Bromura de metil

BROMURA DE METIL

aranjamente pentru suprimare

Este bine cunoscur faptul, că unele chimicale larg folosite de către om distrug stratul de ozon stratosferic, care protejază Pământul de radiaţia ultravioletă periculoasă a Soarelui. Epuizarea acestui înveliş vital va avea efecte şi consecinţe grave pentru sănătatea omului, pentru sistemele alimentare de producere precum şi pentru întreaga biosferă. Din fericire, au fost luate decizii stricte pentru protecţia stratului de ozon, care au căpătat formă în Convenţia de la Viena şi în Protocolul referitor la substanţele care distrug ozonul (SDO). Protocolul de la Montreal, care a intrat în vigoare în ianuarie 1989, determină bazele legale pentru eforturile mondiale de protecţie a sratului de ozon. În cadrul Protocolului, ţările semnatare (numite Părţile Protocolului) au convenit de a suprima eşalonat producerea şi utilizarea SDO în corespundere cu termenele fixate de către Părţi. Bromura de metil (BrMe) a fost ştiinţific determinat ca substanţă chimică care prin acţiunea sa toxică contribuie la epuizarea stratului de ozon. Potenţialul de distrugere a ozonului (PDO) a BrMe este egal cu 0,4 - adică distruge de 40-50 de ori mai multe molecule de ozon decăt atomul de Cl din agenţii frigorifici CFC. Din aceste considerente BrMe a fost introdusă în lista substanţelor reglementate de Protocolul de la Montreal (Anexa E) la reuniunea a patra a Părţilor care a avut loc la Copenhaga, 23-25 noiembrie 1992. Conform acestui Amendament la care Republica Moldova este parte (Legea privind aderarea Republicii Moldova la unele acte internaţionale privind protecţia mediului înconjurător nr.111-XV din 27.04.2001) fiecare Parte se obligă să suprime eşalonat consumul acestei substanţe după cum urmează:

1995-îngheţerea consumului 1999- -25% reducere 2001- -65% reducere 2003- -70% reducere 2005- -100% reducere

Ţ
consumul,

cantitatea medie

a.1991
ările industrial dezvoltate:

2002- îngheţarea consumului 2005 - -20% reducere 2015 - -100% reducere

Ţ
consumul,

cantitatea medie

aa.1995-1997
ările în curs de dezvoltare,

ţări ale art. 5(1) la Protocolul

de la Montreal:

Cu toate că bromura de metil este departe de a fi un cuvînt de uz obişnuit, ea este folosită pe larg în unele ţări pentru a controla şi a combate dăunătorii capabili să reducă roada, să infecteze produsele alimentare, spaţiile de depozitare şi vehiculele. Circa 97 la sută din toată bromura de metil care se produce este folosită ca fumigant pentru combaterea dăunătorilor. Bromura de metil este un pesticid gaz/fumigant care sa folosit mai mult de 40 de ani şi dispune de un spectru larg de utilizare la:

- tratarea solului (combaterea dăunătorilor) înaintate de însămînţare/plantare a plantelor agricole;

- tratarea produselor agricole înainte de a fi stocate (depozitate) şi transportate;

- tratarea spaţiilor şi depozitelor cerialiere;

- tratarea elevatoarelor/morilor;

- tratarea materialului săditor, produselor agricole ect. în scopuri de carantină fitosanitară.

Atunci cînd solul este tratat /fumigat cu MeBr înainte de a fi plantat se acoperă cu peliculă pentru ermetizare. Gazul (BrMe) distruge organnismele dăunătoare din sol iar atunci cănd pelicula (după tratament) este îndepărtată o parte din gazul utilizat (32-87%) se elimină în atmosferă.

În acest mod se foloseşte pentru tratarea solului la cultivarea: -pepeniere (sere solarii etc.); -tomate/vinete; -ardei; -tutun; -căpşune; -flori şi alte culturi;

Mai mult de 80% din consumul total global al MeBr se referă la fumigaţia solului.

