5.2.4.9. Neurotransmisia endotelinergică
Endotelinele sunt factori vaso-reglatori cu structură peptidică, care sunt biosintetizate în endoteliul vaselor sub acţiunea enzimei specifice endotelin-peptidaza. Sunt cunoscute trei tipuri de endoteline, care acţionează pe următoarele tipuri de receptori: ETA, ETB, ETC, care sunt localizate în vasele sanguine, rinichi, intestin, miocard, nevrax şi plămân.
Acest tip de receptori sunt cuplaţi cu proteine Gq şi au rolul de a menţine tonusul vaselor prin favorizarea vasoconstricţiei.
5.2.5. Neurotransmisiile lipidergice
5.2.5.1. Neurotransmisia cannabinoidergică
Cannabinoidele sunt neurotransmiţători lipidergici, care modulează transmiterea durerii, fiind un sistem antalgic, endogen, asemănător sistemului opioidergic, dar cu rol modulator. În afară de aceste acţiuni, acest sistem mai are şi rol antiemetic şi de scădere a presiunii intraoculare.
-
Biosinteza cannabinoidelor
Biosinteza acestor mediatori are loc prin transformarea unor acizi
graşi, polinesaturaţi, în special acidul arahidonic.
Cele mai importante cannabinoide endogene sunt:
-
anandamida;
-
şi 2-arahidonil glicerol.
Anandamida se poate biosintetiza prin hidroliza fosfolipidelor iar 2-arahidonil glicerolul se obţine din fosfolipide membranare obişnuite, prin biotransformări în mai multe etape.
-
Depozitare
Mediatorii cannabinoidici sunt stocaţi presinaptic împreună cu alţi mediatori care au rol neuromodulator.
-
Metabolizarea cannabinoidelor endogene
Inactivarea se face în două moduri:
- recaptare;
- sau metabolizare.
-
Importanţa farmacologică
Primul agonist canabinoid cunoscut a fost THC (tetrahidro- cannabinolul) care nu prezintă importanţă terapeutică, datorită efectelor halucinogene şi psihosomatice pe care le are.
Există cannabinoide de sinteză, care se utilizează datorită efectului antiemetic, ca de exemplu: nabilolul, nabilona etc.
-
Tipuri de receptori cannabinoidici
În tabelul numărul 5.12. sunt prezentate în mod sintetic diferite aspecte legate de neurotransmisia canabinoidergică.
Tabel nr. 5.12. Prezentară sintetică a neurotransmisiei canabinoidergice
-
Tip de recep- tori
|
Localizare
|
Componentă sinaptică activată
|
Enzimă celulară influenţată
|
Mesageri
secunzi
|
Tipul de
sinapsă
influenţat
|
Sensul
acţiunii
|
Efecte
|
Receptori membranari
CB1
|
-S.N.C., organe sexuale masculine
|
Proteina Gi
Proteina Go (canale de
Ca2+); scade influxul de Ca2+
|
Adenilat-ciclaza (AC)
-inhibare
|
Adenozin-monofosfat
ciclic (AMPc)
|
Interneuronală,
neuroefectoare
|
Inhibare
|
Efect analgezic, antiemetic, hipotermie, scade presiunea intraoculară,
efect halucinogen
|
Receptori membranari
CB2
|
Limfocite, macrofag, mastocite
|
Proteina Gi
|
Adenilat-ciclaza (AC)
-inhibare
|
Adenozin-monofosfat
ciclic (AMPc)
|
Neuroefectoare
|
Inhibare
|
Efect analgezic, antiemetic, hipotermie, scade presiunea intraoculară,
efect halucinogen
|
5.2.5.2. Transmisia eicosanoidergică
a) Generalităţi
Acest tip de transmisie este distribuit predominant periferic, unde acţionează ca o transmisie
locală, la distanţă mică, având ca mediatori eicosanoidele, care sunt derivaţi rezultaţi în urma metabo-
lizării unor acizi graşi nesaturaţi cu 20 de atomi de carbon.
Mediatorii acestei transmisii sunt:
- Prostaglandine (PG), care au mai mulţi reprezentanţi, ca de exemplu:
- PGA2; PGD2; PGF2; FGF2α; PGG2; PGH2 etc.;
- Prostacicline (PGI), dintre care amintim PGI2;
- Tromboxani (TX), ca de exemplu: TXA2 ;
- şi Leucotriene(LT), şi anume: LT(A-F)4 etc.
Cifrele indică numărul dublelor legături existente în moleculă, reprezentanţii clasei diferind în funcţie de poziţia acestora în catena alifatică.
Aceşti mediatori sunt întâlniţi predominant în periferie, unde controlează anumite funcţii fiziologice, ca de exemplu hipertensiunea, inflamaţia, nocicepţia etc.
