Barbatul si femeia de Victor Hugo

Concluzie – 10 min.
Membrii juriului îşi exprimă părerea cu referire la situaţiile simulate. Câştigă persoana care reuşeşte să se încadreze mai bine în alt rol.

Întrebări frontale:

1. 
   Cum v-aţi simţit în rolul altui gen?
   
2. 
   S-a schimbat ceva în atitudinea ta faţă de celălalt gen? Dacă da, atunci ce anume?
   
3. 
   Ce ai învăţat nou din aceasta experienţă?
   
4. 
   Care sunt avantajele/dezavantajele identificate în timpul activităţii?
   
5. 
   Ce ai propune pentru a schimba starea de lucruri în acest context?
   

Codreanu Dana, Crudu Lucreţia, Mihailova Taisia, cl. a XII-a


Activitatea nr. 3. Femeia în armată
Scopul: A demonstra că femeile îşi pot găsi rolul şi locul în armată alături de bărbaţi.
Obiective:

- să analizăm rolul şi locul femeii în armată;

- să identificăm riscuri pentru femei în armată;

- să apreciem nivelul relaţiilor de gen in armată.
Desfăşurarea activităţii:
A. Mini-prelegere. Rolul şi locul femeii în armată:
În ultimele decenii femeia acaparează tot mai multe spaţii, considerate tradiţional masculine, demonstrând înalt profesionalism şi măiestrie.

A crescut în ultimele patru decenii şi numărul femeilor, care îşi aleg o carieră militară. Potrivit unui studiu efectuat şi publicat recent de către CWINF (Comitetul personalului feminin al NATO), numărul femeilor în uniformă în cadrul armatelor Alianţei a crescut de la 30.000, în anul 1961, la peste 300.000, în prezent.

Pentru majoritatea ţărilor-membre ale NATO recrutarea obligatorie a bărbaţilor este încă în vigoare, în timp ce înrolarea femeilor este voluntară. La ora actuală, femeile fac serviciul în forţele armate a numai 17 naţiuni din cadrul ţărilor-membre ale NATO, excepţie fiind Luxemburgul, precum şi Islanda, care nu deţin forţe armate. Cel mai bine reprezentate sunt femeile din armata SUA şi Canada, unde ele constituie respectiv 14% şi 11.4%.

În Armata Naţională a Republicii Moldova activează 376 de femei militare, inclusiv: 87 ofiţeri, 155 subofiţeri, 134 sergenţi şi ostaşi şi circa 1000 de angajate civil.

De menţionat că 2/3 din totalul de femei militare au fost recrutate din rândul absolventelor instituţiilor de studii medii speciale, 14,5 % – al instituţiilor superioare şi activează în diferite domenii: juridică, medicină, contabilitate, psihologie, sociologie, transmisiuni, justiţie, logistică, topografie etc.

Deci, rolul femeilor în armată nu este de neglijat, chiar dacă la ora actuală acestea nu joacă un rol important la luarea deciziilor în plan militar.
B. Dezbatere: „Sa-i oferim femeii oportunitatea de a se implica în serviciul militar obligatoriu alături de bărbaţi”

Pro

Contra

În Constituţie e remarcat că toate persoanele sunt egale în faţa legii, fără deosebire de gen; Femeia este capabilă, în aceeaşi măsură ca şi bărbatul, să răspundă exigenţelor serviciului militar; Şansele de afirmare trebuie să fie categoric egale pentru toţi cetăţenii; În serviciile medicale militare vom întâlni foarte multe femei; Femeile, la fel, pot da dovadă de patriotism; Lupta cu mentalitatea perimată, ideile preconcepute, potrivit cărora femeile sunt ineficiente în cariera militară.

Diferenţele fireşti dintre femei şi bărbaţi privind dezvoltarea fizică, masa şi forţa musculară sunt factori importanţi pentru eficienţa activităţilor solicitate de serviciul militar; Femeile încorporate în rândurile armatei vor fi egale cu bărbaţii atât în drepturi, cât şi în obligaţiuni; În armată femeile întotdeauna vor rămâne o minoritate; Femeile ar trebui să fie ferite de acţiunile cu grad mare de risc; Acceptarea necondiţionată a disciplinei, ierarhiei şi regulamentelor militare (de exemplu, în loc de obişnuitul „Bună ziua!” salutul cazon „Să trăiţi!”; Confruntarea cu eventualele hărţuiri sexuale; Activitatea militară specifică, care presupune acţiuni specifice cu caracter violent, agresiune etc.

