Capitolul Pagina

Secţiunea a 2-a"Analiza riscurilor tehnologice"

2.1. ACCIDENTE CHIMICE:

Accidentul chimic reprezintă evenimentul rezultat ca urmare a eliberării necontrolate în mediul înconjurător a unor substanţe toxice industriale, cu concentraţii toxice mai mari decât concentraţiile admise, punând în pericol sănătatea populaţiei.

Cauzele principale sunt: defecţiuni tehnice nedetectate la timp sau greşeli în exploatare, explozii sau incendii, calamităţi naturale.

Substanţele toxice industriale pot acţiona asupra organismului prin inhalare, ingerare sau prin piele, la contact cu substanţa toxică.

În caz de accident, substanţa chimică se răspândeşte pe sol sau pe spaţiul de retenţie, creând o suprafaţă de contaminare (răspândire), de pe această suprafaţă, prin procese complexe de vaporizare, substanţa se dispersează în mediu, creând un nor toxic.

Dimensiunile norului toxic se stabilesc pentru valori letale (prin inhalare se produce moartea unei persoane în timp relativ scurt – 60 secunde) sau pentru valori periculoase (concentraţia unei substanţe produce în timp de 30 secunde – una oră, intoxicarea organismului, fiind necesar tratamentul medical).

Accidente chimice pot avea loc pe raza municipiului Satu Mare în urma unor accidente pe căi de transport rutier sau feroviar.

Număr probabil de victime:

În cazul unui accident chimic pe căile de transport numărul victimelor este influenţat de natura substanţei chimice, pe timp de zi/noapte, locul accidentului (în zonă cu densitate mai mare sau mai mică).

La o cantitatate de 6 tone de amoniac numărul probabil de victime ar fi:

• 
  În zona letală: 8150 persoane;
  
• 
  În zona de intoxicare: 14700 persoane.
  

* 25 – 30% din victime reprezintă pierderi nerecuperabile;

- nr. probabil de victime(animale + păsări):

• 
  bovine: 1078;
  
• 
  ecvine: 120;
  
• 
  ovine/caprine: 7681;
  
• 
  suine: 741;
  
• 
  păsări: 385413;
  
• 
  iepuri: 250;
  
• 
  familii albine: 110;
  
• 
  câini: 1000;
  
• 
  pisici: 300.
  

Proprietăţi distruse:

În cazul unor scurgeri de amoniac pot avea loc explozii (amoniacul în amestec cu aerul 16-27% produce explozie):

• 
  7 agenţi economici;
  
• 
  35 clădiri;
  
• 
  5 km. căi ferate;
  
• 
  2 km. drumuri şi şosele.
  

Activităţi social economice afectate:

Cu caracter antiumanitar si antisocial, intrucât:

- periclitează viaţa, sănătatea şi securitatea persoanelor;

- afecteaza nivelul de trai al sinistraţilor;

- restrâng exercitarea dreptului la libera circulaţie în zona sinistrată;

- violează viaţa privată, domiciliul sau proprietatea;

- implică dispersia, evacuarea sau efectuarea unor prestaţii impuse;

- priveaza populaţia de unele servicii sociale sau de gospodarie comunală;

- lezeaza patrimoniul cultural si spiritual.

Cu caracter economico-financiar, constând în:

- deteriorarea sau degradarea de bunuri si valori;

- distrugerea parţială sau completă a unor construcţii, instalaţii şi amenajări;

- întreruperea sau perturbarea unor activităţi economice (de producţie, comerciale, de prestări servicii etc);

- dirijarea prioritară spre zonele sinistrate pe timpul situaţiilor de urgenţă, a unor resurse umane, materiale si financiare;

- acordarea de ajutoare şi despăgubiri;

- cheltuieli suplimentare pentru recuperare şi reabilitare;

- refacerea capitalului natural în zonele deteriorate;

- restaurarea patrimoniului cultural afectat.

- încetarea activităţii agenţilor economici, instituţiilor publice afectate.

- afectarea reţelelor de energie electrică, telecomunicaţii, gaze, alimentare cu apă din imediata apropiere a locului accidentului.

- probleme de ordin psihic din cauza panicii la populaţie.

- aglomerarea spitalelor din cauza numărului mare de victime (decedaţi,intoxicaţi, etc.);
Influenţă asupra mediului:

- distrugerea unor componente ale faunei si florei sau ale ecosistemelor;

- deteriorarea sau poluarea unor factori de mediu (apa, aer, sol) care devin ostili vietii;

- favorizarea cresterii efectului de sera sau desertificarea;

- poluarea mediului înconjurător cu vapori toxici;

- distrugerea fondului dendrologic;

- poluarea apei din acumulări.