În afară de rolul lor ca mediatori periferici, icosanoidele sunt şi neuromodulatori S.N.C.
-
Biosinteza eicosanoidelor
Aceste substanţe sunt obţinute din acid arahidonic în urma acţiunii fosfolipazei A2 asupra fosfolipidelor membranare. Biosinteza presupune două etape:
- o primă etapă, când sub acţiunea fosfolipazei A2 se obţine acidul arahidonic
- şi a doua etapă, când sub acţiunea unor enzime specifice ca: ciclooxigenazei, lipooxigenazei sau epoxigenazelor se obţin aceşti mediatori de tip eicosanoidic.
c) Metabolizarea eicosanoidelor
Eicosanoidele sunt răspândite predominant periferic în diferite organe, ţesuturi, ca de exemplu: plămâni, rinichi, muşchi neted, endoteliul vaselor, trombocite, leucocite etc.
Viteza biotransformării acestor mediatori este foarte mare.
Eicosanoidele sunt metabolizate prin diferite modalităţi, ca de exemplu:
- oxidare şi reducere enzimatică;
- şi hidroliza neenzimatică.
Biotransformarea eicosanoidelor are loc predominant în: ficat, plămâni, rinichi.
d) Receptori eicosanoidergici
În tabelul numărul 5.13. sunt prezentate în mod sintetic diferite aspecte legate de transmisia eicosanoidergică.
Tabel nr. 5.13. Prezentare sintetică a transmisiei eicosanoidergice
Tip
de receptori
|
Localizare
|
Componentă
sinaptică
activată
|
Enzimă
celulară
influenţată
|
Mesageri secunzi
|
Tipul de
sinapsă
influenţat
|
Sensul
acţiunii
|
Efecte
|
Receptori membranari
DP pentru PG din seria D
|
-S.N.C.
|
Proteina Gs
|
Adenilatciclaza (AC)
-stimulare
|
Adenozinmonofos-
fat ciclic (AMPc)
|
Interneuronală
|
Stimulare
|
Stimulare
|
Receptori membranari
EP1 (Gq),
EP2;4 (Gs),
EP3 (Gi),
pentru PG din seria E
|
Muşchi neted,
glande endocrine,
vase sanguine etc.
|
Proteina Gq
Proteina Gs
|
Fosfolipaza
C (PLC)
-stimulare
Adenilatciclaza (AC)-stimulare
Adenilatciclaza (AC)-inhibare
|
IP3 + DAG
(stimulare)
Adenozinmonofos-
fat ciclic (AMPc)
|
Neuroefectoare
|
Stimulare,
Inhibare
|
Efect uterotonic,
Efect antiulceros
gastric,
vasodilataţie bronhodilataţie, hipertermie
|
Receptori membranari
FP pentru PG din seria F
|
Muşchi neted,
vase sanguine etc.
|
Proteina Gq
|
Fosfolipaza
C (PLC)
-stimulare
|
IP3 + DAG
(stimulare)
|
Neuroefectoare
|
Stimulare
|
Vasoconstricţie,
efect
uterotonic, bronhoconstricţie etc.
|
Receptori membranari
IP pentru Prostacicline
|
Vase sanguine,
plachete sanguine
|
Proteina Gs
|
Adenilatciclaza (AC)-stimulare
|
Adenozinmonofos-
fat ciclic (AMPc)
|
Neuroefectoare
|
Stimulare
|
Efect
antiagregant plachetar,
Vasodilataţie
|
Receptori membranari
TP pentru Tromboxani
|
Vase sanguine,
bronhii, trombocite
|
Proteina Gq
|
Fosfolipaza
C (PLC)
-stimulare
|
IP3 + DAG
(stimulare)
|
Neuroefectoare
|
Stimulare
|
Vasoconstricţie,
agegare plachetară,
bronhoconstricţie
|
Receptori membranari
CysLT1 pt. leucotriene
|
Bronhii,
leucocite etc.
|
Proteina Gq
|
Fosfolipaza
C (PLC)
-stimulare
|
IP3 + DAG
(stimulare)
|
Neuroefectoare
|
Stimulare
|
Procese inflamatorii,
Bronhoconstricţie etc.
|
e) Implicaţiile fiziopatologice ale eicosanoidelor
Aceşti mediatori intervin în multe procese fiziopatologice, ca de exemplu:
- tonusul muşchilor netezi;
- agregarea plachetară;
- metabolismul lipidic, glucidic şi hidroelectrolitic
- reglarea nivelelor circulante ale hormonilor implicaţi în metabolismul lipidic, glucidic şi hidroelectrolitic;
- hipertermie;
- efect algic;
- analgezie etc.
f) Modalităţi de influenţare farmacologică a transmisiei icosa- noidice periferice
f1. Prin utilizarea de agonişti:
- prostaglandinele din seria E, au efecte: citoprotectoare gastrice, abortive, vasodilatatoare;
- prostaglandine din seria F sunt utilizate ca avortive, inducerea travaliului etc.