Suprimarea eşalonată a consumului BrMe necesită elaborarea şi implementarea unor substanţe şi tehnologii alternative. La rîndul lor aceste alternative trebuie să fie tehnic efective la combaterea dăunătorilor, inofensive mediului, uşor de utilizat şi economic realizabile de către fermieri şi alţi utilizatori.

Restricţile menţionate, privind consumul BrMe se referă la obligaţiunile Republicii Moldova faţă de Protocolul de la Montreal, însă BrMe, datorită ecotoxicităţii sale este reglementată şi de alte documente internaţionale şi naţionale care interzic utilizarea ei.

Aşa dar : Conform Legii cu privire la protecţia plantelor (adoptată la 1.10.99) în republică se interzice utilizarea preparatelor chimice pentru combaterea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor care nu sînt incluse în Lista preparatelor chimice şi biologice de protecţie şi stimulare a creşterii plantelor, permise pentru utilizare şi se interzice -- importul şi comercializarea pesticidelor şi preparatelor biologice de protecţie a plantelor fără autorizaţie eliberată conform legislaţiei în vigoare adică fără licenţă care permite prestarea acestui gen de activitate.

Conform Codului cu privire la contravenţiile administrative:--importul şi comercializarea pesticidelor şi preparatelor biologice de protecţie a plantelor fără autorizaţia respectivă atrag după sine aplicarea unor amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la 50 salarii minime şi persoanelor cu funcîii de răspuindere – pînă la 300 salarii minime cu confiscarea produselor necomercializate.

Toate acestea demonstrează existenţa unui cadru legislativ-normativ fundamental care reglementează utilizarea preparatelor chimice inclusiv şi a BrMe în republică.

Utilizarea BrMe în republică este interzisă şi prin Legea nr.852-XV din 4 februarie 2002 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la regimul comercial şi reglementarea utilizării hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon – pct. 4, litera n) - de la 1 iulie 2002 – la tratamentele fitosanitare destinate protecţiei plantelor, incluzînd lucrarea solului în spaţii închise, cum ar fi sere , solarii etc; litera o) de la 1 ianuarie 2005 – la tratamentele de igienizare prin fumigaţie a incintelor şi spaţiilor de depozitare. Ca excepţie , autorităţile abilitate permit utilizarea bromurii de metil, în conformitate cu tehnologiile aprobate, în cazurile în care sînt executate operaţii de carantină sau tratament în vederea expedierii produselor vegetale, atunci cînd aceste tratamente sînt solicitate, în scris, de către autoritatea competentă din ţara importatoare, precum şi în cazurile critice pentru agricultură, stabilite în conformitate cu prevederile Protocolului de le Montreal.

Acum să ne referim pe scurt la consumul BrMe în lume şi în republică. În lume în a.1996 au fost produse 71425 tone de BrMe. Comunitatea Europeană în a. 1997 a consumat 17000 tone iar Africa – 4,5 mii tonee de BrMe. În Europa 90% din cantitatea totală de BrMe utilizată ia revenit: Spaniei, Franţei şi Greciei. Aşa ţări ca Suedia, Finlanda, Danemarca, Austria, Germania şi Olanda nu mai utilizează BrMe.

De asemenea a fost estimat că după administrare:

- 32 – 87 % din BrMe utilizată pentru fumigaţia solului se degajă în atmosferă;

- 85 – 95 % - tratarea produselor uşor alterabile;

- 69 – 79 % - tratarea produselor cerealiere;

- 90 – 95 % - tratarea spaţiilor de depozitare.