2.2. ACCIDENTE NUCLEARE (URGENŢE RADIOLOGICE):

În cazul urgenţelor radiologice se pot elibera şi dispersa în mediu produşi de fisiune sub formă gazoasă, lichidă sau solidă.

Produşii radioactivi gazoşi şi sub formă aerosoli se pot răspândi pe o suprafaţă mare, ceea ce duce la depăşirea limitelor maxime de contaminare radioactivă a solului, apei şi materialelor.

Radioactivitatea poate depăşi normele admise atât din punct de vedere al expunerii externe la radiaţii gama emise de radionuclizii prezenţi în nor sau depuşi pe sol, cât şi din punct de vedere al expunerii interne prin inhalarea odată cu aerul, prin consumul în timp al apei şi alimentelor contaminate, prezentând un pericol deosebit izotopii radioactivi ai iodului, stronţiului, cesiului precum şi ai gazelor nobile şi tritolueni.

Obiectivul principal al Planului de răspuns în caz de urgenţă radiologică este de a evita acumularea de către populaţie a dozelor de radiaţie.

Obiectivele generale ale răspunsului la urgenţă sunt de a :

1. 
   reduce riscul sau limita consecinţele accidentului la sursa acestuia;
   
2. 
   preveni efectele deterministe asupra sănătăţii (ex. decese şi efecte imediate) prin luarea de măsuri înainte sau la scurt timp după expunere şi menţinerea dozelor individuale pentru populaţie şi personalul de urgenţă sub limitele pentru efecte deterministe asupra sănătăţii.
   
3. 
   Reduce riscul efectelor stocastice asupra sănătăţii (ex. cancer şi efecte ereditare grave) cât mai mult rezonabil posibil, prin implementarea acţiunilor de protecţie în conformitate cu recomandările AIEA şi prin menţinerea dozelor pentru personalul de urgenţă sub nivelurile stabilite în ghidurile AIEA.
   

Singurele incidente nucleare ce ar putea să apară pe teritoriul judeţului Satu Mare sunt urgenţele radiologice determinate de creşterea peste limitele admise ale nivelurilor de radioactivitate.

În categoria urgenţelor radiologice intră:

1. 
   accidente radiologice survenite la instalaţii autorizate, altele decât reactoarele nucleare;
   
2. 
   urgenţe radiologice survenite ca urmare a activităţilor autorizate din domeniul nuclear, altele decât cele în care sunt implicate reactoarele nucleare;
   
3. 
   urgenţe radiologice survenite în urma accidentelor de transport de materiale radioactive sau surse radiologice;
   
4. 
   urgenţe radiologice rezultate în urma furtului sau pierderii de materiale sau surse radioactive;
   
5. 
   urgenţe radiologice survenite ca urmare a unor efecte transfrontieră sau din alte cauze care nu se încadrează la lit. b).
   

Locurile unde pot apărea accidente cu surse de radiaţii sunt următoarele:

• 
  instituţii medicale;
  
• 
  dispozitive industriale;
  
• 
  instituţii de cercetare şi învăţământ;
  
• 
  orice tip rută de transport (rutier, maritim, fluvial, maritim);
  
• 
  în ciclul combustibilului nuclear;
  
• 
  aplicaţii de teren cu radiografie gama;
  
• 
  altă locaţie:
  

• 
  pe câmp (surse de radiografie gama);
  

• activităţi teroriste sau criminale;

• 
  trafic ilicit;
  
• 
  în depozite de materiale refolosibile.
  

ÎN ANEXA NR. 1.18 SUNT PREZENTATE RISCURILE CE POT APĂREA LA ANUMITE OBIECTIVE SAU PRACTICI DESFĂŞURATE.

LISTA CU LOCALIZAREA SURSELOR RADIOACTIVE DE PE TERITORIUL MUNICIPIULUI SATU MARE ESTE PREZENTATĂ ÎN ANEXA NR. 1.19.
În situaţia urgenţelor radiologice pot să apară următoarele efecte:

• 
  contaminarea solului, vegetaţiei şi a animalelor cu elemente radioactive;
  
• 
  contaminarea radioactivă a apelor de suprafaţă;
  
• 
  contaminarea furajelor, alimentelor şi produselor agroalimentare cu radionuclizi;
  
• 
  transferul radionuclizilor din lanţurile alimentare în organismul uman.
  

APLICABILITATEA MĂSURILOR DE PROTECŢIE SE REGĂSESC ÎN ANEXA NR. 1.20
Municipiul Satu Mare poate fi afectat în cazul unor accidente majore la centralele nucleare din ţările vecine: Ungaria – Paks; Ucraina – Zaporoje, Hmelniţki, Rovno; Slovacia – Prohunice; Croaţia – Krsko.