3. 
   Sondaj efectuat de autorii proiectului: Sunteţi de acord ca femeile să facă serviciul militar obligatoriu alături de bărbaţi?
   

A fost solicitată opinia unor persoane de diferite vârste:

• 
  care nu au făcut serviciul militar în armată,
  
• 
  care urmează recent să fie înrolaţi în armată,
  
• 
  adolescenţi, fete şi băieţi.
  

În total au fost interogate 35 de persoane. Răspunsurile sunt prezentate în diagrama ce urmează:



C. Discuţie dirijată: Riscuri pentru femei în armată.

În plan sexual, femeile care se afla într-un mediu masculinizat, sunt mult mai vulnerabile. Conform statisticilor, 60% din femeile militare au fost abuzate sexual, unele dintre acestea căzând pradă depresiilor sau, mult mai dramatic, recurgând în cele din urmă la acte tragice de suicid.

D. Mini-cercetare: Relaţii între femei şi bărbaţi în perioada serviciului militar.

1. În baza vizitei de documentare efectuate de autorii proiectului la una dintre unităţile militare s-a stabilit că femeile militare îndeplinesc practic aceleaşi funcţii ca şi bărbaţii. Ele sunt implicate în aceeaşi măsură în executarea tuturor sarcinilor şi tipurilor de activităţi specifice, rareori fiind protejate în situaţii cu risc sporit.

În diagrama ce urmează mai jos sunt reprezentate relaţiile dintre femeile militare şi bărbaţi:

2. Un studiu efectuat de jurnalista Liona Sion în perioada decembrie 1999 - iunie 2000 într-o unitate militară din Kosovo, arată că din 500 de persoane ale efectivului militar doar trei erau femei, două dintre care pe post de şoferi, iar una – de soldat. Pentru majoritatea femeilor armata reprezintă o lume a bărbaţilor. Fiind puţine numeric, ele sunt izolate şi devin, alegoric vorbind, invizibile. Femeile ar putea avea o influenţă extraordinară asupra unităţii din care fac parte în cazul, că ar constitui 15-20 %. Cu regret, în marea lor majoritate, ele sunt excluse, încredinţându-li-se doar unele misiuni administrative.

Discuţii în grup: În ce măsură sunteţi de acord cu opinia de mai jos?
Egalitatea de gen trebuie să constituie temelia de la care pornim atunci, când ne referim la promovarea profesională în armată şi la accesul femeilor la specialităţi considerate până mai ieri apanajul bărbaţilor. Şansele trebuie să fie categoric egale pentru ambii actori sociali.

Până în momentul de faţă există unele specialităţi militare, la care accesul femeilor este interzis din dorinţa de a le proteja, de a nu le expune inutil la pericole şi condiţii traumatizante. Pe timp de război, foarte multe femei sunt implicate în serviciile medicale, fapt care vorbeşte elocvent despre capacitatea lor fizică şi psihică. Istoria războaielor mondiale arată că femeile în alb au dovedit mare rezistenţă şi curaj, ajutându-şi semenii, învingându-şi durerea, oboseala, fiind la fel de puternice şi perseverente ca şi bărbaţii.

Noutatea meseriei de militar pentru femei reprezintă o sursă de motivare şi de mobilizare în munca lor. Ele manifestă tendinţa de a se afirma personal şi profesional, în pofida condiţiilor deosebite, anevoioase în care îşi desfăşoară activitatea.
Întrebări la studiul de caz:

1. 
   Ce părere aveţi despre subiectul descris în acest studiu de caz?
   
2. 
   Credeţi că femeilor trebuie să li se ofere şansa de a fi înrolate în armată?
   
3. 
   Femeile militare trebuie să se bucure de un tratament special?
   

Romanciuc Elina, Stanciu Cristina, cl. a XII-a

Activitatea nr. 7. Ataşamentul emoţional în relaţiile de gen
OBIECTIVE:

• 
  să caracterizăm procesul de stabilire a unei relaţii, ca factor educaţional important în viaţa omului;
  
• 
  să formăm convingeri, că familia este locul unde se păstrează valorile morale, etice, spirituale şi mijlocul de transmitere a acestora comunităţii şi societăţii întregi;
  
• 
  să analizăm consecinţele contactelor posibile într-o relaţie interpersonală .
  