Practic pentru toate utilizările BrMe au fost identificate substanţe şi tehnologii alternative, multe din care sunt cu succes folosite în diferite ţări ale lumii. Cu toate acestea, nu există substanţe, care ar putea înlocui BrMe pentru toate cazurile. Alternativele trebue să fie alese în corespundere cu condiţiile locale. În unele cazuri pot fi folosite alte chimicale, în altele tehnici nechimice, iar în cazuri aparte pot fi aplicate diferite măsuri fizice s-au mecanice de prevenire a dezvoltării dăunătorilor, evitându-se astfel complet utilizarea bromuri de metil. Pentru atingerea eficacităţii de dezinfecţie a BrMe, multe din alternativele folosite prezintă combinaţii de metode necesare pentru combaterea dăunătorilor. Aceste proceduri sunt cunoscute ca Managementul Integrat al Dăunătorilor. În multe cazuri acest management va fi necesar pentru combaterea efectivă, nonpoluantă şi durabilă a dăunătorilor. Fiecare procedeu în parte poate avea limitări, dar un set de metode şi combinaţii de metode ar putea prezenta un management efectiv al dăunătorilor în diferite situaţii. Multitudinea acestor metode şi tehnologii alternative pot fi găsite în literatura de specialitate şi în sursele bibliografice publicate de către Oficiul OZON de pe lăngă Ministerul Ecologiei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului al Republicii Moldova.
Dr. Anatol Tărîţă

Coordonatorul Oficiului OZON

BROMURA DE METIL,

tehnologii şi substanţe alternative
Bromura de metil este o substanţă chimică toxică utilizată pe larg în controlul unui spectru larg de dăunători din sol, produselor şi construcţiilor. La începutul anilor’90 bromura de metil a fost identificată ca fiind una din substanţele care contribuie la distrugerea stratului de ozon.
Ca răspuns părţile Protocolului de la Montreal cu privire la substanţele care distrug stratul de ozon (1989) au convenit prin Amendamentul de la Copenhaga din 1992 asupra elaborării unui program de suprimare eşalonată a bromurii de metil la nivel global.
Aproape pentru toate utilizările bromurii de metil au fost identificate tehnologii şi substanţe alternative şi multe din ele deja sînt folosite în diferite părţi ale lumii. Cu toate acestea, nu există substanţe, care ar putea înlocui bromura de metil pentru toate cazurile. Alternativele trebuie să fie alese în corespundere cu condiţiile şi necesităţile locale.
Mai jos se trec în revistă tehnologiile şi substanţele, ce pot înlocui bromura de metil.

Alternative de tratare a solului

Fumigaţia solului prezintă cea mai mare utilizare a bromurii de metil. Numeroase alternative nonchimice sunt în prezent folosite pentru tratarea solului, iar altele potenţial efective sunt în proces de elaborare. Exemple de tehnologii, care pot fi aplicate cu succes:

• 
  Prelucrare agricolă
  

Asolamentul este folosit efectiv în multe ţări. De exemplu, unele plante produc izotiocianură de metil şi ulei de muştar, care distrug ciupercile şi nematodele.

Împărăginirea se foloseşte în Florida, unde plantele de vară, aşa ca sorgul şi iarba de Sudan, au redus dauna adusă de nematode şi alţi patogeni de sol plantelor de iarnă.

Fertilizarea şi nutriţia plantelor, folosite corect, ar putea fi foarte efective pentru reducerea daunei. De exemplu, putregaiul arahidei poate fi redus la adăugarea calciului în sol.

Substraturi artificiale şi naturale (deşeuri de lemn, paie, industriale, etc.) pot fi utilizate pentru substituirea solului, asigurînd rădăcinile plantelor cu nutrienţi de apă. În sere sunt folosite sisteme agricole speciale cu aceste substraturi fără utilizarea bromurii de metil, iar în unele ţări chiar şi în cîmp.

Selecţia plantelor poate crea plante rezistente la nematode şi ciuperci patogene. Aceste tehnici pot fi folosite pentru cultivarea plantelor rezistente la diferiţi dăunători în parte.