În cazul deplasării norului radioactiv peste municipiul Satu Mare se instituie o urgenţă radiologică.

TABELUL CENTRALIZATOR CU ECHIPAMENTE ŞI TEHNICĂ DE RESORTUL N.B.C. DIN DOTAREA INSTITUŢIILOR ŞI OPERATORILOR ECONOMICI DIN MUNICIPIUL SATU MARE ESTE PREZENTATĂ ÎN ANEXA NR. 1.21

Activităţi social economice afectate:

• 
  probleme de ordin psihic din cauza panicii la populaţie.
  
• 
  activitatea obiectivelor agricole;
  
• 
  aprovizionarea cu materii prime;
  
• 
  probleme de aprovizionare cauzate de contaminarea culturilor agricole, depozitelor de
  
• 
  produse alimentare, surselor de apă, etc.
  

Influenţă asupra mediului:

- distrugerea unor componente ale faunei si florei sau ale ecosistemelor;

- deteriorarea sau poluarea unor factori de mediu (apa, aer, sol) care devin ostili vietii;

- favorizarea cresterii efectului de sera sau desertificarea;

- riscul contaminarii radioactivă a mediului, populaţiei, animalelor.

2.3. RISCURI DE POLUARE A APELOR

Poluarea - introducerea directă sau indirectă în aer, apă sau sol, a unor substanţe sau a căldurii, care pot dăuna sănătăţii umane sau calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre, care pot conduce la pagube materiale ale proprietăţii sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului.

Poluare accidentală a apelor - orice alterare a caracteristicilor fizice, chimice, biologice sau bacteriologice ale apei, produsă prin accident, avarie sau altă cauză asemănătoare, ca urmare a unei erori, omisiuni, neglijenţe ori calamitaţi naturale şi în urma căreia apa devine improprie folosirii posibile înainte de poluare. Poluarea accidentală este, de cele mai multe ori, de intensitate mare şi de scurtă durată.

Efectele negative ale poluărilor accidentale - pierderi de materiale - semifabricate, intermediari pe faze tehnologice, produse finite, combustibili, ape uzate sau alte substanţe solide sau lichide care prin antrenare în reţele pluviale, reţele de alimentare cu apă, canalizare, în sol sau evacuări directe în receptor natural, pot provoca poluări accidentale.

Intervenţia la acest tip de risc are patru faze ale răspunsului:

• 
  evaluarea imediată iniţială a situaţiei;
  
• 
  oprirea emiterii substanţei (toxice) pentru a limita efectele adverse;
  
• 
  evaluarea „post-urgenţă” a distrugerilor de mediu cauzate de emisie;
  
• 
  decontaminarea şi reabilitarea apei, aerului şi solului sau altor elemente ale mediului afectat.
  

Conform Planului de intervenţie la inundaţii şi fenomene meteo periculoase 2018-2021 a municipiului Satu Mare, sursele potenţial poluabile din municipiu sunt:

• 
  Depozit carburanţi OMV Petrom, Str. Depozitelor nr. 23 (produse petroliere)
  
• 
  STAŢIA DE EPURARE SATU MARE (ape uzate)
  
• 
  COMCEREAL SA ,Strada Luceafarului, nr. 28 (pesticide)
  

Posibile alte poluări pot apărea pe râul Someş din amonte, din alte surse decât cele care se află pe teritoriul municipiului Satu Mare.
DATELE CU PRIVIRE LA SURSELE POTENŢIAL POLUABILE MUNICIPIUL SATU MARE (EXTRAS DIN PLANUL DE INTERVENŢIE LA INUNDAŢII ŞI FENOMENE METEO PERICULOASE 2018-2021) SUNT PREZENTATE ÎN ANEXA NR. 1.22

2.4. ACCIDENTE GRAVE PE CĂILE DE TRANSPORT:

Accidentele grave care se întâlnesc în domeniul transportului sunt produse de accidente care au loc pe căile de comunicaţii rutiere, feroviare şi aeriene.

În accidentele grave rutiere şi de căi ferate, de regulă, cauzele producerii accidentelor respective sunt datorate greşelilor de circulaţie, defectelor care pot apare la materialul rulant respectiv şi uneori de acte de terorism.

În accidentele grave pe căile navigaţiei aeriene, pericolul îl reprezintă construcţiile existente în zona aerodromurilor sau apariţia unor defecţiuni în funcţionarea mijlocului respectiv – avion, elicopter. În caz de cădere a acestora un pericol real există atât pentru cei aflaţi la bordul navei, dar şi pentru cei care se găsesc în zona de impact cu solul.

