Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 54 (cincizeci şi patru) Aprilie 2016

forward” se foloseşte principiul “spot-forward parity” – paritatea între preţul de azi şi preţul în viitor al produsului. Acest concept are la bază preţul produsului şi dobânda de piaţă. Spre exemplificare, considerăm că Andrei doreşte să cumpere o barcă în valoare de $100,000 de la Bogdan. Andrei, poate cumpăra barca azi şi plăteşte $100k. Pe de altă parte, dacă doreşte să cumpere barca de la Bogdan peste un an, care e preţul pe care Bogdan îl va accepta? Ignorând alte aspecte (barca e mai veche cu un an, distracţia pierdută) preţul va fi mai mare. Asta datorită faptului că dacă Bogdan primeşte banii azi, îi depozitează la bancă unde primeşte dobândă. Presupunând o dobândă de 5% pe an, peste un an de zile Bogdan va avea $105,000. Astfel, Bogdan e de accord să încheie un contract forward azi să vândă barca peste un an la un preţ de $105,000.

Dacă produsul care face obiectul contractului nu produce nici un venit adiţional, atunci ecuaţia de bază pentru a calcula valoarea unui contract forward este:

Preţul în viitor = Preţul curent x dobânda aferentă perioadei din contract.

În general, marea parte a produselor tranzacţionate au în componenţa lor venituri şi/sau cheltuieli suplimentare. Bunurile tranzacţionate pot fi împărţite în următoarele categorii:

1. Generează venituri adiţionale

2. Necesită cheltuieli adiţionale

3. Sunt considerate în principal bunuri de investit sau mărfuri de folosinţă curentă

Acţiunile unei companii care plăteşte dividende trimestrial, sunt un exemplu de instrument financiar care generează venituri adiţionale. În acest caz, în calcularea preţului contractului, trebuie luat în considerare şi suma plătită ca dividend. Prin urmare, preţul unui contract forward se calculează după cum urmează:

Preţul în viitor = (preţul curent – dividendul) x dobânda aferentă perioadei din contract.

Pe de altă parte, investiţii în bunuri cum ar fi aurul sau argintul implică cheltuieli suplimentare cu depozitarea şi păstrarea lor. În acest caz, potenţialul comparator trebuie să plătească nu numai preţul de piaţă al produsului dar de asemenea şi costurile de depozitare şi păstrare a bunului respectiv. În acest caz, preţul unui contract forward se calculează folosind următoarea formulă:

Preţul în viitor = (preţul curent + costurile de depozitare şi păstrare) x dobânda aferentă perioadei din contract.

Ultima categorie, reprezintă o combinaţie a primelor două categorii şi ia în considerare o multitudine de factori nu numai cei pur financiari. Spre exemplu petrolul, una din cele mai folosite materii prime, poate avea un rol dublu în calcularea unui contract forward. Cei care folosesc petrolul în activităţile zilnice consideră un avantaj să deţină petrol în depozite (şi automat cheltuieli de depozitare şi păstrare) decât să deţină un contract forward prin care petrolul îi este livrat periodic. În acest fel, o posibilă lipsă (shortage) a produsului de pe piaţă nu afectează în nici un fel activitatea zilnică. Acest lucru este perceput în mod pozitiv şi e considerat ca un generator de venituri adiţionale. Aceste beneficii poartă numele de “