Cel mai inalt al capitalismului

, „ - ,...,..

Răsturnat pe spate i￡n trăsura, cu ochii mchişi

şi un aer de voluptei r te - Durbeyfield işi flutura mina deasupra capului,,, tredonind incet

următorul refren :

Am la Kingsber-'e strămoşi o mie. Cavaleri de seancna ce zac In sicrie,

chicotească pe-nfundate. se la nu mele de Tess. in-i^ văzindu-l pe taică-său

Procesiunea incepu ≫să-Doar fata, care răspuxx.≪-S(?s§ cepu să roşească de rxx_>şin( cum se

face d≪ ris.

— E obosit... atita "t;oi • I-au dat o trăsură SJTL se nostru se odihneşte azii--

— Proastă mai eşti, sPUseră celelalte. Ce vrei, s-a intors şi el de la } 'irS cu clef...

Ha, ha, ha !

— Uite ce e, dacă i~3ideii de el nu mai fac nici un pas cu voi, strigă. Te^s, roşindu-se

toată, pe

se grăbi ea să spună, intoarcă acasă... calul

12

fată şi pe git. După o clipă i se umeziră ochii şi işi plecă privirea. Văzind că intr-adevăr o

mihniseră, celelalte nu-i mai spuseră nimic şi lucrurile se potoliră. Tess era. prea mindră ca să

mai intoarcă o dată capul pentru a vedea ce ginduri are taică-său — admiţind că ar fi avut

vreun gind. Fata se indreptă deci alături de intreaga procesiune către pajiştea unde urmau să

danseze pe iarbă. Pină să ajungă acolo, Tess se inveselise din nou ; işi necăjea vecina

plesnind-o cu ramura de salcie şi flecari cu ea de parcă nu s-ar fi intimplat nimic.

Pe vremea aceea, Tess Durbeyfield vibra ca un cristal, datorită unei sensibilităţi nealterate de

experienţă. Cu toate că urmase la şcoala din sat, in vorbirea ei dăinuiau incă urme ale

dialectului local — intonaţia caracteristică dialectului din regiunea respectivă fiind o

pronunţare cit se poate de savuroasă, redată aproximativ prin silaba ,,ur". Gura ei roşie şi

puţin bosumflată, deprinsă din născare cu acest fel de a vorbi, abia se stabilise la forma

definitivă şi ori de cite ori o inchidea, buza inferioară impingea in sus mijlocul celei

superioare.

In infăţişarea ei mai dăinuiau incă urme ale copilăriei. Privind-o cum păşea in toată plinătatea

ei de femeie, puteai regăsi pe obraji urmele fetiţei de doisprezece ani ; ochii ii licăreau uneori

ca la nouă ani, şi din cind in cind expresia buzelor amintea de o fetiţă in virstă de cinci ani.

Şi totuşi, puţini vedeau acest lucru, şi mai puţini erau aceia care il luau in seamă. Unii, indeobşte

străinii, trecind pe lingă ea, o urmăreau indelung cu privirea ; rămineau o clipă

fermecaţi de prospeţimea ei şi se intrebau dacă or s-o mai vadă vreodată. Pentru cei mai mulţi

insă, Tess era doar o fată de la (ară, frumoasă şi plină de viaţă.

Nimeni nu se mai gindea la Durbeyfield şi la carul său triumfal condus de fata de la han, iar

de-ndată ce procesiunea ajunse la locul cuvenit,

13

incepu dansul. Cum in procesiune nu se afla nici un bărbat, fetele dansară la inceput intre ele.

Dar către sfirşitul zilei de lucru, bărba|ii din sat impreună cu citiva trecători şi pierde-vară se

strin-seră in jurul lor, pregătindu-se să-şi aleagă cite o fată pentru joc.

Printre cei adunaţi acolo se aflau şi trei tineri de condiţie mai bună. Purtau pe umeri raniţe

mici iar in mină aveau cite un băt gros. După virstă şi asemănare păreau a fi fraţi — ceea ce

de altfel şi erau. Cel mai in virstă purta tradiţionala haină inchisă in git, cravata albă şi pălăria

cu boruri inguste a slujitorilor bisericii. Al doilea părea să fie student. Cel de al treilea, care

era totodată şi cel mai tinăr, nu putea insă fi caracterizat după infăţişare ; arăta ca un om liber,

independent, care nu intrase incă pe făgaşul vreunei meserii. Puteai bănui că studiază ceva,

dar de unul singur şi nesistematic. Asta era tot ce se putea spune despre el.