În asemenea cazuri, factorii periculoşi care intervin sunt: combustibilul în cantităţi mari, metalul uşor care la temperaturi înalte intră în autocombustie, iar la avioanele militare – muniţia existentă la bordul acestora.

În cazul unor accidente pe oricare din căile de transport enumerate mai sus se pun în aplicare Planurile de protecţie şi intervenţie pentru accidente grave de la Drumuri şi Poduri Satu Mare, Aeroportul Satu Mare şi C.F.R. Satu Mare.

Activităţi social economice afectate:

Cu caracter antiumanitar si antisocial, intrucât:

- periclitează viaţa, sănătatea şi securitatea persoanelor;

- restrâng exercitarea dreptului la libera circulaţie în zona sinistrată;

- violează viaţa privată, domiciliul sau proprietatea;

- implică dispersia, evacuarea sau efectuarea unor prestaţii impuse;

- priveaza populaţia de unele servicii sociale sau de gospodarie comunală;

- lezeaza patrimoniul cultural si spiritual.
Cu caracter economico-financiar, constând în:

- deteriorarea sau degradarea de bunuri si valori;

- distrugerea parţială sau completă a unor construcţii, instalaţii şi amenajări;

- întreruperea sau perturbarea unor activităţi economice (de producţie, comerciale, de prestări servicii etc);

- cheltuieli suplimentare pentru recuperare şi reabilitare;

- refacerea capitalului natural în zonele deteriorate;

- restaurarea patrimoniului cultural afectat.

- probleme de ordin psihic din cauza panicii la populaţie;

- afectarea reţelelor de energie electrică, telecomunicaţii, gaze, alimentare cu apă din imediata apropiere a locului accidentului;

- nefuncţionarea transportului prin distrugerea carosabilului.

2.5. EŞECUL UTILITĂŢILOR PUBLICE:

Eşecul utilitatilor publice reprezintă distrugerea partiala sau totala a retelelor de alimentare cu apa potabila, energie electrica, gaze naturale, comunicatie (relee de radio, televiziune, telefonie ) care afecteza grav desfasurarea in bune conditii a activitatilor institutiilor publice locale.

Aceste dereglări pot apărea inopinat, ca urmare a unei defecţiuni sau programat, ca urmare a unor revizii executate de furnizor/utilizator.

Defecţiunile pot apărea la reţelele de distribuţie şi ca urmare a unei situaţii de urgenţă (inundaţii, cutremure, alunecări şi prăbuşiri de teren, fenomene meteo periculoase etc.).

În această situaţie, intervenţia se realizează de echipele specializate ale operatorului economic ce deserveşte aceste reţele de distribuţie.

Intervenţia în cazul eşecului utilităţilor publice

Localizarea avariilor la reţelele electrice, de gaze, apă, canalizare şi termoficare
Distrugerile şi avariile provocate de dezastre la reţelele şi instalaţiile de alimentare cu energie electrică, gaze, apă, canalizare şi termoficare dau naştere unor efecte secundare care îngreunează lucrările de deblocare-salvare, putând pune în pericol atât viaţa celor care acţionează pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor, cât şi a victimelor surprinse sub dărâmături.

Pentru înlăturarea surselor de pericol care au apărut prin avarierea diverselor tipuri de instalaţii, rapiditatea în alegerea unei soluţii simple şi eficiente constituie factorul esenţial al succesului.

Localizarea avariilor la reţelele şi instalaţiile de alimentare cu energie electrică

O reţea de energie electrică constituie ansamblul instalaţiilor pentru transportul acesteia de la centralele producătoare până la consumatori şi cuprinde, în principal, liniile, staţiile electrice şi posturile de transformare.

Sistemul electroenergetic al unei localităţi face parte din cel naţional, fiind alimentat de la acesta cu un număr de legături, în funcţie de consumul de energie electrică. În interiorul unei localităţi, distribuţia energiei se face prin linii aeriene sau cablu subteran. Transformarea tensiunii se realizează în staţii speciale, fiecare staţie având mai multe căi de alimentare, pentru mărirea siguranţei în funcţionare.

Sistemul electroenergetic se comandă operativ dintr-un dispecerat cu mai multe trepte de organizare: naţională, teritorială şi la nivelul întreprinderilor de centrale sau reţele electrice.

Atacurile din aer pot provoca reţelelor şi instalaţiilor electrice următoarele distrugeri sau avarii:

• 
  ruperea liniilor aeriene, a cablurilor sau a conductorilor electrici;
  
• 
  avarierea transformatoarelor;
  
• 
  avarierea motoarelor electrice şi a generatoarelor;
  
• 
  avarierea aparatelor de comandă, măsură şi control.
  

