M am făcut mică pe canapea.
— Ei, haide, a surâs Mark. Toată lumea o să şi dea seama că erai criţă. E chiar amuzant.
— O să trebuiască să plec pe undeva, am zis eu pe un ton jalnic. O să trebuiască să plec din ţară.
— Păi, de fapt, a zis el, a îngenuncheat în faţa mea şi mi a luat mâinile într ale lui, e interesant că te gândeşti la asta. Mi s a cerut să plec la Los Angeles pentru cinci luni. Ca să lucrez la cazul Mexican Calabreras.
— Ce? Totul mergea din rău spre mai rău.
— Nu face figura asta traumatizată. Aveam de gând să te rog... Vrei să vii cu mine?
M am gândit bine. M am gândit la Jude şi Shazzer, la magazinul Agnes B de pe Westbourne Grove, la cappuccino ul din cafeneaua Coins şi de pe Oxfors Street.
— Bridget? a zis el cu blândeţe. E foarte cald şi însorit acolo şi au bazine de înot.
— Da? am zis eu şi am început să mă uit în stânga şi n dreapta, surescitată.
— Fac eu curăţenie, a promis el.
M am gândit la gloanţe şi peşti, la traficanţi de droguri, la Richard Finch şi la mama, la gaura din perete şi la vederile de Crăciun.
— Poţi să fumezi în casă.
L am privit, era atât de sincer şi de solemn şi de drăguţ şi m am gândit că, oriunde s ar fi aflat el, eu una nu voiam să fiu fără el.
— Da, i am răspuns fericită, mi ar plăcea să vin cu tine.
vineri, 19 decembrie
11 a.m. Urraaa! Plec în America să o iau de la capăt, ca pionierii de pe timpuri. Pe tărâmul oamenilor liberi. Ne am distrat bine aseară. Mark şi cu mine am pus mâna pe foarfece şi ne am apucat din nou să tundem bradul până când am reuşit să îl transformăm într un soi de miniatură drăguţă. Şi am făcut amândoi o listă şi mergem mâine la cumpărături, îmi place la nebunie Crăciunul. E sărbătoarea vieţii plăcute, sigur, nu perfecte. Urraaa! O să fie fantastic în California, unde e soare şi găseşti milioane de cărţi de psihologie aplicată — deşi nu mă ating de nici o carte despre relaţii amoroase — şi Zen şi sushi şi legume sănătoase, ca de exemplu... O, ce bine, sună telefonul!
— Aăă, Bridget. Sunt eu, Mark. Vocea lui nu suna prea vesel: S au cam schimbat un pic planurile. Cazul Calabreras a fost amânat până în iunie. Dar e un alt caz de care mi ar plăcea să mă ocup şi... ăăă... mă întrebam...
— Ce anume? am întrebat eu bănuitoare.
— Ce ai zice să mergem în...
— Unde?
— În Thailanda.
Cred că o să mi torn un pahar de vin şi o să mi aprind o ţigară.
—
Dostları ilə paylaş: |