- prostacicline sunt utilizate ca antiagregante plachetare, ca de exemplu: epoprostenol.
f2 . Substanţe medicamentoase care inhibă sinteza icosanoidelor sau interferează cu mecanismele efectoare celulare, ca de exemplu:
- inhibarea fosfolipazei A2 prin glucocorticoizi antiinflamatori, antialergice, antiastmatice, imunosupresive etc.;
- inhibarea ciclooxiogenazei (COX1 sau COX2) – prin AINS;
- inhibarea 5-lipooxigenazei prin antiastmatice;
- prin blocarea receptorilor pentru leucotiene, prin antiastmatice.
5.2.6. Neurotransmisia hormonergică
-
Generalităţi
Hormonii sunt produşi de secreţie ai glandelor endocrine, care au un rol foarte important în organism, acţionând la diferite niveluri, predominant la distanţă de amplasarea anatomică a glandei respective.
Hormonii acţionează asupra receptorilor în moduri diferite, şi anume:
- hormoni care acţionează pe receptorii membranari, acţionând adenilat-ciclaza, şi care utilizează ca mediator secund AMPC;
- hormoni care acţionează pe receptori membranari şi activează fosfolipaza C utilizând ca mediator secund ionul de Ca2+;
- hormoni care se fixează pe receptorii intracitoplasmatici, cu care formează un complex care migrează în nucleu, se leagă de ADN, induce formarea ARN-ului care, deplasându-se la ribozomi, comandă biosinteza unei proteine specifice. În această categorie intră hormoni:
- steroidieni (sexuali, mineralocorticoizi, glucocorticoizi etc.), hormoni tiroidieni etc.
- hormoni care acţionează pe receptorii enzimatici membranari, care au o porţiune exterioară membranei celulare, ca situs de legare, şi o porţiune intracitoplasmatică, cu rol de a induce procese biochimice catalizate enzimatic, ca de exemplu: receptorii pentru insulină.
Reglarea secreţiei hormonale se realizează la trei niveluri prin feed-back negativ sau feed-bach pozitiv, şi anume:
-
hipotalamus (somastatină), care reglează secreţia hormonilor hipofizari;
-
hipofiza anterioară, care prin STH şi ACTH reglează funcţia glandelor periferice;
-
glandă periferică, care este controlată fiziologic prin feed-back de hipotalamus şi hipofiza anterioară.
Hormonii circulanţi, desigur, sunt dirijaţi pe traseul sanguin la ţesuturi-ţintă, unde rezultă diferite efecte.
b) Importanţă farmacologică
Din punct de vedere farmacologic, hormonii sunt utilizaţi ca:
b1. Medicamente de substituţie;
b2. Pentru testarea funcţiei unor glande endocrine;
b3. Pentru efecte farmacologice, ca de exemplu:
- efect antiinflamator, antialergic, imunosupresor, limfolitic: hormoni glucocorticoizi;
- efecte diverse în diferite patologii, ca: acromegalie, sindrom carcinoid, sindrom Zollinger-Ellison etc.;
- medicamente antidot în intoxicaţii acute cu β-blocante;
- inducerea fertilităţii prin administrarea ciclică a gonadorelinelor;
- castrare chimică – administrarea continuă a gonadorelinelor;
- osteoporoza – calcitonina;
- medicamente contraceptive.
b4. Inhibarea secreţiei hormonale.
Hipersecreţia hormonală a unor glande favorizează anumite procese tumorale sau alte dereglări metabolice, inhibarea funcţiei glandei respective fiind foarte importantă din punct de vedere farmacologic.
5.2.7. Alte transmisii
5.2.7.1. Neurotransmisia Imidazolin-ergică
Înainte de a fi cunoscută această neurotransmisie, au fost descoperite substanţe antihipertensive cu structură imidazolinică, cu acţiune centrală, ca de exemplu: clonidina, moxonidina, rilmentidina etc. Aceste descoperiri au condus la ideea că trebuie să existe receptori specifici, şi respectiv liganzi endogeni. Există două tipuri de receptori imidazolinici notaţi cu I1 şi I2.
În urma cercetărilor s-a descoperit ligandul endogen „endozolina” – totuşi receptorii au fost denumiţi după structura agoniştilor utilizaţi.
Liganzii imidazolinici endogeni scad tonusul sinaptic, prezentând avantaje faţă de farmaconi, care acţionează prin stimularea receptorilor α2 adrenergici presinaptici, ca de exemplu:
- lipsa efectului sedativ;
- efect antiaritmic;
- nu au efect de ricoşeu rezultat prin up-regulation.
Dostları ilə paylaş: |