În general, prin apariţia curentului de scurt-circuit, aceste distrugeri declanşează dispozitivele de protecţie care scot de sub tensiune posturile afectate ale reţelelor sau instalaţiilor electrice lovite.

Totuşi, pentru formaţiunile de intervenţie este obligatoriu principiul: “Părţile avariate ale reţelelor sau instalaţiilor electrice se consideră sub tensiune”.

Verificarea existenţai tensiunii în instalaţie se face numai de către specialişti, cu aparate corespunzătoare.

Intervenţia în cazul avarierii reţelelor şi instalaţiilor electrice comportă cunoştinţe tehnice de specialitate şi se execută numai de către personalul instituţiilor de resort. În timpul acţiunilor de intervenţie, formaţiunile pot întâlni o serie de obstacole datorită liniilor aeriene sau cablurilor de înaltă tensiune distruse sau avariate. Porţiunile periculoase se marchează cu plăci avertizoare pentru a se preveni apropierea accidentală, sub distanţele minime de protecţie.

În cazul producerii unui accident prin electrocutare, reuşita în acordarea primului ajutor este condiţionată de promptitudinea acţiunilor, prezenţei de spirit şi dexteritatea salvatorilor.

Localizarea avariilor la reţelele şi instalaţiile de alimentare cu gaze

Sistemul de alimentare cu gaze asigură transportul de la sursă până la consumatori şi conţine următoarele elemente: instalaţiile de captare şi pompare; conducte de transport; staţii de reglare; conducte de distribuţie; instalaţii de utilizare la consumatori.

Instalaţia pentru utilizarea gazelor este aceea parte din sistemul de alimentare aflată în incinta unui consumator şi care cuprinde: branşamentul, staţii sau posturi de reglare-măsurare, instalaţia exterioară de distribuţie la punctele de consum, instalaţia exterioară.

La intrarea în fiecare clădire, este prevăzut un robinet amplasat într-o firidă de branşament, prin care se poate opri, la nevoie, alimentarea cu gaze.

Avariile produse de dezastre sau atacurile aeriene asupra reţelelor şi instalaţiilor de alimentare cu gaze pot avea consecinţe deosebit de grave, datorită pericolului de explozie sau de incendiu pe care-l prezintă chiar în timp de pace (când există scăpări de gaze).

Explozia amestecului se poate produce, în prezenţa unei scântei, atunci când conţinutul de gaz metan în aer se găseşte între limita inferioară de explozie (5,4%) şi limita superioară de explozie (15,0%). În afara acestor limite, explozia nu se produce, existând doar pericolul de incendiu.

Apariţia neetanşeităţilor e semnalată printr-un miros specific, datorită odorizantului (mercaptan) introdus în gazul metan. Localizarea defectului pe o conductă se poate realiza prin metoda organoleptică la răsuflături.

Scăpările de gaz metan sunt dăunătoare şi pentru persoanele care se află în încăperile închise. O concentraţie a gazului mai mare de 0,2 mg/l duce la iritarea ochilor şi căilor respiratorii, dureri de cap, ameţeli, asfixia şi chiar moartea. Victimele salvate din încăperi cu acumulări periculoase de gaz metan vor fi scoase la aer şi li se va face respiraţie artificială.

Este necesar ca persoanele din formaţiunile de intervenţie care pătrund în încăperi cu concentraţii de gaze să fie dotate cu mijloace corespunzătoare de protecţie.

Cele mai vulnerabile elemente ale instalaţiilor cu gaz sunt părţile supraterane ca: staţiile de reglare, conductele, racordurile etc. Reţelele îngropate sunt afectate în cazul unor lovituri directe sau în apropierea, prin distrugerea conductelor sau prin apariţia neetanşeităţilor datorită săpăturilor, fisurilor, slăbirii sau ruperii îmbinărilor. În cazul spargerii conductelor exterioare, nu există, de regulă, un pericol de intoxicare, decât pentru staţionări îndelungate. Un rol hotărâtor în această situaţie îl au condiţiile atmosferice care în cazul acalmiei, duc la stagnarea gazului în zona avariei sau, în cazul unui vânt favorabil, permit împrăştierea gazului în afara zonei de lucru.

La avariile conductelor exterioare, există un permanent pericol de incendiu datorită scânteilor de la eventualele incendii din apropiere. În zona avariată este interzis focul liber.

Pentru remedierea avariilor la reţelele şi instalaţiile de alimentare cu gaz metan intervin specialişti ai societăţilor de resort, care pot primi ca sprijin formaţiuni de deblocare-salvare şi subunităţi de pompieri.

