Chimie generală Şi farmaceutică tehnologia medicamentelor în memoriam conferenţiar universitar

Rezultate şi discuţii

Au fost formulate 10 loturi de comprimate, folosind crospovidona, lactoza, sorbitolul şi amidonul ca excipienţi de bază. Pentru sporirea dizolvării spironolactonei au fost obţinute dispersii solide (DS) cu polietilenglicol 4000 şi polivinilpirolidonă în diferite raporturi: 1:1; 1:2 şi 1:4, cât şi asocieri. S-au mai folosit substanţele tensioactive: laurilsulfatul de sodiu şi polisorbatul 60. Conţinutul spironolactonei în fiecare lot a fost de 25 mg.

Formulele comprimatelor cercetate sunt prezentate în tabelul 1.

Au fost calculate: constanta de viteză a dizolvării (K_d) şi timpul necesar pentru dizovarea a 50% de substanţă (t_50%). Datele sunt prezentate în fig.1 şi fig.2.

Datele din tabelul 1, demonstrează o valoare foarte mică a K_d (0,006 min^-1) pentru spironolactonă (formula 1). Acest lucru ne confirmă un grad forte scăzut de dizovare a substanţei. Substituirea lactozei cu amidon de cartofi (formula 2) nu a contribuit esnţial la modificarea constantei de viteză a dizolvării (K_d=0,010 min^-1). Adăugarea laurilsulfatului de sodiu în formulă (nr.3) de asemenea nu a mărit viteza de dizolvare (K_d=0,0116 min^-1). t_50% pentru această formulă a constituit 59,7 min. Ceea ce nu este caracteristic pentru comprimatele orodispersabile. Pentru sporirea solubilităţii, spironolactona a fost inclusă în sisteme disperese solide. Aceasta a contribuit în mod esenţial la mărirea disponibilităţii farmaceutice. La comprimatele pe bază de DS cu PEG 4000, t_50% variază de la 25,7 până la 31,5 min (formulele 7-10). Cea mai mare valoare a constantei de viteză a dizolvării (K_d = 0,031 min^-1) o au comprimatele cu conţinut de DS pe bază de PEG 4000 şi PVP (formula 6). La aceeaşi formulă se observă şi o valoare mai mică a t_50% (22,3 min).

Tabelul 1