Bazele utilizarii calculatoarelor

4.5CONTROL PANEL

Calculatorul este un sistem complex a cărui funcţionare poate fi controlată cu ajutorul anumitor programe care stabilesc parametrii de lucru pentru diversele componente. Sistemul de operare Windows 98 dispune de o colecţie de unelte (aplicaţii), grupate în ceea ce se numeşte Control Panel - panou de control, de unde se poate realiza o configurare centralizată a subsistemelor calculatorului. Control Panel poate fi găsit în My Computer sau poate fi deschis din meniul Start, opţiunea Settings.

L
a deschiderea aplicaţiei Control Panel se pot observa o multitudine de “puncte de control” al căror număr depinde de configuraţia hardware şi software a unui anumit calculator (figura 4.6).
Fig. 4.6 Control Panel şi diversele sale opţiuni pentru un anumit calculator.

4.5.1Adăugarea şi configurarea componentelor hardware – Add New Hardware

Această opţiune din Control Panel se utilizează atunci când în sistem se introduc componente hardware noi care trebuie asociate cu driverele necesare interacţiunii acestora cu sistemul de operare.

De regulă, astfel de modificări sunt făcute de specialiştii firmei care a furnizat calculatorul, mai ales dacă acesta se află în perioada de garanţie. După expirarea acestei perioade, unele componente pot fi “instalate” şi configurate şi de un utilizator obişnuit, care utilizează cu atenţie indicaţiile furnizorului respectivelor componente.

La deschiderea opţiunii Add New Hardware este pornit un “asistent” (wizard – vrăjitor, asistent) care ghidează utilizatorul pas cu pas în procesul de instalare a diver-ului pentru o nouă componentă. Prin driver se înţelege un program (sau un pachet de fişiere) cu ajutorul căruia (cărora) sistemul de operare poate controla corect şi eficient o componentă hardware. Fără un driver adecvat, sistemul nu poate folosi componenta hardware respectivă.

Să presupunem că avem de adăugat o nouă componentă în sistem. De exemplu, un nou mouse. Cea mai rapidă cale, utilizabilă pentru componentele denumite Plug and Play (sau PNP-conectează şi utilizează), constă în conectarea noului mouse urmată de re-pornirea calculatorului. Mouse-ul ar trebui să fie detectat de către sistemul de operare pe care este activă opţiunea Plug-and-Play astfel încât, la intrarea în Windows 98, driverul necesar este instalat automat iar mouse-ul funcţionează imediat.

Windows 98 include drivere pentru un mare număr de componente hardware dintre cele mai utilizate, astfel încât el poate instala automat driverele necesare pentru aceste tipuri de componente.

Dacă se instalează o componentă pentru care sistemul nu are un driver inclus, atunci trebuie să fie pregătit driverul necesar - pe o dischetă, pe hard-disc sau pe un CD. Se pot găsi drivere şi pe Internet, chiar pe situl firmei producătoare a componentei fizice, în rubrici ca Download sau Support. Acestea pot fi căutate şi în arhivele de fişiere ale site-urilor care oferă colecţii de drivere.

În cazul unei componente pentru care sistemul de operare nu dispune de drivere, la pornire sistemul o poate detecta şi va cere driverele necesare. Utilizatorul va indica suportul pe care se găsesc respectivele drivere iar Windows 98 va prelua automat procesul de instalare. În unele cazuri, un driver se instalează pornind de la un program de configurare propriu (Setup) care se ocupă de integrarea software a componentei fizice.

Atunci când apar probleme la instalarea unor noi componente hardware trebuie repetată instalarea acestora. Pentru aceasta, mai întâi trebuie eliminate vechile drivere din Control Panel / System / Device Manager, unde se selectează componenta instalată defectuos (marcată cu semn de exclamare în cerc galben) şi se activează Remove. Prin activarea opţiunii Refresh se iniţiază instalarea driverelor pentru componentele existente în sistem, pentru care nu există drivere instalate.

O altă metodă pentru a reinstala un driver care s-a instalat defectuos utilizează o altă opţiune din Control Panel / System / Device Manager. Se selectează componenta respectivă din lista de dispozitive instalate şi se activează Properties. Printre comenzile care apar în acea fereastră există şi cea denumită Driver; ea conţine butonul Update Driver sau Reinstall Driver. Va fi nevoie apoi să fie indicat locul unde se găseşte driverul respectiv pe dischetă, CD sau hard-disk.