Porţiunile de conducte avariate vor fi izolate prin închiderea robinetelor. În cazul în care aceste robinete nu pot fi acţionate din cauza distanţei mari până la ele sau a blocării lor, ca măsură provizorie se poate opri evacuarea gazului cu ajutorul unor dopuri. În cazul în care la locul avariat arde, se vor lua măsuri pentru stingerea incendiului. Se va acorda prioritate maximă stingerii incendiilor la conductele de mari diametre, activitate mai dificilă, datorită temperaturii ridicate, care împiedică apropierea de foc fără costume speciale de protecţie.
Localizarea avariilor la reţelele şi instalaţiile cu apă

Apa necesară centrelor populate şi operatorilorr economici este captată din surse naturale (subterane sau de suprafaţă). Sursele subterane de apă se găsesc la diferite adâncimi (între straturile de roci), iar sursele de suprafaţă sunt formate din pârâuri, râuri, fluvii, lacuri. Pentru a putea fi utilizată, apa este supusă unor operaţiuni de limpezire, filtrare şi dezinfectare.

Alimentarea cu apă a unei localităţi are următoarele componente: captări, staţii de pompare, staţii de tratare a apei, rezervoare, reţeaua de transport şi distribuţie a apei, instalaţiile interioare ale consumatorilor.

Reţelele şi instalaţiile de alimentare cu apă pot fi avariate în urma dezastrelor fie în urma loviturilor directe sau în apropiere. Atunci când pâlnia exploziei a dezvelit conductele, felul şi natura distrugerii se constată prin vedre directă.

La conductele avariate acoperite cu pământ, fisurile sunt semnalate de umezeala terenului din jur şi de apa care izvoreşte în cazul când instalaţia mai este sub presiune.

Cantitatea de apă care se scurge în locul avariei este determinată de mărimea distrugerilor, secţiunea conductelor şi presiunea de regim. În astfel de situaţii, trebuie prevenit pericolul de inundaţie care ar afecta persoanele aflate sub dărâmături sau în locurile cu nivel coborât.

Dacă debitele de apă şi presiunea din conductele avariate sunt mari, poate fi afectată stabilitatea clădirilor din apropiere, prin spălarea terenului de fundaţie, mai ales la cele care au avut de suferit de pe urma dezastrului sau a loviturilor din aer.

Trebuie avut în vedere că distrugerile concomitente la reţeaua de alimentare cu apă şi la cea de canalizare pot contamina apa potabilă din zone mari de alimentare.

Remedierea avariilor la conducte se poate executa numai după ce alimentarea a fost întreruptă sau dacă presiunea a scăzut şi nu se mai scurg cantităţi mari de apă.

În cazul în care găsirea căminelor pentru vane şi deblocarea acestora de eventualele dărâmături durează o perioadă de timp relativ lungă, se impune, concomitent cu aceste lucrări, avecuarea sau devierea apei care ameninţă să inunde mai ales adăposturile blocate.

Conductele cu un diametru mic (avariate) pot fi închise, în vederea executării lucrărilor de salvare, prin mijloace simple, cu ajutorul unor dopuri. Apa scursă se evacuează cu ajutorul motopompelor mobile.

La conductele distruse pe o distanţă mare sau dacă refacerea provizorie ar duce la o pierdere mare de timp, precum şi în cazul în care locul avariei nu este accesibil din cauza dărâmăturilor, alimentarea cu apă se poate restabili printr-o legătură supraterană, confecţionată din ţevi de cuplare rapidă. Aceste legături provizorii se protejează prin acoperire cu un strat de pământ, pentru evitarea avarierii lor de către autovehicule, prin căderea dărâmăturilor sau prin îngheţ.

Limitarea avariilor de amploare mai mare, precum şi refacerea definitivă a lucrărilor distruse se execută de specialiştii de la S.C. Apaserv, care pot primi în sprijin formaţiuni de deblocare-salvare.

Localizarea avariilor la reţelele şi instalaţiile de canalizare

Canalizarea este ansamblul de construcţii inginereşti care colectează apele uzate, le epurează, după care le varsă într-un bazin natural numit emisar (râul Someş).

În compunerea instalaţiilor de canalizare intră reţeaua, staţiile de epurare, staţiile de pompare, precum şi lucrările anexe de pe reţea.

Materialele folosite pentru conductele reţelelor şi instalaţiilor de canalizare sunt: betonul, betonul armat, cărămida, ceramica, azbocimentul, fonta.

Localizarea deranjamentelor în cablurile urbane Avarii la reţelele de comunicaţii.

Pentru localizarea deranjamentelor în cablurile urbane se vor folosi metodele:

• măsurători electrice;

• verificări vizuale pe teren (ziua când prin măsurători electrice se constată că este deranjament, presupunându-se că acesta a fost provocat de lucrări executate de alte întreprinderi);

• metoda inductivă folosind aparatul Hickey;

• deschideri succesive ale cablului.