• 
  Suplimente organice şi controlul biologic
  

O varietate de materiale este folosită ca adaos la sol pentru a controla nematodele, ciupercile şi omizile. Acestea includ băligarul, diferite produse ale industriei lemnoase şi de hîrtie, rămăşiţe ale produselor marine, deşeuri urbane, la fel şi numeroase resturi de la industria agricolă, alimentară etc.

Un exemplu al controlului biologic este introducerea în sol a rizobacteriei (bacteria ce se dezvoltă în rădăcinile plantelor şi în jurul lor), aplicată direct sau în formă de tratament al seminţelor.

Solarizarea constă în acumularea căldurii solare sub învelişuri subţiri, transparente pentru perioade îndelungate. Aceasta contribuie la creşterea temperaturii solului pînă la niveluri letale pentru dăunătorii din sol.

Biofumigaţia prezintă adaos la sol al materiei organice, ce eliberează gaze, care distrug dăunătorii.

Alte metode, aflate în uz sau în curs de elaborare, includ aratul adînc, tratarea cu apă fierbinte, mulcirea solului, etc.

• 
  Alternative chimice
  

Alternativele chimice de tratare a solului includ numeroase înlocuiri cu fumiganţi, aşa ca nitratul de metil, metilizocianura şi componenţi ce generează metilizocianură. Amestecuri ale fumiganţilor de sol şi tratări speciale pot distruge o gamă largă de dăunători la fel ca şi bromura de metil. Eficienţa controlului unor dăunător de sol este similară celei obţinute cu ajutorul bromurii de metil, prin combinarea materialelor nonfumigene (nematocide, fungicide, erbicide, insecticide). Însă din considerente de protecţie a mediului şi sănătăţii, trebuie de limitat folosirea unor alternative. Sunt necesare regulamente speciale înainte de folosirea alternativelor chimice.
Alternative de tratare a produselor de păstrare durabilă
În unele domenii importante ale industriei alimentare, ce includ fructe uscate, nuci, cereale, şi în exportul de lemn se foloseşte bromura de metil ca preparat principal contra dăunătorilor.

• 
  Metode fizice de control
  

Tratarea cu căldură este una din tehnologiile alternative la fel de rapide ca şi fumigaţia cu bromură de metil. Produsele sunt încălzite la temperaturi de 50-70^oC şi răcite rapid, cînd e necesar de evitat dauna produselor sensibile la căldură. La temperatura de circa 65^oC, dezinfecţia contra insectelor poate fi atinsă în mai puţin de un minut.

• 
  Metodele biologice
  

Agenţii patogeni ai insectelor, aşa ca bacteriile, viruşii, protozoarele, nematodele şi ciupercile, pot fi folosiţi pentru controlul dăunătorilor. Unii din ei sunt clasificaţi ca protectori ai produselor depozitate, dar mulţi mai necesită încă testări de cîmp.

Feromonii sunt chimicale, eliminate de insecte, care pot avea influenţă asupra indivizilor aceleiaşi specii. Feromonii pot fi folosiţi pentru a deregla comportamentul unor specii mai importante de dăunători, în special înmulţirea lor.

• 
  Fumiganţi şi alte gaze
  

Atmosfera modificată sau controlată, bazată pe bioxidul de carbon sau azot, poate să controleze efectiv dăunătorii grînelor depozitate.

Fumiganţi de alternativă şi gaze: fosfina este folosită pe larg în ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Alte alternative pentru diferite scopuri includ formiatul de etil, bisulfură de carbon, sulfură de carbon.

• 
  Insecticide de contact
  

Insecticidele de contact pot prezenta o protecţie îndelungată. Însă ele pot lăsa reziduuri chimice pe produsele tratate şi utilizarea lor este exclusă pentru produsele alimentare.

Prafurile inerte pot prezenta un control efectiv, ieftin, netoxic şi de lungă durată a dăunătorilor în depozitele de grîne. Dezavantajul major sunt reziduurile vizibile, problema prafului la locul de lucru, dar în practică el poate fi îndepărtat.