Unele componente hardware şi echipamente periferice pot avea proceduri de instalare diferite de cele prezentate mai sus. Multe se instalează din modulele specifice prezente în Control Panel. De pildă, imprimantele se instalează din Printers, modemurile - din Modems, iar componentele de reţea - din Network. Procedurile sunt simple, dar pot necesita cunoştinţe mai avansate pentru configurarea corectă.

În general, operaţiile de instalare a driverelor şi a componentelor hardware pot depăşi nivelul de cunoştinţe al unui simplu utilizator. Dar, ca orice lucru, aceasta se poate învăţa utilizând sistemul Help din Windows, documentaţiile care însoţesc componentele sau driverele respective.

4.5.2Configurarea mouse-lui

Activând prin dublu click icoana Mouse se deschide fereastra Mouse Properties de unde se poate regla funcţionarea mouse-ului. Fereastra are trei rubrici (tab-uri), vizibile în partea de sus a acesteia: Buttons, Pointers şi Motion.

• 
  Buttons (butoane) – permite reglarea funcţională a butoanelor mouse-ului.
  

Button configuration ("configurarea butoanelor") permite alegerea mâinii cu care se manevrează mouse-ul - mâna dreapta (right-handed) sau mâna stângă (left-handed). Iniţial, mouse-ul este configurat pentru mâna dreaptă (cu butonul principal în stânga, sub degetul arătător al mâinii drepte), majoritatea oamenilor fiind dreptaci. Un stângaci poate face configurarea pentru mâna stângă şi atunci butoanele mouse-lui îşi inversează funcţiile.

Double-click speed (viteza la dublu-click) permite reglarea intervalului dintre două click-uri succesive astfel încât sitemul de operare să facă diferenţa între un dublu click şi două clickuri simple. Viteza poate fi reglată prin alegerea unei poziţii intermediare între Slow (încet) şi Fast (repede). Pentru a observa diferenţa se trage cursorul la un capăt al riglei şi dă un dublu click în zona de test din dreapta. La dublul click, din cutiuţa din zona de test iese un cap de păpuşă, iar la două clickuri simple nu se întâmplă nimic. Dacă utilizatorul are dificultăţi când acţionează prin dublu click (click-urile sunt prea rare) va poziţiona cursorul de reglare spre o viteză mai mică, astfel încât, chiar două click-uri plasate la capetele unui interval mai mare de timp să fie considerate un dublu-click.

• 
  Pointers (indicatoare, cursoare) – de aici se pot alege forma cursoarelor mouse-lui pentru diferite situaţii (tabelul 4.1).
  

Se poate alege o schemă de cursoare dintr-o listă de scheme, sau se pot alege pentru fiecare situaţie din schemă un alt cursor decât cel pre-definit. Butonul Browse permite căutarea fişierelor care conţin imagini de cursoare pentru mouse.

• 
  Motion ("mişcare") - conţine opţiuni pentru mişcarea mouse-ului:
  

Pointer speed (viteza cursorului) se poate regla între Slow şi Fast, ea se referă la cât de mult este amplificată mişcarea cursorului pe ecran comparativ cu deplasarea mouse-lui pe mouse pad.

Pointer trail (urma pointerului) permite vizualizarea poziţiilor succesive ale cursorului atunci când se activează opţiunea Show pointer trails. Lungimea urmei poate fi aleasă întrevalorile extreme fixate de Short şi Long.

În partea de jos a ferestrei Mouse Properties se văd permanent trei butoane. Rolul lor este similar în majoritatea ferestrelor Windows:

• 
  OK (gata, e-n regulă) determină închiderea ferestrei cu activarea tuturor modificărilor care au fost făcute în fereastra respectivă;
  
• 
  Apply (aplică) determină, de asemenea, aplicarea imediată a modificărilor, dar fără a închide fereastra;
  
• 
  Cancel (anulare, renunţare) determină închiderea ferestrei, cu ignorarea modificărilor făcute în ea. Acelaşi efect ca acţionarea lui Cancel îl are, de obicei, apăsarea tastei Esc. De reţinut că, dacă au fost activate modificări prin folosirea butonului Apply, acţionarea butonului Cancel nu le anulează şi pe acelea.
  

