Ce l-a impus pe ştefan cel mare şi sfâNT

Portretul lui Ştefan cel Mare în pictura epocii sale. Noi consideraţii, în volumul „Ştefan cel Mare şi Sfânt. Potret în istorie”, p. 117 (vezi foto în Anexa A).

36 Teoctist era bulgar de origine, după cum ne spune Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. G. Guţu, Maria Holban, N. Stoicescu, V. Mihăilescu, Ioana Constantinescu, D. M. Pippidi, Bucureşti, 1973, p. 370-371, iar după o sursă pierdută azi a rămas în tradiţie faptul că Teoctist era ucenic al mitropolitului antiunionist Marcu al Efesului - cf. Năsturel, op. cit, p. 183, nota 25. Cât despre Gheorghe se ştie că sub el s-au zidit cele mai multe dintre mănăstirile marelui domn şi s-au scris foarte multe manuscrise dintre care multe se află azi şi la Athos. Este cazul unui manuscris slavon copiat de un călugăr de la Zografu, la 1503, din îndemnul său – Pr. Prof. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Bucureşti, 1991, p. 353-354.

37 Ibidem, p. 122-124; Năsturel, op. cit, p. 188.

38 Iată inscripţia slavă de pe ele: „Ioan Ştefan Voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiu al voievodului Bogdan, a făcut această ripidă pentru biserica sfântului şi marelui martir Gheorghe, din mănăstirea Zografu de la Sfântul Munte, 30 iulei 1488” – Năsturel, op. cit., p. 191, nota 49.

39 Ibidem, p. 192.

40 A se vedea pentru detalii Ana Maria Musicescu, La broderie medievale roumaine, Bucureşti, 1969, p. 39, nr. 21; V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, I, Bucureşti, 1959, p. 933-935.

41 Bodogae, op. cit., p. 216.

42 Ibidem, p. 222.

43 Nu se cunosc foarte multe în legătură cu istoria mănăstirii sau arhiva ei, dar avem totuşi la îndemână două monografii, ambele ale călugărului Varlaam Anghelakis Grigoriatul, Η εν Αγίω Ορει ΙΜ του Γριγορίου, 1300-1921 (Sf. M-re Grigoriu din MA), Tesalonic, 1921; idem, Έγγραφα της εν Άγιω Όρει Ιερά Μονή οσίου Γρηγορίου (Documente ale m-rii Grigoriu din MA), Tesalonic, 1929 (cuprinde 43 documente din epoca bizantină. Acesta fusese bibliotecar al mănăstirii şi susţinea că începuturile ei s-ar datora lui Grigore Sinaitul, ce ar fi trăit în acele locuri, chiar în sec. XIV, iar Grigore Sirianul, căruia îi atribuia Kosma Vlahul (op. cit., p.298, cf. Bodogae, op. cit., p. 277-8) întemeierea, nu este decât un ucenic al Sinaitului. A se vedea şi Pr. D. Stăniloaie, Viaţa şi învăţătura Sf.Grigorie Palama, Sibiu, 1938, p.12, cât şi monografia lui Evloghie Kourilas, Συμβολή εις την ιστορίαν της μονής του Αγίου Γρηγορίου (Contribuţie la istoria m-rii Grigoriu), “Γρηγόριος Παλαμάς”, Tesalonic, 1922.

44 Vezi inscripţia la Millet, Pargoire, Petit, , Recueil des inscriptions chretiennes de l’Athos, Paris, 1904, p.175, nr. 511; o fotografie la M. Beza, Urme româneşti în Răsăritul ortodox, Bucureşti, 1937, p. 48; Anghelakis, { Εγγραφα, p. 20-41; idem, Η εν Άγιω Όρει, Tesalonic, 1921, p. 41; Iorga, Muntele Athos în legătură ţările noastre, “AARMSI”, 36, 1913-1914, p. 466; I. Bogdan, Despre daniile româneşti la Athos, “Arhiva românească”, VI, 1941, p. 27; P.S. Năsturel, Date noi asupra unor odoare de la mănăstirea Putna, II, “Romanoslavica”, IV, 1960, p. 267; idem, Le Mont Athos, p. 269; Beza, Biblioteci, p. 62, citează acest fapt dar pune dania în seama doamnei Maria, soţia lui Alexandru cel Bun, ceea ce nu este adevărat. Problema a fost lămurită de D. P. Bogdan, Mangopul în lumina unor noi cercetări, Bucureşti, 1940. Faptul că doamna era din neamul Paleogilor (lucru demonstrat de I. C. Filliti, Marie Paleologue, Bucureşti,1937) justifică şi mai bine legăturile domnului cu M.A.

45 Προσκυνητάριον, p. 97.