Desfăşurarea activităţii:

A. EVOCAREA (5–7 min.)

Discurs filosofic. Un profesor de filosofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte pe catedră. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început sa-l umple cu pietre având diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenţi daca borcanul este plin. Toţi studenţii au fost de acord ca borcanul este plin. În continuare a luat o cutie de pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile ramase libere. I-a întrebat din nou pe studenţi daca borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin, si au râs. Profesorul a luat o cutie de nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul rămas liber. Acum, spune profesorul arătând spre borcan, vreau sa recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează nu mai puţin: slujba, casa şi maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici care completează restul.

Daca puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele. La fel se desfăşoară şi viaţa voastră. Dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucruri mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră. Jucaţi-va cu copiii voştri, faceţi-vă timp pentru controale medicale, duceţi-vă partenerul la dans. Va rămâne mereu destul timp să mergeţi la serviciu, să faceţi curat în casă sau să duci gunoiul.

Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care cu adevărat contează. Stabiliţi-vă astfel priorităţile. Restul este doar nisip! Ar mai putea să fie şi alte mărunţişuri foarte importante…
Întrebări:

1. 
   Care este mesajul acestui discurs?
   
2. 
   Cum credeţi, care sunt priorităţile vieţii la vârsta adolescenţei,?
   
3. 
   Consideraţi o relaţie dintre parteneri o piatră mare, o pietricică sau nisip?
   
4. 
   Credeţi că mai este loc şi pentru altceva, ca lucrurile să fie cât mai complete?(de exemplu, am mai putea turna puţină apă…).
   

REALIZAREA SENSULUI (20–25 min.)
Discuţii dirijate. 1. Comunicarea eficientă – temelia unei relaţii egale de gen

Un cuplu, în care cei doi se sincronizează, va avea o relaţie manifestată prin armonie şi înţelegere, atât în ceea ce priveşte exprimarea verbală, cât şi cea non-verbală. Un cuplu în care cei doi nu se sincronizează, se va confrunta cu înstrăinare şi lipsa de armonie. O relaţie poate fi stabilită cel mai uşor prin adaptarea la ritmul celuilalt.

1. 
   Adaptarea limbajului corporal
   

Atunci când doi parteneri nu se sincronizează, un rol foarte important în redresarea situaţiei îl are comportamentul non-verbal. Cu cât mai multe mişcări, gesturi, expresii faciale copiază unul de la altul, cu atât mai mare devine simţământul acceptării şi al apartenenţei. Cercetătorii au observat că fetele se adaptează la condiţiile vieţii mai uşor decât partenerii lor.

- Cum credeţi, care este rolul comportamentului non-verbal în stabilirea unei relaţii interpersonale?

b. Adaptarea exprimării verbale

Dacă partenerii nu-şi ajustează diferenţele existente între ei în ceea ce priveşte ritmul de comunicare verbală, cel care vorbeşte mai repede îl va deranja întotdeauna pe cel care vorbeşte mai rar şi invers.

- Credeţi că ritmul de vorbire are vre-o importanţa într-o relaţie?

c. Adaptarea volumului

Aceasta este o altă tehnică inteligentă şi utilă. Persoana care vorbeşte moale, blând, poate deveni insuportabilă prin modul său de exprimare pentru un partener care vorbeşte foarte tare. Astfel, respectul unei persoane care vorbeşte tare poate fi câştigat, dacă i se va răspunde în acelaşi fel.

- Cum trebuie adaptat intensitatea vocii între parteneri?
2. Vorbirea care cucereşte: cum să comunici ceva „dulce”?

Vocea este numită melodia conversaţiei: ea poate fi tare, blândă, aspră şi mânioasă sau dulce şi mângâietoare. Tonul vocii, care reprezintă treizeci şi opt la sută din mesajul transmis, îl poate atrage pe partener către tine sau îl poate îndepărta. Sfânta Scriptură întăreşte această afirmaţie: “Un răspuns blând potoleşte mânia.” (Proverbe 15,1). Vocea poate transmite mesaje reci, nepăsătoare sau pline de afecţiune, preocupare şi căldură. Fiecare dintre noi trebuie să depună un efort imens pentru a scăpa de obiceiurile negative şi pentru a dobândi un ton al vocii plăcut, alinător şi eficient.