4.5.3Configurarea tastaturii

Meniul Keyboard Properties (proprietăţile tastaturii) este activat prin acţionarea cu dublu click pe icoana denumită Keyboard. Aceasta conţine două rubrici, din care se pot stabili câteva opţiuni pentru folosirea tastaturii:

Speed (viteză) – permite reglarea vitezei cu care sunt citite tastele apăsate repetat, în opţiunile din secţiunea Character repeat (repetarea unui caracter), respectiv viteza cu care clipeşte cursorul (Cursor blink rate).

Language (limbă) configurează tastatura pentru editare într-o anumită limbă, dat fiind că în alfabetul fiecărei limbi pot exista caractere care nu apar în alfabetul englez. Iniţial, sistemul este configurat pentru o anumită limbă, de obicei pentru engleza americană (US English), dar dacă se doreşte, de exemplu, editarea în limba romană este nevoie şi de caracterele specifice limbii române (care nu se pot introduce cu tastatura pentru limba engleză). În lista Installed keyboards and layouts (tastaturi şi suporturi instalate) se poate verifica pentru ce limbi există suport instalat. Pentru a adăuga suportul caracteristic unei alte limbi se foloseşte butonul Add (adaugă). Activarea opţiunii Enable indicator on taskbar (afişează indicator pe bara de operaţii), atunci lângă ceasul de pe bara de operaţii va apărea şi un indicator al tastaturii, de unde se pot comuta de la o limbă la alta. Comutarea este posibilă şi cu combinaţia de taste aleasă din câmpul Switch languages. Când se comută pe o altă tastatură unele taste alfanumerice îşi schimbă funcţiile, astfel încât acestea vor fi utilizate pentru caracterele specifice alfabetului limbii respective. De exemplu, literele specific româneşti pot fi introduse cu tastele aflate în zona tastei Enter; caracterele care erau înainte pe acele taste migrează spre alte taste, astfel încât multe simboluri îşi pot schimba locul pe durata folosirii tastaturii pentru limba română.

4.5.4Configurarea datei şi timpului sistemului

Prin deschiderea meniului corespunzător configurării Date/Time este posibilă modificarea datei şi timpului Este important ca ora şi data sistemului să fie corecte, mai ales la utilizarea Internet-ului sau poştei electronice. În plus, unele programe pot fi induse în eroare dacă data şi ora nu sunt corecte, ceea ce poate să le facă să funcţioneze anormal.

Opţiunea Time zone configurează fusul orar; pentru România se alege valoarea GMT+2 (Bucharest), iar dacă se selectează opţiunea Automatically adjust clock for daylight saving changes (ajustează automat ceasul la schimbarea orei de vară/de iarnă), atunci sistemul de operare va face automat modificările necesare la trecerea la ora de iarnă sau la ora de vară, dacă acestea respectă regula internaţională.

4.5.5Configurări regionale

Meniul corespunzător configurărilor regionale - Regional Settings din Control Panel este folosit pentru alegerea unor opţiuni prin care anumite date să fie afişate în formatul specific anumitor ţări. Este vorba de formatul datei şi orei, al monedei, ca şi de modul de reprezentare a numerelor. Există o listă de configurări specifice pentru diverse ţări; cel mai frecvent sunt folosite configurările pentru zona English (United States), acestea fiind şi cele mai bine suportate de către majoritatea programelor de provenienţă occidentală. Se pot utiliza şi configurările pentru România, dar, în unele situaţii, pot apărea probleme când se utilizează unele aplicaţii care nu suportă bine unele setări - de exemplu folosirea virgulei în loc de punct zecimal (aşa cum se foloseşte în ţările anglofone) atunci când se lucrează în Microsoft Excel.