Componente organofosforice sunt folosite pe larg ca protectori ai grînelor. Viteza de degradare a lor depinde mult de temperatură şi umiditate.

Piretrinele sintetizate pot proteja efectiv şi stabil grînele pe un termen de doi ani.

Insecticidele de origine botanică sunt pesticide extrase din plante. În multe ţări în curs de dezvoltare ele sunt deja folosite.

Regulatorii creşterii insectelor pot fi folosiţi pentru protecţia producţiei agricole. Ei acţionează prin dereglarea ciclului de viaţă al dăunătorilor, şi, respectiv, nu pot oferi protecţie contra dăunătorilor adulţi.
Alternative de tratare a produselor uşor alterabile
Bromura de metil este metoda de tratament cel mai larg folosită pentru dezinfectarea produselor uşor alterabile. În prezent sunt foarte puţine alternative chimice, care ar putea înlocui tratarea cu bromură de metil la importare.

• 
  Alternative înainte de recoltare
  

Procedurile sistemice constau în reducerea populaţiilor de dăunători la fiecare fază de producere şi ambalare a produselor agricole.

Practicile agricole, aşa ca plantarea speciilor genetic modificate, care nu sunt preferate de dăunători, recoltarea în perioadele cînd dăunătorii nu sunt activi, adăugarea agenţilor biologici pentru controlul lor.

Dezvoltarea agriculturii în zonele şi perioadele libere de dăunători este acceptată de unele ţări ca o metodă adecvată.

• 
  Alternative după recoltare
  

Inspectarea şi certificarea este o cale de evitare a tratamentului în genere. Mostre ale producţiei sunt inspectate înainte de transportare şi sunt eliberate certificate în cazul lipsei dăunătorilor de importanţă carantinică. Aceasta este o metodă complicată, dar accesibilă pentru produsele importante.

Tratările la rece, cînd temperatura este coborîtă la -1 ^oC şi +2 ^oC, pot elimina infectarea fructelor cu dăunători tropicali.

Tratările la temperaturi înalte pot fi folosite pentru controlul dăunătorilor găsiţi în produsele tropicale sau subtropicale. Temperatura este ridicată la +40-50 ^oC cu aer fierbinte umed sau uscat prin imersia în apă fierbinte.

Atmosfera controlată . această tratare foloseşte insuficienţa de oxigen pentru a distruge dăunătorii. Bioxidul de carbon şi azot sunt folosiţi pentru înlocuirea atmosferei normale pe o perioada de cîteva săptămîni sau luni.

Iradierea este folosită de multe ţări pentru tratarea fructelor şi legumelor proaspete.

• 
  Alternative chimice
  

Alternativele chimice ale bromurii de metil devin din ce în ce mai inacceptabile pentru consumul public şi din punct de vedere al protecţiei mediului.

Alternativele existente sînt:

Fumigaţia, pentru care se foloseşte bioxidul de sulf, cianură de hidrogen, formiatul de metil şi etil, piretrinele. În legătură cu necesităţile de protecţie, înregistrarea fumiganţilor noi este un proces lung şi costisitor.

Soluţii chimice: soluţii de chimicale foarte slabe în care sînt introduse produsele. Folosirea lor poate avea restricţii în legătură cu protecţia mediului.

Alternative de tratare a construcţiilor şi vehiculelor

Fumigaţia spaţiilor de depozitare a produselor este folosită atunci cînd dăunătorii sunt atît de răspîndiţi, încît tratarea localizată nu este efectivă. Bromura de metil este curent folosită ca fumigant în trei tipuri de construcţii: în producţia alimentară (ospătării, depozite, culinării), construcţii nealimentare (locuinţe, muzee) şi transport (automobile, aeronave, corăbii, vagoane). Dăunătorii ţintă sunt cei care distrug produsele depozitate (căpuşe, gîndaci, molii, moluşte, păianjeni etc.), care distrug lemnul (termite, gîndaci) şi rozătoarele.

