Buletinul Clubului Român din Chattanooga

Vărzările sunt plăcinţele de început de masă, din Ardeal.

Aluat: 300 g de făină, 100 g de untură, 1 lingură drojdie, 1 ou, 100 ml de lapte. Se amestecă făina cu un ou şi drojdia diluată în lapte, se frământă adăugând treptat untura topită. Se lasă să dospească cel puţin o oră.

Umplutura: 1 kg varză, 100 g de untură, sare şi piper după gust. Varza se taie fideluţă. Se încinge o cratiţă cu untură şi se căleşte varza, la care se adaugă sare, piper +/- boia.

Aluatul se întinde în foaie de 3-4 mm grosime, se taie în pătrate cu latura de 15 cm. Se umplu pătratele cu varză călită, se ridică colţurile si se închid. Se ung cu ou şi se prăjesc în untură încinsă.

Plăcinţele similare, dar umplute cu brânză, magiun, prune, mere se numesc cocorăzi.

Fotografia lunii: Construirea zidului Berlinului 1961



Citiţi selecţia de articole de pe blogul romclub.wordpress.com

Expresia lunii: Călătorie sprâncenată!



Sprânceană este un cuvânt de origine latină, în original supercina ( combinaţie între supercilia şi gena) şi defineşte zona piloasă situată deasupra arcadelor orbitale. Se zice că ar avea rolul de a împiedica transpiraţia frunţii să ajungă la ochi. Alte sensuri sunt: muche, culme (sprânceană de deal/munte), streaşină (sprânceana acoperişului), dungă (sprânceană de lumină), fâşie (sprânceană de pădure).

Expresia călătorie sprâncenată este o urare ironică adresată cuiva a cărui plecare nu e regretată şi a cărui revenire nu e dorită. Călătorie este un drum lung, către o destinaţie de unde e greu să te întorci. Dar de ce sprâncenată? Cum face adjectivul sprâncenată călătoria într-un singur sens? Cum ne apără de revenirea celui pe care îl vrem plecat?

Expresii cu sens asemănător sunt: du-te învârtindu-te, adio ş-un praz verde, adio şi n-am cuvinte, drum bun şi cale bătută, du-te nouă şi cu-a brânzii zece, du-te şi să te-ntorci când te-oi chema eu!

MSM

4 Iulie – Ziua Independenţei Statelor Americane
În fiecare an, la 4 Iulie, locuitorii Statelor Unite sărbătoresc ziua în care cele treisprezece colonii engleze de pe pământul american şi-au clamat libertatea prin Declaraţia de Independenţă (autor principal Thomas Jefferson) prezentată Congresului Continental la data de 2 Iulie şi votată două zile mai târziu. Din anul 1941, ziua de 4 Iulie a fost declarată sărbătoare federală şi a devenit zi liberă în toate statele americane.

Tradiţia sărbătoririi include parăzi, focuri de artificii, festinuri în care grătarul joacă rolul principal, concerte, evenimente sportive (în special base-ball), reuniuni de familie, petreceri cu dans, etc

Ceeace se ştie mai puţin este că, deşi actiuni militare începuseră încă din 1775, opunând armata britanică coloniştilor rebeli, nu toţi locuitorii din teritoriile implicate erau convinşi că scopul trebuie să fie câştigarea independenţei totale. Mulţi erau ezitanţi şi neîncrezători în necesitatea unei revoluţii, alţii doreau o independenţă parţială, în special economică şi altii doreau un aranjament paşnic cu monarhia britanică, cu menţinerea regimului de colonii. Un rol hotărâtor l-a jucat pamfletul Bunul simţ scris de Thomas Paine (1731-1809), publicat anonim în Ianuarie 1776 şi care a înregistrat cel mai mare succes al unei lucrări tipărite din istoria USA. Cu 100.000 de exemplare la primul tiraj, urmat de al doilea cu 500.000 de copii şi apoi de alte numeroase reeditări, pamfletul lui Paine nu a fost niciodată întrecut de alt text. La vremea publicării lui, întreaga populaţie a coloniilor americane nu depăşea 2,5 de milioane.

Paine era un englez care sosise in Virginia cu doar doi ani înaintea revoluţiei americane. El a simţit nevoia să argumenteze necesitatea de a alege soluţia radicală, prin care coloniile să devină state libere şi a oferit publicului american punctele logice ale demonstraţiei că dominaţia britanică era ilegală şi trebuia să dispară. Iată câteva din argumentele lui Thomas Paine:

• 
  E absurd ca o insulă să domine un continent;
  
• 
  America nu e o naţiune engleză, ci un conglomerat de imigranţi din toate statele europene;
  
• 
  E fals ca Anglia să fie numită “ţara mamă” şi daca este, acesta este un fapt oribil, socotind cât de brutal îşi tratează mama proprii ei copii;
  
• 
  Rămânând o parte a imperiului britanic, America va fi târâtă în războaie europene şi va fi ţinută departe de comerţul internaţional, la care ţara participă cu succes;
  
• 
  Distanţa care separa cele două ţări exclude conducerea eficientă;
  
• 
  Lumea Nouă s-a format curând după Reformă. Americanii cred că Dumnezeu le-a dat o ţară ca un refugiu sigur, care să-i scape de persecuţia britanică;
  
• 
  Anglia conduce coloniile americane pentru propriile avantaje, fără să considere ce este mai bun pentru colonişti
  

Scris într-un limbaj foarte simplu, uşor de înţeles chiar de oamenii fără educaţie, pamfletul lui Paine a ajuns să fie citit cu voce tare în biserici, cârciumi, la adunări de familie. El a avut un efect electrizant şi a fost numit cel mai incendiar text din epoca revoluţionară. Paine i-a convins pe ezitanţi, atragându-i de partea independenţei, a dat conducătorilor revoluţiei argumentele de care să se folosească în stabilirea strategiei şi scopurilor mişcării lor şi a generat o serie de publicaţii care i-au preluat exemplul.
Happy Fourth!