4.5.6Configurarea ecranului

Configurări folosite des sunt cele corespunzătoare icoanei Display (afişaj, ecran) din Control Panel. Prin dublu click se deschide fereastra Display Properties (proprietăţile ecranului). Acelaşi meniu se deschide rapid dacă se acţionează prin click-dreapta pe o zonă liberă de pe desktop şi se activează Properties din meniul contextual. Sub-meniurile din Display Properties şi posibilităţile de configurare caracteristice sunt următoarele:

Background (fundal) – permite activarea de opţiuni pentru ceea ce se afişează pe fundalul desktop-ului. Există două posibilităţi: model bicolor sau multicolor.

• 
  Pattern (model) se referă la un model bicolor care poate să acopere tot ecranul. Există o listă din care se poate alege modelul sau pot fi editate modele existente (folosind Edit Pattern), pentru a crea modele noi. Din punct de vedere al memoriei folosite, modelul bicolor este mai economic decât tapetul;
  
• 
  Wallpaper (tapet) se referă la o imagine care poate fi plasată în centrul ecranului (Center), poate fi repetată pe ecran acoperindu-l complet (Tile) sau poate fi întinsă pe tot ecranul (Stretch). Imaginea poate fi orice fişier cu extensia bmp de pe hard-disk. Butonul Browse permite localizarea şi alegerea unei imagini aflate hard-disk.
  

Screen Saver este denumirea unei mici animaţii care poate intra automat în funcţiune, după o anumită perioadă în care sistemul nu primeşte comenzi de la utilizator, afişând pe ecran imagini diverse, adesea animate. Orice apăsare a unei taste sau mişcare a mouse-ului determină întreruperea programului screen-saver şi revenirea la imaginea aflată pe ecran înainte de lansarea sa. Rolul unui astfel de program de animaţie cu lansare automată în caz de inactivitate a fost, iniţial, de a se evita uzura prematură a tubului catodic al monitorului cauzată de păstrarea îndelungată a unei imagini staţionare pe ecran. Din meniul Screen Saver pot fi alese şi anumite opţiuni pentru economisirea energiei electrice consumate de calculator.

Screen-saverul ales se poate testa cu Preview. Fiecare astfel de program poate avea diverse opţiuni, configurabile din Settings. Timpul de inactivitate după care programul intră automat în execuţie este fixat în minute în câmpul Wait (aşteaptă). Se poate alege şi o parolă (Password) care va fi cerută în momentul în care se reia activitatea. Protecţia poate fi folosită pentru ascunde lucrările curente de pe ecran, în perioadele de ne-utilizare a calculatorului.

Energy saving features of monitor (monitorizare a facilităţilor de economisire a energiei electrice consumate) – pot fi activate din Settings. Se pot alege perioadele de inactivitate după care să se închidă singur monitorul, să se dezactiveze hard-disk-ul, sau după care sistemul să intre în modul stand-by (aşteptare).

Appearance (aparenţă) – oferă posibilitatea modificării culorilor şi fonturilor folosite la afişarea ferestrelor şi butoanelor din aplicaţii.

Scheme (scheme de culori) - din listă alege o schemă de culori, care va putea fi pre-vizualizată în câmpul din partea de sus a meniului. Dacă se fac modificari ale elementelor acesteia (folosind opţiunile de mai jos), se poate salva noua schemă utilizând comanda Save As. O schemă ne-dorită se poate şterge cu butonul Delete.

Item (element) – prezintă o listă cu elementele unei scheme de culori. Activarea, prin click, a unui element din imaginea schemei curente de pe zona de pre-vizualizare ese echivalentă alegerii elementului din listă. Se pot alege culoarea elementului şi dimensiunea acestuia.

Font (font, corp de literă) – pentru elementul selectat, în caz că acesta conţine şi text; se poate fixa fontul cu care se afişează textul, dimensiunea, stilul şi culoarea caracterelor. Se poate defini şi o schemă de culori conform preferinţelor individuale.

Effects (efecte) – permite activarea (dezactivarea) unor efecte speciale aplicate elementelor de pe ecran:

Desktop icons (icoane de pe desktop) – facilitează schimbarea icoanelor aplicaţiilor de pe desktop acţionând Change Icons (schimbă icoana). Default Icons restaurează icoana iniţială (icoană implicită).

Visual effects (efecte vizuale):

• 
  Use large icons (foloseşte icoane mari) – prin activare se măresc dimensiunile icoanelor de pe desktop;
  
• 
  Show icons using all possible colors - afişează icoanele cu toate culorile posibile;
  
• 
  Animate windows, menus and lists – determină efecte de animaţie la deschiderea (închiderea) ferestrelor, meniurilor şi listeleor;.
  