Refacerea comunicaţiilor

Înlăturarea propriu-zisă a deranjamentului de cablu, după localizarea acestuia, se face prin desfacerea mantalei cablului (sau joncţiunii), parafinarea conductoarelor, dacă sunt umede, repararea perechilor defecte, înlocuirea porţiunilor de conductori cu izolaţia deteriorată si închiderea la loc a porţiunii desfăcute, cu ajutorul manşoanelor de plumb sau PVC.

Localizarea şi remedierea deranjamentelor în reţele cu fibră optică

În reţele de telecomunicaţii cu fibre optice pot să apară următoarele tipuri de deranjamente :

- defectele de continuitate apar datorită ruperii cablurilor cu fibre optice;

- defectele de omogenitate apar datorită joncţionărilor şi conectărilor incorect executate.

Localizarea deranjamentelor (mai ales a ruperii) se face în două moduri:

- cu ajutorul aparatelor de localizare a deranjamentelor de la cabluri metalice şi a unui adaptor pentru fibra optică;

- cu ajutorul unui reflectometru optic bazat pe metoda retrodispersiunii Rayleigh.

Cu ajutorul reflectometrului optic se poate urmări şi localiza evoluţia atenuării în lungul fibrei optice, inclusiv salturile de atenuare provocate de joncţionări şi conectoare.

Dacă circuitul este omogen şi fără deranjamente pe ecran apare o linie dreaptă. Atenuările suplimentare (joncţionări şi conectoare apar ca discontinuităţi proporţionale cu atenuarea introdusă. În vederea remedierii avariilor de la instalaţiile şi circuitele de comunicaţii Telekom România are un număr de 20 de echipe de intervenţie iar RDS-RCS are 28 de persoane (14 specialisti de fibră optică şi 14 specialişti de intervenţie/service) care asigură intervenţia în caz de nefuncţionare a serviciilor.

În 2017 s-a asigurat mentenţa pe reţeaua de fibră optică de pe raza întregului municipiu încât oricare gospodărie are posibilitatea de a se conecta la serviciile noastre;

Pentru avarii majore se asigură intervenţie promptă între 00:00 -24:00;

În municipiul Satu Mare asigurăm servicii de televiziune prin cablu şi satelit, telefonie fixă şi mobilă respectiv internet fix de mare viteză şi internet-mobil la peste 70% din gospodării;

În 2017 s-au pus în funcţiune (proiect densificare) mai multe antene de telefonie mobilă, asigurând o mai bună acoperire outdoor şi indoor pe raza municipiului Satu Mare;

Activităţi social economice afectate:
Cu caracter antiumanitar si antisocial, intrucât:

- periclitează viaţa, sănătatea şi securitatea persoanelor;

- restrâng exercitarea dreptului la libera circulaţie în zona sinistrată;

- priveaza populaţia de unele servicii sociale sau de gospodarie comunală;

Cu caracter economico-financiar, constând în:

- deteriorarea sau degradarea de bunuri si valori;

- distrugerea parţială sau completă a unor construcţii, instalaţii şi amenajări;

- întreruperea sau perturbarea unor activităţi economice (de producţie, comerciale, de prestări servicii etc);

- cheltuieli suplimentare pentru recuperare şi reabilitare;

- refacerea capitalului natural în zonele deteriorate;

- restaurarea patrimoniului cultural afectat.

- din cauza avariilor la reţelele de distribuţie a utilităţilor publice agenţii economici şi instituţiile publice nu îşi mai pot desfăşura activitatea;

Influenţă asupra mediului:

- distrugerea unor componente ale faunei si florei sau ale ecosistemelor;

- deteriorarea sau poluarea unor factori de mediu (apa, aer, sol) care devin ostili vietii;

- favorizarea cresterii efectului de sera sau desertificarea;

- în cazul lipsei de apă potabilă, avarie la reţeaua de canalizare pot apărea epidemii şi/sau epizootii care pot afecta populaţia şi colectivităţile de animale.

2.6. CĂDERI DE OBIECTE DIN ATMOSFERĂ SAU COSMOS:

La căderile de obiecte din atmosferă sau din cosmos trebuie luată în calcul posibilitatea căderii atât a unor meteoriţi de diferite dimensiuni cât şi a unor bucăţi din sateliţi sau chiar aparate de zbor.

În catastrofele navigaţiei aeriene, pericolul îl reprezintă mijloacele de zbor şi mai puţin construcţiile de pe aerodromuri. Avioanele şi elicopterele, reprezintă în caz de cădere sau accident un pericol real, nu numai pentru echipaj sau pasageri, dar şi pentru persoanele din imediata apropiere a locului de impact cu solul. Factorii periculoşi care intervin sunt: combustibilul în cantităţi mari metalul uşor care la temperaturi înalte intră în autocombustie, muniţia de pe avioanele militare.