Celor cu care intimplarea ii făcea să intre in vorbă, cei trei fraţi le spuneau că-şi petrec rusaliile

făcind o excursie in valea Blackmoor şi că drumul lor trece pe la sud-vest de oraşul

Shaston, care, la rindul lui, se află la nord-est de satul Marlott.

Se rezemaseră de barieră şi intrebau ce-i cu dansul şi cu fetele in rochii albe. Era limpede că

cei dfi fraţi mai mari aveau de gind să se oprească doar cite va clipe ; al treilea insă privea cu

interes la fetele care dansau intre ele, fără parteneri, şi nu părea de loc grăbit să plece mai

departe. işi scoase raniţa, o propti de gard, puse bastonul alături şi ridică bariera.

— Ce-ai de gini sa faci, Angel ? il intrebă cel mai mare dintre fraţi.

— Mă duc să le joc un pic ! Şi... la urma urmei, de ce nu ne-am duce toţi trei. Nu stăm decit o

clipă, nu intirziem mult.

— Prostii ! spuse primul. Auzi, să dansăm aşa in văzul lumii cu nişte gisculiţe de la fără...

Dacă ne vede cineva ? Hai să plecăm că ne apucă noaptea inainte de a ajunge la Stourcastle,

iar alt loc mai apropiat unde să putem innopta nu găsim. Şi pe urmă, inainte de a ne culca

trebuie să mai citim şi un capitol din „Riposta Agnosticismului", fiindcă tot am luat cartea cu

noi.

— Bine, bine, atunci nu mai staţi. In cinci minute vă ajung din urmă. Zău, Felix, pe cuviivtul

meu de onoare !

Cei doi fraţi mai mari nu prea se arătară incin-taţi de ideea celui mai tinăr, dar il lăsară totuşi

acolo şi porniră la drum luind cu ei şi raniţa lui, ca să-i fie mai uşor să-i ajungă din urmă. Intre

timp mezinul intră in livadă.

— Mare păcat ! spuse el curtenitor citorva dintre fetele de lingă el, cind dansul se opri o

clipă. Unde vă sint cavalerii, frumoasele mele ?

— Nu şi-au terminat incă lucrul, spuse una mai indrăzneaţă. Acuşi pică. Da' pin' atunci

nu vreţi să ne fiţi dumneavoastră cavaler ?

— Cum să nu ! Dar ce să facă un singur dansator printre atitea fete ?

— Tot mai bine decit nici unul, şi p-ormă nici nu te trage inima să dansezi cu una de felul tău,

şi să n-ai pe nimeni să te stringă-n braţe. Aşa că ce mai staţi, alegeţi !

— Vai, cum poţi fi aşa de indrăzneaţă ! ii spuse o fată mai sfioasă.

Ascultind de indemnul lor, tinărul privi in jur, incercind să-şi aleagă o fată pentru joc. Dar nu

era uşor să alegi printre atitea chipuri necunoscute. Luă la intimplare una care-i fu mai la indemină

; se nimeri ca aceasta să nu fie nici cea care vorbise, şi care nădăjduise că va fi aleasă, şi

nici Tess Durbeyf'ield. Pină acum nici genealogia, nici moaştele ancestrale, nici

monumentalele arhive de familie, nici trăsăturile caracteristice neamului

15

d'Urberville nu-i fuseseră lui Tess de vreun folos in lupta pentru existentă, nici măcar pentru a

face pe un partener de dans s-o prefere unor ţărăncuţe de rind. Iată deci cit valorează

aristocraticul singe normand, atunci cind nu este pus in valoare de opulenţa victoriană1.