• 
  Smooth edges of screen fonts – prin activare caracterele vor fi afişate cu margini netede;
  
• 
  Show window contents while dragging - prezintă conţinutul ferestrei în timp ce e trasă dintr-un loc în altul al ecranului
  

Settings (setări) – configurări ale afişării, în strânsă corelaţie cu caracteristicile plăcii grafice şi ale monitorului:

Colors (culori) - din listă se poate alege densitatea de culori folosită la afişarea pe ecran. Cu cât sunt mai multe culori, cu atât imaginile sunt mai clare fiindcă se afişează mai multe nuanţe diferite în ele. Lista disponibilă depinde de posibilităţile adaptorului grafic şi ale monitorului.

Screen area (dimensiunile ecranului) - se alege numărul de pixeli (puncte grafice) pe orizontală şi pe verticală. Combinaţia aleasă determina rezoluţia imaginii de pe ecran (densitatea de puncte pe unitatea de suprafaţă). Cu cât rezoluţia e mai mare, cu atât vor încăpea mai multe detalii pe ecran. Rezoluţiile din listă sunt cele permise de adaptorul grafic folosit, dar dacă monitorul nu suportă rezoluţiile mai mari, adaptorul nu va putea afişa nimic pe ecran.

Advanced (opţiuni avansate) - aici sunt opţiunile pentru configurarea monitorului şi adaptorului grafic. De regulă, ele sunt fixate la instalarea sistemului şi nu sunt modificate ulterior. Aici se umblă numai dacă se dereglează ceva în afişaj şi este nevoie de reinstalarea sau schimbarea monitorului şi/sau adaptorului grafic.

În cazul anumitor adaptoare grafice sau monitoare mai moderne, se instalează programe speciale pentru controlul acestora, aceste programe pot introduce rubrici noi în fereastra Display Properties.

Exerciţii

1. 
   Explorează modelele şi tapetele disponibile. Ca să se poată vedea modele pe ecran, trebuie să alegi None la tapete.
   
2. 
   Testează screen-saver-urile. Activarea unui screen-saver trebuie făcută cu precauţie, deoarece poate intra în conflict cu alte programe din sistem, dacă îl laşi activ în timp ce lucrezi. Dar când vrei să te relaxezi, sunt foarte utile.
   
3. 
   Creează-ţi o schemă de culori proprie. Se pot porni de la una existentă, modificându-i doar anumite elemente.
   
4. 
   Testează densităţile de culoare şi rezoluţiile disponibile. Înainte de asta ar fi bine să verifici, în documentaţii, ce rezoluţii suportă monitorul tău, ca să te asiguri că nu testezi rezoluţii peste puterile lui: rişti să nu mai vezi nimic pe ecran!
   

4.5.7Configurarea proprietăţilor sistemului

În Control Panel există şi alte module utile, care nu sunt folosite la toate calculatoarele: Modems - pentru cine foloseşte un modem, Network - pentru cine are un computer conectat într-o reţea, Multimedia - pentru cine dispune de componente multimedia (pentru redare de sunet şi video) şi altele. Module mai rar folosite se pot referi la diverse componente ale sistemului, care pot să fie sau să nu fie instalate pe computer. De regulă, dacă o anumită componentă lipseşte din sistem, atunci nici modulul pentru configurarea ei nu apare în Control Panel.

Pentru configurarea componentelor hardware instalate, icoana System din Control Panel deschide fereastra System Properties, în care se pot găsi detalii despre compunere fizică a sistemului. Aceeaşi fereastră se poate deschide şi mai rapid dacă se apasă tasta Windows (cea dintre Ctrl şi Alt, dacă ai o tastatură de tip Windows 95) împreună cu tasta Break.

În System Properties (proprietăţile sistemului) există câteva rubrici:

General (generalităţi) - aici se pot vedea imediat câteva date de bază despre sistem: ce versiune de Windows este instalată, câtă memorie RAM este instalată (şi validă) în sistem, ce procesor vede sistemul Windows etc. Unele aplicaţii pot modifica aspectul acestei rubrici, adăugând câteva informaţii proprii.