46 Vezi D. Năstase, Ştefan cel Mare, p. 593, nota 114.

47 Imensul număr de documente româneşti de la Vatoped (aproximativ 13.000) mărturiseşte cu prisosinţă despre purtarea de grijă a domnilor, boierilor, ierarhilor români pentru “Lavra cea mare de la Vatoped”, cum o vom găsi numită de Vasile Lupu la 1646. În ce priveşte arhiva, ea a fost cercetată prima oară de Teodoret de la Esfigmenu (1803), fost la Lavra, care a adunat materiale din tot Muntele. Manuscrisul n-a apucat să fie publicat de el, ci a fost publicat, fără nici un scrupul, de un alt esfigmenit, Gherasim Smyrnakis (op. cit.). Porfir Uspenskij, în lunga sa călătorie al Athos, a studiat arhiva Vatopedului, iar la 1868, Filaret Vatopedinul a tradus catalogul actelor importante, relative la istoria Muntelui Athos, după Porfir Uspenskij, Journal du ministere de l'Instruction publique, Petersburg, 1848-1850. În 1891, un alt monah vatopedin, Evghenie, publica la Atena Περιγραφή έμμετρος της μονής Βατοπαιδίου (Descriere în versuri a Vatopedului). În 1898, apare la Petersburg volumul lui W. Regel, Χρυσόβουλλα και γράμματα της Μεγίστης Μονής του Βατοπαιδίου (Hrisoave şi scrisori ale marii m-ri a Vatopedului). Sofronie Eustratiadis, în colaborare cu monahul Arcadie de la Vatoped, a scos la iveală volumul de documente Κατάλογος των κωδίκων της μονής Βατοπαιδίου (Catalog al codicilor M-rii Vatoped), Paris, 1924. Acest Arcadie mai publicase, în două rânduri, documente de la Vatoped, în 1919, Ανάλεκτα εκ του αρχείου του Βατοπαιδίου (Alese din arhiva M-rii Vatoped), “Grigorie Palama”, Salonic (reluate de M. Gouda, în [ Επετερίς των βυζαντινών σπουδών, III, 1926). Sofronie va publica iar, la 1930, Ιστορικά μνημεία του Άθω εκ του αρχείου της μονής Βατοπαιδίου (Monumente istorice ale Athosului în arhiva M-rii Vatoped ), “Ελληνικά”, Atena. Şi, în sfârşit, monahul Alexandru Vatopedinul publica în “Grigorie Palama” din 1920 şi 1922: Εκ του αρχείου της ΙΣΜΜ Βατοπαιδίου (Din arhiva Sf. Mari Mănăstiri a Vatopedului) şi în “Μακεδονικά γράμματα”, 2, 1934-35 Επιγραφαί ΙΜ Βατοπαιδίου ( Inscripţii de la Vatoped). Arhiva românească a Vatopedului a început a fi cercetată în mod serios, din 1985 încoace, de cercetătorul român Florin Marinescu, care a emis opinia că o rezumare a acestor documente s-ar putea cuprinde în aproximativ 15 tomuri, muncă realizabilă nu mai devreme de anul 2025! Aceasta o spune autorul în cadrul unui Congres din 1-3 dec. 1996 la Atena, congres care a pus în discuţie mănăstirea Vatoped, sub toate aspectele. Cele redate acolo de acest autor au fost publicate şi puţin mai înainte, în articolul Τα μετόχια του Βατοπαιδίου στην Ρουμανία (Metoacele Vatopedului în România), în “Ιερά Μεγίστη Μονή Βατοπαιδίου. Παράδοση, ιστορία, τέχνη” (Sf. Mare M-re Vatoped. Tradiţie, istorie, artă), edit. Muntele Athos, 1996, 2 vol. Vezi idem, Τα ρουμανικά αρχεία του Αγίου Ορους. Σημαντική πηγή γιά την ιστορία του (Arhivele româneşti ale Muntelui Athos. un izvor important pentru istoria lui), “Διεθνές Συμπόσιο. Το Αγιον Ορος, χθές, σήμερα, αύριο, 29 oct.-1 nov. 1993”, Μακεδονική Βιβλιοθήκη, 84, Thessalonic, 1996, p. 195-201. Numărul imens de documente româneşti este semnalat şi de Kriton Hrisohoidis, Το αρχείο της μονής Βατοπαιδίου (Arhiva M-rii Vatoped), “Καθημερινή”, 1 dec. 1996, p. 29, dintre care - spune el - 1500 ar fi domneşti, emise între 1428-1863.

48 Bodogae, op. cit., p. 116, credea că Ştefan închină o bisericuţă în acel tablou votiv, dar A. Xyngopoulos, Un edifice du voevode Etienne le Grand au Mont Athos, “Balkan Studies”, 11, 1970, p. 106-108, a dovedit că Ştefan închina chiar arsanaua mănăstirii, corectându-i astfel şi pe Millet, Pargoire, Petit, Recueil, p. 42, nr. 139; cf. Năsturel, Le Mont Athos, p. 100. Placa cu inscripţia votivă a fost pusă la 1496.

49 Panaitescu, op. cit, p. 31.