Cher Monsieur le Recteur

Dragă Domnule Rector,

Dragă Domnule Profesor Constantinesco,

Doamnelor şi domnilor,

Dragi prieteni,

O ceremonie, oricare ar fi ea, are o indispensabilă notă de solemnitate, care – adesea – nu lasă loc manifestărilor sentimentale: rigoarea procedurii atenuează sau chiar înlătură căldura sentimentelor. Şi, poate, e firesc să fie aşa, mai ales atunci când este vorba de conferirea unui titlu de doctor honoris causa, care trebuie să se constituie într-o recunoaştere obiectivă a valorii şi prestigiului cultural-ştiinţific al celui care primeşte un astfel de titlu.
O coincidenţă fericită face însă ca astăzi această aserţiune să nu fie valabilă: suntem aici, împreună, pentru a recunoaşte, prin acordarea acestui titlu, valoarea Profesorului Vlad Constantinesco, ale cărui atitudini şi acţiuni din 1990 încoace dovedesc, fără putinţă de tăgadă, prietenia sa profundă şi dezinteresată pentru Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.
Şi a fost firesc să fie aşa, deşi – poate – la prima sa vizită în România post-comunistă, nici Domnia Sa nu era pe deplin optimist cu privire la viitorul relaţiei pe care începea să o edifice cu ţara părinţilor săi şi ţara sa – prin naştere. Într-adevăr, Profesorul Constantinesco s-a născut în Cluj, la 19 iunie 1942, ca fiu al lui Leontin-Jean Constantinesco, licenţiat al facultăţii noastre şi doctor în drept al Universităţii din Paris, sub îndrumarea lui René Cassin – inspiratorul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. Leontin-Jean Constantinesco a fost, pentru scurt timp, şi asistent la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, pentru ca viforul vremurilor de după război să îl oblige să aleagă exilul, refuzând – până în ultima clipă – să dobândească o altă cetăţenie decât aceea a ţării în care s-a născut. Chiar dacă aceste momente sunt dedicate fiului său, nu putem să nu amintim, în localul facultăţii pe care a absolvit-o şi a servit-o o vreme, că Leontin-Jean Constantinescu este singurul român din perioada postbelică recunoscut pe plan internaţional ca specialist în drept comparat, tratatul său în trei volume văzând lumina zilei şi la Bucureşti, în anii 1997-2000, ca o târzie, dar binemeritată recunoaştere a valorii sale.
Profesorul Vlad Constantinesco a urmat modelul părintelui său în profesia de jurist şi în cariera didactică: după studiile secundare şi bacalaureatul în filozofie, a absolvit Facultatea de drept şi ştiinţe economice a Universităţii din Nancy, luându-şi licenţa în drept în 1964, urmând un DES de drept public (1965) şi unul de ştiinţe politice (1966), pentru ca, în 1970, să devină doctor în drept al Universităţii Nancy II, cu menţiunea „Foarte onorabil cu felicitări”, lucrarea sa fiind încununată cu premiul pentru cea mai bună teză de drept public.
Studiile absolvite cu succes au constituit premisele unei cariere universitare şi ştiinţifice ulterioare remarcabile: asistent, apoi lector la Facultatea de Drept din Nancy, profesor agregat de drept public şi de ştiinţe politice (1974); profesor la Universitatea „Robert Schumann” din Strasbourg (din 1978), dar şi conferenţiar agregat la Universitatea „St. Joseph” din Beirut (1974/1976) şi profesor la Universitatea Mohammed V din Rabat (1976/1978).

Notorietatea dobândită ca profesor în cadrul acestor instituţii de învăţământ superior a făcut, în mod firesc, ca Domnul Profesor Constantinesco să fie invitat să ţină cursuri şi la alte universităţi, din întreaga lume: Cambridge şi Leicester, Barcelona, Valencia, Sevilla, Bonn, Navarre, Bielefeld, Lausanne, Coimbra, Universitatea „Complutense” din Madrid, Universitatea „Humboldt” din Berlin, „Colegio Mayor Nuestra Señora del Rosario” din Bogotà, Universitatea Naţională din Buenos Aires, Universitatea „Chulalongkorn” din Bangkok, Colegiul European din Bruge si, nu în ultimul rând, Universitatea din Bucureşti.