Device Manager (managerul de dispozitive) este locul cel mai interesant. Aici se pot vedea toate componentele hardware din caalculator, se pot afla detalii intime despre instalarea şi funcţionarea lor. Ele sunt afişate sub forma unui arbore, în care fiecare ramură reprezintă o anumită categorie de dispozitive (dacă este selectată opţiunea View devices by type - afişează dispozitivele după tip) sau un grup de dispozitive care au legături strânse în sistem (dacă este selectată opţiunea View devices by connection - afişează dispozitivele după conexiuni). Un click pe semnul plus din dreptul unei ramuri face să apară dispozitivele existente. Selectând un dispozitiv şi dând click pe butonul Properties, se pot vedea detalii tehnice despre felul în care este instalat şi funcţionează dispozitivul. Dacă în acest arbore de dispozitive există un semn de exclamare înscris într-un cerc galben, atunci înseamnă că dispozitivul respectiv nu este corect instalat sau nu funcţionează corect. El ar trebui reinstalat.

Hardware Profiles (profiluri hardware) - aici se pot crea profiluri pentru situaţiile când vrei să lucrezi cu calculatorul alternând între diverse configuraţii hardware. O configuraţie hardware reprezintă o schemă de funcţionare a calculatorului, în care există anumite componente hardware, cu anumiţi parametri. Există situaţii când trebuie să modifici configurarea hardware, schimbând mulţi parametri de configurare, dar dacă îţi defineşti profile hardware, tot ce ai de făcut va fi doar să comuţi de pe un profil pe altul.

Performance (performanţe) este o rubrică în care se pot vedea şi regla alţi câţiva parametri generali de funcţionare a computerului. De regulă, aceştia sunt lăsaţi numai pe seama specialiştilor, deci aici nu este nevoie să umbli decât dacă ştii bine ce faci.

Reamintesc că modificarea parametrilor componentelor hardware nu trebuie făcută decât în cunoştinţă de cauză. Unii parametri pot fi restauraţi dacă o încercare cu o valoare schimbată nu dă rezultate, dar în cazul altora, sistemul de operare instalat poate fi iremediabil compromis şi ultima soluţie poate fi reinstalarea lui completă.

Un alt mijloc de afla cât mai multe detalii tehnice despre sistem este programul System Information, care ar trebui să fie accesibil prin Start Menu, apoi Programs, Accessories, System Tools. El afişează informaţii şi mai detaliate, fără posibilitatea modificării lor, dar aici există şi un set de instrumente (Tools) pentru verificarea, întreţinerea şi chiar repararea sistemului. Desigur, dacă sistemul este atât de compromis încât nu se mai poate intra în Windows, toate aceste instrumente nu mai sunt accesibile.

Exerciţii

1. 
   Explorează arborele de dispozitive din Device Manager. Observă dacă există semne de exclamare pe fond galben. Nu modifica nimic, doar caută să identifici diversele componente hardware. La ieşire, ca să fii sigur că nu ai schimbat ceva, ieşi cu click pe butonul Cancel.
   
2. 
   Deschide programul System Information şi explorează informaţiile despre sistemul tău. Nu te lăsa intimidat de abundenţa datelor tehnice. Nu vei fi niciodată nevoit să le ştii. Dar este bine să ştii unde se pot găsi anumite date importante, din care uneori îţi se pot da seama şi dacă sistemul tău funcţionează optim.
   
3. 
   Explorează componentele hardware din Device Manager. Verifică dacă toate sunt instalate corect (să nu apară semne de exclamare).
   
4. 
   Explorează modulele Printers, Modems şi Network din Control Panel. Verifică datele înscrise, fără a le modifica. Astfel te vei familiariza cu configurările computerului tău. Se pot nota parametrii găsiţi într-un caiet tehnic al computerului.
   

4.5.8INSTALĂRI DE SOFTWARE

Pentru instalarea/îndepărtarea unor componente software în Control Panel există modulul Add/Remove Programs (Adaugă/Elimină Programe). Cu ajutorul lui se pot instala programe noi, se pot elimina din sistem programe instalate, sau se pot face aceleaşi operaţii cu unele componente opţionale ale programelor modulare, aşa cum este şi întregul sistem Windows.

