, sunt victime ale traficului de persoane pentru prostitutie, munca fortata, sclavie sau robie.Mutilarea Genitala a Femeilor (MGF) se refera la mai multe tipuri de ritualuri stravechi de taiere a organelor genitale ale fetelor si ale femeilor. Se estimeaza ca peste 130 de milioane de fete si femei care inca mai sunt in viata au fost supuse la asemenea proceduri, mai ales in Africa si unele tari din Orientul Mijlociu, iar anual inca 2 milioane de fete sunt sub riscul de a fi mutilate. Incepand cu aprilie 2006, 15 din cele 28 de tari din Africa unde se practica frecvent

MGF au desemnat aceasta forma de mutilare ca fiind ilegala. In multe societati, victime ale violului, femei suspectate ca si-au inceput activitatea sexuala inainte de a se casatori si femei acuzate de adulter au fost ucise de rudele lor pentru ca violarea castitatii unei femei este considerata un afront la adresa familiei. Fondul ONU pentru Populatie (UNFPA) estimeaza ca numarul anual de femei omorate in toata lumea „pentru a salva onoarea familiei” ar putea ajunge pana la 5000. Multe femei sunt discriminate in multiple feluri si sunt supuse unui risc major de a fi victimele unui act violent. Exista o probabilitate de cinci ori mai mare ca femeile indigene din Canada sa moara in urma unor acte violente fata de alte femei de aceeasi varsta. In Europa, America de Nord si Australia, peste jumatate din femeile cu dizabilitati au fost abuzate fizic fata de o treime din femeile fara dizabilitati.Femeile sunt hartuite sexual de-a lungul vietii. Intre 40% si 50% din femeile din UE au raportat o forma de hartuire sexuala ce s-a petrecut la locul de munca. In Malawi, intre 40% si 50 % din elevele intrebate au spus ca exista hartuire sexuala in scoli.Femeile tinere sunt in mod particular vulnerabile in fata sexului fortat si tot mai multe sunt infectate cu virusul HIV/SIDA. Peste jumatate din persoanele nou infectate cu HIV din intreaga lume sunt tineri cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, iar peste 60% din acestia sunt de sex feminin. Violenta la adresa femeilor aflate in custodia politiei este ceva obisnuit, incluzand violenta sexuala, supravegherea nepotrivita, perchezitii ale corpului infaptuite de barbati si cererea unor favoruri sexuale in schimbul unor privilegii sau nevoi de baza.Infanticidul feminin, selectarea prenatala a sexului copilului si neglijarea sistematica a fetelor sunt larg raspandite in Asia de Est si de Sud, Africa de Nord si Orientul Mijlociu.

Conform unui studiu amanuntit asupra tuturor formelor de violenta impotriva femeii al Secretarului General din 2006, 89 de state de pe glob au unele reglementari care interzic violenta in familie, iar un numar din ce in ce mai mare de state au stabilit planuri nationale de lupta impotriva violentei asupra femeii. Violul conjugal poate fi actionat in instanta in cel putin 104state, iar 90 de state au unele prevederi legislative asupra hartuirii sexuale.
Exista 102 state care nu au niciun fel de prevedere legala asupra violentei domestice. Violul conjugal nu poate fi actionat in instanta in mai mult de 53 de state. Doar 93 de state (din 191 analizate) au unele prevederi legale cu privire la traficul de fiinte umane.
In multe state, legile ofera brese care pot face faptasii sa actioneze fara teama de consecinte punitive. In unele tari, faptasul poate iesi de sub incidenta codului penal daca se casatoreste cu victima. Rezolutia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU pentru ‘Femei, Pace si Securitate’ adoptata in anul 2000, cere participarea femeilor in egala masura cu cea a barbatilor in chestiunile de pace si securitate. Cu toate acestea, opt ani mai tarziu, este evident ca sunt necesare eforturi mult mai mari pentru consolidarea mecanismelor de prevenire, urmarire in justitie si a mijloacelor de corectare a violentei impotriva femeilor pe timp de razboi, si de a garanta ca aceste voci sunt auzite in procesul de construire a pacii.
Desi Conventia din 1981 pentru Eliminarea Tututor Formelor de Discriminare impotriva Femeii (CEDAW) nu mentioneaza in mod explicit violenta impotriva femeilor, Comitetul CEDAW a clarificat in Recomandarea nr. 19 (1992) ca statele partenere Conventiei au obligatia de a elimina violenta impotriva femeii.
Concluzie: Astfel istoria ne mărturiseşte că femeia nu a fost egală cu bărbatul şi această nedreptate ar trebui de lichidat în epoca contemporană. Pentru ameliorarea situatiei se intreprind urmatoarele:

• 
  Imbunatatirea sistemelor de drept penal Legea interna mongoleza asupra violentei, legiferata in mai 2004 a fost rezultatul colaborarii dintre doua ONG-uri mongole de femei si a grupului operativ legislativ pentru violenta domestica. In Marea Britanie exista directive pentru politisti, functionari publici si pedagogi pentru gestionarea mariajelor fortate. Procedurile in sala de judecata care protejaza intimitatea victimelor in timpul proceselor, cum ar fi, permiterea predarii probelor prin transmisie video sau restrictionarea accesului in sala de judecata in cazul proceselor de viol, sunt folosite din ce in ce mai frecvent, inclusiv in Finlanda, Irlanda, Japonia si Nepal;
  
• 
  Oferirea de servicii. ONG-ul Fokupers din Timorul de Est ofera servicii de asistenta legala victimelor femei si se mai ocupa cu cresterea vizibilitatii si a constientizarii drepturilor femeilor. Distribuie informatii catre institutiile religioase, agentiile guvernamentale si legiuitori. S-a dovedit a fi eficienta combinarea serviciilor de sanatate pentru victimele violentelor intr-o unitate comuna, deseori numita “One Stop Centre”. Initial infiintat in Malaezia, acest model este reprodus in multe alte state din Asia, Africa de Sud, etc.;
  
• 
  Prevenirea violentei. Exista strategii promitatoare de implicare a barbatilor in prevenirea violentei impotriva femeilor. Campania “Panglica Alba” desfasurata in Canada in 1991, s-a raspandit in 47 de tari. Statele au devenit din ce in ce mai implicate in incercarea de a schimba atitudini. In Danemarca, o campanie guvernamentala cuprinzatoare si extinsa la nivel national a fost lansata in limbile daneza, engleza, araba, turca si somaleza.
  In Egiptul de Sud, ONG-urile au folosit mobilizarea comunitatii pentru a informa liderii locali si religiosi despre efectele adverse ale mutilarii/taierii organelor genitale feminine si pentru a solicita incetarea acestor practici;
  
• 
  Calea spre progres. S-a facut un progres semnificativ in stabilirea unor norme si standarde internationale. Instrumentele legale si de politici publice la nivel international si regional au clarificat obligatiile tarilor in eradicarea si pedepsirea violentei impotriva femeilor. Totusi, statele nu reusesc sa indeplineasca cerintele cadrului legal si de politici publice de la nivel international. Violenta impotriva femeilor trebuie sa fie o prioritate la toate nivelurile nu a primit inca gradul de prioritate necesar pentru a face posibila o schimbare semnificativa. Conducerea si vointa politica sunt de o importanta decisiva.
  Este nevoie de investitia resurselor si de asistenta consistenta, in special pentru tarile cel mai putin dezvoltate si tarile proaspat iesite din conflicte. Este necesara o abordare strategica si de o mai mare coeziune din partea tuturor actorilor implicati, inclusiv guvernele, comunitatea internationala si societatea civila.
  

Astfel, exista dovezi puternice ca violenta impotriva femeilor este serioasa si generalizata in intreaga lume: in 71 de tari a fost desfasurat cel putin un sondaj. Totusi, exista o nevoie urgenta de a intensifica strangerea datelor pentru a-i informa pe creatorii politicilor publice. Faptul ca nu toate femeile-victime raporteaza abuzurile complica strangerea de date. Un studiu al OMS din 2005 asupra a 24.000 de femei din 10 tari arata ca 55%, din 95% de femei care au fost abuzate fizic de catre parteneri, nu au contactat niciodata politia, ONG-urile sau adaposturile pentru a cere ajutor. Stigmatul si frica le impiedica pe femei sa ceara ajutor si sa-si refaca viata.

Capitolul II. Egalitatea de gen între teorie şi practică