Meteorii sunt corpuri minuscule, ce nu depasesc de regulă câteva grame, fiind corpurile cele mai numeroase din sistemul nostru solar si care circula in jurul Soarelui, având traiectorii distincte. În mersul lor, aceste corpuri intâlnesc Pamântul şi pătrund cu mare viteză în atmosfera terestra, dând naştere unui fenomen luminos, denumit meteor, corpul cosmic numindu-se meteorit.

Atunci când corpurile meteorice sunt de dimensiuni mari, frecarea cu aerul nu reuseste sa le consume în întregime, ele continuindu-şi drumul spre suprafaţa Pământului.

Căderea este insoţită de zgomote puternice, şi chiar de cutremurări ale solului în momentul impactului. Temperatura ridicată a corpului poate provoca chiar şi incendii.

De multe ori aceşti meteoriţi, datorită presiunii laterale a aerului, ce atinge sute de kilograme pe kilometru pătrat, se sparg sau chiar explodeaza la altitudini de 20-40 kilometri.

În România au fost identificaţi 6 meteoriti cunoscuti pina in prezent, observati de martori oculari si identificati la fata locului imediat dupa cădere. În ordine cronologică, aceştia au căzut în zonele: Mădăras, judeţul Mureş, la 4 septembrie 1852; Cacova, judeţul Caras-Severin, la 19 mai 1857; Ohaba, judeţul Sibiu, la 10 octombrie 1857; Jadani, judeţul Timiş, la 31 martie 1875; Moci, judeţul Cluj, la 3 februarie 1882; Sopot, judeţul Dolj, la 27 aprilie 1927.

În funcţie de înălţimea la care are loc explozia, sau zona în care are loc impactul cu pământul, astfel de meteoriţi pot produce numeroase victime dar şi pagube materiale.

În data de 15.02.2013, în regiunea Celiabinsk din Rusia, a avut loc un astfel de fenomen, şocul exploziei care a acoperit o suprafaţă de 200.000 de metri patraţi, a rănit peste 1200 de persoane şi a afectat 3.724 de clădiri. Toate imobilele din zona au rămas fără uşi şi ferestre, acoperişul unei fabrici a fost pus la pământ, iar reţelele de telecomunicaţie nu au funcţionat perioadă lungă de timp.

Estimările specialiştilor arată că meteoritul avea aproape 10.000 de tone şi energia eliberată în timpul evenimentului a fost de 500 de kilotone, de 30 de ori bomba atomică detonată la Hiroshima. Ultimul meteorit cu acest impact căzut pe Pământ a fost cel din Tunguska, în Siberia, în 1908.

2.7. MUNIŢIE NEEXPLODATĂ:

Sub denumirea generală de muniţii sunt incluse următoarele: cartuşele de toate tipurile, proiectilele, bombele, minele, petardele, grenadele şi orice elemente încărcate cu substanţe explozive.

Muniţiile neexplodate sunt încărcături de luptă explozive şi toxice rămase din primul şi cel de al doilea război mondial ca urmare a operaţiunilor de luptă, depozitare sau transport executate de către armată pe întreg teritoriul ţării.

Locurile unde se găsesc astfel de muniţii:

• 
  la suprafaţa pământului: pe terenuri agricole, în desişuri, în păduri, etc.
  
• 
  Îngropate în pământ: ies la iveală cu ocazia arăturilor, săpăturilor pentru fundaţii de clădiri, defrişărilor, lucrărilor de irigaţii, etc.
  
• 
  În zidăriile unor construcţii vechi rămase neobservate din timpul războiului;
  
• 
  Sub apă în râuri, lacuri, bălţi: se descoperă cu ocazia unor lucrări hidrotehnice.
  

Din punct de vedere al pericolului pe care îl reprezintă, cele mai periculoase sunt muniţiile folosite dar neexplodate de artilerie sau bombele de aviaţie căzute în pământ. La toate acestea focoasele sunt puse în funcţiune, dar pot fi blocate de un fir de praf sau o scamă, ceea ce le face ca la cea mai mică mişcare sau lovire a lor, focosul să funcţioneze şi muniţia să explodeze.

Asanarea terenului si neutralizarea munitiei rămase neexplodate din timpul conflictelor armate se execută de către subunităti specializate si specialişti pirotehnicieni din serviciile de urgentă profesioniste.

Asigurarea, marcarea zonei, interzicerea circulaţiei sau accesul persoanelor neautorizate se realizează cu ajutorul Poliţiei, Jandarmeriei, Poliţiei Locale şi a S.S.U.