- Tonalitatea vocii poate accentua sau modifica sensul unui cuvânt?
3. Limbajul corporal: ce spun mesajele tale non-verbale?

Cincizeci şi cinci la sută din totalul mesajului transmis este alcătuit din expresii non-verbale. De fapt, comportamentul non-verbal poartă în sine mai multă greutate decât cuvintele pe care le rosteşti. Poţi să transmiţi mesaje puternice, fără ca măcar să deschizi gura: degetul îndreptat acuzator către celălalt, rotirea ochilor sau o privire pătrunzătoare. Alte mesaje pline de putere sunt transmise dacă îţi ţii braţele încrucişate peste piept, dacă stai cu mâinile pe şolduri sau dacă pleci în timpul unei conversaţii.

- Ce mesaje non-verbale cunoaşteţi în iniţierea unei relaţii între o domnişoară şi un băiat?

4. Sfărâmând bariera tăcerii

Cel mai ucigător mesaj dintre toate este tăcerea, folosită ca o armă sau ca un mijloc de manipulare. Atât băieţii, cât şi fetele, folosesc tratamentul tăcerii, dar, de obicei, fac acest lucru în diferite moduri şi cazuri. Un băiat, de cele mai multe ori, tace atunci când e pătruns de emoţii puternice, de mânie sau teamă. O fată recurge la tăcere ca să se răzbune pentru vreo nedreptate care i s-a făcut sau când e total disperată. Dacă nu ţi se răspunde la întrebare, încearcă să spargi tăcerea: “Ce părere ai despre ceea ce te-am întrebat acum câteva clipe?” sau “Tăcerea ta îmi spune că eşti foarte supărat(ă) cu privire la ceva anume. Vrei să-mi spui şi mie ce se întâmplă?”, sau “Aş vrea să stăm de vorbă cu privire la tăcerea ta şi la modul în care mă afectează pe mine. Dar, mai întâi, aş vrea să ştiu ce ai tu de spus despre tăcerea ta.”

Majoritatea oamenilor ar prefera în locul tăcerii o discuţie aprinsă – cel puţin aşa obţin un răspuns, o reacţie. Dacă vrei ca partenerul tău să se supere şi chiar să plece, atunci recurge în mod frecvent la tăcere!
- Care sunt efectele tăcerii într-o relaţie?

- Cum se recomandă de procedat când nu ţi se răspunde la o întrebare?
5. Stilul lui şi stilul ei de ascultare: sunt ele diferite?

După cum arată studiile cu privire la stilul de ascultare, femeile si bărbaţii au metode diferite, prin care arată că ascultă. Femeile au tendinţa de a demonstra că ascultă cu atenţie prin remarci de genul “Aha!”, “mmmmm”, “Interesant!”. De asemenea, femeile recurg la gesturi pozitive de ascultare (datul afirmativ din cap, de exemplu) mai frecvent decât bărbaţii. Ei includ mai puţine gesturi în procesul de ascultare. Din cauza aceasta femeile au impresia că soţii lor nu ascultă, iar bărbaţii – că şotiile percep mai dificil mesajul…

- Care sunt stilurile de ascultare ale unui băiat? Dar ale unei fete?
EVALUARE ŞI AUTOEVALUARE (5 – 10 min.):

• 
  Ce părere aveţi despre felul cum a decurs activitatea de astăzi?
  
• 
  Ce lucruri noi aţi aflat? Numiţi câteva mai importante.
  
• 
  Aţi modifica desfăşurarea activităţii, dacă aţi fi planificat-o voi? Ce schimbări aţi propune?
  
• 
  Cum apreciaţi implicarea voastră în discuţii? Dar a colegilor?
  

EXTINDERE (1–2 min.):

Vă propunem să analizaţi, pe parcursul unei săptămâni, relaţiile unui cuplu (la alegere) pentru a identifica şi alte situaţii de ataşament emoţional.

Popa Alina, Ştepa Alina, Zdibneac Cristina, cl. XI-a

• 
  Simboluri de gen în imagini
  
•