În general, programele se distribuie sub formă de kituri de instalare. Un kit de instalare poate fi alcătuit dintr-un singur fişier executabil, sau poate conţine multe fişiere, printre care şi cel puţin un fişier executabil, care este programul de instalare automată, adesea numit Setup.

Când se acţionează prin click pe Add/Remove Programs, se deschide fereastra corespunzătoare, care are trei rubrici:

Install/Uninstall (instalează/dezinstalează) este rubrica în care se pot vedea lista cu programele instalate pe calculatorul tău, sub Windows. La instalarea automată a unui program nou, pe disc sunt plasate fişierele necesare pentru funcţionarea acelui program, sunt făcute configurările specifice lui, iar programul este înscris în listă. Unele programe nu au o procedură automată de instalare, ci doar se copiază pe disc. Acelea nu apar în listă. Există două butoane importante aici:

Install (instalează) îţi permite să începi instalarea unui program, trebuie să indici aici programul de instalare automată. Dar instalarea automată poate fi declanşată şi dând un dublu click pe icoana programului Setup respectiv, din kitul de instalare. Efectele sunt aceleaşi, programul va fi instalat cu parametrii pe care îi specifici în cursul execuţiei programului de instalare. De obicei ţi se cer câteva date de bază: confirmarea faptului că ai citit şi acceptat nota oficială a producătorului programului cu privire la răspunderea sa şi la drepturile sale de copyright, folderul în care va fi instalat programul, eventuale opţiuni (componente opţionale, icoane, fişiere asociate) cu care să fie instalat programul.

Add/Remove (adaugă/elimină) este un buton care poate fi folosit numai după ce selectezi unul dintre programele din listă. Dacă programul selectat este modular (adică include module sau componente opţionale), atunci acest buton lansează o procedură prin care se pot adăuga noi componente opţionale la instalarea curentă, sau se pot elimina unele dintre componentele instalate, sau chiar se poate alege dezinstalarea completă a programului. Dacă programul nu este modular, acest buton declanşează dezinstalarea completă a programului

Windows Setup (configurarea sistemului Windows) permite să adaugi componente opţionale ale sistemului Windows (aşa cum sunt şi accesoriile de tipul Notepad şi Calculator), dacă nu sunt instalate în acel moment, sau să dezinstalezi unele dintre componentele instalate ale sistemului de operare. Practic, în lista de componente opţionale se pot selecta noi componente pentru a le instala, sau se pot de-selecta unele elemente pentru a le dezinstala. Nu se poate dezinstala complet sistemul de operare.

Startup Disk (disc de pornire) îţi permite să creezi o dischetă specială, utilă pentru pornirea computerului atunci când nu mai porneşte normal, sau pentru operaţii speciale de întreţinere şi depanare. Este nevoie de o dischetă obişnuită, care să fie în bună stare (să nu aibă defecte); pe ea vor fi copiate fişierele necesare pornirii sistemului în situaţia în care pornirea de pe hard-disk eşuează. Multe probleme mărunte pot fi rezolvate pe loc cu o dischetă de pornire. Este bine să ai una pregătită în trusa de scule pentru întreţinerea computerului.

Toate operaţiile de mai sus pot fi efectuate numai în prezenţa kitului de instalare a sistemului Windows, furnizat de regulă pe CD.

Exerciţii

1. 
   Explorează lista de programe instalate pe computer. Dacă există programe care nu ştii la ce folosesc, se poate căuta icoanele (denumirile) acestora în Start Menu/Programs şi se pot porni. Dacă ţi se par inutile, se pot dezinstala aşa cum am arătat mai sus.
   
2. 
   Explorează lista de componente ale sistemului Windows. Se pot afla detalii despre componente din Start Menu/Help, dacă vrei să instalezi componente care crezi că ţi-ar folosi, le se pot instala; la fel, dacă găseşti componente pe care nu crezi că le vei folosi curând, le se pot dezinstala.
   
3. 
   Creează o dischetă de pornire, scriind Startup Disk WIN 98 pe eticheta ei. Păstreaz-o în ssiguranţă împreună cu accesoriile (CD-uri, documentaţii) primite la cumpărarea computerului.