Este locul să menţionăm aici rolul important al Profesorului Constantinesco în crearea, evoluţia şi menţinerea la un nivel academic competitiv a Colegiului juridic franco-roman de studii europene, înfiinţat în perioada în care Preşedinte al Universităţii Paris I „Pantheon- Sorbonne” era Profesorul Yves Jegouzo, iar decan al facultăţii noastre – Profesorul Corneliu Bîrsan. Universitatea „Robert Schumann” din Strasbourg a făcut de la început parte din „consorţiul” universităţilor şi organizaţiilor franceze care sprijină activitatea colegiului, iar Profesorul Constantinesco însuşi a predat permanent la acest colegiu, de la înfiinţare până în prezent şi avem convingerea că o va face şi de acum încolo. De aceea, dacă astăzi Colegiul juridic franco-roman de studii europene atrage candidaţi din întreaga ţară şi chiar din străinătate, iar absolvenţii săi sunt la fel de buni ca ai oricărei universităţi franceze, acest lucru se datorează şi activităţii sale neobosite (alături de sprijinul constant al statului francez şi de eforturile celorlalţi colegi din Franţa).
Dar sprijinul Profesorului Vlad Constantinesco pentru Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti şi pentru creşterea prestigiului său internaţional nu se opreşte aici. Domnia Sa, în calitate de Decan al Facultăţii Internaţionale de Drept Comparat de la Strasbourg – instituţie prestigioasă, printre profesorii căreia s-a numărat şi Traian Ionaşcu, şi care a fost absolvită de unii din profesorii noştri – ne-a oferit oportunitatea de a organiza la Bucureşti sesiunea de vară 2009 a facultăţii pe care o conduce.
Neîndoielnic, justificarea acordării titlului de doctor honoris causa nu poate face abstracţie de opera ştiinţifică a Profesorului Constantinesco. Nu este locul aici şi nu avem nici timpul necesar pentru a trece în revistă zecile de studii şi articole publicate în revistele de specialitate din Europa, dar şi din afara graniţelor ei. Este însă imperios necesar să amintim contribuţiile sale la cercetarea fenomenului juridic din spaţiul european, pe întreg parcursul construcţiei sale – de la Comunităţile Europene la Uniunea Europeană: Competenţe şi puteri în Comunităţile europene. Contribuţii la studiul naturii juridice a comunităţilor europene, Paris, LGDJ, 1974; Comentariu articol cu articol al Tratatului care a instituit CEE, Paris, Economica, 1992 (în colaborare cu J.-P. Jacqué, R. Kovar şi D. Simon); Comentariu articol cu articol al Tratatului care a instituit Uniunea Europeană, Paris, Economica, 1995 (în colaborare cu R. Kovar şi D. Simon); Tratatul de la Nisa. Primele analize, Strasbourg, PUS, 2001 (în colaborare cu Y. Gautier şi D. Simon); Comentariul Tratatelor de la Amsterdam şi de la Nisa, Strasbourg, PUS, 2001 (în colaborare cu D. Simon şi Y. Gautier; Tratatul de stabilire a unei Constituţii pentru Europa, Strasbourg, PUS, 2005 (în colaborare cu Y. Gautier şi V. Michel).
Ca o recunoaştere a calităţilor sale de profesor şi om de ştiinţă, Profesorul Vlad Constantinesco a primit şi titlurile de doctor honoris causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi al Universităţii din Fribourg, precum şi pe cel de profesor onorar, conferit de Colegio Mayor Nuestra Señora del Rosario din Bogotà.
Revenind la ceea ce spuneam la începutul acestui cuvânt, în cadrul acestei proceduri solemne nu putem face abstracţie de dimensiunea sentimentală a relaţiei Profesorului Constantinesco cu facultatea noastră, cu Universitatea din Bucureşti. Dacă această dimensiune îşi găseşte justificarea în originile sale şi în istoria familiei sale şi a fost neîndoielnic catalizată şi de îndelungata tradiţie de colaborare între lumea juridică franceză şi cea română, apoi cred că ea şi-a putut găsi confirmarea şi împlinirea în parcursul european al României de după 1990. Şi mai cred că Profesorul Constantinesco a fost fericit să vadă că poate contribui la revenirea patriei părinţilor săi în spaţiul în care – după cum spunea René Cassin în prefaţa tezei de doctorat a lui Leontin-Jean Constantinesco – „anumite noţiuni juridice şi morale, care s-au format cu încetul de-a lungul secolelor, nu mai pot dispărea – pentru onoarea umanităţii”.
De aceea, având în vedere meritele sale ştiinţifice semnificative, contribuţia sa la dezvoltarea ştiinţei dreptului comunitar, sprijinul direct şi constant acordat Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti în vederea creşterii prestigiului naţional şi internaţional al acesteia, suntem onoraţi şi fericiţi să-i conferim azi Domnului Profesor Vlad Constantinesco titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti.

Conf. univ. dr. Flavius A. Baias

Decan

Facultatea de Drept

Universitatea din Bucureşti