Tratarea termică este folosită în prezent în SUA şi în alte ţări pentru nimicirea insectelor în încăperile de alimentare. În unele cazuri se combină cu amestecul de fosfină şi bioxid de carbon.

Tratarea la temperatură joasă este folosită parţial în Canada şi alte ţări cu climă corespunzătoare. Este foarte efectivă în locurile, unde temperatura poate fi redusă la nivel destul de jos pentru a elimina orice infectare. În alte circumstanţe, pentru a genera temperaturi sub zero se foloseşte azotul lichid.

Atmosfera modificată, ce constă din cantităţi mici de oxigen (mai puţin de 1%) sau cantităţi mari de bioxid de carbon ( mai mult de 60%), este în proces de testare în construcţii în Germania şi Olanda.

Alternativele chimice, care sunt folosite sau trec testările de cîmp, includ fosfina, singură sau în combinaţie cu bioxidul de carbon, azotul sau flourură de sulf. O mică parte de bromură de metil este folosită pentru combaterea dăunătorilor în vehicule. Se foloseşte pentru protecţia echipamentului sensibil, ce se conţine în ele, şi pentru carantină.
La momentul actual există tehnologii şi substanţe alternative efective pentru bromura de metil, care nu sunt periculoase pentru stratul de ozon. Eforturile globale sînt orientate spre implementarea acestor alternative. Mai există pericolul substituirii bromurii de metil cu alte substanţe chimice toxice, care va pune în pericol sănătatea populaţiei şi a mediului.
Suprimarea bromurii de metil cere practici agricole durabile şi proceduri efective. Aceste schimbări vor fi obţinute prin desfăşurarea activităţilor publicitare, legislative şi de instruire, familiarizarea fermierilor cu cunoştinţe şi instrumente necesare pentru implementarea cu succes a alternativelor.
Ala Cojocaru

Secretar al Oficiului OZON

Managementul Integrat de Combatere a Dăunătorilor – tehnologie alternativă a bromurei de metil
Stratul de ozon, esenţial în minimalizarea radiaţiei ultraviolete nocive, din cauza impactului substanţelor carel distrug, eliminate în atmosferă de către om s-a redus cu 40 % în Antarctica, cu 16 % în Arctica şi cu 4--6 % la latitudinile medii ale globului. Bromura de metil este o substanţă chimică (fumigant) utilizată pentru controlul şi combaterea unui şir de dăunători care a fost identificată ca fiind substanţă ce contribuie la epuizarea ozonului în anul 1992. În anul 1997 Părţile Protocolului de la Montreal privind substanţele care distrug straul de ozon au hotărît să suprime eşalonat producerea şi utilizarea bromurii de metil.
Bromura de metil este un pesticid multilateral foarte efectiv contra unei game largi de dăunători. Administrarea ei este relativ uşoară, şi datorită penetrării rapide în sol, produse şi construcţii, distruge efectiv în concentraţii moderate cei mai inaccesibili dăunători.
Însă bromura de metil are şi efect negativ, alterînd culoarea şi mirosul unor produse tratate cu această substanţă. De asemenea, este o substanţă toxică şi necesită a fi aplicată cu echipament special de către persoane instruite.

Domeniile principale de aplicare a bromurii de metil

Pre-plantare: fumigaţia înainte de plantarea culturilor: de exemplu fragi, roşii, ardei, flori, plante ornamentale etc.	Depozitare: fumigaţia produselor depozitate: grîne, fructe uscate, cacauă.	Carantină: fumigaţia produselor uşor alterabile: fructe proaspete	Construcţii: fumigaţia clădirilor, de exemplu spaţii unde se prelucrează produse alimentare, mori, elevatoare
Re-plantare: fumigaţia înainte de re-plantare a culturilor perene: pomi fructiferi, viţă-de-vie	Exportul/importul şi carantină: fumigaţia articolelor de comerţ: grîne, articole din cherestea.		Transport: fumigaţia unităţilor de transport: nave, aparate de zbor, containere de marfă, vase marine
Răzoare de sămînţă şi pepiniere: fumigaţia înainte de însămînţare, plantarea puieţilor şi răsadei.