Desigur, nici o cronică nu aminteşte de numele fetei alese, dar nici vorbă că in seara aceea o

invidia u cu toatele, căci era prima care se bucura de un partener de sex opus. Tinerii săteni nu

se grăbiseră să treacă bariera atit timp cit nici un intrus nu le stătuse in cale ; acum insă,

puterea exemplului ii făcu ",ă intre repede in joc. O clipă mai tirziu, flăcăii incepură să

inlocuiască partenerele fetelor, aşa că in cele din urmă nici cea mai searbădă dintre ele nu mai

fu nevoită să servească drept partener.

Orologiul bisericii incepu să bată; studentul, care uitase de toate, işi reaminti că trebuie să

plece şi să-şi ajungă din urmă fraţii. Dădu să iasă din joc, cind deodată o zări pe Tess

Durbeyfield ; fata il privea cu nişte ochi mari, in care puteai ghici o urmă de dojana pentru

faptul că n-o alesese pe ea. ii păru şi lui rău că din cauza timidităţii ei n-o observase, şi cu

acest gind părăsi livada.

Ca să reciştige timpul pierdut, incepu să alerge la vale pe drumul dinspre apus. Citeva clipe

mai tirziu trecuse ripa şi urca dealul următor. Şi cu toate că nu-şi ajunsese incă fraţii, se opri

puţin să-şi tragă răsuflarea, cind uitindu-se in urmă zări, in livada verde, siluetele albe ale

fetelor care se tot invirteau in joc. Se părea că il şi uitaseră, toa tţ

Doar una se mai gindea poate la el. Silueta ei albă se distingea lingă gard, ceva mai departe de

celelalte. După felul in care stătea, o recunoscu : era fata aceea frumoasă cu care nu dansase.

Deşi

1 Din vremea domniei reginei Victoria (1837—1901), cind capitalismul a cunoscut o puternică dezvoltare in Anglia.

16

era un lucru cu totul neinsemnat, simţi totuşi că fata era jignită că n-o băgase in seamă şi in

acel moment ar fi dorit să fi dansat cu ea, şi să-i fi aflat numele. Era atit de cuminte, avea o

fată atiţ de expresivă şi părea atit de gingaşă in rochia ei albă, diafană, incit simţi că se purtase

ca un idiot. Dar nu mai era nimic de făcut, aşa că se intoarse şi-o porni din nou cu pas grăbit,

incercind să se gindească la altceva.

III

Tess Durbeyfield uită destul de greu această intimplare. Multă vreme nu mai avu nici un chef

de dans ; ar fi avut ea destui parteneri, dar vai ! nici unul nu vorbea atit de frumos ca tinărul

acela străin. Stătu aşa pină cind silueta tinărului care urca dealul se topi in lumina soarelui.

Abia atunci se scutură de tristeţea care-o năpădise şi primi să danseze cu cel care tocmai o

poftise la joc.

Rămase in livadă cu celelalte fete pină la asfinţit, ca şi cum nu s-ar fi intimplat nimic. Inima ei

nu bătuse incă pentru nimeni, aşa că Tess se bucura de joc doar pentru plăcerea jocului, şi cind

vedea „duioasele chinuri, amara dulceaţă, durerile infiorate de plăcere şi deznădejdile pline de

farmec" ale acelora care fuseseră iubite şi cucerite, nici nu bănuia de ce ar fi putut fi ea in

stare intr-o asemenea situaţie. ii plăcea să vadă băieţii luptindu-se pentru ea şi certindu-se care

s-o ia la joc, dar atita tot ; iar cind ii vedea că se infier-bintă prea tare, ii repezea.

_ Ar fi putut să mai rămină la serbare, dar işi aminti de intimplarea cu taică-său, de purtarea

lui ciudată, şi o cuprinse grija. Tot intrebindu-se ce s-o fi intimplat cu el, se desprinse din joc

şi-o porni spre capătul satului, unde se afla casa lor.

— Tess d'Urberville

17

Cind ajunse la citeva sute de metri de casă, auzi nişte sunete ritmice, altele decit cele pe care

tocmai le lăsase in urmă ; cunoştea prea bine aceste sunete infundate care veneau dinăuntrul

casei, re-petindu-se cu regularitate : era zgomotul pe care-l face o copaie atunci cind e

legănată cu putere pe

0 podea de piatră. O voce de femeie ţinea tactul, cintind in ritm de galop un cintec care avea

mare căutare pe atunci : „Vaca Bălţată".