Reeşind din ecotoxicitatea şi impactul asupra mediului, utilizarea bromurei de metil a fost interzisă în majoritatea ţărilor. Deasemenea au fost elaborate şi testate un şir de substanţe şi tehnologii alternative. Însă puţine substanţe alternative pot controla şi combate o gamă largă de dăunători precum bromura de metil, iar substituţia bromurii de metil necesită o combinare a cîtorva substanţe şi tehnici pentru a atinge un nivel de control similar. Una din alternativele efective de substituţie a bromurii de metil este Managementul Integrat de Combatere a Dăunătorilor (MICD), care contribuie la identificarea dăunătorilor şi utilizarea cîtorva tehnici de control şi combatere. MICDT reprezintă un sistem bazat pe monitoringul dăunătorilor, determinarea nivelelor de daune cauzate de către dăunători precum şi o combinaţie a strategiilor şi tacticilor de prevenire sau abordare a problemei dăunătorilor într-un mod ecologic şi cheltuieli efective. Programele de tratare depind de localitate şi combină două sau mai multe tehnici din metodele biologice, de cultură, fizice, mecanice şi chimice.

Componentele tipice ale MICD sunt:

• 
  Identificarea dăunătorilor din sol şi organismelor benefice pentru sol.
  
• 
  Determinarea nivelului populaţiei dăunătorilor ce poate fi tolerat pînă la aplicarea tratamentului. Acest prag se bazează pe prejudiciul economic admisibil, nivelul populaţiei de dăunători şi organismelor benefice, timpul din sezonul de creştere, etapele dezvoltării ale organismelor principale şi paraziţilor lor.
  
• 
  Monitoring şi evidenţă regulată a tipurilor şi nivelurilor populaţiei de dăunători şi organisme benefice.
  
• 
  Un sistem de practici de prevenire a dezvoltării şi extinderii dăunătorilor, cum ar fi curăţirea şi igienizarea serelor sau înlăturarea reziduurilor de plante infectate.
  
• 
  Aplicarea tratamentelor, după necesitate, pentru controlul unor anumiţi dăunători ţintă combătuţi cu selectarea tratamentelor ce evită sau minimalizează ricul pentru oameni, mediu sau organisme benefice.
  
• 
  Evaluarea rezultatelor practicilor şi perfecţionarea sistemului după necesitate.
  

În MICD, tratamentele nu trebuie aplicate conform calendarului. Ele se aplică numai atunci cînd rezultatele monitoringului indică că dăunătorii vor cauza un prejudiciu neadmisibil. Tratamentul se efectuează numai în aria unde există dăunătorii.

MICD se utilizează pe cale comercială pentru combaterea dăunătorilor din sol în multe ţări cum ar fi Canada, Germania, Olanda, Spania etc.
În general, cea mai sigură metodă de soluţionare a problemei dăunătorilor este evitarea sau anticiparea dăunătorilor, şi pentru aceasta servesc un şir de practici agricole standarde. Selectarea cîmpurilor, rotaţia culturilor, pregătirea solului, metoda de plantare, selectarea speciilor, aplicarea îngrăşămintelor şi managementul apelor pot fi utilizate pentru a minimaliza pagubele cauzate de dăunători. Orice tehnică aplicată în parte nu poate substitui bromura de metil, dar toate pot contribui la MICD. Managementul nominalizat poate fi aplicat cu succes la următoarele culturi: roşii proaspete, ardei şi alte legume, fragi, flori, bulibi de flori, material săditor.

Marina Mîndru

Asistent al Oficiului OZON